Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 42/2009. Curtea de Apel Oradea
Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.42/A/2009
Ședința publică din 22 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra apelului penal declarat de inculpatul apelant, domiciliat în O,-/B, -.5,.A,.16, județul B, împotriva sentinței penale nr.313 din 2 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, faptă prev. și ped. de art.254 alin.2 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.74 lit.c Cod penal.
Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 07 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea amânându-se pentru data de 14 aprilie 2009, respectiv pentru data de 22 aprilie 2009, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.313 din 02 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art. 254 al.2 Cod penal cu aplicarea art. art.41 al.2 penal și art.74 lit."c" Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 2ani închisoare cu aplicarea art.71-64 Cod penal lit."a" teza II lit."b și c" Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 al.4 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe aceeași durată.
Conform art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.65 al.2 raportat la al.1 și 3 Cod penal, i s-a interzis drepturile prev. de art.64 al.1 lit."a" teza II lit." b și c" Cod penal, pe o perioadă de 2 ani conform art. 66 Cod penal.
În baza art. 36 al.3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 28.XI.2005 la 1 august 2006.
În baza art. 254 al.3 Cod penal s-a dispus confiscarea sumei de 700 EURO.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 2500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În urma autodenunțului numitului ( 54-58) s-au efectuat cercetări în cauză și drept urmare prin procesele verbale încheiate la 28 noiembrie 2005 (filele 8 și 26) s-a dispus începerea urmăririi penale față de și pentru săvârșirea infracțiunii de de mită prev. de art.254 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal care constă în aceea că în data de 27/28 noiembrie 2005 aflându-se de serviciu în gara Episcopia Bap retins și primit de la numitul suma de 1.000 EURO respectiv 700 EURO pentru a permite ieșirea din țară cu pașaport fals a numiților și, la controlul actelor ce urma să le facă în trenul de persoane O - Budapesta, stabilindu-se că în realitate inculpatul primise mită, acesta a fost reținut la data de 28 noiembrie 2005 și apoi arestat preventiv până la data de 1 august 2006.
S-au efectuat percheziții domiciliare la cei doi învinuiți ( 13-25,.103-133 dos. urm. pen.) și la domiciliul numitei ( 134 - 148 dos. urm. pen.), s-au luat declarațiile acestora (11-12,.30-33,.45-47,.49 dos. urm. pen. 28 dos. inst.), s-au încheiat procese verbale de confruntare între inculpatul și învinuitul (51-53 dos. urm. pen.), s-au luat declarații învinuitului ( 59-62 dos. urm. Pen.), (63-68 dos. urm. pen.), (69-79 dos. urm. pen.), (80-87 dos. urm. pen.), au fost audiați în calitate de martori: ( 88-91 dos. urm. pen.), - (92-93 dos. urm. pen.), (94-96 dos. urm. pen.), - (97-99 dos. urm. pen., 219 dos. inst.), (100-102), s-a efectuat un raport de constatare tehnico-științifică traseologică (175-181), sa-au încheiat procese verbale de citire a memoriei telefonului (188-196) și dovezi de predare a banilor (153, 156, 182, 185, 185, 198-202 dos. urm. pen.) și s-au efectuat alte cercetări (160, 168 - 172 dos. urm. pen.).
Inițial inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii ( 30-32,.36-38) însă ulterior a dat o declarație scrisă (42) pe care a completat-o (45-47,.49) și în care a recunoscut cele reținute în sarcina sa.
Astfel, inculpatul a arătat că în seara zilei de 27 noiembrie 2005, în jurul orelor 23,30 - 24,00 s-a întâlnit cu numitul de la care a primit suma de 700 EURO (formată din bancnote de câte 50 EURO fiecare) în schimbul căreia urma să aplice ștampila în pașaportul românesc.
La terminarea serviciului în 28 noiembrie 2005, auzind de la că a fost prins de organele de poliție, a dus banii la domiciliul surori sale din O, de pe str. - -, -8,.17 și i-a pus pe raftul de sus în dulapul din camera mare.
Inculpatul a mai arătat că la începutul lunii noiembrie 2005, i-a dat suma de 700 EURO pentru a aplica ștampila de ieșire în pașaportul unei femei fără aoi mplementa în baza de date, ceea ce a și făcut, după care a schimbat o bancnotă de 50 EURO, fiind ruptă în, iar restul de bani au rămas în dulapul surorii sale.
