Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 46/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 46
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
PREȘEDINTE G - - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
- - - - JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 18 februarie 2010 și consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie privind apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, părțile civile, și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 38 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința penală nr. 38 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în baza art.334 C.P.P. s-a admis cererea și dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.250 alin.2 în Cod Penal infracțiunea prev.de art.250 alin.3 cu Cod Penal aplicarea art.13 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la C.P.P. art.10 lit. b ind.1 și C.P.P. la art.18 ind.1 Cod Penal, s-a dispus achitarea inculpatului fiul lui - și, născut la data de 07.10.1950 în comuna, județul O, cu același domiciliu, cetățean român, CNP - -, studii universitare, primar al comunei, județul O, căsătorit, are doi copii majori, serviciul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru faptele prev.de art.250 alin.3 cu Cod Penal aplicarea art.13 Cod Penal- părți civile și, cu aplicarea art.33 lit.a și Cod Penal de art.215 ind.1 alin.1 Cod Penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a
Cod PenalÎn baza art. 91 lit.c Cod Penal, a fost aplicată inculpatului 1000 lei amendă administrativă.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la C.P.P. art.10 lit.a C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatului pentru faptele prev. de art.254 alin.1 rap.la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal(denunțător cu domiciliul în B, sector 1, Șoseaua, nr.51-59,.11B,.A,.1,.7, cu reședința în comuna, județul O), de art.254 alin.1 rap.la Cod Penal art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 (denunțător cu domiciliul în localitatea D, str. -, -.C,.3, județul V) și de art.25 rap.Cod Penal la art.260 cu Cod Penal aplic.art.33 lit.a
Cod PenalA fost obligat inculpat la 1000 lei daune morale către partea civilă,
S-a constatat că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la 736 lei cheltuieli judiciare către partea civilă și la 1500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 445/PA/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olta fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 al. 1, cu aplic. art. 7 al. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2, și cu aplic. art. 33 lit. a, instigare la mărturie mincinoasă prev.de art. 25 rap.la art. 260, purtare abuzivă prev. de art. 250 al. 2, cu aplic.art. 33 lit. a și delapidare prev.de art. 215/1 al. 1, toate cu aplic.art. 33 lit. a
Prin același rechizitoriu, în baza art. 249 rap. la art. 10 lit. b/1, și art. 18/1, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului - pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prev.de art. 264 al. 1, și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 1000 lei și obligarea la cheltuieli judiciare în valoare de 50 lei.
În baza art. 45 rap.la art. 39 și urm., s-a dispus disjungerea cauzei privindu-i pe inspectorii de poliție și pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 și înaintarea materialului de urmărire penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova competent să efectueze urmărirea penală în cauză.
În baza art. 45 rap.la art. 38 C.P.P. s-a dispus disjungerea cauzei privind pe învinuitul în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de delapidare, abuz în serviciu și fals intelectual având ca obiect însușirea unor sume de bani cu ocazia construirii punții peste râul și înaintarea materialului de urmărire penală Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina în vederea efectuării de cercetări penale de către organele de poliție.
În fapt s-a reținut că inculpatul a fost ales primar al comunei, jud. O pentru perioada 2000 - 2004, funcție pe care o deține și în prezent ca urmare a realegerii sale în luna iunie 2008 pentru perioada 2008 - 2012.
În această calitate, potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991 îndeplinește și funcția de președinte al Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar constituită la nivelul comunei.
În anul 1991 în urma apariției Legii nr. 18/1991, Guvernul României a trecut la retrocedarea suprafețelor de teren deținute anterior cooperativizării de către foștii proprietari. In acest scop la nivelul fiecărei localități s-a constituit conform Legii 18/1991, o comisie al cărei președinte de drept este primarul localității.
În anul 1991 părinții denunțătorului au solicitat să fie puși în posesie cu suprafața de 8,67 ha teren arabil conform adeverinței de proprietate nr-.
În anul 1991 la nivelul satului Cucuieți, comuna, județul O, s-a constituit Societatea Agricolă, în care părinții denunțătorului s-au înscris cu suprafața de 6,77 ha teren. In anul 1994 și respectiv 1998, părinții acestuia au decedat, iar în luna ianuarie 2005, Societatea Agricolă s-a desființat.
Ca urmare a desființării societății terenurile reveneau proprietarilor sau moștenitorilor acestora, care trebuiau puși în posesie.
În această situație în cursul anului 2005, martorul denunțător s-a deplasat în repetate rânduri la Primăria, unde a discutat cu inculpatul căruia i-a solicitat să-l pună în posesie cu suprafețele de teren deținute de părinții săi pe vechile amplasamente, respectiv în punctele și Ceret, cele două tarlale fiind vecine.
Ca urmare a discuției pe care a avut-o cu inculpatul, martorul denunțător a solicitat în scris Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, prin cererea înregistrată la nr. 3683 din 30.XI.2005, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate în punctele Ceret și și punerea în posesie și pentru suprafața de 1,10 ha teren cu vegetație forestieră, amplasate în continuare în aceeași.
În rechizitoriu s-a mai reținut că martorul denunțător, fiind inginer oenolog a lucrat în industria vinurilor și fiind apreciat a deținut și deține în domiciliul său o importantă colecție de venituri cu o vechime de peste 15 ani, colecție despre care a aflat și inculpatul, care l-a vizitat pe martor în mai multe rânduri la domiciliul său.
S-a mai reținut că inculpatul, pentru a-l pune în posesie pe martor pe terenul solicitat pe vechiul amplasament, i-a pretins și a primit, în mod repetat, de la denunțătorul, cantitatea totală de 300 sticle de colecție în valoare de 180.000.000 lei vechi.
Pentru că inculpatul nu i-a rezolvat martorului situația terenului la sfârșitul lunii decembrie, acesta a luat legătura cu inculpatul pe care l-a invitat la domiciliul său.
Cu această ocazie inculpatul a observat că reclamantul deține în domiciliul său o monedă de ediție limitată emisă de BNR, o monedă din aur de 22 gr. ediție rară, emisă tot de BNR și sume de bani în valută.
Cu ocazia vizitei a readus în discuție rezolvarea problemei sale cu punerea în posesie cu terenul moștenit pe vechiul amplasament, prilej cu care inculpatul i-a promis că îi va rezolva cererea, însă i-a pretins suma de 1000 euro, cele două medalii din și aur, precum și cinci baxuri cu vin de colecție.
În această împrejurare inculpatul a primit de la denunțătorul o medalie jubiliară din și 5 baxuri cu vin, promițându-i că atunci când îi va rezolva problema cu punerea în posesie, îi va da și suma de 1.000 euro precum și medalia din aur.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a solicitat a se audia salariații primăriei în legătură cu primirea acestor medalii, care au declarat că i-a făcut-o cadou.
La începutul lunii ianuarie 2006 denunțătorul s-a deplasat din nou la sediul Primăriei, unde a luat legătura cu inculpatul pe care l-a abordat în legătură cu situația terenului.
S-a mai reținut că și cu această ocazie inculpatul i-a condiționat martorului rezolvarea cererii sale de darea sumei de 1.000 euro pretinsă precum și a medaliei din aur.
Întrucât reclamantul a tergiversat darea foloaselor materiale pretinse de inculpat la data de 23.02.2006 cu adresa nr. 656 s-a comunicat că cererea sa nr. 3683/30.XI.2005 prin care solicita punerea în posesie a fost respinsă.
În aceste împrejurări denunțătorul i-a promis inculpatului că îl va da bunurile solicitate în ziua de 10 martie 2006 dată la care a depus un denunț la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt prin care a solicitat prinderea în flagrant a primarului în momentul în care ăi va înmâna suma de 1.000 euro și medalia de aur.
