Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 43/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
Decizia penală nr.43
Ședința publică din data de 08 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
Grefier- - -
Ministerul Publica fost reprezentant de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești.
Pe rol fiind pronunțarea apelurilor declarate de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE-SERVCIUL TERITORIAL PLOIEȘTI și de inculpații, fiul lui și, născut la 22.03.1953, în comuna G, județul D, domiciliat în Târgoviște, B, -.2 A,.6, județul D, fiul lui și, născut la 06.06.1959, în comuna, județul D, domiciliat în Târgoviște,-, județul D, fiul lui și, născut la 22.06.1967, în P, domiciliat în comuna, sat Dealul M, județul D, împotriva sentinței penale nr. 316, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la 11.10.2006, în dosarul nr. 6142/2004 al Tribunalului Dâmbovița, cauză venită spre rejudecare potrivit deciziei penale nr.2374 din 30.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 01 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la 01 aprilie 2009, când a luat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 316/2006 a Tribunalului Dâmbovița, în baza art.254 alin. 2 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41- 42 Cod penal și cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul la pedeapsă de 4 ani închisoare (fapta de pretindere și primire de denunțătorul de bani și bunuri în valoare de 26.000 RON).
În baza art. 10 lit. b teza I și teza a II- din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41-42 Cod penal, cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare (faptă de acordarea de credite cu încălcarea normelor de creditare și neurmărire, conform normelor de creditare, a destinațiilor contractate ale creditelor către SC SRL).
În baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 2 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. din Legea nr. 78/2000 (pentru fapta denunțată de denunțătorul ).
În baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea a trei infracțiuni prevăzute de art. 10 lit. b teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000 (fapte de acordare de credite cu încălcarea normelor de creditare și neurmărire, conform normelor de creditare, destinațiilor contractate ale creditelor către SC SRL, SC SRL și SC Com SRL).
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus executarea celei mai grele pedepse de 5 ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b, și c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 254 alin. 1 Cod penal și art. 10 din Legea nr. 78/2000 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal pe o durată de 3 ani și 6 luni închisoare după executarea pedepsei principale.
În baza art. 255 alin. 5 Cod penal a fost obligat inculpatul să restituie denunțătorului suma de 26.000 lei (RON).
În baza art. 88 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive de la 15.10.2004 la 27.01.2006.
În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41-42 Cod penal și art. 19 din nr.OUG 43/2002 a fost condamnat inculpatul la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41-42 Cod penal și art. 19 din nr.OUG 43/2002 a fost condamnat același inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal, cu aplic. art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, art. 41-42 Cod penal și art. 19 din nr.OUG 43/2002 a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41-42 Cod penal și art. 19 din nr.OUG 43/2002 a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 10 din Legea nr. 78/2000 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod procedură penală a fost achitată inculpata, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.10 lit. b teza I și teza a II a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000; art.289 Cod penal rap. la art.17 lit. c din Legea nr.78/2000, art.291 Cod penal rap. la art.17 lit. c din Legea nr.78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal( fapte privind SC SRL); precum și pentru săvârșirea a câte trei infracțiuni prev. de art. 10 lit. b teza I și teza a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art.1 lit.b din Legea nr. 78/2000 și art. 41-42 Cod penal; art.289 Cod penal rap. la art.17 lit. c din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41,42 Cod penal, art.291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41,42 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal( fapte privind pe SC " "SRL, SC" SRL și SC" Com "SRL.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 Cod penal rap. la art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41-42 Cod penal; art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41-42 Cod penal.
În baza art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor:
- din art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal, cu aplic. art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41-42 Cod penal, în art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal, cu aplic. art. 41-42 Cod penal, în baza cărora a fost condamnat inculpatul la 1 ani și 6 luni închisoare.
- din art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41-42 Cod penal, în art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41-42 Cod penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 1 ani închisoare;
- din art. 10 din legea nr. 87/1994 rap. la art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, în art. 10 lit. din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 Cod penal, în baza cărora l-a condamnat pe inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. și art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe un termen de încercare stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal de 3 ani și 6 luni închisoare.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal.
În baza art.348 Cod procedură penală s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate, respectiv a borderourilor de achiziții reținute în cauză ca fiind falsificate.
A fost obligat inculpatul la plata către Das umei de 47.943,21 lei (RON) reprezentând impozit pe profit cu majorările și penalitățile aferente, cu dobânda legală.
În baza art. 191 Cod procedură penală au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat inculpatul la 4.000 lei (RON) inculpatul la 3.000 lei (RON) și pe inculpatul la 2.000 lei (RON).
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în perioada octombrie 2002 - aprilie 2003, inculpatul a îndeplinit funcția de șef serviciu creditare și după aceasta director al - Sucursala Târgoviște.
Conform normelor de creditare ale băncii și fișei postului, inculpatul, avea numeroase atribuții în materia creditării. Astfel, în funcția de șef serviciu creditare avea atribuții cu privire la consilierea solicitantului de credite, avizarea referatului de credit, exercitarea votului în Comitetul de credit, verificarea garanțiilor propuse, etc.
În calitate de director al sucursalei, inculpatul îndeplinea atribuții mult mai largi și ele vizau, în principal,conducerea, planificarea, organizarea și controlul activităților sucursalei; asigurarea relațiilor cu clienții; conducerea și coordonarea întregii activități de creditare și răspunderea pentru modul de desfășurare a acestei activități care îi era direct subordonată; conducerea și coordonarea activității de urmărire de către administratorii de credite a respectării destinației creditelor, de constituire a garanțiilor îndestulătoare în raport cu valoarea creditului și asigurarea acestora, precum și a respectării celorlalte prevederi ale Normei de creditare; urmărirea încasării la termen ratelor la credit, dobânzilor și comisioanelor aferente; avizarea referatelor de creditare în calitate de membru de drept în Comitetul de credite; stabilirea sarcinilor de verificare a activității clienților beneficiari de credite pentru personalul sucursalei implicat în activitatea de creditare.
În luna iunie 2003, inculpatul l-a cunoscut pe unul din acționarii, respectiv inculpatul care și-a exprimat intenția de a obține credite de la - Sucursala Târgoviște, aceasta fiind materializată ulterior, în sensul că a obținut în perioada iulie - decembrie 2003, un număr de 48 de credite, cu valori cuprinse între 157.000.000 lei și 2.500.000.000 lei, valoarea totală a acestora fiind de 45.091.000.000 lei.
Începând cu cel de-al doilea credit inculpatul a primit de la inculpatul și soția acestuia, sume cuprinse între 3.000.000 - 7.000.000 lei, pentru ca acordarea creditelor să se facă mai repede ( de regulă în aceeași zi cu depunerea actelor ) și fără ca actele depuse să îndeplinească în totalitate condițiile impuse de normele bancare de creditate, în același scop, în luna noiembrie 2003, mai primit de la, doi porci de cea. 80 - 100 kg, precum și săptămânal, cantități de carne a căror valoare era între 700.000 lei și 1.000.000 lei, de la punctele de desfacere ale din Târgoviște.
De asemenea în luna august 2003, inculpatul și familia sa s-au deplasat împreună cu familia inculpatului în, toate cheltuielile fiind suportate de acesta din urmă în considerarea aceluiași scop, respectiv pentru ca societatea sa să beneficieze de credite fără probleme.
Contravaloarea bunurilor și a serviciilor pretinse și primite de inculpatul, precum și a sumelor de bani primite, s-au ridicat la suma de 260.000.000 lei.
Fapta inculpatului este dovedită cu autodenunțurile făcute de și și ulterior, declarațiile acestora date atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, precum și declarațiile celorlalți martori și actele de creditare aflate la dosarul cauzei.
Martora - denunțătoare, în declarațiile date, a susținut constant că știa că soțul său îi dădea inculpatului, la fiecare credit primit, sume de bani, în raport cu valoarea acestuia. De asemenea, a făcut referiri la deplasarea în împreună cu familia inculpatului și suportarea cheltuielilor făcute de către familia sa în întregime, iar martorii -a - și -a, rezultați din dezbateri, în declarațiile date au confirmat deplasarea în a familiei împreună cu familia inculpatului și faptul că cheltuielile au fost suportate de familia.
Totodată martorul, a declarat atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată că el a fost cel care a transportat cei doi porci primiți de inculpatul de la, aceștia fiind duși la soacra inculpatului, în comuna.
S- precizat că fapta inculpatului care, în calitate de director al - Sucursala Târgoviște, în perioada iulie - decembrie 2003, pretins și primit în mod repetat bunuri și bani și a beneficiat de servicii de la, în sumă totală de 260.000.000 lei ROL pentru ca acesta să beneficieze, în numele societății comerciale - - al cărei acționar era, de cele 48 de credite, în valoare de 45.091.000.000 lei ROL, în regim de urgență și cu încălcarea normelor legale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 - 42 Cod penal.
La încadrarea juridică a acestei fapte au fost reținute și prevederile art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b din aceeași lege.
Așa fiind, se arată că potrivit dispozițiilor art. 1, Legea nr. 78/2000 a instituit măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție, aplicându-se unor categorii de persoane, expres și limitativ prevăzute la lit. a - g, situația juridică a inculpatului încadrându-se la cea prevăzută de lit. b, respectiv îndeplinirea, permanent sau temporar, potrivit legii, a unei funcții sau a unei însărcinări, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le poate influența, în cadrul unei societăți comerciale.
Infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 2 Cod penal ce a fost reținută în sarcina inculpatului, a fost privită ca o infracțiune de corupție, fiind considerată ca atare în secțiunea a-2-a din Legea nr. 78/2000, la articolul 6.
S-a mai arătat că inculpatul a primit de la bani și bunuri și a beneficiat de prestarea unor servicii pentru a obține credite în condițiile în care societatea comercială nu îndeplinea întotdeauna condițiile prevăzute de normele bancare, pe baza unor acte care conțineau operațiuni comerciale nereale și fără ca garanțiile prevăzute de lege să fi fost asigurate potrivit normelor legale și bancare.
În calitatea pe care o avea, inculpatul a cunoscut și a acceptat încălcarea normelor bancare și cu privire la urmărirea destinației sumelor obținute din credite de către sau schimbarea destinației acestor sume.
Față de aceste fapte, ale inculpatului, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii asimilată infracțiunilor de corupție, prevăzută de art. 10 lit. b, teza a-I-a și a-II-a din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41-41 Cod penal și cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000.
În conformitate cu acest text, sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, respectiv acordarea de credite cu încălcarea legii sau a normelor de credite și neurmărirea, conform legii sau normelor de creditare, a destinațiilor contractate ale creditelor.
În cauza de față, inculpatul, în calitatea sa de director al Sucursalei Târgoviște al a acceptat acordarea creditelor către și nu a lua măsuri de urmărire a destinației acestora în condițiile prevăzute de textul de lege arătat mai sus, scopul acestor fapte fiind acela al obținerii sumelor de bani, bunuri și celelalte foloase necuvenite de la reprezentantul legal al societății comerciale beneficiară de aceste credite cu titlu de mită.
A arătat instanța fondului că nu poate reținută susținerea din rechizitoriu, în sensul că scopul faptelor săvârșite în acest context de inculpatul a fost acela al creării folosului necuvenit pentru cu suma totală primită de aceasta, cu titlu de credite, întrucât din analiza textului de lege sus arătat s-a menționat că se poate da o astfel de interpretare.
Astfel, se menționează că dacă legiuitorul ar fi dorit ca banii, bunurile sau alte foloase necuvenite obținute pentru sine sau pentru altul să fi fost echivalentul sumelor obținute cu titlu de credite, ar fi incriminat infracțiunea de față așa cum este prevăzută la lit. b, fără a mai circumstanția scopul, cum a înțeles să o facă legiuitorul în preambulul art.10.
Referitor la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului cu ocazia creditului acordat în sumă de 600.000.000 lei ROL, respectiv infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 2 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută de art. 10 lit. b teza a -1 - a și a - II - a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000, din probele administrate în cauză s-au reținut următoarele:
S-a mai reținut de către instanța de fond că a beneficiat de o linie de credit de 600.000.000 lei ROL de la - Sucursala Târgoviște la 7.10.2002, în perioada în care inculpatul îndeplinea funcția de șef serviciu creditare. Acordarea acestei linii de credit a fost făcută cu încălcarea normelor de creditare, pe baza unor documente cu conținutul nereal și fără ca inculpatul să urmărească destinația contractată a creditului.