În legătură cu un cuplu format dintr-o femeie și un, inculpatul a arătat că i-a spus că va primi 700 EURO de la o femeie dacă o va ajuta să părăsească țara prin aplicarea ștampilei în pașaport. Cu ocazia controlului efectuat în trenul Rapid 364 - 1, inculpatul a aplicat o ștampilă în pașapoartele celor două persoane după care ul i-a dat 700 EURO, iar inculpatul a implementat în baza de date doar pe cele ale ului.
Cu ocazia confruntării inculpatului cu învinuitul, inculpatul a recunoscut doar că îl cunoaște pe învinuit, care i-a solicitat ajutorul pentru a ieși din țară și să ajute să iasă din țară alte persoane și că i s-au oferit bani, însă el a refuzat.
Învinuitul a confirmat faptul că i-a predat învinuitului suma de 1.000 EURO pentru a-i da polițistului de la frontieră care controla biletele și personal a văzut când a banii pe care el îi dăduse în bancnote de câte 50 EURO în mâna polițistului, cu care învinuitul a vorbit cca. 10-15 minute.
Despre întâlnirea dintre și inculpat în Episcopia B și predarea banilor de către lui a relatat și învinuitul .
Nu s-au reținut aspectele legate de falsificarea celor două pașapoarte întrucât nu formează obiectul prezentului dosar.
Deși i s-au adus la cunoștință prevederile art.80 Cod proc. penală martora (95) a declarat că fratele ei inculpatul a spus în data de 5 decembrie 2005 în jurul orelor 12,45 în timp ce se efectua percheziția de la locuința ei că banii despre care a făcut referire în declarația sa din 4 decembrie 2005 în realitate nu i-a adus la ea acasă ci i-a dus la locuința sa de pe str. -. Mai precizează că în data de 29 noiembrie 2005, în timp ce se afla pe coridorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor inculpatul i-a șoptit "caută banii" iar ca urmare a acestui fapt ea s-a dus la locuința acestuia de pe str. - însă nu a găsit valută, după cum nici organele de poliție nu au găsit, însă seara, în jurul orelor 23,00 lângă televizorul din camera inculpatului a găsit unui de bani în valută pe care i-a îndoit și i-a pus sub un ghiveci de de la parterul scării blocului mamei sale, și nu i-a numărat de frică.
La data luării declarației - 5 decembrie 2005 - ( 96) martora s-a obligat să predea valuta procurorului, ceea ce a și făcut (153).
În fața instanței ( 62-65), martora a arătat că își menține declarația dată în fața procurorului însă își retractează afirmația consemnată la modul că fratele ei i-ar fi cerut să caute banii, în realitate aflând că urmează să fie percheziționată locuința mamei, l-a întrebat pe fratele ei ce se caută, iar acesta i-a răspuns că "caută banii"., însă din cauza stării de șoc nu a remarcat exprimarea folosită în declarație.
A precizat că a găsit suma de 1.000 EURO la locuința mamei respectiv al inculpatului) din care a predat 700 EURO la procuror, însă trebuind să mai aducă 1.400 EURO s-a împrumutat de la martorul, sens în care este și declarația acestuia.
Despre suma de 1000 EURO martora a afirmat că provin din - urile ridicate de inculpat în luna ianuarie.
Suma de 700 EURO s-a restituit inculpatului la data de 16 decembrie 2005 (fila 185) care la rândul său i-a restituit numitului ( 156), iar din suma de 1.400 EURO predați procurorului de către mama inculpatului 8f. 221) s-au predat 700 EURO apărătorului ales al învinuitului ( 223).
Având în vedere că faptele inculpatului de a primi în exercitarea funcției sale de serviciu de la numitul în două ocazii suma de câte 700 EURO pentru a permite ieșirea din țară a unor persoane ce nu îndeplineau condițiile3 legale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. și ped. de art.254 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, instanța de fond făcând aplicarea și a prevederilor art.74 lit. c cod penal a condamnat pe acesta la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art.71-64 lit. a teza II, lit. b și c Cod penal.