În urma denunțului, realizarea flagrantului nu a fost posibilă deoarece la acea dată pe raza localității, jud. O, au avut loc inundații și inculpatul a făcut parte din comandamentul constituit la nivelul localității, după care a fost chemat la sediul Prefecturii O unde a avut loc o altă ședință de comandament.
Referitor la cea de a doua infracțiune de luare de mită s-a reținut că reclamantul locuiește pe raza municipiului D jud. și este administratorul SC SRL D jud., calitate în care la data de 29 mai 2003 achiziționat prin această societate, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 680/2003, de la din comuna, jud. O, un chioșc alimentar cu suprafața de 31 mp pentru suma de 25.000.000 lei vechi.
Terenul pe care este amplasat chioșcul alimentar aparține domeniului privat al primăriei jud. O.
Lângă acest chioșc martorul denunțător intenționa să construiască o terasă și să-l reamenajeze pentru a deschide ulterior un magazin alimentar. Pentru acest motiv martorul a fost nevoit să concesioneze terenul aflat sub chioșcul alimentar și o suprafață pe care să amenajeze terasa.
Întrucât nu îl cunoștea pe primarul localității și nici pe o altă persoană din cadrul Primăriei, a luat legătura cu martorul din comuna căruia i-a prezentat intențiile sale, după care s-au deplasat la primăria, unde au discutat cu inculpatul - primarul localității. In discuțiile purtate acesta a fost de acord să-i concesioneze martorului denunțător suprafața respectivă, promițându-i totodată că îl va susține în cadrul ședinței consiliului local când cererea va fi pe ordinea de zi, însă i-a pretins suma de 10.000.000 lei vechi.
Având nevoie să concesioneze terenul, martorul a fost de acord să satisfacă în parte pretențiile inculpatului.
La câteva zile, după discuția purtată martorul denunțător s-a deplasat împreună cu martorul la sediul Primăriei, jud. O, unde găsindu-l pe inculpatul i-au înmânat suma de 8.000.000 lei vechi,urmând ca restul sumei să-i dea după aprobarea concesiunii.
Martorul denunțător a dat suma de bani să o înmâneze inculpatului, cu scopul de a avea martor și pentru a-l determina pe inculpat să nu se răzgândească cu privire la concesiune sau să nege primirea sumei de 8.000.000 lei vechi. După ce a luat suma pretinsă, inculpatul i-a spus reclamantului să depună cerere la primărie pentru concesionare, cerere care a fost înregistrată la nr. 1678/30.VII.2003, cerere la care au fost atașate actele doveditoare cu privire la proprietatea magazinului.
În aceeași zi, cererea martorului denunțător a fost introdusă pe ordinea zi a ședinței ordinare a Consiliului Local, pentru a fi supusă dezbaterii consilierilor locali. Cererea a fost susținută de către primarul comunei - și a fost aprobată de Consiliul Local.
La aceeași dată Consiliul Local al comunei a emis hotărârea nr. 30/30.VII.2003 prin care s-a aprobat scoaterea pentru concesionare a terenului proprietate privată a Primăriei comunei, situat în satul Dumitrești, comuna, județul O, teren aferent construcției proprietatea martorului denunțător.
Din luna iulie 2003 și până în luna iunie 2006, probabil nemulțumit de faptul că nu a primit și restul sumei pretinsă de la martor, inculpatul nu a dispus să se întocmească și celelalte formalități în vederea concesionării suprafeței de 120 mp, teren solicitat de martor, respectiv studiu de oportunitate privind emiterea concesionării suprafeței de teren, caietul de sarcini, proiectul de hotărâre, avizul comisiei de specialitate, publicitate prin mass-media, raportul privind propunerea de scoatere spre concesionare prin licitație publică deschisă, schița suprafeței de teren.
Referitor la infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă s-a reținut că în luna aprilie 2006, inculpatul a fost invitat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt pentru declarații ca urmare a denunțului formulat împotriva sa de către.
După audiere, inculpatul aflând că în cauză urmează a fi audiat și martorul, l-a contactat pe acesta după câteva zile și l-a instigat la mărturie mincinoasă în sensul de a nu spune adevărul în legătură cu faptul că ar fi pretins și primit de la personal și prin el, vin și alte foloase materiale.
Cu acel prilej martorul i-a adus aminte inculpatului de suma pretinsă și primită de la denunțătorul și că până la acea dată nu îl rezolvase cu concesionarea suprafeței de 120 mp.
Discuția purtată cu inculpatul de către martorul a fost înregistrată de către martor cu un reportofon iar caseta a fost predată organelor de urmărire penală.
Inculpatul auzind că împotriva sa s-au efectuat cercetări și cu privire la infracțiunea de luare de mită care are ca obiect pretinderea sumei de 8.000.000 lei de la denunțătorul s-a deplasat la depozitul acestuia din D, unde l-a abordat și l-a instigat să facă declarații necorespunzătoare adevărului.
În timpul urmăririi penale organele parchetului s-au sesizat din oficiu despre faptul că la data de 25.11.2002 inculpatul a fost cercetat de organele de poliție pentru faptul că în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, a adresat fizic două persoane, iar pentru această faptă nu s-a luat nici o măsură împotriva sa de natură administrativă sau penală.
Procedându-se la verificarea registrului de evidență a lucrărilor penale, pe anul 2002, Postului de Poliție, jud. Oaf ost identificat un dosar în copie xerox neînregistrat în care se aflau declarațiile inculpatului, declarații care fuseseră luate de către inspectorii principali de poliție și la data de 25.11.2002, ambii din cadrul IPJ
Din aceste depoziții a rezultat faptul că la data de 25.11.2002 inculpatul, primar al comunei, jud.O, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiunilor de serviciu și fiind în stare de ebrietate le-a agresat pe părțile vătămate și, care efectuau în mod legal un transport de material lemnos pe raza localității, reproșându-le că materialul respectiv a fost sustras din pădurea localității, jud.
Întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză de către cei doi ofițeri a rezultat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev.de art. 250 al. 2, în cauză s-a dispus efectuarea urmăririi penale de către procuror și sub aspectul acestei infracțiuni.
Probele administrate în cauză au confirmat faptul că inculpatul la data de 25.11.2002 îndeplinea funcția de primar al localității, jud. O, și era proprietarul unui autoturism 1310 Break cu numărul de înmatriculare - In ziua respectivă inculpatul a consumat băuturi alcoolice, fapt confirmat de părțile vătămate și martorii audiați în cauză, după care s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală și s-a deplasat pe șoseaua ce face legătura între comuna și municipiul S cu intenția de a merge la sediul primăriei localității. In timp ce urca panta cu autoturismul, în apropierea primăriei, a observat că pe șosea se deplasa autocamionul VL.02. ce era încărcat cu cantitatea de 6 mc material lemnos.
De menționat faptul că autocamionul respectiv era condus de partea vătămată care efectua un transport de material lemnos ce era însoțit de documente legale din comuna Popești, județul, în comuna, jud. O și era destinat SC SRL jud. O, unde urma să fie descărcat.
Inculpatul fiind deranjat de faptul că acel autocamion s-ar fi deplasat pe mijlocul șoselei (fapt neconfirmat de martori), l-a depășit și i-a barat șoseaua în apropierea primăriei fapt ce l-a determinat pe partea vătămată a făcut să oprească acel camion. Inculpatul fiind investit cu autoritate publică poate să controleze modul cum se respectă legea pe raza localității, însă în această situație el și-a exercitat abuziv atribuțiunile de serviciu prin faptul că, i-a limitat deplasarea autocamionului condus de partea vătămată și mai mult a tras-o din cabină, i-a rupt hainele și a lovit-o cu pumnii.