S-a reținut în actul de sesizare că, în ziua în care a fost aprobată linia de credit, directorul și împuternicitul i-au dat inculpatului, în biroul acestuia, suma de 700, cu titlu de mită pentru acordarea liniei de credit în condițiile sus arătate.
Tribunalul a reținut însă că această faptă nu a fost dovedită și a dispus achitarea, conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
În rechizitoriu se menționează că această faptă este dovedită cu declarațiile martorului denunțător și confirmată prin depozițiile martorilor G, și. În autodenunțul făcut de martorul, acesta a precizat că cei 700 dați inculpatului, proveneau din banii încasați din linia de credit la 7.10.2002, din care a schimbat în aceeași zi la - Filiala Târgoviște suma de 700
Ulterior, la cererea inculpatului, s-a verificat dacă în ziua respectivă a avut loc schimbul valutar pretins de și acest lucru nu a fost confirmat.
În fața instanței de judecată martorul a revenit și a susținut fie că cei 700 îi avea de acasă, fie că îi împrumutase de la cumnata sa.
Mai mult decât atât, acesta a declarat în final că cei 700 dați inculpatului erau de fapt echivalentul în lei a unei rate achitate de inculpatul pentru din creditul aflat în derulare pentru a nu intra în interdicție de plăți.
Susținerea martorului denunțător, în sensul că inculpatul i-a achitat o de 21.000.000 lei se regăsește și în autodenunțul făcut de martor.În aceste condiții, în care martorul denunțător face precizări contradictorii cu privire la suma de 700 pretinsă a fi fost dată inculpatului pentru ca în final să susțină că reprezenta datoria în contul unei rate a creditului achitată de, tribunalul reținut că fapta de luare de mită nu este dovedită, așadar nu există, mai ales că ceilalți martori menționați în rechizitoriu au precizat că știu de această împrejurare de la martorul - denunțător.
În ceea ce privește infracțiunea asimilată infracțiunii de corupție, prevăzută de art. 10 lit. b teza a I-a și a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000, așa cum s-a precizat mai înainte, aceasta poate fi reținută numai atunci când este săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul, de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Întrucât nu a fost reținută în sarcina inculpatului primirea mitei de 700, iar suma obținută cu titlu de credit, chiar cu nerespectarea normelor de creditare, nu a putut fi considerată ca fiind scopul prevăzut de legiuitor pentru existența acestei infracțiuni, astfel încât tribunalul a apreciat că se impune achitarea inculpatului, conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, faptei lipsind unul din elementele constitutive și anume latura subiectivă.
Aceeași soluție de achitare a inculpatului, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, s-a apreciată că se impune și în cazul creditelor acordate și COM, pentru aceleași considerente arătate mai sus, situația reținută ca fiind similară cu cea de la
În ceea ce privește infracțiunile pentru care a fost reținută vinovăția inculpatului, tribunalul a apreciat că scopul educativ și de prevenție se poate realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor comise și funcțiile pe care inculpatul le exercita atunci când a săvârșit faptele.
A dispus ca pe durata executării pedepsei principale să se aplice inculpatului și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, iar în baza art. 254 alin. 1 Cod penal și art. 10 din Legea nr. 78/2000, a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal pe o durată de 3 ani și 6 luni.
Inculpatul a fost obligat să restituie denunțătorului suma de 26.000 lei pe care a primit-o cu titlu de mită iar în baza art. 88 Cod penal, s- scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive de la 15.10.2004 la 27.01.2006.
Cu privire la inculpatul, s-a reținut că avea calitatea de asociat și director al și a fost cel care a formulat cererile pentru acordarea celor 48 de credite în sumă totală de 45.091.000.000 lei și a depus documentele pe baza cărora au fost acordate, documente completate cu conținut nereal, false, uzând de acestea pentru justificarea creditelor.
S-a apreciat că inculpatul a schimbat destinația unei sume importante de peste șapte miliarde lei din creditele acordate.
Faptele inculpatului au fost considerate de către instanța de fond ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție prevăzute de art.26 Cod penal rap. la art. 10 lit. b din legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 - 42 Cod penal și de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 - 42 Cod penal, precum și ale infracțiunilor în legătură directă cu infracțiunile de corupție prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal, cu aplic. art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41, 42 Cod penal și art. 291 Cod penal, rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 - 42 Cod penale, toate faptele aflându-se în concurs, în condițiile prevăzute de art. 33 lit. a Cod penal.
Faptele s-au considerat a fi dovedite cu declarațiile sale, cu cele ale inculpatului, și în special cu documentele aflate în dosarele de creditare, respectiv cele care au stat la baza acordării creditelor, precum și cele prezentate pentru justificarea sumelor primite cu titlu de credite.
Inculpatul a beneficiat de prevederile art. 19 din nr.OUG 43/2002, în sensul că limitele pedepselor s-au redus la J, întrucât acesta a formulat autodenunțul și prin declarațiile ulterioare din cursul urmăririi penale a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpatului.
S-a considerat că se impune ca și inculpatului să i se aplice pedeapsa închisorii orientată către minimul special prevăzut de lege, având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite, dar și poziția sinceră a acestuia pe parcursul derulării procesului.
Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie și cea complementară, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal.
Cu privire la inculpata, tribunalul a reținut că aceasta a îndeplinit funcția de administrator de credite în cadrul - Sucursala Târgoviște și avea ca obligații de serviciu întocmirea referatelor de acordare a creditelor, pe baza documentelor prezentate de solicitanți, prezentarea referatelor în ședințele Comitetului de credite și exercitarea votului pentru acordarea creditelor, precum și urmărirea respectării destinației contractate a sumelor primite cu titlu de credite.
În raport cu probele administrate în cauză s-a reținut fără echivoc că inculpata a încălcat normele de creditare pentru creditele acordate societăților comerciale din cauza de față. Din documentele aflate în dosarele de creditare s-a apreciat că inculpata, a întocmit referate de acordarea creditelor cu date nesusținute de documente justificative, propunând acordarea creditelor contrar normelor de creditare și a votat favorabil pentru acordarea acestor credite în ședințele Comitetului de credit.
Aceasta nu a urmărit respectarea în totalitate a destinației sumelor de bani încasate cu titlu de credite, acceptând depunerea în acest scop de către societățile comerciale beneficiare de documente justificative care nu îndeplineau condițiile legale. În unele situații, inculpata nu a solicitat documente pentru justificarea sumelor ridicate în numerar sau prin virament sau a întocmit note justificative pentru reeșalonarea creditelor, contrar prevederilor din normele bancare.
Faptele de corupție pentru care inculpata a fost trimisă în judecată și care au fost menționate în rechizitoriu nu au fost reținute în sarcina sa.
Referitor la prima infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, anume aceea prevăzută de art. 10 lit. b teza și teza II- a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000 și cu aplic. art. 41- 42 Cod penal, așa cum s-a mai arătat, legiuitorul a înțeles să condiționeze existența ei de scopul urmărit de făptuitor prin săvârșirea infracțiunii, constând în obținerea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
S-a reținut de către instanța de fond că inculpata nu a urmărit obținerea pentru sine a unor astfel de bunuri sau foloase, probele administrate în cauză neevidențiind o astfel de împrejurare.
Aceasta nu a cunoscut că primea sume de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite de la pentru a beneficia de credite în regim preferențial și în felul acesta să se rețină că încălcarea normelor bancare de creditare a fost făcută cu scopul de obținere a acestor avantaje de către altul, respectiv inculpatul.
Tribunalul nu a reținut nici ipoteza potrivit căreia inculpata a săvârșit faptele cu scopul ca beneficiarii creditelor să obțină sumele de bani egale cu echivalentul creditelor, întrucât așa cum s-a arătat mai sus, nu poate fi dată o astfel de interpretare dispozițiilor de la art. 10 din Legea nr. 78/2000.
Astfel, s-a apreciat că se impune achitarea inculpatei pentru această infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, faptei lipsindu-i unul din elementele sale constitutive și anume latura subiectivă.
Referitor la celelalte două infracțiuni pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție, respectiv infracțiunea de fals prevăzută de art. 289 Cod penal, rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 - 42 Cod penal și infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal, rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 - 42 Cod penal, tribunalul a apreciat, de asemenea, că nu pot fi reținute în sarcina inculpatei.
Potrivit dispozițiilor art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 infracțiunile de fals și uz de fals pot fi reținute ca infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție, doar dacă au fost săvârșite pentru comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a2-a șia 3-a sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune.
Niciuna din aceste două teze nu au fost reținute în cazul inculpatei câtă vreme s-a menționat că aceasta nu se face vinovată de săvârșirea vreunei infracțiuni din cele prevăzute în secțiunile respective și nici nu a urmărit realizarea scopului prevăzut pentru o astfel de faptă. Și pentru aceste infracțiuni a fost achitată, conform prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală și acestor fapte lipsindu-le unul din elementele constitutive, respectiv latura subiectivă.
S-a mai reținut că, abaterile de la normele bancare de creditare reținute în sarcina inculpatei au fost constatate și de organele de control ale centralei Băncii și, deși s-au dispus măsuri de înlăturare a lor, ele au fost considerate ca greșeli inerente începutului unei activități bancare, așa cum era cazul Sucursalei Târgoviște la care inculpata funcționa, și acceptate ca atare.
Cu privire la inculpatul s-a reținut că acesta a reprezentat în relația cu banca și în această calitate a solicitat Băncii Comerciale - Sucursala Târgoviște acordarea mai multor credite.
Depunerea documentației pentru acordarea creditelor s-a făcut ca și în cazul la inculpatul care, după o analiză sumară, o chema pe inculpata în biroul său și îi solicita să întocmească referatul de creditare.
Astfel, a contractat în perioada 13.08.2003 -9.04.2004 - 12 credite bancare, în sumă totală de 8.820.000.000 lei ROL, din care 10 au fost credite pe documente în curs de încasare, unul garantat cu cash colateral și unul garantat cu garanții materiale. Până în prezent, se reține că aceste credite au fost rambursate în totalitate de către
Din actele și lucrările dosarului, s-a reținut că și în cazul acestei societăți comerciale au fost înregistrate aceleași încălcări ale normelor de creditare la acordarea creditelor ca și în cazul celorlalte societăți comerciale prezentate anterior.
La solicitarea creditelor au fost prezentate de către inculpat documentele justificative (balanțe contabile ) al căror conținut nu reflecta întotdeauna realitatea, iar, după obținerea creditelor, acesta a schimbat destinația unei părți din sumele obținute cu acest titlu, așa cum sunt reținute în rechizitoriu, încălcând în acest fel obligațiile asumate prin contractul de creditare.
Inculpatul a fost cel care a întocmit borderourile de achiziții de la persoane fizice cu alte date decât cele reale ( număr mai M de animale achiziționate, prețul de achiziție mai M decât cel plătit), în felul acesta înregistrând nejustificat în contabilitate o sumă de 1.295.209.000 lei ca fiind cheltuită, reducând în mod corespunzător profitul societății. Procedând în acest fel, inculpatul a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 338.366.500 lei, reprezentând diminuarea impozitului pe profit datorat prin majorarea a cheltuielilor de achiziție, aceste borderouri fiind prezentate de inculpat ca și documente justificative pentru creditele primite.
Așa cum s-a reținut și în rechizitoriu, inculpatul nu a dat bani, bunuri sau alte foloase inculpatului sau altui funcționar al băncii pentru acordarea creditelor în condițiile expuse mai sus și prezentate în mod detaliat în rechizitoriu, această împrejurare nefiind modificată nici în cursul cercetării judecătorești, pe baza probelor administrate.
În acest context, cele două infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, infracțiuni prevăzute de art. 26 Cod penal, rap. la art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 - 42 Cod penal și de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 - 42 Cod penal, nu au fost reținute în sarcina sa, pentru aceleași considerente prezentate și în cazul inculpatei.