S-a reținut ca și circumstanță atenuantă atitudinea sinceră chiar și parțială a inculpatului din faza de urmărire penală, iar la cuantumul pedepsei s-au avut în vedere condițiile concrete de săvârșire a faptelor și persoana inculpatului.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, instanța a dispus în baza art.81 cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, perioadă pentru care s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii conform, prevederilor art.71 alin.4 Cod penal.
Conform art.359 Cod proc. penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.65 al.2 rap. la al.1 și 3 penal, i s-au interzis drepturile prev. de art.64 al.1 lit."a" teza II lit." b și c" penal, pe o perioadă de 2 ani conform art. 66 penal.
În baza art. 36 al.3 penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 28.XI.2005 la 1 august 2006.
În baza art. 254 al.3 penal s-a dispus confiscarea sumei de 700 EURO.
Întrucât cele 2 pașapoarte seria - și seria - s-au restituit către DIICOT B (conform adresei din 23 martie 2006) instanța nu a mai dispus confiscarea specială a acestora conform propunerii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 2500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel în termen, solicitând achitarea acestuia cu art.10 lit. a pe C.P.P. motiv că fapta nu există, iar în subsidiar, a solicitat achitarea cu art.10 lit. d pe C.P.P. motiv că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Verificând apelul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că acesta este fondat.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art.254 alin.2 pen cu aplic. art.41 alin.2 și art.74 lit. c pen, constând în aceea că, în luna noiembrie 2005, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a primit de la numitul, în două ocazii, suma de câte 700 euro, pentru a permite ieșirea din țară a numiților și cu pașapoartele falsificate și care aveau interdicție de a ieși din țară și respectiv a numitei care nu îndeplinea condițiile legale de ieșire din țară, ocazie cu care a mai primit 700 euro.
Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și pentru infracțiunea prev. de art.255 pen, respectiv art.26 pen raportat la art.255 pen.
La dosarul cauzei, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului (30-31,.36-38,.42, 45-47,.49 dosar ), confruntarea inculpatului cu înv. (51-53), autodenunțul numitului (54-58), declarația învinuitului (60-62 dosar ), declarațiile înv. (63-68 dosar ), autodenunțul numitului (69-73 dosar ), decl. înv. (74-79 dosar ), decl. înv. (80-87 dosar ), au fost audiați martorii - (89-91 dosar ), - (95-96), martorul (97-99 dosar ). În faza de judecată, a fost audiat inculpatul (28 dosar), precum și martorii (219 vol. I), (62 vol. II), - (115 vol. II).
Inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, arătând că nu a săvârșit o astfel de faptă, excepție făcând declarația olografă de la 42 dosar, luată în primele zile de la arestarea sa, în care a susținut că a luat de trei ori câte 700 euro, sume pe care le-a ascuns în dulapul de la domiciliul surorii sale.
În legătură cu această declarație, în motivele de apel inculpatul arată că aceasta nu corespunde adevărului, de altfel și-a retractat-o imediat, nu o susține, fiind scrisă sub presiunea și în baza promisiunilor anchetatorilor, declarația fiind dictată de procuror, inculpatul acceptând să o scrie în baza promisiunii că va beneficia de circumstanțe atenuante și a aceleia că va fi eliberat, urmând să primească doar o sancțiune cu caracter administrativ. De altfel, inculpatul arată că declarația a fost luată în lipsa apărătorului său.
Declarația inculpatului de la 42 dosar nu poate fi luată în considerare de către instanță, atâta vreme cât este luată în lipsa apărătorului acestuia. Și în declarația de la 46 dosar, inculpatul recunoaște că a luat 100 euro de la, pe care i-a luat la insistențele lui, după care l-a rugat să-l transporte la ieșirea din oraș din cartierul Nufărul. Cu ocazia întâlnirii lângă complexul îi reproșase că i-a dat jos pe țigani. Tot atunci, pe un ton amenințător, i-ar fi spus că "dacă a intrat în cu țiganii să meargă până la capăt." La 47 inculpatul arată că, fiind căutat de la locul de muncă, i-a fost prezentat un pașaport românesc model vechi, iar la insistențe, a acceptat suma de 700 euro în bancnote de câte 50 euro îndoite, pe care, în dimineața zilei de 28.11.2005, după ce i s-a comunicat că a fost prins de poliție la gară, a dus-o la domiciliul surorii sale de pe str. - -, de unde avea cheia, iar suma de 700 euro a pus-o pe un raft în dulap.