Din cercetările efectuate a rezultat că inculpatul s-a recomandat ca fiind primarul localității, după care i-a solicitat părții vătămate să-i prezinte actele de însoțire a materialului lemnos.Deși transportul era însoțit de forme legale, inculpatul i-a imputat părții vătămate că împreună cu și, persoane ce-l însoțeau, au sustras materialul lemnos din pădurea aflată pe raza localității, jud.
Deși transportul era însoțit de forma legale și întrucât partea vătămată a continuat să susțină nevinovăția sa, făcând referire la actele de însoțire a transportului, enervat de această situație și datorită stării de ebrietate în care se găsea inculpatul, a mers la autoturism de unde a luat un topor și cu acesta le-a amenințat pe părțile vătămate și, precum și pe martorul. Apoi inculpatul i-a lovit cu pumnii pe și pe care i-a tras din cabină, rupându-le hainele de pe ei.
In aceste împrejurări partea vătămată și martorul au fugit din calea violențelor ce se abătuseră asupra lor și s-au deplasat la sediul SC SRL, unde l-au anunțat despre cele întâmplate pe directorul societății, după care împreună s-au deplasat la sediul primăriei. Intre timp inculpatul l-a urcat forțat pe în autoturismul său și s-a deplasat cu acesta pe un câmp unde l-a lovit și l-a amenințat că-l omoară.
-se la locul unde era oprit camionul inculpatul a constatat că la fața locului sosise și directorul societății mai sus menționate, care i-a reproșat primarului comportamentul său violent. In aceste împrejurări care-l însoțea pe primar, l-a lovit cu capul în față pe. După aceste grave incidente părțile vătămate și au fost nevoite să apeleze la comandantul Jandarmeriei D, jud., care s-a deplasat la fața locului, deși nu era competent teritorial și a încercat să calmeze situația, însă nu a reușit. In aceste împrejurări șeful de post, a sesizat conducerea Inspectoratului de Poliție al jud. O care a dispus ca la fața locului să se deplaseze inspectorii și în vederea efectuării de cercetări.
La sesizarea părților vătămate de a i se recolta probe biologice inculpatului, acesta a refuzat să însoțească organele de poliție la spital, însă organele de poliție nu au consemnat acest fapt într-un proces verbal, astfel că inculpatului nu i se poate reține sustragerea de la recoltarea probelor biologice.
Deși în cauză s-au efectuat cercetări, organele de poliție nu au înregistrat dosarul în evidența lucrărilor penale pentru ca inculpatul ulterior să fie cercetat sub aspectul infracțiunii de purtare abuzivă prev.de art. 250 alin. 2
Întrucât inculpatul a fost favorizat de cei doi ofițeri de poliție cauza s-a disjunge cu privire la aceștia și s-a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru a se efectua cercetări împotriva acestora sub aspectul infracțiunii de favorizarea infractorului prev.de art. 264 alin. 1
Față de cele expuse, în sarcina inculpatului s-au reținut două infracțiuni de purtare abuzivă prev.de art. 250 alin. 2, cu aplic.art. 33 lit. a
Părțile vătămate și s-au constituit părți civilă în cauză cu suma de 100.000.000 lei și respectiv 110.000.000 lei reprezentând daune morale împotriva inculpatului.
Tot în timpul urmăririi penale organele parchetului s-au sesizat din oficiu despre faptul că în toamna anului 2004 în preajma alegerilor generale, primăria comunei, jud. Oaf ost sponsorizată de Prefectura jud. O cu un număr de 6 calculatoare marca și au fost ridicate în luna noiembrie 2004 de către inculpatul și martorul.
Din aceste calculatoare inculpatul și-a însușit un calculator care a fost dus la domiciliul său, unde a fost găsit cu prilejul efectuării unei percheziții domiciliare autorizate de instanța de judecată.
Continuându-se urmărirea penală, în cauză s-au solicitat relații la Prefectura jud. O cu privire la cele 6 calculatoare pentru a putea fi identificate de pe documentele ce le însoțeau. Așa cum rezultă din adresa 7039/2.08.2006 din verificările efectuate la Prefectura O, a rezultat că cele 6 calculatoare marca au fost date pe baza unui proces verbal ce nu se găsește în evidența contabilă a instituției. Se menționează faptul că primăria comunei, jud. Oap rimit cele 6 calculatoare conform procesului verbal nr. 12013 din 23.11.2004 însă actul de înregistrate și transferare al acestor calculatoare către Primăria nu se găsesc în arhiva Prefecturii jud.
Extinzându-se cercetările s-a stabilit faptul că, în luna noiembrie 2004, înainte de alegerile generale, Prefectura a repartizat cu titlu de sponsorizare Primăriei, jud. O, un număr de 6 calculatoare marca. Aceste calculatoare probabil au fost primite cu titlu de sponsorizare al cărui sponsor nu a putut fi identificat în evidența contabilă a Prefecturii O întrucât calculatoarele respective nu au fost înregistrate.
În luna noiembrie 2004 inculpatul însoțit de martorul, s-au deplasat la sediul Prefecturii O unde în autoturismul acestuia din urmă s-au încărcat cele 6 calculatoare, după care s-au deplasat la sediul Primăriei, jud.
Din cele 6 calculatoare inculpatul și-a însușit un calculator care l-a dus la domiciliul său unde a fost găsit cu prilejul efectuării percheziției domiciliare.
De menționat faptul că, în evidența contabilă a Primăriei au fost înregistrate numai 2 calculatoare marca conform inventarului 3064 și 3065 din 1.12.2004, cu o valoare de inventar de 17.769.600 lei.
Întrucât existau date că la domiciliul inculpatului se află un calculator marca care ar fi fost sustras din cadrul Primăriei la data de 27 iulie 2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olta solicitat acestei instanțe să autorizeze efectuarea unei percheziții la domiciliul susnumitului. Prin încheierea nr. 11 din 27 iulie 2006, pronunțată în dosarul penal, nr. 1062/P/2006 s-a autorizat efectuarea unei percheziții domiciliare la locuința inculpatului conform autorizației de percheziție nr. 10. În aceiași zi, procurorul și organele de poliție au efectuat o percheziție la domiciliul inculpatului, identificând două calculatoare din care unul marca seria 4 - 1/C 01342 despre proveniența cărora a relatat inițial că aparțin fiului său.
Întrucât existau probe certe că inculpatul a sustras acest calculator de la Primăria, s-a procedat la înregistrarea acestuia și predarea calculatorului secretarului primăriei.
Ulterior inculpatul l-a determinat pe inculpatul -, casierul primăriei, că acest calculator a fost luat și transportat la domiciliul său ( al lui ) pentru ca fiica acestuia să-i întocmească un tabel cu toți contribuabilii restanți ai Primăriei.
Organele de urmărire penale au apreciat că depoziția lui - este nesinceră întrucât acesta avea interes să-l favorizeze pe inculpatul, deoarece a fost angajat de acesta în anul 2005 și orice declarație contrar interesului inculpatului, ar fi avut ca rezultat rămânerea fără loc de muncă a casierului.
Referitor la latura civilă a acestei fapte s-a stabilit că prejudiciul a fost recuperat prin restituire.