Atât în cazul complicității la infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000, cât și în cazul infracțiunii de la art. 10 lit. c din aceeași lege s-a considerat că este cerută condiția ca săvârșirea acestora să se fi făcut în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Sumele de bani obținute de inculpatul cu titlu de credit, chiar în condițiile de încălcare a normelor de creditare s-a menționat că exced acestui scop, mai ales că inculpatul a restituit aceste credite, împreună cu dobânzile și penalitățile legale, banca asigurându-și în felul acesta scopul pentru care a fost înființată.
Instanța de fond pentru aceste două infracțiuni a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, acestora lipsindu-le unul din elementele lor constitutive și anume latura subiectivă.
Acest inculpat a mai fost trimis în judecată și pentru săvârșirea a trei infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție, fiind vorba de infracțiunile de fals, uz de fals și evaziune fiscală, fapte prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991, rap. la art. 289 Cod penal, cu aplic. art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 și art. 41 - 42 Cod penal, de art. 291 Cod penal, rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic. 41-42 Cod penal și de art. 10 lit. c din Legea nr. 87/1994, rap. la art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000.
Astfel cum s-a reținut și în cazul inculpatei, pot fi reținute ca infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție cele prevăzute de art. 17 din Legea nr. 78/2000, dar numai în situația în care ele au fost săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2 - a și a 3 - a sau pentru realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune.
Nici în cazul inculpatului nu se regăsesc aceste scopuri prevăzute de lege la săvârșirea celor trei infracțiuni de fals, uz de fals și evaziune fiscală, astfel că acestea nu pot fi reținute ca fiind în legătură directă cu infracțiunile de corupție.
Din probatoriul administrat însă, inclusiv din raportul de expertiză contabilă, a rezultat, așa cum s-a prezentat mai sus, că inculpatul, prin borderourile de achiziții întocmite cu date nereale, a mărit în mod nejustificat cheltuielile și în mod corespunzător a diminuat veniturile, astfel că a creat pentru un profit neimpozabil de 1.353.466.000 lei ROL, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 16 iunie 2005 de Serviciul Investigații Fiscale din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice
S-a calculat la acest profit, un impozit suplimentar de 338.366.500 lei ROL la care, până la data controlului de către organele fiscale - 16 iunie 2005, s-au adăugat dobânzile în cuantum, de 111.212.598 lei ROL și penalitățile de întârziere de 29.853.025 lei ROL.
Această infracțiune, a inculpatului s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în forma prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.
Conform prevederilor acestui text de lege constituie infracțiune întocmirea incompletă sau necorespunzătoare a documentelor primare ori acceptarea de astfel de documente în scopul împiedicării verificărilor financiar - contabile, dacă fapta a avut drept consecință diminuarea veniturilor sau surselor impozabile.
Faptele inculpatului de a întocmi cu date incomplete sau nereale borderourile de achiziții, au fost făcute tocmai în scopurile și cu consecințele prevăzute de acest text de lege.
În sarcina inculpatului a fost reținută infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, precum și infracțiunile de fals și uz de fals, prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal și de art. 291 Cod penal, ambele în formă continuată, cu reținerea deci a prevederilor art. 41 - 42 Cod penal, acestea din urmă fiind comise tocmai pentru a evaziona obligațiile fiscale.
Deoarece după data săvârșirii acestor infracțiuni Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale a fost abrogată prin Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, iar faptele de evaziune fiscală de la data comiterii lor sub forma prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 se regăsesc incriminate și în noua lege în prevederile art. 9 lit. b și c, se apreciază că legea penală mai favorabilă este legea veche nr. 87/1994 care sancționează asemenea fapte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amendă, spre deosebire de Legea nouă nr. 241/2005 care prevede ca sancțiune pedeapsa închisorii de la 2 ani la 8 ani, urmând a se reține la încadrarea juridică pentru această faptă și prevederile art. 13 Cod penal.
Încadrarea juridică dată prin rechizitoriu acestor infracțiuni și considerarea lor ca infracțiuni în legătură directă cu infracțiuni de corupție s-a schimbat în baza prevederilor art. 334 Cod procedură penală, în infracțiuni, așa cum s-a arătat mai sus.
Schimbarea încadrărilor juridice fără a fi atenționat inculpatul că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea, nu a fost considerată ca o prejudiciere a acestuia în exercitarea drepturilor procesuale, câtă vreme schimbarea a fost făcută din infracțiuni cu un regim sancționator mai grav în infracțiuni cu regim sancționator mai ușor, profitându-i așadar inculpatului.
Instanța de fond nu a putut fi reținută apărarea inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală făcută în cursul cercetării judecătorești, în sensul că el a cumpărat animalele de la persoanele fizice ca un simplu achizitor și apoi le-a revândut SRL cu prețuri superioare, pentru a-și asigura un profit, întrucât din actele dosarului nu rezultă această împrejurare, dimpotrivă, din borderourile de achiziții rezultă că inculpatul a achiziționat animale în calitate de reprezentant al SRL, acestea având pe ele ștampila SRL. Așadar inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea acestor infracțiuni.
La individualizarea pedepselor tribunalul ținând seama de gradul de pericol social concret al fiecărei fapte în parte, de modul de comitere al acestora și de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și pe baza acestor împrejurări, a apreciat că scopul educativ și de prevenție al pedepsei închisorii aplicate, se va putea realiza fără executarea acesteia, dispunându-se în consecință suspendarea condiționată a executării, conform prevederilor art. 81 Cod penal, pe un termen de încercare stabilit conform dispozițiilor art. 82 Cod penal. Inculpatul a fost atenționat cu privire la respectarea prevederilor art. 83 Cod penal, iar în baza art. 348 Cod procedură penală, s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate, respectiv a borderourilor de achiziții reținute prin rechizitoriu ca fiind falsificate.
De asemenea, inculpatul a fost obligat, în baza dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală și art. 998 cod civil să plătească Direcției Finanțelor Publice D, suma de 47.943,21 lei RON - cu titlu de impozit pe profit, cu majorările și penalitățile aferente și dobânda legală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel: - Serviciul Teritorial Ploiești, inculpatul, și.
Prin decizia penală nr. 149/207 a Curții de APEL PLOIEȘTI, au fost admise apelurile formulate de - Serviciul Teritorial Ploiești și cei 3 inculpați:, si.
A fost desființată în parte în latură penală sentința apelată și pronunțând o nouă hotărâre Curtea, a descontopit pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de:
- 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.254 alin.2 Cod penal rap.la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplic.art.41,42 Cod penal cu referire la art.1 lit. b din Legea nr.78/2000;
- 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art.10 lit.b teza I si II din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41,42 Cod penal cu referire la art.1 lit. b din Legea nr.78/2000;
Conform art.334 cod pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a celor 2 infracțiuni prev. de art.254 alin.2 Cod penal rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41,42 Cod penal cu referire la art.1 lit. b din Legea nr.78/2000, în 2 infracțiuni prev. de art.254 alin. 2 Cod penal (denunțător si ).
În baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d pr.pen. a fost achitat acest inculpat pentru cele 2 infracțiuni de luare de mită, prev. și ped. de art.254 alin.2 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. b pr.pen. fost achitat inculpatul și pentru infracțiunea prev. și ped. de art.10 lit. b teza I si II din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41,42 Cod penal cu referire la art.1 lit. b din legea nr.78/2000, fapta fiind dezincriminată.
A fost schimbat temeiul achitării pronunțate de prima instanță pentru infracțiunile prev. de art.10 lit. b teza I si II din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41,42 Cod penal cu referire la art.1 lit. b din Legea nr.78/2000, din art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d pr.pen. în art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. b pr.pen.
S-a înlăturat pedeapsa complementară aplicată inculpatului prin sentință și obligația de a restitui denunțătorului suma de 26.000 lei RON.
A fost descontopită pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de:
- câte 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunile prev. și ped. de art.26 Cod penal rap. la art.10 lit. b din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41,42 Cod penal și art.19 din OUG 43/2002 și respectiv prev. și ped de art.10 lit. c din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41,42 Cod penal și art.19 din OUG 43/2002.
- 1 an închisoare ptr.art.37 din Legea nr.82/1991 rap. la art.289 Cod penal cu aplic.art.17 lit. c din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41,42 Cod penal si art.19. din OUG 43/2002.
- 6 luni închisoare ptr.art.291 Cod penal cu aplic.art.17 lit. c din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41,42 Cod penal si art.19. din OUG 43/2002.
Conform art.334 Cod pr. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a celor 2 infracțiuni prev. și ped. de art. 37 din Legea nr.82/1991 rap. la art.289 Cod penal cu aplic.art.17 lit. c din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41,42 Cod penal și art.19. din OUG 43/2002, respectiv prev. și ped. de art.291 Cod penal cu aplic.art.17 lit. c din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41, 42 Cod penal și art.19. din OUG 43/2002, în infracțiunile prev. și ped. de art. 37 din Legea nr.82/1991 rap. la art.289 Cod penal cu aplic. art.41, 42 Cod penal, respectiv art.291 Cod penal cu aplic.art.41,42 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d pr.pen. a fost achitat acest inculpat pentru infracțiunile prev. de art.37 din Legea nr.82/1991 rap. la art.289 Cod penal cu aplic. art.41, 42 Cod penal, respectiv art.291 Cod penal cu aplic.art.41,42 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. b pr.pen. a fost achitat același inculpat pentru infracțiunile prev. de art. 26 Cod penal rap. la art.10 lit. b din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41,42 Cod penal și art.19 din OUG 43/2002 și respectiv prev. și ped de art. art.10 lit.c din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41,42 Cod penal și art.19 din OUG 43/2002, acestea fiind dezincriminate.
A fost înlăturată pedeapsa complementară aplicată inculpatului prin sentință.
Conform art. 334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata:
- din art.289 Cod penal rap. la art.17 lit. c din Legea nr.78/2000, în art.289 Cod penal.
- din art.291 Cod penal rap. la art.17 lit. c din Legea nr.78/2000, în art.291 Cod penal - 3 infracțiuni privind pe SC "" SRL.
- din art.289 Cod penal rap. la art.17 lit. c din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41,42 Cod penal, în art.289 Cod penal art.41,42 Cod penal;
- din art.291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41,42 Cod penal, în art.291 Cod penal cu aplic.art.41,42 Cod penal.( infracțiuni privind pe SC " "SRL, SC" SRL și SC" Com "SRL.
În baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d pr.pen. a fost achitată inculpata pentru toate infracțiunile de mai sus.
În baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. b pr.pen. a fost achitată aceeași inculpată pentru infracțiunile prev. și ped. de art.10 lit. b teza I și a II a din Legea nr.78/2000 și cu referire la art.1 lit. b din Legea nr.78/2000, respectiv art.10 lit. b teza I și a II a din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41,42 Cod penal și cu referire la art.1 lit. b din Legea nr.78/2000- faptele fiind dezincriminate.
S-a descontopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de:
- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunile prev. de 37 din Legea nr.82/1991 rap. la art.289 Cod penal cu aplic. art.41,42 Cod penal.
- 1 an închisoare pentru infracțiunile prev. de 291 Cod penal cu aplic.art.41,42 Cod penal.
- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunile prev. de art. 10 din Legea nr.87/1994, cu aplic.art.13 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d pr.pen. a fost achitat acest inculpat pentru infracțiunile prev. și ped. de:
- art. 37 din Legea nr.82/1991,rap.la art.289 Cod penal cu aplic. art.41,42 Cod penal.
- art. 291 Cod penal cu aplic.art.41,42 Cod penal.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței din apel.
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea, a reținut că:
În ceea ce-l privește pe inculpatul pentru care procurorul a solicitat extinderea apelului, Curtea a apreciat că nu se impune a se utiliza această instituție deoarece se constată că în primul rând inculpatul însuși a declarat aceeași cale de atac a apelului, solicitând în principal achitarea sa pentru toate infracțiunile deduse judecății, iar în al doilea rând s-a apreciat că nu se află într-o cale devolutivă de atac în care instanța este ținută strict de criticile fiecăruia, putând să analizeze cauza sub toate aspectele cu respectarea principiului " non reformatio in pejus".
Referitor la nulitatea actului de sesizare a instanței invocată de către apelantul, instanța a apreciat că această susținere este nefondată.