Celelalte probe în acuzare se structurează pe trei tipuri de declarații și anume: declarația martorei, sora inculpatului, declarațiile învinuiților, și și declarațiile martorului, colegul inculpatului, care l-ar fi pus în legătură cu.
Declarația martorei vizează în principal împrejurarea legată de faptul că, inculpatul ar fi ascuns banii la locuința acesteia, într-un dulap. În legătură cu acest aspect, martora declară: "La locuința mea s-a prezentat comisar - pentru efectuarea percheziției domiciliare, dar în dulapul la care s-a referit fratele meu în declarația sa din 4.12.2005, nu s-a găsit nici o sumă de bani., 5.12.2005, la locuința mea a fost adus fratele meu, însoțit de organele de poliție, ocazie cu care a declarat că banii despre care a făcut referire în declarația sa din 4.12.2005 în realitate nu i-a adus la mine acasă, ci i-a dus la locuința sa de pe str. -. Cu privire la sumele de bani la care făcea referire fratele meu în declarația din 4.12.2005, în realitate, doresc să menționez următoarele: În data de 29.11.2005, în timp ce mă aflam pe coridorul Parchetului, unde s-a aflat pentru moment fratele meu, acesta mi-a șoptit: "caută banii". Urmare acestui fapt, eu m-am dus la locuința mamei și a fratelui meu de pe str. -. - că am ajuns la locuința mamei mele pe la orele 11,00 și am căutat prin casă valută, dar nu am găsit, după care m-am prezentat la ora 14,00 la serviciu, până la ora 15.00 când am fost chemată la percheziție. Între orele 15,00 și 17,00 s-a făcut percheziție la locuința mamei și a fratelui meu de pe str. -, dar polițiștii nu au găsit nici o valută. În jurul orelor 23,00, lângă televizorul din camera fratelui, am găsit un de bani în valută, îndoiți și, de frică, nu i-am numărat și i-am pus sub un ghiveci de de la parterul scării blocului mamei mele. Mă oblig azi, 5.12.2005, orele 19,00 să mă prezint la sediul Parchetului și să predau valuta ascunsă de mine procurorului."
În declarația de la 62 luată în fața primei instanțe, martora arată că-și menține declarațiile date anterior, susținând în plus că își "retractează afirmația din declarația dată anterior în fața procurorului, consemnată la modul că fratele ei i-ar fi cerut să caute banii, în realitate aflând că urmează să fie percheziționată locuința mamei sale, l-a întrebat pe fratele său ce se caută, iar acesta i-a răspuns "caută bani". În continuare, în legătură cu împrejurarea în care inculpatul a fost adus la percheziție, relatează următoarele: "Când a fost adus inculpatul, am constatat că acesta avea un comportament ciudat, un fel de a vorbi și de a se deplasa ciudat, și, de altfel, acesta nu a vorbit cu mine și nu m-a recunoscut deși eram în încăpere. Inculpatul s-a îndreptat spre un dulap, a afirmat că acolo a pus banii, specificând că nu sus în dulap, ci jos, după care anchetatorul a spus că poate să plece. Am avut puterea de a-l întreba pe fratele meu, în momentul în care a ieșit din încăpere, și când a fost la locuința mea, și dacă a adus bani vreodată la mine, iar acesta mi-a răspuns că nu a fost la locuința mea, că nu a adus bani la locuința mea, iar când l-am întrebat unde își ține banii, a răspuns că pe -. În 13 ian, când am avut posibilitatea de a vorbi prima dată cu fratele meu care era în arest preventiv și de ce a făcut acea afirmație, acesta mi-a răspuns că i s-a spus că la mine acasă s-a găsit o sumă mare de bani și, întrucât el era deja cercetat penal, și-a asumat faptul de a fi adus el acea sumă de bani, pentru a mă scuti pe mine de eventualele probleme." Ulterior, martora arată că, la cererea procurorului, a predat la parchet suma de 700 euro, iar cei 1400 euro care au mai rămas până la 2100 euro i-a împrumutat de la martorul, astfel cum reiese și din declarația acestuia din urmă. Aceeași martoră susține că banii găsiți sub fața de masă proveneau din -urile pe care inculpatul le-a scos în ianuarie, întrucât, atât inculpatul, cât și ea scoteau frecvent sume din, bani pe care îi învestea în certificate de trezorerie.