În raport de actul de sesizare al instanței, starea de fapt descrisă mai sus precum și în raport de probatoriile administrate în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a hotărât că probele cauzei nu au dovedit cu certitudine săvârșirea de către inculpatul a celor două infracțiuni de luare de mită prev. de art. 254 al. 1, rap.la art. 7 al. 1 din Legea 78/2000, una în formă continuată cu aplic. art. 41 al. 2 și alta în varianta simplă, întrucât depozițiile denunțătorilor și ale martorilor sunt contradictorii.
Astfel, în denunțul adresat procurorului la data de 10.05.2006 de către martorul denunțător acesta a precizat că pentru a-l pune în posesie pe vechiul amplasament primarul comunei, jud. O,inculpatul, i-a pretins în mod repetat sume de bani, obiecte din aur și, care reprezintă medalii personale emise de Statului și alte foloase materiale cum ar fi vin de colecție.
În aceeași plângere denunțătorul a mai relatat că în ziua depunerii denunțului primarul comunei i-a pretins pentru a-l pune în posesie pe vechiul amplasament suma de 1.000 euro, 30 sticle vin de colecție și o medalie din aur în greutate de aproximativ 22 gr, și anterior respectiv la data de 30 decembrie 2005 primarul i-a pretins și i-a dat în același scop o medalie din emisă de monetăria statului și 5 baxuri cu vinuri de colecție, pe care i le-a dat din reședința sa situată în comuna.
a precizat în mod expres că de față nu a fost nici o persoană iar în perioada 2004 - 2005, inculpatul i-a pretins și i-a dat 28 baxuri a câte 6 sticle cu vin de colecție în valoare totală de 50.000.000 lei vechi.( 22 ).
În depoziția dată în fața procurorului a revenit și a arătat că în perioada 2001 - 2005 i-a dat în mod repetat inculpatului 50 baxuri a câte 6 sticle vin de colecție cu vechime de peste 10 ani, în total 300 sticle a căror valoare este de 180.000.000 lei vechi ( 24,25,26 ).
Apare astfel o contradicție, inițial în denunț, martorul a precizat că i-a dat inculpatului 28 baxuri cu vin de colecție a câte 6 sticle în valoare de 50.000.000 lei vechi, apoi în depoziția dată în fața procurorului,a arătat că i-a dat inculpatului 300 sticle vin în valoare de peste 180.000.000 lei vechi.
În dovedirea acestor afirmații au fost audiați martorii și.
În depoziția dată în fața instanței denunțătorul a arătat că i-a dat inculpatului 300 sticle vin de colecție în valoare de 180.000.000 lei.
În aceeași depoziție martorul denunțător a relatat că în ziua de 30 decembrie 2005 se afla în domiciliul său, martorul care a văzut când i-a dat baxurile care erau sigilate și nu a avut posibilitatea să vadă conținutul acestora.
În aceeași depoziție martorul denunțător a arătat că "la început inculpatul era modest în sensul că îi cerea 2 - 3 baxuri cu vin,respectiv în anul 2001, după care, în continuare, și-a mărit pretențiile în sensul că îi cerea mai multe baxuri, dar mai mult de 5 baxuri cu vin nu i-a data niciodată "(35, 36, 37 dosar instanță).
Martorul fiind audiat de instanță a arătat că în două rânduri s-a aflat în domiciliul lui când a venit primarul, respectiv inculpatul și după ce au discutat circa 15 minute "i-a văzut ieșind de fiecare dată cu câte 5 cartoane cu vin, inculpatul avea în mână două cartoane iar martorul avea în mână trei cartoane cu vin special", deci de fiecare dată inculpatul lua 10 cartoane cu vin.
Martorul a precizat că de fiecare dată cei doi au ieșit cu câte cinci cartoane cu vin special, deci de fiecare dată primarul a luat câte 10 cartoane.
În depoziția dată în fața procurorului martorul arătat de asemenea că s-a aflat în domiciliul martorului în două rânduri când a venit inculpatul și după ce au discutat circa 10 minute, de fiecare dată i-a dat inculpatului câte 4 - 5 cartoane cu vin ( 256 ).
Martorul, în depoziția dată în fața instanței a arătat că a fost cu inculpatul de cinci ori în domiciliul martorului denunțător, dar nu a participat niciodată la discuții și de fiecare dată îi aducea la mașină câte patru baxuri cu vin a câte 6 sticle vin nobil, în total cantitatea de 120 sticle vin nobil ( 97 - 98 dosar instanță).
În depoziția dată în fața procurorului martorul a precizat că nu l-a auzit pe primarul comunei, inculpatul, să-i pretindă martorului denunțător sume de bani, vin, aur sau alte bunuri, dar l-a însoțit de câteva ori, de patru ori pe inculpat în domiciliul acestuia și a văzut când acesta de fiecare dată îi punea în mașină câte patru cartoane cu vin.
Din analiza acestor depoziții expuse, a rezultat o primă contradicție între depoziția martorului denunțător dată în fața instanței, ocazie cu care a precizat că nu i-a dat niciodată inculpatului mai mult de cinci baxuri de vin și depozițiile martorului.
Martorul în depoziția dată în fața instanței a arătat că de fiecare dată cei doi au ieșit cu câte 5 cartoane de vin special pe care le lua primarul. Deci martorul a arătat că de fiecare dată inculpatul lua câte 10 cartoane cu vin,deși această afirmație este în contradicție cu afirmația denunțătorului care în fața instanței a precizat că nu i-a dat inculpatului mai mult de cinci cartoane cu vin niciodată. Și martorul se contrazice, în sensul că în depoziția dată în fața instanței a arătat că a fost cu inculpatul la denunțător de cinci ori, iar în depoziția dată în fața procurorului a arătat că a fost cu inculpatul și au luat vin de patru ori. În acest context se constată că probele administrate în cauză sunt contradictorii, incerte și neconcludente, ca urmare a nesincerității martorilor,iar acestea nu au dovedit nici pretinderea și nici acceptarea promisiunii de către inculpat.
Aceeași situație a existat și în cazul infracțiunii de luare de mită denunțată de martorul cu privire la suma de 8.000.000 lei.
Referitor la această faptă martorul denunțător, audiat de instanță a arătat că a luat legătura cu inculpatul care avea calitatea de primar, în legătură cu concesionarea suprafeței de 120 mp teren iar acesta i-a cerut suma de 10.000.000 lei în prezența martorului cu care se cunoștea de 11 ani.
Referitor la înmânarea sumei de 8.000.000 lei martorul a relatat că a pus suma într-un plic, după care s-a deplasat la primărie unde l-a găsit pe martorul, i-a dat acestuia plicul, au intrat împreună în biroul primarului iar i-a dat plicul în prezența sa ( 37 dosar instanță).
Aceleași aspecte le-a relatat martorul și în fața procurorului, respectiv faptul că inculpatul i-a pretins suma de 10.000.000 lei în prezența martorului, căruia i-a dat suma de 8.000.000 lei iar acesta în prezența sa i-a dat-o primarului ( 141,142 ).
În contradicție cu aspectele relatate de martorul denunțător, martorul, fiind audiat de instanță a arătat că susnumitul a apelat la el în vara anului 2003, știind că lucrează la Primăria, spunându-i că vrea să concesioneze o suprafață de teren aparținând acesteia - sens în care a doua zi s-au deplasat la primărie, iar martorul l-a introdus la primar cu care a discutat fără ca el să fie de față. Deci pretinderea nu a avut loc în prezența martorului așa cum susține martorul denunțător.
Referitor la înmânarea sumei de 8.000.000 lei, martorul a arătat că martorul în prezența sa a pus banii în plic și amândoi au intrat în cabinetul primarului după care el i l-a pus pe birou ( 57 - 98 dosar instanță).