Potrivit OUG nr. 103/2004 a fost modificat art. 13 din OUG nr. 43/2002 care reglementează competența Parchetului de pe lângă -DNA menționând că acesta poate efectua acte de urmărire penală în cazul infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 "dacă. valoarea sumei. care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai M decât echivalentul în lei a 5000 Euro". Pe de altă parte, atât practica cât și jurisprudența au reglementat faptul că în cazul infracțiunilor continuate valoarea prejudiciului se calculează prin însumarea tuturor prejudiciilor cauzate de actele materiale ce intră în cuprinsul infracțiunii continuate.
În cauza de față s-a constatat că inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni în formă continuată reținându-se că prin acestea au cauzat prejudicii al căror echivalent în lei este mult superior sumei de 5000 Euro, menționată de către textul de lege sus-menționat.
Instanța de apel a considerat că urmărirea penală a fost în mod legal efectuată de către un procuror din cadrul DNA, iar din punct de vedere legal actul de sesizare îndeplinește toate condițiile cerute de actele normative în vigoare, la data emiterii sale.
Cu privire la celelalte aspecte prin care se invocă nulitatea urmăririi penale de către și în această situație, instanța a constatat că acestea sunt nefondate.
S-au invocat disp. art. 204 și art. 300 alin. 1.C.P.P. și analizând aceste texte legale cât și actele și lucrările dosarului s-a constatat că nu au fost încălcate în niciun mod.
În ce privește legalitatea actului de sesizare aceasta a fost verificată de către instanța de fond, astfel încât nu se poate susține că a fost încălcat art. 300.C.P.P. Prin încheierea din data de 20.01.2006 instanța de fond a analizat aceeași nulitate a actului de sesizare invocată de către apelantul inculpat, astfel încât nu se poate susține că nu au fost respectate disp. art. 300.
C.P.P.Apelantul, a mai precizat că, procurorul nu a menționat în rechizitoriu probele pe care și-a întemeiat învinuirea și nu a exercitat rolul activ conform dispozițiilor legale, punându-l pe inculpat într-o poziție eminamente pasivă.
Din lecturarea actului de sesizare al instanței s-a constatat că procurorul și-a motivat de fiecare dată, prin trimitere la anumite probatorii, infracțiunile pentru care a decis să dispună trimiterea în judecată a acestui inculpat. Pe de altă parte nu se poate susține că procurorul l-a adus pe inculpat într-o poziție eminamente pasivă, deoarece s-a dat posibilitatea să propună probe în apărare. Un exemplu în acest sens sunt martorii pe care acest inculpat i-a propus în apărarea sa, în faza urmăririi penale.
Potrivit Legii nr. 69/2007 au fost modificate literele b și c ale art. 10 din Legea nr. 78/2000 în sensul că nu au mai fost considerate ca fiind infracțiuni acordarea de credite. cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea conform legii sau normelor de creditare, a destinațiilor contractate ale creditelor. ori neurmărirea creditelor restante precum și utilizarea creditelor. în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.
Sub acest aspect, s-au apreciat întemeiate susținerile reprezentantului parchetului cât și ale apelanților inculpați în ce privește achitarea acestora dar și menținerea unor soluții de achitare față de inculpata sub aspectul comiterii infracțiunilor mai sus-menționate sau complicității la asemenea fapte penale.
În ce privește infracțiunile de luare de mită pentru care a fost trimis în judecată inculpatul s-a constatat că instanța de fond l-a achitat pe acesta pentru fapta al cărui denunțător a fost în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.P.P. reținând că fapta nu există.
S-au apreciat adevărate susținerile judecătorului fondului și ale apelantului că în ceea ce privește înmânarea sumei de 700 USD au existat mai multe inadvertențe referitor la proveniența acestei sume. Pe de altă parte însă, apelantul în criticile sale a punctat numai acest aspect, cu toate că a admis în cele din urmă că a primit o asemenea sumă de la, care însă ar fi fost contravaloarea unei ale sume de 21.000.000 ROL reprezentând o pe care el a achitat-o în contul martorului denunțător, astfel că nu se poate susține că înmânarea acestei sume de 700USD nu a existat, așa cum a reținut judecătorul fondului.
Atât pentru această faptă de luare de mită cât și pentru cea al cărui denunțător a fost, instanța de apel a apreciat însă că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii.
Prin hotărârea din 24.05.2007 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza "Drăgotoniu și - împotriva României" s-a constatat încălcarea art. 7 alin. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, iar statul român a fost condamnat pentru aceasta.
Punctele de plecare ale acestei cauze au fost acelea că la vremea faptelor reclamanții erau angajați ai băncii B, societate cu capital privat în T, unul în calitate de contabil șef iar celălalt în calitate de director. Cei doi au fost condamnați la un moment dat pentru comiterea a câte unei infracțiuni de luare de mită prev. de art. 254 Cod penal.
Sub aspectul îndeplinirii din partea respectivilor reclamanți a condițiilor cerute pentru a fi considerați drept autori ai unor asemenea infracțiuni, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că în privința Codului penal în vigoare la vremea faptelor (1991) nu puteau fi judecate drept fapte de corupție decât acțiunile persoanelor care îndeplineau funcții într-o instituție publică și nu într-o societate comercială privată.
Potrivit celor ce preced, persoanele care îndeplinesc diferite funcții în cadrul unor societăți comerciale private nu pot fi subiecți activi ai infracțiunilor de corupție.
Art. 5 din Legea nr. 78/2000 menționează că în înțelesul prezentei legi sunt infracțiuni de corupție infracțiunile prev. de art. 254 - 257 din Codul penal. Aceasta înseamnă că infracțiunea prev. de art. 254 Cod penal este o infracțiune de corupție indiferent dacă este raportată sau nu la vreuna din modalitățile normativ menționate în Legea nr. 78/2000.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.69/2007 inculpații, în cauza de față au fost cercetați numai sub aspectul comiterii infracțiunilor reținute prin actul de sesizare în forma lor prevăzută de Codul penal sau alte legi speciale fără a se ține cont de raportarea la alte infracțiuni din Legea nr. 78/2000.
Astfel, inculpatul a fost cercetat sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de luare de mită prev. de art. 254 Cod penal (având ca denunțător pe și ).
S-a constatat că inculpatul avea aceeași calitate ca și unul din cei doi reclamanți din speța Curții Europene a Drepturilor Omului, mai sus expusă, respectiv aceea de director al unei societăți comerciale cu capital exclusiv privat.
Având în vedere similitudinea dintre cele două spețe, instanța de apel a apreciat că nu poate fi subiect al infracțiunii de corupție prev. de art. 254 Cod penal, motiv pentru care s-a impus achitarea sa pentru ambele fapte în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d rap.C.P.P. la art. 11 alin. 2 și 20 din Constituția României.
S-a adus în discuție aplicarea și pentru inculpatul a dispozițiilor hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului ținând cont de momentul comiterii infracțiunilor de către acesta cât și de către cei doi reclamanți din cauza soluționată de instanța europeană cât și modificările aduse disp. art. 254 Cod penal în această perioadă de timp.
Potrivit celor precedente, art. 254 Cod penal este menționat de către Legea nr. 78/2000 ca fiind o infracțiune de corupție, iar hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului se referă la infracțiuni de corupție, în general, ceea ce înseamnă că din acest punct de vedere prevederile instanței europene îi sunt aplicabile și inculpatului. Un alt argument sunt dispozițiile art. 13 Cod penal. Deși acest text de lege face referire la aplicarea legii mai favorabile, iar de la data pronunțării hotărârii de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului și până la data prezentei decizii nu a intervenit o lege mai favorabilă, totuși prin interpretarea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiilor referitoare la calitatea persoanelor ce pot fi subiecți activi ai infracțiunilor de corupție se poate considera că această interpretare îi este favorabilă și profită inculpatului, făcând incidente prevederile art. 13 Cod penal.
Este necesar a interpreta legislația internă în virtutea legislației europene având în vedere prevederile art.20 din Constituție conform căruia: "dacă există neconcordanțe între pacte și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale ". Așadar, această interpretare dată hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, mai sus citată este mai favorabilă inculpatului decât reglementarea internă, motiv pentru care instanța o va aplica în conformitate, întocmai în spiritul ei.
Așa fiind, s-a înlăturat și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de 64 lit. a,b,c Cod penal dispuse față de acest inculpat după executarea pedepsei principale, pentur a fi achitat.
În ceea ce privește obligarea inculpatului să restituie denunțătorului suma de 26.000 RON, potrivit considerentelor sentinței apelate judecătorul fondului nu a făcut nicio referire la probatoriile din care rezultă cuantumul unei asemenea sume. În această situație instanța de apel a apreciat că acest cuantum rezultă numai din declarațiile martorului denunțător necoroborându-se cu alte probatorii (soția sa a făcut vorbire numai de o sumă de 15.000.000 lei ROL ) considerând totodată că această solicitare din partea denunțătorului este nefondată urmând ca această obligare a inculpatului să fie înlăturată.
Totodată, pentru infracțiunile prev. de art. 10 lit. b teza I și II din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr 78/200 (fapte de acordarea de credite cu încălcarea normelor de creditare și neurmărirea conform normelor de creditare a destinațiilor contractate ale creditelor către SC SRL, SC SRL și SC Com SRL) instanța de fond a dispus achitarea reiterând că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Având în vedere dezincriminarea acestor fapte precum și situația că dispoziția legală ce reglementează achitarea unei persoane pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală înainte ca organul judiciar să stabilească dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale acestei fapte, Curtea a considerat că se impune schimbarea temeiului achitării pentru aceste trei infracțiuni din art. 11 pct. 2 lit. rap la art. 10 lit. d în C.P.P. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b C.P.P.; pentru a menține temeiul achitării date de către instanța de fond s-ar impune ca instanța de apel să efectueze o cercetare asupra fondului cauzei, respectiv să constate dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale unei fapte care nu mai este considerată infracțiune în prezent, ceea ce nu poate fi acceptat.
Referitor la inculpatul, Curtea a apreciat că este întemeiată susținerea procurorului în sensul că se impune schimbarea încadrării juridice a celor două infracțiuni prev. și ped. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal cu aplic. art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 41,42 Cod penal și art. 19 din OUG 43/2002, respectiv cea prev. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 41,42 Cod penal și art. 19 din OUG 43/2002 în infracțiunile prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal cu aplic.art. 41.42 și respectiv art. 291 Cod penal cu aplic.art. 41,42 Cod penal, având în vedere aceleași dispoziții ale Legii 69/2007 cu motivarea mai sus expusă.
Ținând cont de actele și lucrările dosarului, probatoriile administrate, care au vizat aceste infracțiuni reținute în sarcina apelantului inculpat, instanța de apel a considerat că datorită intervenirii Legii nr. 69/2007 nu mai subzistă elementele constitutive nici ale noilor infracțiuni, astfel cum s-a menționat în urma schimbării încadrării juridice.
În sarcina inculpatului apelant s-a reținut comiterea acestor fapte considerându-se că falsurile și uzul de fals săvârșite cu ocazia ținerii contabilității firmei sale, au fost comise în scopul de obține credite cu nerespectarea normelor de creditare și de utilizare a acestor credite în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.
Ca urmare a intervenirii Legii nr. 69/2007, Curtea a considerat că în lipsa scopului pentru care falsuri, uz de fals sau înregistrările nereale în contabilitate au fost comise luate de sine stătător, le lipsesc elementele constitutive.
Din cuprinsul textelor legale incriminate rezultă că pentru aceste fapte de fals și uz de fals să fie considerate infracțiuni trebuie și să producă consecințe juridice expres prevăzute în corpul normei juridice.
În cauză, consecințele juridice pe care le-au produs au fost tocmai obținerea creditelor cu nerespectarea normelor de creditare și a legilor în vigoare sau folosirea acestor credite în alte scopuri decât cele pentru care au fost edictate.
Inculpatul a comis asemenea fapte tocmai în scopul producerii acestor consecințe juridice, consecințe juridice care însă au fost scoase de către legiuitor în afara sferei ilicitului penal.
În speța de față se observă consecințele juridice urmărire de către inculpat care sunt aceleași cu scopul pentru care inculpatul a comis presupusele falsuri și a uzat de ele. Ori prin excluderea din conținutul elementului constitutiv al acestor fapte a scopului urmărit și deci a consecințelor juridice de către legiuitor, este fără putință de tăgadă că pentru aceste fapte nu mai sunt întrunite dispozițiile legale pentru ca ele să poată fi considerate infracțiuni.