Declarația sorei inculpatului nu poate fi apreciată ca fiind o probă care vine în sprijinul acuzării, pe de o parte, arătând că, cu ocazia percheziției, inculpatul ar fi făcut anumite afirmații în condițiile în care acesta avea un "comportament ciudat", imediat după aceea, spunându-i acesteia că, în realitate, banii îi ține la locuința de pe str. -, iar, pe de altă parte, justificând suma de bani găsită prin aceea că, atât ea, cât și inculpatul scoteau frecvent de la sume de bani. De asemenea, în ce privește afirmația făcută de inculpat după ce a fost arestat "caută banii", martora o reformulează în cursul judecății, susținând că la întrebarea pe care i-a pus-o inculpatului, "ce caută", acesta i-a răspuns "caută bani".
O altă declarație care a fost avută în vedere de instanță când a pronunțat condamnarea în prezenta cauză, o reprezintă declarația martorului, colegul inculpatului. Din declarația martorului luată la 98-99 dosar reiese că acesta l-a sunat pe inculpat, căruia i-a comunicat că va fi căutat pe peronul stației CFR de către un cunoscut pe nume, pe care l-a cunoscut prin intermediul unei alte persoane, căruia să-i permită ieșirea din țară dacă va îndeplini condițiile, în același timp sunându-l și pe (este vorba despre înv.- ) pentru a-i comunica cele stabilite. La câteva zile, martorul a fost sunat de care i-a mulțumit că familia se află în străinătate. Pe de altă parte, martorul arată că, în perioada concediului, și-a dat întâlnire în Lotus cu numitul care îl sunase și-i comunicase că are trei persoane cu pașapoarte falsificate, cerându-i să-l ajute să reușească să-i scoată din țară, însă el l-a refuzat categoric. Susținerile martorului în sensul că l-a pus pe în legătură cu inculpatul pentru ca acesta din urmă să-i permită trecerea frontierei dacă va avea actele în regulă este cel puțin bizară, în sensul că, având actele în regulă, nu mai era necesară discuția cu inculpatul în acest sens. Mai mult, în declarația luată la 219 din dosarul primei instanțe, martorul arată că l-a sunat pe inculpatul în urma solicitării numitului și i-a spus acestuia că-l va însoți personal pe care, fusese întors de la frontieră neavând împuternicire pentru autoturismul cu care circula și trebuia neapărat să ajungă în străinătate, urma să iasă din țară cu trenul rapid Tg. M-Budapesta. În continuare, martorul arată că în toate discuțiile avute, nu s-a pus niciodată problema plății vreunei sume de bani pentru ajutorul acordat și nici atunci când a fost solicitat de numitul să faciliteze ieșirea a trei persoane din țară cu pașapoarte falsificate, nu s-a pus problema plății vreunei sume de bani. De asemenea, mai arată că, l-a solicitat pe inculpat să-l ajute pe atunci când acesta avea actele în regulă la trecerea frontierei pentru că lucrase cu inculpatul în perioada mai-iulie 2004, acesta fiindu-i șef într-o perioadă și știa că își îndeplinește atribuțiunile de serviciu în mod corect și nu cunoaște ca inculpatul să fi desfășurat activități ilicite sau să fi încasat diverse sume de bani în mod ilicit.