În depoziția dată în fața procurorului martorul a relatat că nu i-a dat inculpatului suma de 10.000.000 lei ci numai "suma de 8.000.000 lei într-un plic pe care el i l-a dus primarului ".
În continuarea depoziției martorul a arătat că "primarul l-a trimis să ia plicul din mașină de la, care i-a spus că i-a dat suma de 8.000.000 lei în plicul respectiv pe care i l-a dat lui - ( 253 - 254 ).
Așadar în depoziția dată imediat în fața procurorului după denunțarea inculpatului martorul nu a mai arătat că a intrat cu denunțătorul în biroul primarului și amândoi i-au pus plicul pe birou.
În consecință s-a constatat că nu există nici o probă că martorul i-a dat plicul cu bani inculpatului, întrucât în fața procurorului acesta nu a spus că a fost cu denunțătorul în birou și că împreună i-ar fi dat plicul.
Având în vedere aceste aspecte și ținând cont de contradicțiile evidente dintre depozițiile celor doi martori, precum și de faptul că martorul era în dușmănie cu inculpatul, deoarece l-a destituit din funcția de gardian, motiv pentru care acesta l-a amenințat pe primar, că îi dă foc la casă, situație în care a fost amendat de organele de poliție, așa cum a rezultat din procesul verbal de contravenție existent la dosar, s-a apreciat că nici această faptă nu este dovedită.
Referitor la medalia de din probele administrate în cauză a rezultat că aceasta era o felicitare care i-a fost dată inculpatului la sediul primăriei împreună cu un calendar și cu o agendă cu ocazia Anului, faptul fiind confirmat de salariații Primăriei.
Având în vedere că este vorba de o felicitare, o agendă și un calendar, bunuri care în mod tradițional se fac cadou cu ocazia sărbătorilor de iarnă, se apreciază că acestea nu constituie bunuri de valoare în sensul dispozițiilor art. 254 al. 1 și nu constituie obiect material al infracțiunii de luare de mită.
Inculpatul fiind audiat, a recunoscut că a primit cadou cele trei bunuri susmenționate, la sediul primăriei în prezența salariaților acestei unități.
Totodată inculpatul a recunoscut că, în calitate de primar și de președinte al Comisiei Locale pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar a discutat în mai multe rânduri și a fost solicitat de martorul să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 8,67 ha teren rămasă de la părinții săi și să-l pună în posesie pe vechiul amplasament pentru toată suprafața respectiv în islazul comunal, deși nici până în prezent nu se află în posesia titlului de proprietate, deoarece îl refuză să îl ia întrucât nu i s-a dat terenul în islazul comunal.
Inculpatul a mai arătat că i-a spus martorului că nu poate să-i dea terenul în islazul comunal și l-a pus în posesie pe suprafața de 6 ha teren pe care refuză să-l lucreze.
De asemenea inculpatul a mai arătat că martorul nu a înțeles ce i-a spus în sensul că nu poate să îl pună în posesie pe islazul comunal ci a continuat să facă presiuni spunându-i că va interveni cu.
Inculpatul a mai arătat că a fost în domiciliul părții civile de două trei ori într-o perioadă de 7 ani, dar nu singur ci împreună cu membrii ai comisiei funciare, cu agentul agricol și cu doi ingineri, deoarece când treceau prin zonă acesta îi observa, le ținea calea și îi invita la el, dar nu a consumat niciodată vin în domiciliul acestuia.
Totodată inculpatul a relatat că nu a discutat niciodată cu martorul și nu i-a pretins niciodată să-i dea suma de 1.000 euro și nu a văzut vreo medalie de aur în casa acestuia.
Referitor la relația cu martorul, inculpatul a relatat că nu a discutat niciodată cu acesta în legătură cu concesionarea suprafeței de 120 mp teren care a fost scos la licitație, precizând totodată că nu a primit de la acesta suma de 8.000.000 lei nici personal și nici prin intermediul martorului, pe care îl bănuiește că a luat banii în numele său.
Inculpatul a precizat că este în relații de dușmănie cu din momentul în care i-a desființat postul de gardian.
Cu probele administrate în cauză nu a fost dovedită acceptarea promisiunilor și nici faptul că cei doi martori denunțători au discutat cu inculpatul care i-ar fi cerut 1.000 euro, o medalie din aur sau vin de colecție ( de la ) și / sau suma de 10.000.000 lei vechi de la denunțătorul.
Martorii și în depozițiile date au precizat în mod expres că nu au fost prezenți niciodată la discuțiile purtate de denunțător cu inculpatul în legătură cu rezolvarea problemelor acestora și cu condițiile impuse de inculpat.
Totodată s-a apreciat că nici predarea banilor sau a bunurilor nu a fost dovedită cu certitudine, având în vedere contradicțiile evidente dintre depozițiile martorilor și ale denunțătorilor, situație în care în cauză în favoarea inculpatului operează principiul "in dubio pro reo".
In acest context este incidentă prezumția de nevinovăție consacrată expres de dispoz.art. 5/2, de art. 66 alin. 1 C.P.P. de art. 23 al. 1 din Constituția României și de art. 6 paragraful 2 din CEDO.
Materialul probator administrat în cauză, respectiv depozițiile denunțătorilor coroborate cu ale martorilor și cu ale inculpatului nu au condus în mod indubitabil la concluzia săvârșirii de către inculpat a celor două infracțiuni de luare de mită pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Așa cum s-a arătat, s-au constatat evidente contradicții între depozițiile date de martori chiar și între depozițiile date de aceiași martori, contradicții care nu au putut fi clarificate și care din acest motiv apar ca nesincere și urmează să fie înlăturate.
Fiind întrebat în legătură cu contradicțiile existente între depozițiile sale,martorul a arătat că la data la care a fost audiat de procuror nu știa sigur, dar și-a amintit în fața instanței.
Așa fiind, condamnarea inculpatului în lipsa unor probe temeinice și convingătoare, care să fie de natură a înlătura cea mai mică îndoială și care să susțină temeinicia de fapt și de drept a acuzațiilor ar însemna încălcarea dreptului inculpatului la un proces echitabil.
Referitor la infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă, s-a apreciat că nici aceasta nu a fost dovedită, deoarece nici cu privire la această faptă nu sunt probe certe și convingătoare în sensul că inculpatul ar fi încercat să-i determine pe martori să depună mărturie mincinoasă și să-și schimbe depozițiile în favoarea sa.
În susținerea acestei acuzații, s-a invocat depoziția martorului care nu este susținută de nici o altă probă.
Pentru a dovedi o astfel de afirmație, martorul a procedat la înregistrarea unei discuții pe care a purtat-o cu inculpatul folosindu-se de un reportofon împrumutat de la o persoană al cărui nume nu a vrut să-l spună, înregistrare care nu a fost efectuată în condițiile dispoz.art. 91/1 și urm.
C.P.P.În baza art. 91/6 C.P.P. instanța din oficiu a dispus efectuarea unei expertize tehnice asupra casetei înregistrată de martorul pentru a se stabili cui aparțin vocile de pe casetă.
Cu adresa nr. 1128/18.02.2009, Instituitul național de expertize criminalistice Bac omunicat instanței că nu se poate efectua expertiza dispusă în cauză în lipsa reportofonului, despre care martorul a declarat că nu-l mai deține.
Din lectura înregistrării casetei, care a fost transcrisă pe parcursul urmăririi penale, nu au rezultat indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor de luare de mită de către inculpat și nici cu privire la infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă săvârșită de inculpatul, despre care s-a susținut că a încercat să-i determine pe martori să dea depoziții în favoarea sa.
a declarat că a fost căutat la locul de muncă la D de către inculpat, care l-a rugat să spună că s-au întâlnit numai de două orim dar la discuție nu a mai fost prezentă o altă persoană ( 37 dosar instanță).