Pentru cele mai sus arătate instanța de apel l-a achitat pe apelantul pentru infracțiunile pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d
C.P.P.Potrivit acelorași dispoziții ale Legii nr. 69/2007 cu motivația anterior expusă, inculpatul a fost achitat și pentru infracțiunile prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41,42 Cod penal și art. 19 din OUG nr. 43/2002 precum și art. 10 lit. din legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41,42 Cod penal și art. 19 din OUG nr. 43/2002 și a fost înlăturată pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal aplicată inculpatului prin sentința apelată.
În ceea ce o privește pe inculpata, Curtea a apreciat că, deși în motivarea instanței de fond s-a reținut că inculpata a încălcat normele de creditare pentru creditele acordate societăților comerciale din cauză, întocmind referate de acordarea a creditelor cu date nesusținute de documente justificative, propunând acordarea acestora și votând favorabil totuși aceasta a fost achitată pentru faptele pentru care a fost trimisă în judecată cu mențiunea că nu a urmărit obținerea pentru sine a unor bunuri sau foloase.
Potrivit textelor legale pentru care inculpata a fost trimisă în judecată s-a constatat că, acestea nu sunt infracțiuni de rezultat sau infracțiuni care au fost ținute de îndeplinirea unui anumit scop ci sunt infracțiuni de pericol. Aceasta înseamnă că numai prin simpla întrunire a elementelor constitutive faptele pot fi considerate ca fiind infracțiuni.
S-a apreciat de instanța de apel, că apelul inițial al procurorului este întemeiat în ce privește îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpata a fost achitată.
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 69/2007, se impune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în art. 289 Cod penal, din trei infracțiuni în ce o privește pe SC SRL din art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 art. 291 Cod penal, din art. 289 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41,42 Cod penal în art. 289 Cod cu aplic. art. 41,42 Cod penal și din art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41,42 Cod penal în art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41,42 Cod penal (infracțiuni ce privesc pe SC SRL, SC SRL și SC Com SRL ).
Legat de aceeași critică menționată și în apelul inculpatului, a considerat instanța că se impune achitarea lui pentru aceste fapte în care a fost schimbată încadrarea juridică conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.P.P. deoarece acestor infracțiuni le lipsesc consecințele juridice, ca element constitutiv.
Reținând aceleași dispoziții ale Legii nr. 69/2007 Curtea, a considerat că se impune achitarea inculpatei pentru infracțiunile prev. și ped. art. 10 lit. b teza I și II din Legea nr. 78/200 cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr- respectiv art. 10 Teza I și II din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41, 42 Cod penal și cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000.
În cel privește pe inculpatul s-a constată că acesta a fost condamnat pentru infracțiunile prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal cu aplic. art. 41,42 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41,42 cod penal și art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal.
Toate infracțiunile fiind reținute în sarcina inculpatului prin prisma faptului că prin borderouri de achiziții conținând date nereale, a mărit în mod nejustificat cheltuielile și în mod corespunzător a diminuat veniturile, astfel încât a creat pentru SC SRL un profit neimpozabil.
Instanța de apel a considerat că, în speță inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal.
Art. 10 din legea nr. 87/1994 preia practic elementele constitutive ale disp.art. 37 din legea 82/1991 și ale art. 291 Cod penal. S-a reținut că prima infracțiune este una de rezultat în timp ce celelalte două sunt numai infracțiuni de pericol
S-a mai reținut că în momentul producerii rezultatului socialmente periculos este imperios a se reține numai aceste infracțiuni nu și infracțiunile de pericol care își regăsesc practic elementele constitutive în cadrul primeia.
De asemenea, s-a apreciat că se impune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală atât pentru infracțiunile prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal cu aplic. art. 41, 42 Cod penal cât și pentru cea prevăzută de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41,42 Cod penal.
Deși inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, săvârșirea acestei infracțiuni rezultă indubitabil din expertizele contabile efectuate în cauză. Inclusiv ultima expertiză efectuată în faza de urmărire penală( fila 364, 365, vol. IV), dosar fond. Din actele și lucrările dosarului a rezultat că acest inculpat achiziționa ca persoană fizică, animale cu un anume preț, animale pe care le vindea apoi SC SRL, al cărui administrator era, cu un preț mult mai M decât cel de achiziție diminuându-se astfel impozitul pe profit cu sumele prevăzute în expertiză și reținute de către instanța de fond în mod corect.
Referitor la ultimul motiv de apel invocat de către procuror, acela că instanța de fond nu a menționat în dispozitivul hotărârii că aceasta trebuie comunicată Registrului Comerțului, Curtea de apel a constatat că acest motiv nu impune desființarea sentinței primei instanțe. Această comunicare privește faza de executare a hotărârii judecătorești ea operează de drept, în puterea legii, în etapa ulterioară judecății, când toate dispozițiile din hotărâre trebuie puse în executare unei hotărâri judecătorești.
În acest sens s-a constatat că în dispozitivele hotărârilor judecătorești pronunțate în materie penală nu se inserează mențiuni cu privire la emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, deși acesta se emite cu ocazia rămânerii definitive a sentinței, cu privire la comunicarea dispozitivului sentinței către alte instituții, (organul de poliție și Centrul de Reeducare, în cazul în care se dispune internarea minorului în centrul de reeducare), dar și alte dispoziții care se efectuează în mod obligatoriu în momentul rămânerii definitive a unei hotărâri judecătorești, dispoziții care nu necesită nicio interpretare sau o judecată pentru a face obiectul dezlegării instanței.
Prin decizia penală nr.2374/2008 Înalta Curte de Casatie și Justiție, au fost admise recursul declarat de DNA -Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul, a fost casată decizia nr.149/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Totodată s-a luat act că partea civilă Direcția Generală a finanțelor Publice D și- retras recursul.
În considerentele deciziei de casare s-a reținut că, cu prilejul judecării cauzei în apel la data de 6 iulie 2007 s-a depus la dosar o cerere a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA- Serviciul Teritorial Ploiești, de modificare a motivelor de apel formulate inițial la punctele2, 3, 4 și 5 precum și de extindere a apelului cu privire la, în favoarea acestuia.
În cadrul acestei cereri s-a arătat, corect de altfel, că inculpații, și au falsificat documente ale unor societăți comerciale- persoane juridice de drept privat, care nu intră sub incidența prev. art 145 Cod penal și ale căror înscrisuri emise de acestea nu sunt înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin.2 Cod penal. De asemenea, s-a mai arătat că, datorită modificărilor art. 10 lit. b și c din Legea nr.78/2000 aduse prin Legea nr. 69/2007, nu se mai poate reține cvă infracțiunile de fals au fost săvârșite în scopul de a ascunde comiterea infracțiunilor prev. de art.10 lit. b și c din Legea nr. 78/200 sau în realizarea scopului urmărit rin aceste infracțiuni.
În aceste condiții, parchetul a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor comise de inculpați după cum urmează:
- pentru inculpata din art. 289 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 și art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit.c din Legea nr. 78/2000, în art. 290 Cod penal și din art. 289 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 - 42 Cod penal și art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41- 42, în art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41- 42 Cod penal;
- pentru inculpatul din art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal cu aplic. art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41-42 Cod penal și art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41-42 Cod penal, în art. 37 din legea nr. 82/1991 rap. la art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41- 42 Cod penal și din art. 10 din Legea nr. 87/1994 rap. la art. 17 lit.g din Legea nr. 78/2000, în art.10 din Legea nr. 87/1994.
- pentru inculpatul din art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal cu aplic. art. 17 lit. c din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41- 42 Cod penal și din art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr.78/2000 cu aplic. art. 41-42 Cod penal, în art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41-42 Cod penal.
Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei cereri esențiale formulate de parchet ci, mai mult a dispus o soluție de achitare a inculpaților analizând elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 Cod penal, deși procurorul, argumentat, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal, întrucât înscrisurile falsificate în discuție nu pot fi înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin.2 Cod penal.
Această omisiune a instanței, de natură a influența soluția procesului, atrage casarea pentru motivul prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, cu consecința trimiterii spre rejudecare, conform art. 38515pct. 2 lit.c Cod procedură penală.
În aceste condiții celelalte motive de recurs invocate de recurenți nu se impun a fi analizate, câtă vreme hotărârea pronunțată în apel este casată în întregime, ele urmând a fi avute în vedere cu prilejul rejudecării de către instanța de apel.
Astfel, instanța a avut în vedere primul motiv de recurs al parchetului urmând a analiza în ce măsură Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 1997 în cauza Dragotoniu și împotriva României poate fi aplicată, câtă vreme legislația penală a fost modificată iar faptele din prezenta cauză au fost comise după aceste modificări.
S-au avut în vedere și celelalte critici formulate de parchet, dar și de inculpatul recurent, al cărui recurs a fost considerat întemeiat sub aspectul criticii parchetului privind nepronunțarea instanței de apel pe schimbarea încadrării juridice, critică ce-l vizează și care-i este în favoare.
După înregistrarea dosarului, au fost reaudiați inculpații și.
Inculpatul nu a dorit să mai dea o altă declarație, aspect consemnat în încheierea din 19.02.2009.
În ceea ce-l privește pe inculpatul acesta nu s-a mai prezentat în faza rejudecării apelului la nici un termen de judecată.
De asemenea au fost încuviințate cererile inculpaților privind administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar o serie de documente, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință.
În rejudecarea apelurilor, Curtea va lua în considerare criticile invocate de apelanți cu ocazia declarării primei căi devolutive de atac, astfel:
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești Ministerul Public, în motivarea apelului său, modificat în ședința publică din data de 15.06.2007, a susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru fapta de luare de mită în care a fost denunțător, deoarece acest martor audiat în fața instanței de judecată a declarat că în ziua în care a ridicat creditul s-a prezent la biroul inculpatului înmânându-i suma de 700 USD, bani de pe care anterior i-a împrumutat de la cumnata sa. Apreciază procurorul că pe parcursul întregului proces penal în mod constant a declarat că inculpatul a pretins suma de 700 USD pentru acordarea creditului în sumă de 600.000.000 ROL în regim de urgență și că ulterior acordării acestor bani pentru a nu intra în interdicție de plată, inculpatul i-a achitat o la creditul în cauză în sumă de 21.000.000 ROL, sumă care i-a fost restituită acestuia de către. Se mai menționează că în niciuna din declarații nu a afirmat că cei 700 USD reprezintă echivalentul în lei al unei rate achitate de către inculpat pentru SC SRL din creditul aflat în derulare. Se menționează că afirmațiile acestui martor sunt susținute de către martora, soția sa și martora, dar și de martorii, G, și.
Procurorul a mai arătat că, numai prin pretinderea și primirea sumei de 700 USD se explică acțiunile inculpatului de acordarea creditului de 600.000.000 lei ROL în regim de urgență și încălcarea normelor de creditare.
Acesta a mai criticat și lipsa mențiunii din hotărârea de fond a faptului că urmează să fie înregistrată această hotărâre la Registrul Comerțului ca urmare a săvârșirii a inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 10 din legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal.
Așa cum mai sus s-a arătat, procurorul a modificat celelalte motive ale apelului său, solicitând totodată extinderea apelului și cu privire la,în favoarea acestuia, precizându-se că deoarece art. 10 lit. b și c din Legea nr. 78/2000 a fost modificată de art. unic din Legea nr. 69/2007 în sensul că au fost dezincriminate faptele de acordarea de credite cu încălcarea legii sau a normelor de creditare a destinațiilor contractuale ale creditelor ori neurmărirea creditelor restante (art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000), respectiv, faptele de utilizare a creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate (art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000), în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală s-a solicitat achitarea inculpaților, astfel:
- pentru infracțiunile prev. de:
- art. 10 lit. teza I și teza a II a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000;
- art. 10 lit. b teza I și teza a II a din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41, 42 Cod penal cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000 (trei infracțiuni continuate);
- pentru infracțiunile prev. de:
- art. 10 lit. b teza I și teza a II a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit.b din Legea nr. 78/2000;
- art. 10 lit. b teza I și teza a II a din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41, 42 Cod penal cu referire la art. 1 lit.b din Legea nr. 78/2000 (trei infracțiuni continuate).