În al treilea rând, acuzarea se întemeiază pe declarațiile învinuiților, și, luate în faza de urmărire penală, persoane care, deși citate în repetate rânduri în faza de judecată, nu au putut fi prezentate în vederea reaudierii, întrucât nu se mai află în țară. În autodenunțul formulat (54 dosar ), arată că un polițist pe nume de la Poliția de frontieră i-a spus că-l costă 700 euro pentru care el să rezolve ieșirea din țară a persoanelor indicate de, sumă pe care i-a remis-o acestuia în bancnote de câte 50 euro. Tot aici, a mai afirmat că, înainte cu o lună, polițistul a mai primit suma de 500 euro de la o altă persoană care i-a pus în pașaport, în scopul de a-i facilita ieșirea din țară cu trenul prin Episcopia. În continuare autodenunțului formulat, susține că nu mai știe dacă "i-a dat el sau i-a pus în pașaport suma de 700 euro", fapt care ridică dubii cu privire la sinceritatea acestuia, dat fiind faptul că în rechizitoriu este vorba doar despre trei acte materiale, și nu despre mai multe acte, fapt care să creeze confuzii legate de aceste aspecte esențiale. În declarația de la 57, învinuitul arată că i-a dat personal inculpatului 700 euro, la solicitarea celui dintâi, pentru a facilita ieșirea din țară a numitei. În ce privește pe ul și femeia din I care voiau să treacă frontiera, arată că a predat inculpatului suma de 700 euro personal, declarație care se contrazice cu cea de la 54 dosar, unde susține că, inculpatul mai luase 500 euro de la o altă persoană, persoana respectivă punându-i banii în pașaport. Și în declarația de la 62, învinuitul arată că s-a întâlnit cu un polițist pe nume lângă gara Episcopia, căruia, la solicitarea lui, i-a remis suma de 700 euro pentru a facilita ieșirea din țară a numitului și a unui cetățean.
În declarația de la 66,67 dosar, învinuitul descrie modul în care l-a ajutat să-și procure un pașaport fals, fără să facă nici o mențiune cu privire la vreo discuție purtată de el sau de cu vreun polițist de frontieră de la Episcopia Învinuitul arată că i-a dat lui suma de 300 euro în momentul în care i-a prezentat pașaportul cu fotografia sa, iar lui i-a remis suma de 500 euro într-o singură bancnotă, fără să-și motiveze gestul în vreun fel.
În autodenunțul de la 71 dosar, susține că i-a dat lui 1000 euro, formată din bancnote de câte 50 euro, după ce acesta a spus că trebuie să se întâlnească cu un polițist de frontieră, pentru a rezolva ieșirea din țară. În continuare arată că, după ce a coborât din mașină l-a văzut pe deplasându-se cca.100-150, unde s-a întâlnit cu un îmbrăcat în uniformă aparținând Poliției de frontieră, fără a se preciza numele acestuia, având înălțimea de cca.1,75 m, mai plinuț, cu părul mai, având asupra sa o haină de culoare albastru închis, trei sferturi. Aceștia au discutat cca.10-15 min, după care a văzut când i-a dat în mână suma de o mie de euro, bani pe care îi primise anterior de la el. .-se la mașină, le-a spus că a dat toți banii pe care i-a primit polițistului de frontieră. Declarația olografă de la 74-75 dosar și cea de la 79 dosar a învinuitului în consens cu cea anterioară, vizează un anumit polițist de frontieră, căruia învinuitul i-ar fi remis 1000 euro, fără ca acest polițist să fie identificat după nume sau înfățișare. Dat fiind că era noapte, iar discuția dintre polițist și a avut loc la cca.150 m distanță, este discutabil modul în care a reușit să vadă că polițistul a primit bani de la și, în afară de înălțime, celelalte semnalmente care-l pot particulariza pe acesta, atâta vreme cât nu-i este identificat nici măcar numele.
Și, în declarația de la 85 dosar, susține că, ajungând în Episcopia B împreună cu și, a văzut când i-a dat bani lui, care a coborât din mașină și a văzut când s-a întâlnit cu un polițist de frontieră, care avea în jur de 1,75-1,80, statură potrivită, "trebuind să-i plătească polițistului". Nici în cuprinsul acestei declarații, nu a fost identificat polițistul după nume sau alte semnalmente care să confirme cu certitudine că este vorba despre inculpatul din prezenta cauză. Și în declarația de la 87, arată că l-a sunat pe "polițistul său din Episcopia B", fără să facă alte precizări referitoare la această persoană.