În acest context s-a constatat că nici această faptă nu a fost dovedită cu certitudine, astfel că s-a dispus achitarea inculpatului, atît pentru infracțiunile de luare de mită cât și pentru infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă potrivit dispoz.art. 11 pct.2 lit. a C.P.P. rap.la art. 10 lit. a
C.P.P.Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru infracțiunile de delapidare în varianta simplă prev.de art. 215/1 al. 1, și purtarea abuzivă prev.de art. 250 al. 2,infracțiuni cu privire la care situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite cu materialul probator administrat în cauză.
Astfel calculatorul aparținând Primăriei care constituie obiectul infracțiunii de delapidare a fost găsit în domiciliul inculpatului
Deși martorii au declarat că nu a fost luat personal de inculpat, ci a fost dus în domiciliul acestuia de către un salariat al primăriei, s-a apreciat că obiectul respectiv nu avea ce căuta în domiciliul inculpatului, care avea obligația să constate această situație și să restituie obiectul respectiv.
Referitor la infracțiunea de purtare abuzivă (două fapte) și aceasta a fost dovedită cu plângerea și depozițiile părților vătămate și și cu depozițiile martorilor audiați în cauză cu privire la această faptă, din care a rezultat că inculpatul a oprit pentru control autovehiculul condus de susnumitul și i-a solicitat actele la control după care l-a amenințat cu un topor apoi l-a trasa din cabină și l-a lovit.
Deși martorul în fața instanței nu și-a menținut declarația, fapta inculpatului săvârșită împotriva acestuia a fost dovedită cu probele administrate în cauză, respectiv depozițiile martorilor și ale părții civile.
Infracțiunea de purtare abuzivă reținută în sarcina inculpatului este prev.de art. 250 al. 2, articol care a fost modificat prin art. 1 pct.6 din legea nr. 278/2006, modificare în urma căreia fapta inculpatului de purtare abuzivă are un tratament juridic sancționator mai blând, astfel că s-a impus schimbarea acestei încadrări juridice în fapta prev. de art. 250 lei 3, cu aplic. art. 13 cod penal.
Având în vedere împrejurările reale ale săvârșirii faptei de delapidare în varianta simplă, valoarea redusă a prejudiciului și faptul că bunul a fost restituit, și ale faptei de purtare abuzivă și ținând cont de datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului, respectiv faptul că este în vârstă, nu a mai săvârșit fapte de natură penală și faptul că a fost reales primar al comunei, s-a apreciat că aceste fapte nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor de delapidare și purtare abuzivă, în speță fiind incidente dispoz.art. 18/1
Potrivit acestor dispoziții legale nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, la stabilirea în concret a gradului de pericol social s-a ținut seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, partea vătămată - denunțător, partea vătămată și inculpatul.
Reprezentantul parchetului invocă netemeinicia și nelegalitatea hotărârii instanței de fond, în condițiile în care s-a dispus achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni de luare de mită, deși, întreg probatoriul administrat în cauză face dovada săvârșirii faptelor de către inculpat.
Astfel, denunțătorii și martorii audiați, relevă împrejurări ce conturează aceeași stare infracțională, declarațiile acestora nefiind contradictorii și fiind în concordanță cu însuși recunoașterea inculpatului, care arată, că a mers la domiciliul denunțătorului respectiv, a fost de acord cu concesionarea suprafeței de teren în schimbul unei sume de bani.
De asemenea, mărturiile lui relevă săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, faptă săvârșită de inculpat, iar în ceea ce privește infracțiunea de delapidare și purtare abuzivă, se constată că circumstanțele reale ale faptei precum și circumstanțele personale ale inculpatului, înscriu faptele săvârșite de către inculpat în categoria faptelor calificate de legea penală, având gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Partea vătămată invocă netemeinicia și nelegalitatea hotărârii instanței de fond în condițiile în care, întregul material probator administrat în cauză face dovada săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de luarea de mită precum și a infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă.
Astfel, acesta în calitate de moștenitor și beneficiar al unei suprafețe de teren, al cărei drept de proprietate s-a reconstituit în baza legii nr. 18/1991, a efectuat operațiunile prevăzute de lege în vederea punerii în posesie pe suprafața de teren, în conformitate cu vechiul amplasament.
Cererea făcută de autorii părții vătămate și continuată ulterior de către partea vătămată, este soluționată prin intermediul inculpatului, care are calitatea de primar al localității pe a cărei rază teritorială se situează terenul revendicat, iar tergiversarea punerii în posesie concomitent cu oferirea foloaselor materiale și primirea acestora de către inculpat, este probată în cauză cu actele depuse precum și depozițiile martorilor audiați, însăși inculpatul recunoscând că a vizitat partea vătămată la domiciliul acesteia.
Chiar dacă depoziția martorului nu este însoțită de înregistrarea convorbirii, făcută cu reportofonul, în condițiile legii, această depoziție nu poate fi înlăturată, pe cale de consecință nu se poate dispune achitarea inculpatului pentru instigare la mărturie mincinoasă.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, partea civilă detaliază prejudiciul, respectiv calculul și cantitățile de bunuri materiale oferite, arătând că acestea se ridică la suma de 24.000 RON, reprezentând contravaloarea cantității de 300 butelii vin colecție națională de peste 10 ani vechime la care se adaugă daune morale în cuantum de 50.000 RON, și aceasta în condițiile în care partea vătămată specialist de marcă - conferențiar universitar expert internațional, a fost grav lezată pe plan psihic emoțional.
Partea vătămată critică de asemenea netemeinicia și nelegalitatea hotărârii instanței de fond, arătând că a fost victimă a faptelor de violență exercitate de inculpat, depozițiile martorilor făcând dovada acestor fapte deosebit de grave.
Se critică și modul în care a fost soluționată și latura civilă în condițiile în care au fost solicitate și daunele morale, dar și despăgubiri civile constând în lipsa de folosință a autocamionului.
Apelul inculpatului vizează netemeinicia și nelegalitatea hotărârii primei instanțe, în ceea ce privește soluția adoptată asupra rețineri infracțiunii de purtare abuzivă, respectiv a infracțiunii de delapidare.
Astfel, fapta de purtare abuzivă petrecută în anul 2002, cercetată la un interval de 4 ani, nu este săvârșită în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nefiind întrunite astfel elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 250 alin.3 cod penal.
Mai mult, probatoriile constând în depozițiile martorilor, precum și absența certificatelor medico-legale privind agresiunile exercitate de inculpat asupra părților vătămate, relevă că inculpatul nu se face vinovat de infracțiunea de purtare abuzivă.
Atâta timp cât inculpatul nu era gestionar a mijloacelor fixe din primărie, nici în fapt și nici în drept, iar bunul ajunsese în posesia fiicei sale în condițiile în care, în interes de serviciul bunul este adus de un lucrător al primăriei, nu se poate reține existența faptei de delapidare în sarcina inculpatului.
Analizând motivele de apel invocate cât și hotărârea instanței de fond, se constată că apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, partea vătămată și partea vătămată precum și apelul declarat de inculpatul sunt întemeiate, astfel încât, în temeiul art. 379 alin.1 pct. 2 lit. a cod pr.penală, urmând a le admite, va fi desființată hotărârea instanței de fond și va rejudeca astfel cauza, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
1. În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 254 alin.1 cod penal rap. la art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 cod penal, denunțător fiind, se constată că sunt întemeiate criticile parchetului și ale părții vătămate - denunțător - sub aspectul existenței acestei infracțiuni și a săvârșirii acesteia de către inculpat.