- pentru infracțiunile prev. de:
- art. 26 Cod penal rap. la art. 10 lit. b din legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41,42 Cod penal;
- art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41.42 Cod penal.
- pentru infracțiunile prev. de:
- art. 26 Cod penal rap. la art. 10 lit. b din legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41,42 Cod penal;
- art. 10 lit.c din legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41,42 Cod penal.
Deoarece din probatoriul administrat în cauză a rezultat - așa cum s-a reținut de instanța de fond - că inculpații, și au falsificat documente ale unor societăți comerciale - persoane juridice de drept privat care nu intră sub incidența prevederilor art. 145 Cod penal și ale căror înscrisuri emise de acestea nu sunt oficiale în sensul art. 150 alin. 2 din același cod, având în vedere și faptul că, datorită modificărilor art. 10 lit. b și c din legea nr. 78/2000 aduse prin art. unic din Legea nr. 69/2007 în sensul celor anterior precizate, nu se mai poate reține că infracțiunile de fals au fost săvârșite în scopul de a ascunde comiterea infracțiunilor prev. de art. 10 lit. b și din Legea nr. 78/2000 sau în realizarea scopului urmărit prin aceste infracțiuni, în temeiul dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală s-a solicitat schimbarea încadrărilor juridice a următoarelor infracțiuni comise de:
- Inculpata din art. 289 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 și art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit.c din Legea nr. 78/2000 în art. 290 Cod penal; din art. 289 Cod penal rap. la art. 17 lit.c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41, 42 Cod penal și art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41,42 (trei infracțiuni) în art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41,42 Cod penal (trei infracțiuni);
- Inculpatul din art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap.la art. 289 Cod penal cu aplic. art. 17 lit. c din legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41,42 Cod penal și art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41,42 Cod penal în art. 37 din legea nr. 82/1991 rap. la art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41,42 Cod penal; din art. 10 din Legea nr. 87/1994 rap. la art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000 în art. 10 din legea nr. 87/1994.
- Inculpatul din art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal cu aplic. art. 17 lit.c din legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41,42 Cod penal și din art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit.c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41,42 Cod penal în art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41,42 Cod penal.
În motivarea apelului formulat s-a susținut în principal că hotărârea primei instanțe este afectată de nulitate absolută deoarece nu avea împuternicirea legală de a instrumenta urmărirea penală într-o cauză ce privește infracțiuni ce nu cad sub incidența normelor de competență materială ale acestei instituții. Se invocă nr.OUG 134/2005 conform cărora această instituție este competentă să soluționeze infracțiunile prev. de Legea nr. 78/2000 numai în cazul în care acționarul majoritar al băncilor este statul. În ce privește prejudiciile produse susține că trebuia făcută o distincție între forma continuată a infracțiunilor și concursul de infracțiuni; în speță se arată că persoanele arătate nu s-au înțeles asupra unei sume fixe care să fie plătită ulterior în rate, motiv pentru care se poate discuta doar despre concurs real de infracțiuni ceea ce obligă instanța a examina competența potrivit condiției ca obiectul infracțiunii să privească valoarea de 10.000 de Euro sau mai M ceea ce nu este aplicabil în speță deoarece valoarea asupra căreia poartă presupusele infracțiuni nu depășește 3000 Euro în fiecare caz. Potrivit art. 146 Cod penal se susține că în cazul concursului de infracțiuni se va ține seama de paguba produsă prin fiecare faptă nefiind admisibil ca încadrarea juridică să se facă în raport de suma prejudiciilor produse prin activitatea infracțională a făptuitorului.
În ceea ce privește persoanele cu funcție de conducere și control menționate de art. 13 alin. 2 lit. din OUG 43/2002 se arată că enumerarea este strictă, punctuală și nu generică, ceea ce înseamnă că această categorie de persoane cu funcție de conducere și control în cadrul autorităților publice locale este distinctă și restrictivă.
S-a mai invocat faptul că actele de urmărire penală au fost întocmite pe seama sa cu nerespectarea unor norme procedurale amintindu-se disp. art. 204 alin. 1.C.P.P. și art. 300 alin. 1.C.P.P. De asemenea, a mai menționat apelantul că, procurorul avea obligația să efectueze urmărirea penală în sensul strângerii de probe cu privire la toate infracțiunile pentru care a instrumentat acțiunea penală împotriva sa, însă nu și-a îndeplinit această obligație. Astfel, se arată că procurorul avea obligația de a menționa în rechizitoriu probele pe care își întemeiază învinuirea cu privire la fiecare faptă. Se arată că procurorul era obligat a face toate diligențele pentru aflarea adevărului în virtutea rolului activ, rol activ care a fost interpretat în sensul de a-l reduce pe inculpat la o poziție eminamente pasivă și de a-i refuza exercitarea drepturilor procesuale. Se arată că pentru a fi legal obținute probele trebuiau administrate între două momente procesuale, respectiv începerea urmăririi penale și prezentarea materialului, cu respectarea principiului contradictorialității în administrarea acestor probe.
În subsidiar, inculpatul a solicitat ca rejudecând cauza pe fond să se dispună achitarea sa, având în vedere principiul "in dubio pro reo". S-a precizat că în speță acest principiu își găsește aplicarea deoarece nu s-a putut stabili cu certitudine că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită în care denunțător a fost se precizează că în prima declarație acesta a susținut că cei 700 USD i-ar fi cumpărat din BC chiar în ziua primirii creditului, iar în cea de-a doua că i-ar fi cumpărat de la o altă bancă. Neputându-se dovedi aceste afirmații în a treia declarație, denunțătorul a precizat că i-a împrumutat de la o persoană fizică. În acea perioada precizează apelantul, că nu el era director al Sucursalei Târgoviște, ci, el fiind un simplu membru al Comitetului de analiză al creditelor. fiind destituit în data de 01.02.2003 din funcția de director tocmai pentru că acorda credite puține și că se întârzia în acordarea lor, fiind criticat că acordat creditul de 600.000.000 lei lui, într-un termen foarte, de 15 zile, în timp ce el este acuzat de organele de anchetă că ar fi acordat același credit într-un termen foarte scurt, respectiv tot de 15 zile.
În același mod se susține că s-ar fi derulat faptele și în cazul denunțătorului. Aceasta a precizat că a plătit 20.000.000 lei costul a două zile în fără însă a i se cere a depune acte de plată doveditoare, aceasta deoarece s-a susținut că au fost cazați la firma "" din de. a susținut în instanță ea a plătit și nu soțul său, iar suma a fost de 15.000.000 lei pentru ambele familii, însă nici ea nu poate dovedi.
Mai învederează apelantul faptul că denunțătorul susține că a dus doi porci părinților săi în localitatea Săcuieni, însă părinții săi sunt decedați de aproximativ 10 ani. Referitor la șofer, ce susține că a dus acei doi porci la soacra sa în localitatea, la o locuință situată pe partea dreaptă, până în primărie, se arată că soacra sa locuiește în localitatea Lazuri, unde nu există primărie.
Inculpatul a susținut că îi dădea aceste sume de bani la anumite perioade de timp când constata că apelantul era supărat pe acesta, manifestându-și supărarea prin amânarea acordării creditelor. Neprecizându-se datele exacte,susține apelantul că este în imposibilitate de a demonstra că în acele momente nu s-a prezentat la bancă ori faptul că inculpatul era plecat în delegație sau concediu. Deși se susține că îi dădea mită pentru acordarea mai rapidă a creditelor, din declarațiile angajaților băncii locale și centrale rezultă că acest tip de credit se acorda în ziua cererii sau în următoarea zi la toate sucursalele din țară și tuturor clienților.
Toate creditele lui au fost acordate cu aprobarea centralei băncii cu unele excepții, care au fost de competența directă a sucursalei băncii.
Din declarațiile vicepreședintelui băncii și ale altor persoane din centrală nu rezultă că apelantul ar fi intervenit în vreun fel pentru creditele primite de SC SRL.
Referitor la declarațiile date de către persoanele care îl acuză, apelantul susține că sunt contradictorii și mai mult decât atât că au în cuprinsul lor numeroase neadevăruri.
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, referitor la excepția prin care s-a invocat nulitatea absolută a actului de sesizare, arată că art. 13 din OUG 43/2002 modificat prin OUG nr. 103/2004 prevede că sunt de competența acestei instituții infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 dacă indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis au cauzat o pagubă mai M decât echivalentul în lei a 100.000 Euro, ori o perturbare deosebit de gravă a activității unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai M decât echivalentul în lei a 5000 Euro.
Lecturând textul de lege se poate observa că legiuitorul recurgând la formularea de tipul "valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție " a înțeles să le confere sumelor bănești natura juridică de obiect material al faptelor incriminate sub denumirea generică de infracțiuni de corupție.
Consideră că în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de pericol cum sunt cele prevăzute de art. 10 lit. b și c din Legea nr. 78/2000 creditul valoric se va raporta la cuantumul obiectului infracțiunii cu referire la sumele bănești.
Pe de altă parte, prin decizia XIV din 22.05.2006 pronunțată de Secțiile Unite ale în cazul infracțiunilor continuate caracterul de "consecințe deosebit de grave" se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice și juridice, prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii de acordare de credite sau subvenții cu încălcarea legii sau normelor de creditare și de neurmărire a destinațiilor creditelor ori neurmărirea creditelor restante precum și utilizarea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate. Drept urmare se consideră că excepția invocată de apelantul inculpat este nefondată.
Apelantul inculpat susține că prin Legea nr. 69/2007 au fost dezincriminate infracțiunile prev. de art. 10 lit. b și c din Legea nr. 78/2000, solicitând astfel în consecință să se dispună achitarea sa pentru infracțiunile referitoare la aceste textele legale în temeiul art. 10 lit. b rap. la art. 11 pct. 2 lit.a
C.P.P.De asemenea, precizează că soluția de achitare se impune și pe fond având în vedere soluția de achitare pronunțată pentru numita cât și pentru pentru aceleași fapte.
Chiar dacă organele de urmărire penală și instanța de judecată au reținut faptul că documentele prezentate pentru obținerea creditelor ar fi fost nereale, nu s-a făcut în niciun mod dovada acestor susțineri.
Se mai susține că toate documentele vizate erau verificate de fiecare dată de funcționarii bancari, iar pe baza lor se acordau creditele.
Cu ocazia cercetărilor s-a dovedit că biletele la ordin semnate în alb și ștampilate, lăsate drept garanție potrivit dispozițiilor legale nu au fost returnate după fiecare creditare, niciodată. Aceste bilete la ordin se regăsesc în extrasele de cont care au fost solicitate Băncii în anul 2006 de către organele de urmărire penală cu ocazia efectuării cercetărilor într-un alt dosar penal, dar tot pentru activitatea desfășurată de către SC SRL.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de ar.t 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41-42 Cod penal se arată că textul se referă fără echivoc la definirea infracțiunii de fals intelectual ce are corespondent în Codul penal numai în prevederile art. 289 prin acțiunile cuprinse în latura obiectivă a acestei fapte. Se susține că nicio dispoziție legală nu face vorbire sau trimitere la conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal. prin care parchetul solicită această schimbare de încadrare juridică după dezincriminarea unor infracțiuni din legea specială nu este logic și nici normal, constituind o încadrare juridică în scopul de a se obține totuși o condamnare a apelantului. Se solicită în acest sens respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 cu aplic. art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41,42 Cod penal și art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41,42 în art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap la art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41,42 Cod penal.
Apelantul inculpat precizează că în mod nelegal a fost condamnat de către prima instanță.
Astfel, referitor la infracțiunea prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 se prevede că 289 Cod penal pedepsește falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia. Instanța de fond a ignorat faptul că SC SRL este o persoană juridică privată care nu intră sub incidența art. 145 Cod penal. În această situație parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 289 în art. 290 Cod penal. Dacă s-ar îmbrățișa punctul de vedere al procurorului s-ar ajunge tot la o greșită condamnare a inculpatului deoarece art. 290 Cod penal face trimitere la modalitățile înscrise în art. 288 Cod penal însă din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă că documentele sau borderourile de achiziții ar fi fost falsificate prin aceste modalități.