Instanța apreciază că declarațiile învinuiților audiați în prezenta cauză, dincolo de caracterul lor contradictoriu, nu pot constitui probe temeinice privind stabilirea vinovăției inculpatului, întrucât, având calitatea de învinuiți, aveau interes în cauză, iar declarațiile lor sunt subiective. Mai mult, cu toate diligențele depuse de instanța de judecată, aceste persoane nu au putut fi reaudiate în faza cercetării judecătorești, în special numitul, singurul care vorbește de un polițist pe nume "", iar ulterior, amintind numele de "", nu a putut fi reaudiat, fiind plecat din țară, necunoscându-se locul unde se află în prezent. Mai trebuie menționat faptul că și sunt cunoscuți cu antecedente penale, astfel cum reiese din cazierul lor judiciar, cu atât mai mult declarația acestora dată în fața organelor de urmărire penală putând fi apreciată ca fiind subiectivă.
Dat fiind probatoriul administrat la dosarul cauzei, instanța apreciază că nu reiese cu certitudine că fapta de luare de mită a fost săvârșită de inculpatul, prin urmare urmând să-l achite în baza art.10 lit. c fapta C.P.P. nefiind comisă de acesta. Este cert că a avut legături cu unul din polițiștii de frontieră de la Episcopia B, căruia i-a remis anumite sume de bani pentru a facilita ieșirea din țară a anumitor persoane, dar, deși în cuprinsul declarației, folosește numele lui, ca fiind respectiva persoană, totuși, inculpatul nu poate fi condamnat doar pe baza declarației acestuia din urmă, atâta vreme cât, acesta întreținuse anumite legături și cu numitul, care, la un moment dat, se oferise să-l însoțească pentru a nu avea probleme la frontieră, iar, pe de altă parte, în legătură cu banii găsiți la domiciliul inculpatului, respectiv bancnote de câte 50 euro, este de menționat că astfel de bancnote au fost găsite și cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul numitului, coleg și el cu inculpatul.
Văzând această stare de fapt, în drept, disp. art.379 pct.2 lit. a va C.P.P. admite apelul penal declarat de inc., împotriva 313/P/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o va desființa în totalitate în sensul că:
Va înlătura aplicarea dispozițiilor de condamnare a inculpatului - în baza art.254 alin.2 pen cu aplic. art.41 alin.2 și art.74 lit. c pen la pedeapsa de 2 ani închisoare, a dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art.81 pen, precum și a pedepselor accesorii în baza art.71 alin.4 pen, a dispozițiilor art.359 și C.P.P. 83 pen, 65 alin.2 rap. la alin.1 și 3 pen, 64 alin.1 lit. a teza II și b pen, art.36 alin.3 pen, art.254 alin.3 pen și art.191
C.P.P.În baza art.11 pct.2 lit. a cu art.10 lit. c va C.P.P. achita pe inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. și ped. de art.254 alin.2 pen cu aplic. art.41 alin.2 pen și art.74 lit. c pen.
Va constata că inculpatul a fost arestat preventiv de la 28.11.2005 la 1.08.2006.
Va dispune restituirea către inculpat a sumei de 2100 euro ridicați de organele de urmărire penală.
În baza art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală admite apelul penal declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.313/P/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o desființează în totalitate în sensul că:
Înlătură aplicarea dispozițiilor de condamnare a inculpatului - în baza art.254 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 și art.74 lit. c Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare, a dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art.81 Cod penal, precum și a pedepselor accesorii în baza art.71 alin.4 Cod penal, a dispozițiilor art.359 Cod procedură penală și 83 Cod penal, 65 alin.2 raportat la alin.1 și 3 Cod penal, 64 alin.1 lit. a teza II și b Cod penal, art.36 alin.3 Cod penal, art.254 alin.3 Cod penal și art.191 Cod procedură penală.
În baza art.11 pct.2 lit. a cu art.10 lit. c Cod procedură penală achită pe inculpatul -, fiul lui și, născut la 26.12.1975 în O, județul B, domiciliat în O,-, -. A,.16, județul B, CNP - pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. și ped. de art.254 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.74 lit. c Cod penal.
Constată că inculpatul a fost arestat preventiv de la 28.11.2005 la 1.08.2006.
Dispune restituirea către inculpat a sumei de 2100 euro ridicați de organele de urmărire penală.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 22.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.dec.- /12.05.2009
Jud.fond
Tehnored.2ex./12.05.2009
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Pătrăuș Mihaela