În condițiile în care partea vătămată, în calitate de succesor al autorilor ce au formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, formulează cereri succesive pentru punerea în posesie asupra terenului, pe vechile amplasamente, cererile fiind adresate și inculpatului care, îndeplinea funcția de primar și președinte al Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991.
În vederea soluționării cererii, inculpatul a pretins și primit de la partea vătămată, în repetate rânduri, bunuri materiale constând în cantități de vin vechi, de colecție, precum și o monedă de.
Astfel, începând cu anul 2001, partea vătămată oferă inculpatului diferite cantități de vin, precum și o medalie de (fila 32 dosar p), restituită, ulterior denunțătorului la 20 aprilie 2006.
Cererile repetate ale părții vătămate, privind reconstituirea dreptului de proprietate, demersurile făcute la Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, s-au finalizat în cele din urmă cu respingerea cererii, conform adresei comunicate părții vătămate sub nr. 656 din 23 februarie 2006, dată după care au continuat solicitările părții vătămate și promisiunile inculpatului, de rezolvare favorabilă a cererii, în schimbul unei sume de bani și unei noi cantități de vin.
Starea de fapt este probată în cauză cu depozițiile părții vătămate, ce detaliază condițiile în care s-au efectuat vizitele inculpatului la domiciliul său, depozițiile martorului, acesta lucrând în gospodăria părții vătămate, confirmă două vizite ale inculpatului la partea vătămată, prilej cu care, în mașina inculpatului s-au încărcat cinci cartoane de vin, aduse de inculpați părții vătămate.
De asemenea, martorul ce a îndeplinit funcția de gardian în cadrul consiliului local, descrie un număr de cinci vizite ale inculpatului, la domiciliul părții vătămate, vizite făcute de martor împreună cu inculpatul, și cu prilejul acestora, inculpatul a primit de fiecare dată câte patru cartoane de vin.
La aceste depoziții se adaugă și declarația inculpatului, ce recunoaște efectuarea unei vizite la domiciliul părții vătămate, precum și faptul că, inculpatul a primit o medalie de în greutate de 22 grame, medalie ce a fost restituită ulterior părții vătămate, astfel cum rezultă din procesul verbal de restituire.
Ori, probele cauzei converg spre dovedirea unei stări de fapt unice, inculpatul pentru soluționarea favorabilă a cererii părții vătămate, pretinde și primește diverse bunuri materiale, cantități de vin de colecție, numărul acestora ridicându-se la 300 și o medalie de.
Se constată astfel că, în mod greșit, prima instanță, plecând de la contradicțiile existente cu privire la numărul sticlelor de vin, potrivit depozițiile martorilor, apreciază că nu există fapta de luare de mită.
Ori, toate probele enunțate mai sus și analizate și de către instanța de fond, confirmă primirea foloaselor materiale de către inculpat la diverse intervale de timp, foloase oferite de partea vătămată în vederea soluționării cererii pentru punerea în posesie.
Împrejurarea că există neconcordanțe asupra cantității de bunuri, menționate în depozițiile martorilor, nu este de natură a înlătura aceste declarații, în condițiile în care nu se contestă fapte, ci numai aspecte privind cantitatea de bunuri primită cu titlu de luare de mită. Ori, această apreciere presupune și se explică prin capacitatea de percepție diferită a persoanelor audiate ca martori, diferență explicabilă în cauză și care nu probează o altă stare de fapt.
Față de cele arătate, se constată că inculpatul, având funcția de primar, în calitate de președinte al Comisie Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, ce soluționează cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, potrivit art. 51 și următoarele și art. 116 și următoarele din Legea nr. 18/1991, pretinzând și primind, în mod repetat, bunuri materiale în scopul îndepliniri îndatoririlor care îi revin potrivit legii, întrând în atribuțiile de serviciu, săvârșește infracțiunea prev. de art. 254 alin.1 cod penal rap. la art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin.1 și 2 cod penal.
2. Cea de-a doua infracțiune, de luare de mită, reținută în actul de sesizare al instanței și a cărei inexistență a constatat-o prima instanță, se apreciază că și în acest caz sunt întemeiate criticile parchetului.
intenționează să concesioneze o suprafață de teren, proprietatea comunei, solicită inculpatului, iar acesta din urmă, pretinde și primește o sumă de bani pentru acordarea dreptului de concesiune denunțătorului.
Se oferă inculpatului suma de 800 lei prin intermediul martorului, acesta fiind persoana care a intermediat obținerea dreptului denunțătorului de către inculpat.
Ori, depozițiile denunțătorului și ale martorului confirmă oferirea sumei de 800 lei, sumă oferită pentru soluționarea cererii de concesionare, aceasta fiind dată într-un plic, prin intermediul martorului inculpatului, în incinta primăriei.
Semnificativ este și împrejurarea că cererea de concesionare este soluționată în aceeași zi în care este depusă, fiind emisă hotărârea de concesionare de către consiliul local.
Sunt probe ce nu sunt combătute prin nici o altă probă, cum greșit reține prima instanță, care constată contradicțiile dintre depozițiile martorilor și confirmă inexistența faptei.
Existența unei neconcordanțe în depoziția martorului, asupra prezenței martorului denunțător în biroul inculpatului, cu prilejul oferirii sumei de bani, urmează a fi interpretată în sensul arătat, banii oferiți de denunțător au fost dați inculpatului prin intermediul martorului, ce oferă plicul cu suma de bani, inculpatului.
Este interpretarea asigurată prin coroborarea acestei mărturii cu depozițiile denunțătorului, precum și de modul de derulare a operațiunii de concesionare.
În condițiile în care potrivit art. 63 și următoarele din Legea nr. 215/2001 - legea Administrației Publice Locale, primarul are calitatea de șef al administrației publice locale, având atribuții de a conduce activitatea serviciilor publice locale și obligația de a controla și a da dispoziții tuturor angajaților din subordine, fiind responsabil de relația cu consiliul local și, în această calitate fapta acestuia de a pretinde și primi o sumă de bani pentru executarea unei atribuții de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 254 alin.1 cod penal rap. la art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000.
3. Se constată că este întemeiată critica formulată de parchet în ceea ce privește sancțiunea administrativă aplicată inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni prev. de art. 250 alin.3 cod penal, cu aplic. art. 13 cod penal, părți civile fiind și sub aspectul reținerii lipsei de pericol social a acestei infracțiuni.
Instanța de apel apreciază că, în mod greșit prima instanță a reținut că faptele nu prezintă gradul de pericol social ale unei infracțiuni, față de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Potrivit art. 61 din Legea nr. 215/2001, primarul îndeplinește funcția de autoritate publică, asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, preocupându-se de securitatea și normalitatea relațiilor sociale.
Ori, contrar acestor obligații, astfel cum sunt prevăzute de lege, inculpatul deturnând atributele funcției, adoptă un comportament abuziv față de cele două părți vătămate, contrar tocmai demnității, prestigiului funcției îndeplinite și însăși obligațiilor legale, astfel încât aprecierea lipsei de pericol social a faptelor, făcută de către prima instanță este nefondată, prin purtarea sa inculpatul punând în pericol însăși securitatea părților vătămate.
Pe cale de consecință, se va reține în sarcina inculpatului săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 250 alin.3 cod penal, ambele cu aplic. art. 13 cod penal,ca urmare a aplicării art. 334 Cod procedură penală, prin intervenirea legii mai favorabile.