Mai susține apelantul că în mod greșit s-a reținut până în prezent de către procuror și judecătorul fondului că borderourile ar fi fost întocmite de el deoarece chiar prin rechizitoriu s-a pronunțat o soluție de față de contabila - care în realitate a întocmit aceste borderouri de achiziție. Această persoană a declarat că apelantul numai a semnat în calitate de achizitor.
Totodată, apelantul - inculpat învederat că în mod greșit a fost condamnat pentru fapta de evaziune fiscală. Potrivit celor mai sus precizate, arată apelantul că nu poate fi atrasă răspunderea sa penală, deoarece cheltuielile evidențiate în actele contabile sunt cele reale. Se susține că până în prezent nu s-a dovedit pe bază de probe certe existența sumei pretins datorate bugetului consolidat al statului. Controlul efectuat pe parcursul urmăririi penale la SC SRL nu a evidențiat vreo încălcare a legii cu privire la săvârșirea vreunei fapte penale.
Cu privire la acțiunea civilă exercitată în cauză se precizează că DGFP D s-a constituit parte civilă după citirea actului de sesizare a instanței, respectiv la al șaselea termen de judecată, în baza procesului verbal de inspecție datat la 17.06.2005, care este întocmit după data sesizării instanței, respectiv 04.12.2004; de asemenea, mai arată apelantul că la data constituirii ca parte civilă nu exista o decizie de impunere pentru vreo sumă de bani în sarcina inculpatului sau a SC SRL, astfel încât procesul verbal de inspecție nu reprezintă un act administrativ fiscal și nu produce consecințe juridice față de contribuabilul verificat, ceea ce înseamnă că nu poate fi pus în executare. Consecința acestor încălcări conduce la concluzia că DGFP D nu se putea constitui parte civilă numai în baza acestui proces-verbal, urmând a se aprecia că până la soluționarea cauzei pe fond inculpatul a achitat la bugetul statului suma imputată, integral.
În final, apelantul solicită achitarea sa pentru toate faptele în baza art.10 lit. a rap. la art. 11 pct. 2 lit. Cod procedură penală.
Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate de apelanți, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va constata următoarele:
În ceea ce privește aspectul de nelegalitate invocat și care va fi analizat cu întâietate, instanța de apel constată că susținerile apelantului - inculpat nu pot fi reținute. Așa cum s-a menționat și în prima decizie a instanței de apel, competența de a efectua urmărirea penală, aparține Direcției Naționale Anticorupție conform art. 13 din OUG 43/2000 modificată prin OUG 103/2004. Acest aspect ar fi fost luat în considerare cu prioritate de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia judecării recursurilor, ceea ce nu a fost cazul.
În legătură cu infracțiunile prev. de art.10 lit. b și c din Legea nr. 78/2000 se constată de către C, că prin Legea nr.69/2007 aceste infracțiuni au fost dezincriminate, aspect reliefat și de parchet cu ocazia formulării motivelor de apel, astfel încât se vor admite toate apelurile sub acest aspect cu consecința achitării inculpaților, fără a mai intra în cercetarea fondului.
Deși unii dintre inculpați au fost chiar achitați de către prima instanță pe alte temeiuri juridice, instanța va schimba temeiul achitării lor cu cel al dezincriminării faptelor.
Astfel, pentru inculpatul ce a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 lit.b teza I și teza a II -a din Legea nr.78/2000 cu art. 41 alin.2 Cod penal, în baza art.10 lit. d Cod procedură penală, el va fi achitat în temeiul disp. art. 10 lit.b Cod proceduă penală (părți vătămate SC SRL, SC SRL, SC Com SRL).
De asemenea se va dispune achitarea acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 lit.b teza I și teza a II a din Legea nr.78/2000 cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr.78/2000 cu art.41 alin.2 Cod penal, în temeiul disp. art. 10 lit.b Cod procedură penală( dezincriminarea faptei), infracțiune pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare prin sentința atacată( parte vătămată SC Com SRL).
Tot pentru dezincriminarea faptei vor fi achitați și inculpații: pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art. 10 lit.b din Legea nr.78/2000 cu art. 41 alin.2 Cod penal și art. 19 din OUG 43/2002 și art. 10 lit. c din Legea nr.78/2000 cu art.41 alin.2 și art. 19 din OUG 43/2002, pentru care inițial a fost condamnat la câte o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.10 lit.b teza I și teza a II a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art.1 lit. b din aceeași lege (faptă privind partea vătămată SC SRL) și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.10 lit. b teza I și teza a II a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal (fapte privind SC SRL, SC SRL, SC Com SRL); inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin.2 Cod penal și respectiv cea prev. de art.10 lit.c din aceeași lege cu art.41 alin.2 Cod penal ( acesta fiind achitat pentru lipsa unui element constitutiv al infracțiunii - art.10 lit. d Cod procedură penală).
1. Revenind la celelalte infracțiuni pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, Curtea constată că în ceea ce-l privește pe inculpatul, tribunalul a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția lui pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
a ) Astfel, așa cum rezultă din probele administrate se reține că în calitate de director al BC - Sucursala Târgoviște, din luna iunie 2003, când acesta l-a cunoscut pe inculpatul a început să primească diferite sume de bani în vederea facilitării obținerii unor credite pentru SC SRL aparținând inculpatului.
S-a reținut că în perioada iulie-decembrie 2003 această societate a obținut un număr de 48 credite, cu valori cuprinse intre 157.000.000 lei ROL si 2.500.000.000 lei ROL, valoarea lor totala fiind de 45.091.000.000 lei ROL, iar după primul credit acordat, inculpatul a primit de la denunțătorul-inculpat sume cuprinse între 300 lei RON - 700 lei RON pentru obținerea și urgentarea creditării (de regulă în aceeași zi cu depunerea actelor) și fără ca documentația depusă să îndeplinească în totalitate condițiile prevăzute de normele bancare.
De asemenea s-a mai reținut în mod corect că inculpatul a primit tot în același scop, 2 porci de aproximativ 80- 100 kg, cantități de carne în mod săptămânal, precum și un sejur plătit de inculpatul, în, toate aceste sume și foloase ridicându-se la valoarea de 260.000.000 lei ROL.
Inculpatul nu recunoaște aceste fapte, susținând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii numai că aceste susțineri nu pot fi reținute fiind contrazise de celelalte probe administrate în cauză.
În acest sens sunt declarațiile inculpatului și sotia acestuia coroborate cu declarațiile celorlalți martori și documentele bancare de creditare. Martora a afirmat că soțul său îi dădea diferite sume de bani inculpatului la fiecare credit, în funcție de valoarea acestuia, că a făcut plata unei deplasări în a familiei inculpatului. De asemenea martorii -a - și -a au confirmat deplasarea în a familiei inculpatului împreună cu familia inculpatului, dar și achitarea sejurului de către inculpatul.
Și în privința porcilor există martorul care a efectuat transportul lor la soacra inculpatului în localitatea.
În legătură cu încadrarea juridică și individualizarea pedepsei pentru aceasta infracțiune, Curtea constată că aceste instituții au fost corect aplicate de instanța fondului, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin.2 Cod penal rap. la art. 6 din legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art.1 lit. b din legea 78/2000, iar la individualizarea pedepsei de 4 ani s-a ținut seama de disp. art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor dar și funcția ocupată de el la momentul respectiv.
Se observă oricum că instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege, limitele fiind de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, deci i-a fost acordată destulă clemență sub acest aspect față și de valoarea bunurilor și foloaselor primite de la inculpatul.
Curtea, nu va putea reține că inculpatul nu poate fi subiect activ al infracțiunii prev. de art. 254 Cod penal ținând seama că acest articol se referă la "funcționar", iar prin funcționar se înțelege potrivit art. 147 alin. 2 Cod penal orice salariat care exercita o însărcinare, în serviciul unei alte persoane juridice, altele decât cele prev. în alin.1. Deci, mai mult decât atât directorul unei sucursale bancare are calitatea de funcționar și chiar cu atribuții de control, conform fișei postului.
b) În legătură cu cealaltă infracțiune de luare de mită pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, Curtea constată că în mod corect tribunalul a dispus achitarea inculpatului pe temeiul inexistenței faptei (art.10 lit. a Cod procedură penală) având în vedere că deși SC SRL a beneficiat de un credit de 600.000.000 lei ROL, nu există dovezi certe că pentru acest lucru inculpatul ar fi primit suma de 700 USD de la denunțătorul.
Se poate constata că tribunalul a argumentat în mod judicios că, atâta vreme cât, chiar denunțătorul nu poate preciza când și unde i-a dat inculpatului suma de 700 USD, după care a afirmat că de fapt acești bani reprezentau echivalentul unei rate achitate de inculpat pentru SC SRL, nu se poate reține comiterea faptei.
Susținerea parchetului în apel că în mod greșit tribunalul a dispus o asemenea soluție întrucât sunt probe de vinovăție, dar de fapt sunt aceleași, numai că parchetul le dă o altă interpretare și apreciază veridice toate declarațiile denunțătorului, nu pot fi reținute de instanța de apel.
În lipsa unor probe certe de vinovăție, probe care nu trebuie să fie obligatoriu probe directe de vinovăție, dar din care să se poată concluziona fără tăgadă că fapta există și a fost comisă de inculpat. În caz contrar nu poate opera decât principiul "in dubio pro reo", așa cum a conchis tribunalul.
Martorii (soția), (cumnată) și nu cunosc decât din afirmațiile inculpatului - care așa cum s-a arătat sunt contradictorii - despre remiterea așa - zisei sume de 700 USD.
În legătură cu pedepsele accesorii și complementare aplicate inculpatului pentru infracțiunea de luare de mită, Curtea va constata că inculpatului i-a fost restrâns și dreptul de a alege prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal, motiv pentru care va fi exclus aplicarea acestui text.
Având în vedere că față de inculpat sunt îndeplinite cerințele disp. art. 861Cod penal, instanța va aprecia că scopul pedepsei va putea fi atins și fără executarea în continuare a pedepsei închisorii de 4 ani în regim de detenție (el executând deja în arest preventiv perioada 15.10.2004 - 27.01.2006), ținând seama de vârsta, antecedentele sale, precum și faptul că prezenta condamnare constituie un serios avertisment pentru săvârșirea în continuare a vreunei infracțiuni.
Termenul de încercare va fi compus din pedeapsa aplicată la care se va adăuga un interval de timp de 2 ani, în total 6 ani. În acest interval inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 863Cod penal și a căror respectare va fi asigurată de Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Prahova.
2. În privința inculpatului pentru celelalte infracțiuni pentru care nu se va dispune achitarea pentru dezincriminarea faptei, așa cum s-a arătat mai sus, respectiv cele prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal cu aplic. art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin.2 Cod penal și art. 19 din OUG 43/2000, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută de tribunal.
Astfel, inculpatul în calitate de administrator al SC SRL a formulat cererile de acordare a celor 48 de credite în valoare totală de 45.091.000.000 lei, depunând documente falsificate, cu conținut nereal.
De asemenea inculpatul a completat în fals, cecuri și facturi fiscale cu conținut nereal, reflectate în balanța și bilanțul contabil cu consecința denaturării veniturilor, fiind acceptate de bancă, cu consecința obținerii creditelor.
Aceste fapte rezultă din declarația inculpatului de recunoaștere a lor, coroborate cu declarația inculpatului și în special cu actele din dosarul de creditare și care au stat la baza acordării creditelor, dar și cele prezentate pentru justificarea sumelor primite cu titlu de credite.
Având în vedere că înscrisurile falsificate de care s-a servit inculpatul pentru obținerea creditelor nu sunt înscrisuri oficiale, întrucât nu emană de la o autoritate prev. la art.145 Cod penal, astfel cum prevede art.150 alin.2 Cod penal, ci înscrisuri ce emană de la o societate privată, Curtea în baza art.334 Cod procedură penală va dispune schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni menționate într-o singură infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art.290 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
Întrucât tribunalul i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege, iar acest drept nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice astfel cum a decis și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Hirst contra Marea Britanie), instanța de apel va exclude interzicerea acestui drept ca pedeapsă accesorie.