4. În ceea ce privește criticile parchetului și ale părții vătămate privind soluția instanței de fond asupra achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, în condițiile în care fapta nu există, se constată că acestea sunt neîntemeiate.
În condițiile în care unica probă pentru dovedirea acestei fapte este depoziția însăși a persoanei instigate, martorul, proba nefiind susținută de nici o altă dovadă, se apreciază că în absența unor probe certe, concludente, nu se poate constata săvârșirea unei fapte penale, astfel cum este prev. de art. 26 rap. la art. 260 cod penal, de către inculpat.
5. Soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, în condițiile aplicării unei sancțiuni administrative, criticată de către parchet sub aspectul aprecierii lipsei de pericol social al faptei, se constată că este întemeiată, însă nu pentru criticile formulate în apel d e către parchet și nici pentru motivarea reținută de către prima instanță, apreciindu-se că în cauză, achitarea își găsește fundamentul în dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Inculpatul, primar al unității administrativ locale, este gestionarul întregului patrimoniu al comunei, fiind răspunzător pentru acesta, conform dispozițiilor legii administrației publice locale, însă, în condițiile în care nu se face dovada însușirii de către acesta a bunurilor pe care le gestionează - calculatorul, în cauza de față, se constată că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive și anume, vinovăția.
aparținând Primăriei este găsit în locuința inculpatului dar, în condițiile în care lucrătorii primăriei arată că ei însuși au dus bunul la fiica inculpatului, pentru programare, și cum aceste depoziții nu sunt înlăturate, se constată că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea prev. de art. 2151alin.1 cod penal.
6. La aplicarea regimului sancționator, instanța având în vedere criteriile prev. de art. 72 cod penal rap. la art. 52 cod penal, reținând, totodată, conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiuni, ca circumstanță atenuantă în stabilirea pedepselor - aici avem în vedere funcția îndeplinită de către inculpat anterior faptelor ce formează obiectul judecății, trăsăturile morale, psihice ale persoanelor ce acced la funcțiile de demnitate publică, primarul fiind o persoană aleasă prin vot universal, urmează a se orienta spre pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina acestuia, făcând și aplic. art. 74 lit. și art.76 cod penal.
Astfel, pentru cele două infracțiuni prev. de ar. 254 alin.1 cod penal rap. la art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000, prima în formă continuată, inculpatul urmează a fi condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, respectiv 8 luni închisoare.
Pentru săvârșirea celor două infracțiuni de purtate abuzivă, prev. de art. 250 alin.3 cod penal, cu aplic. art. 13 cod penal, inculpatul va fi condamnat la două pedepse de câte 400 lei amendă penală.
Făcând aplic. dispoz. art. 33 lit. a, 34 lit. d cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, iar pe perioada prev. de art. 71 alin.1 cod penal, inculpatului îi vor fi interzise drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b cod penal.
Având în vedere persoana inculpatului, scopul pedepsei putând fi atins fără executarea pedepsei, se apreciază de către instanță că aplic. art. 81 cod penal, răspunde cerințelor de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului.
Se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, de 1 an închisoare, pe durata prev. de art. 82 cod penal, se va atrage atenția asupra dispoz. art. 83 cod penal și se va face aplic. dispoz. art. 71 alin.5 cod penal.
7. În ceea ce privește latura civilă a cauzei dedusă judecății, se constată că acțiunea civilă formulată de către partea civilă este întemeiată în parte, astfel încât, în temeiul art. 14 cod penal rap. la art. 998 și următoarele cod civil, cu referire la art. 19 din legea nr. 78/2000, va obliga inculpatul, către partea civilă, la plata sumei de 18.000 RON, sumă ce urmează a fi reactualizată la data plății.
Suma acordată părții civile reprezintă contravaloarea cantității de bunuri oferite cu titlu de mită, inculpatului, faptă pentru care partea civilă a formulat denunț, întinderea prejudiciului fiind dovedită în cauză cu depozițiile părții vătămate și ale martorilor precum și cu actele privind evaluarea bunurilor pe piață.
Având în vedere caracterul faptei ilicite, producătoare de prejudiciu părții vătămate, constatând și acțiunea acesteia din urmă, se apreciază că cererea de acordare a daunelor morale este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, moralitatea nu caracterizează raporturile stabilite între inculpat și partea vătămată.
De asemenea, se va admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată, obligându-l pe inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale.
Acordarea despăgubirilor privind lipsa de folosință a autocamionului este neîntemeiată, atâta timp cât această lipsă nu se datorează exclusiv faptei inculpatului, care nu indisponibilizează bunul părții vătămate.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală, se va obliga inculpatul la 2.695 lei cheltuieli judiciare către parte civilă și la 10.322 lei, cu același titlu, către partea civilă și la 1.500 lei, cheltuieli judiciare statului, ocazionate de soluționarea cauzei, în fond, conform dovezilor depuse în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, partea vătămată - denunțător, partea vătămată și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 38 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Desființează sentința și, rejudecând:
În baza art.334 pr.pen. schimbă încadrarea juridică dată inițial faptelor inculpatului prin actul de sesizare, din două infracțiuni prev. de art.250 alin.2 în Cod Penal două infracțiuni concurente, prev. de art.250 alin.3 Cod Penal, ambele cu aplic. art.13 Cod Penal(părți vătămate fiind și ).
În baza art.254 alin.1 rap.la Cod Penal art.7 alin.1 din.78/2000, cu aplic. art.41 alin.1,2 Cod Penal, cu aplic. art.74 alin.1 lit.a rap.la art.76 alin.1 lit.c Cod Penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare(parte vătămată - denunțător fiind ).
În baza art.254 alin.1 rap.la Cod Penal art.7 alin.1 din.78/2000, cu aplic. art.74 alin.1 lit.a rap.la art.76 alin.1 lit.c condamnă Cod Penal pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare(parte vătămată-denunțător fiind ).
În baza art.250 alin.3 Cod Penal, cu aplic. art.13 Cod Penal, art.74 lit.a, 76 lit.c Cod Penal(două infracțiuni concurente, părți vătămate și ), condamnă inculpatul la două pedepse de câte 400 lei, amendă.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod Penal, achită pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.25 rap.la art.260
Cod PenalÎn baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod Penal, achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215/1 alin.1.
Cod PenalÎn baza art.33 lit.a rap.la art.34 lit.d Cod Penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an închisoare.
Pe perioada prev. de art.71 alin.1 Cod Penal, inculpatului îi vor fi interzise drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b
Cod PenalÎn baza art.81 dispune Cod Penal suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată inculpatului, pe durata prev. de art.82
Cod PenalAtrage atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg potrivit art.83
Cod PenalPotrivit art.71 alin.5 Cod Penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii(de 3 ani, termen de încercare compus din durata pedepsei la care se alătură un interval de 2 ani) se suspendă și executarea pedepselor accesorii aplicate.
În baza art.14 C.P.P. rap.la art.998 și urm. civ. cu referire la art.19 din.78/2000, admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă și, în consecință, obligă pe inculpat la plata sumei de 18.000 lei(RON), reactualizată la data plății, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă respectivă.
În baza art.14 C.P.P. rap.la art.998 și urm.civ. admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă și, în consecință, obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000 lei, despăgubiri pentru daune morale.
Obligă inculpatul la 2.695 lei cheltuieli judiciare către parte civilă și la 10.322 lei, cu același titlu, către partea civilă și la 1.500 lei, cheltuieli judiciare statului, ocazionate de soluționarea cauzei, în fond.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 25 februarie 2010.
G - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.
Gh.
IB/10.03.2010
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Tamara Carmen Bunoiu