Având în vedere că față de inculpatul sunt îndeplinite disp. art. 861Cod penal, instanța apreciază că și scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, acesta neavând antecedente penale, și-a recunoscut și regretat faptele comise. Totodată pedeapsa aplicată va constitui un avertisment serios pentru inițiativa comiterii vreunei infracțiuni.
Termenul de încercare se va compune din pedeapsa aplicată la care se va adăuga un interval de timp de 2 ani, în total 3 ani și 6 luni.
Pe durata termenului de încercare inculpatul va fi obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863Cod penal.
Deoarece inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 din Legea nr.78/2000 va fi înlăturată aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a, b și c Cod penal.
3. Pentru inculpata, de asemenea instanța de apel va schimba temeiul achitării sale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 lit. b teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000 ( parte vătămată SC SRL) și art. 10 lit. b teza I și teza a II a din aceeași lege cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal ( parte vătămată SC SRL, SC SRL și Com SRL) astfel cum s-a arătat în considerentele ce preced.
În legătură cu celelalte infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată, Curtea, pentru considerentele expuse în privința inculpatului va schimba încadrarea juridică conform art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal rap. la art.17 lit. c din Legea nr. 78/2000 și art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/ 2000( parte vătămată SC SRL) întro singură infracțiune prev. de art. 290 Cod penal și din infracțiunile prev. de art. 289 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin.2 Cod penal și art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin.2 Cod penal (părți vătămate SC SRL, SC SRL și SC Com SRL ) întro singură infracțiune prev. de art. 290 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și pentru care o va achita pe inculpată în temeiul disp. art.11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod procedură penală, astfel cum a decis în mod corect și prima instanță.
Inculpata, conform normelor de creditare, ar fi întocmit referatele de creditare ale solicitanților din prezenta cauză, completând dosarele cu date nesusținute de documente nejustificatoare.
Totuși din rapoartele de control ale băncii a rezultat faptul că, deși s-a constatat abateri de la normele de creditare, s-au dispus măsuri pentru înlăturarea lor și au fost considerate greșeli inerente începutului activității bancare la Sucursala Târgoviște.
Mai rezultă faptul că inculpata nu a cunoscut primirea de către inculpatul a unor bunuri sau foloase pentru acordarea creditelor de la inculpatul și astfel nu intenționa falsificarea acestor dosare de creditare cu date nereale. Inculpata nu avea cunoștință de acest lucru și nici nu a urmărit în vreun fel obținerea pentru sine sau pentru altul a unor avantaje de la solicitanții creditelor, așa cum prevedea art. 10 lit. b și c din legea nr. 78/2000.
În acest condiții nu se poate reține că inculpata a falsificat cu știință referatele de acordare a creditelor, inserând date nereale, lipsind intenția ca element constitutiv la infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal.
4. În ceea ce- privește pe inculpatul în afară de infracțiunile dezincriminate, el a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art.289 Cod penal cu aplic. art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin.2 Cod penal și cea prev. de art.291 Cod penal rap. la art.17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu art.41 alin.2 Cod penal precum și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 din Legea nr.87/1994.
După cum s-a arătat mai sus, în cazul inculpaților și, nu pot fi reținute infracțiunile de fals intelectual și uz de fals prev. de art. 289 Cod penal și 291 Cod penal (infracțiuni de bază) pretins comise de inculpatul, întrucât înscrisurile falsificate de acesta nu fac parte din cele menționate în art. 150 alin. 2 Cod penal, nefiind înscrisuri oficiale ci înscrisuri sub semnătură privată astfel că, în baza art. 334 Cod procedură penală, va fi schimbată încadrarea juridică din două infracțiuni aflate în concurs într-o singură infracțiune de fals prev. de art.37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal.
Această infracțiune comisă de inculpat a fost reținută și de către tribunal (sub o altă încadrare) întrucât în calitate de administrator al SC SRL, în vederea obținerii unor credite de la C, inculpatul a falsificat balanțele contabile ale societății. Totodată inculpatul a întocmit borderourile de achiziții de la persoane fizice cu alte date decât cele reale( număr mai M de animale achiziționate, prețuri ridicate față de cele plătite). În acest mod inculpatul a înregistrat în contabilitate nejustificat o sumă de 1.295.209.000 lei ca fiind cheltuită, reducând astfel profitul societății.
Din actele dosarului (expertizele contabile, rapoartele de control ale Direcției de Control Fiscal D și Gărzii Financiare din 25.10.2004) mai rezultă că toate creditele obținute de la bancă au fost ridicate în numerar de către inculpatul cu scopul declarat " achiziții animale", iar aceste ridicări nu sunt înregistrate în evidența casieriei societății, acestea figurând în evidența financiar contabilă ca împrumut către.
De asemenea din procesul verbal încheiat la 16.06.2005 de către Serviciul de Investigații Fiscale (contestat de către inculpat) mai reiese faptul că a existat un profit neimpozabil de 1.353.466.000 lei, la care s-a calculat un impozit suplimentar de 338.366.500 lei și care până la data controlului (16.06.2005) s-au adăugat dobânzi în cuantum de 111.212.598 lei și penalități de întârziere de 29.853.025 lei.
Aceste fapte ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals la legea contabilității și evaziune fiscală prev. de art. 37 din Legea nr.82/1991 rap. la art. 290 Cod penal cu art. 41 alin.2 Cod penal și art. 10 din Legea nr.87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal.
Se va reține disp. art. 13 Cod penal pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr.87/1994 chiar dacă aceasta a fot abrogată prin Legea nr.241/2005 întrucât pedepsele prevăzute de această din urmă, pentru fapta comisă au limite minime și maxime mai mari ale pedepsei închisorii așa cum a apreciat în mod corect și prima instanță.
Susținerea inculpatului de a-i fi aplicat disp. art. 10 din Legea nr.241/2005(cauza de impunitate),așa cum a stabilit prin Decizia în interesul legii nr.8/2008, nu poate fi reținută, întrucât el nu a acoperit prejudiciul adus bugetului de stat până la primul termen de judecată, astfel cum prevede textul legal.
De altfel, chiar inculpatul recunoaște că este vinovat de comiterea evaziunii fiscale din moment ce solicită aplicarea unei amenzi administrative întrucât prejudiciul ar fi sub.50.000 Euro ( echivalent în lei, fila 173).
De asemenea susținerea inculpatului în sensul că el achiziționa animalele, în nume propriu, cu bani personali după care își recupera sumele achitate din cele provenite din creditele societății, nu întărește decât concluzia neînregistrării creditelor în actele contabile ale societății. Totodată din borderourile de achiziții rezultă că inculpatul achiziționa animalele în calitate de administrator al SC SRL.
Întrucât nu s-a dovedit că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost comise în scopul prev. de art. 17 din Legea nr. 78/2000, în mod corect tribunalul a înlăturat de la încadrare aceste dispoziții ale legii speciale.
În aceste condiții, Curtea va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal la o pedeapsă de 1 an închisoare, pedeapsă pe care o va contopi cu pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare în condițiile disp. art. 81 Cod penal, așa cum a dispus și prima instanță.
Va limita pedeapsa accesorie aplicată acestuia la disp. art.64 lit. a teza a II a și b Cod penal, iar pe timpul suspendării condiționate a executării pedepsei vor fi incidente disp. art. 71 alin.5 Cod penal.
În legătură cu latura civilă, Curtea va constata că Direcția Generală a Finanțelor Publice Dap recizat prin adresa nr.9854/31.03.2008 (fila 99) că prejudiciul în sumă de 47.943,21 lei cauzat de inculpatul în calitate de administrator al SC SRL a fost acoperit, astfel că va înlătura obligarea acestuia de la plata despăgubirilor pentru care fusese obligat de prima instanță.
Față de toate aceste considerente, Curtea în baza art.379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelurile declarate în cauză, va desființa în parte, în latură penală și civilă sentința apelată și rejudecând va pronunța o nouă hotărâre conform celor expuse în considerente.
Va menține totodată celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și va dispune comunicarea unei copii către Oficiul Registrului Comerțului după rămânerea definitivă a deciziei.
Văzând și disp. art. 192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și de către inculpații, și, desființează în parte sentința penală nr.316/11.11.2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în latură penală și civilă
1. Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului în componentele sale și în consecință:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală achită pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 lit. b teza I și teza a II a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr. 78 /2000 și cu aplic. art. 41 și 42 Cod penal ( SC SRL).
Schimbă temeiul achitării dispusă de prima instanță pentru infracțiunile prev. de art. 10 lit. b teza I și teza a II a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 și 42 Cod penal, din disp. art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală,în disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală (SC SRL,SC SRL și SC SRL).
conținutul pedepselor accesorii și a celei complementare la disp. art. 64 lit. a teza a II a, b și c Cod penal.
În baza art.861Cod penal rap. la art.71 alin.5 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 4 ani închisoare și a pedepselor accesorii,pe durata termenului de încercare, calculat conform art. 86 Cod penal ca fiind compus din durata pedepsei închisorii,1a care se adaugă un interval de timp de 2 ani, fiind în total de 6 ani.
Conform art. 863Cod penal, pe durata acestui termen de încercare inculpatul este obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Dâmbovița;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură putea fi controlate mijloacele sale de existență;
Conform art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra disp. art.864Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
2. Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în componentele sale și în consecință:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală achită pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 și 42 Cod penal și cu aplic. art. 19 din OUG 43/2002 și respectiv prev. de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 și 42 Cod penal și cu aplic.art. 19 din OUG 43/2002.
În baza art. 334. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracțiunile prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal cu aplic. art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, a art. 41 - 42 Cod penal și a art. 19 din OUG 43/2002 și respectiv prev. de art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41-42 Cod penal și a art. 19 din OUG 43/2002, în infracțiunea prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991, rap. la art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41,42 Cod penal, texte de lege în baza căruia aplică inculpatului pedeapsa principală de 1 (un) și 6( șase) luni închisoare.
conținutul pedepselor accesorii la disp. art. 16 lit. a teza a II a, b și c Cod penal.
În baza art. 861Cod penal rap. la art. 71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 1 an și șase luni închisoare și a pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare calculat conform art. 862Cod penal ca fiind compus din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, fiind în total de 3 ani și șase luni.
Conform art. 863Cod penal, pe durata acestui termen de încercare inculpatul este obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte,la datele fixate, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Dâmbovița;
- să anunțe,în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură putea fi controlate mijloacele sale de existență;
Conform art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 864Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Înlătură aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b și c Cod penal pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.
3. Schimbă temeiul achitării inculpatei din disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală în disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală pentru infracțiunile prev. de art. 10 lit. b teza I și teza a II a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000 și respectiv 10 lit. b teza I și teza a II a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 și 42 Cod penal (SC SRL,SC SRL și SC SRL ).
În baza art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a infracțiunilor comise de inculpata din disp. art. 289 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 și art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000( SC SRL) în disp. art. 290 Cod penal și respectiv din disp. art. 289 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 și 42 Cod penal și din disp. art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 și 42 Cod penal( SC SRL, SC SRL și SC SRL), în disp. art.290 Cod penal, cu aplicarea art. 41-42 Cod penal și în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală achită pe inculpată pentru săvârșirea acestor infracțiuni.
4. Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în componentele sale și în consecință:
Schimbă temeiul achitării inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 - 42 Cod penal și respectiv prev. de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41-42 Cod penal, din disp. art. 11 pct. lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală în disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală.
În baza art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, din disp. art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal cu aplic. art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000,a art. 41-42 Cod penal și respectiv prev. de art. 291 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41- 42 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991, rap. la art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41-42 Cod penal, texte de lege în baza cărora aplică inculpatului pedeapsa de l (un) an închisoare.
Contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal, stabilind spre executare conform art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, pedeapsa cea mai grea, de l (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
Aplică disp. art. 71 și art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal.
Conform art. 71 alin.5 rap. la art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni conform art. 82 Cod penal.
Conform art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Înlătură obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 47.943,21 lei cu dobândă legală, către partea civilă Direcția Finanțelor Publice D, constatând prejudiciul acoperit.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Dispune comunicarea unei copii a prezentei decizii, după rămânerea definitivă, către Oficiul Registrului Comerțului
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 8 aprilie 2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /DC
2 ex./29.04.2009
6142/2004 - Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Cristina Georgescu
