Luare de mită (art. 254 cod penal). Sentința 50/2009. Curtea de Apel Oradea

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr. -

SENTINȚA PENALĂ NR.50/PI/2009

Ședința publică din 22 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Popovici Corina judecător

Grefier: - -

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.

S-a luat în examinare pronunțarea asupra cauzei penale în primă instanță privind inculpații, ȘI, având ca obiect infracțiuni la Legea nr.78/2000.

Se constată că dezbaterea judiciară a cauzei a avut loc în ședința publică din 1 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 8 aprilie 2009, 15 aprilie 2009 și 22 aprilie 2009.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Constată că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere infracțiunilor conexe de corupție, au fost trimiși în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 raportat la art.254 alin.2 Cod penal, art.13/2 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.8 din Legea nr.39/2003 toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal; inculpatul cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea 78/2000 raportat la art.254 alin.2 Cod penal, art.13/2 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.8 din Legea nr.39/2003 toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal; inculpatul cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.255 alin.1 Cod penal, art.7 alin.2 din Legea 78/2000 raportat la art.255 alin.1 Cod penal, art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.257 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.8 din Legea nr.39/2003 toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal; inculpatul cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.257 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.8 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal; inculpatul cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.257 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.8 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și inculpata cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.257 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.8 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că, la începutul anului 2003, din inițiativa învinuitului - administrator al societăților comerciale Com SRL, SRL și SRL - toate cu sediul în Mun.T, societăți ce au avut ca obiect de activitate transportul internațional de persoane - s-a constituit un grup alcătuit din învinuiții, și, în scopul săvârșirii de infracțiuni de corupție cu ocazia desfășurării obiectului de activitate al societăților comerciale menționate.

Astfel, se arată că la indicația inculpatului, angajații săi și, în calitate de conducători auto, și inculpata, în calitate de secretară și coordonator de transport, le-au pretins persoanelor pe care le transportau în străinătate și care nu îndeplineau condițiile de intrare și ședere în spațiul, pe lângă costul călătoriei biletului ) și diferite sume de bani ( de obicei 50 EURO ) pentru vamă, lăsând să se înțeleagă că au influență asupra organelor vamale și le vor facilita trecerea prin punctele de frontieră.

Se reține de asemenea că în cursul anului 2003, inculpatul l-a racolat pe polițistul de frontieră, iar în anul 2004 pe polițistul de frontieră, pentru a sprijini și ajuta grupul constituit, facilitându-i trecerea frontierei de stat cu persoanele pe care la transporta în străinătate. Pentru sprijinul acordat grupului său, inculpatul le-a promis polițiștilor de frontieră și bunuri, iar aceștia au acceptat promisiunea.

Prin ajutorul, sprijinul, facilitățile acordate de polițiștii de frontieră și grupului constituit de învinuitul, aceștia și-au încălcat atribuțiile și sarcinile de serviciu prevăzute în legea de organizare, statutul și codul deontologic al polițistului.

Audiați fiind în ședința publică din 28 martie 2007 ( filele 45-58 ) inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. Astfel, inculpatul în declarația aflată la filele 46-48 din dosar arată că l-a cunoscut pe inculpatul din anul 2002 sau 2003 când lucra PCTF S și când acesta a avut o problemă la mașină și "eu l-am ajutat să găsească un mecanic. Între noi s-a legat o amiciție, ne-am întâlnit ulterior cu mai multe ocazii atât atunci când acesta trecerea frontiera pe mea cât și cu alte ocazii în oraș la o cafeaCa șef de tură mai aveam ca atribuție de serviciu și fluidificarea traficului, dacă era aglomerație eu dirijam câte benzi să se mai deschidă și dacă este necesar să se suplimenteze numărul de lucrători". De asemenea, inculpatul arată că în aceste condiții, respectiv când era aglomerație îl ajuta pe inculpatul în sensul de a-i dirija mașinile pe arterele mai puțin aglomerate sau chiar pe cea destinată corpului diplomatic. Arată că de altfel nu este singura persoană pe care o ajuta. În legătura cu implementarea într-o bază de date a cetățenilor care depășeau perioada de ședere în spațiul, arată că până în luna august sau septembrie 2005 aceasta avea doar un caracter pur statistic fără nici o consecință asupra acelor persoane. Arată că el personal, în calitate de șef de tură, nu avea nici o atribuție la implementarea acestor persoane, aceasta revenindu-le polițiștilor care efectuau controlul la frontieră. Susține că nu a dat niciodată vreo dispoziție subalternilor săi să facă vreun act ilegal iar inculpatului i-a cerut să-i aducă detergent din străinătate deoarece acesta era calitativ superior celui care se găsea în România și era la un preț mai mic. Arată că de altfel a și achitat acest detergent. Recunoaște că a primit un parfum de la inculpatul, dar în virtutea relațiilor de amiciție dintre ei și cu titlu de cadou pentru ziua lui "mai ales că și eu i-am făcut de ziua lui o cămașă. că i-am cerut inculpatului să-mi aducă un aparat de fotografiat dacă este mai ieftin decât la noi, intenția mea fiind clară să-l plătesc".

Inculpatul, în declarația aflată la filele 49-50 din dosar, arată că nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Afirmă că și-a desfășurat activitatea ca polițist de frontieră în PCTF din anul 1994 când a absolvit școala militară, cu o mică întrerupere în anul 1999 când și-a desfășurat activitatea în PCTF S, iar ca atribuții de serviciu avea controlul documentelor și pașapoartelor persoanelor care intrau și ieșeau din țară. În legătură cu implementarea într-o bază de date a persoanelor care depășeau durata de ședere în spațiul arată că împotriva acestuia nu se putea lua nici o sancțiune, doar din luna august 2005 acestora limitându-li-se accesul la liberă circulație. Arată că, inculpatul l-a cunoscut "în urmă cu 3-4 ani", în timpul serviciului, prin intermediul inculpatului, șeful de tură care m-a rugat să-l ajut să treacă mai repede introducându-l pe o altă arteră în sen sul arătat mai sus, l-am ajutat o dată sau de două ori pe inculpatul și o dată i-am aplicat o sancțiune contravențională. Nici de la inculpatul, nici de la ceilalți șoferi de pe mijloacele de transport nu am primit vreo sumă de bani sau alte bunuri din câte îmi aduc aminte inculpatul m-a întrebat dacă să-mi aducă ceva din străinătate și l-am refuzat De ajutor în sensul fluidificării traficului, nu a beneficiat doar firma de transport a inculpatului ci și alte firme de transport, autocare cu copii sau autocare ce întârziau la aeroport, în general cursele regulateInculpatul nu mi-a cerut niciodată să încalc legea nici în ceea ce privește pe inculpatul și nici cu privire la alte persoane, rugămintea acestuia a fost să-l ajutăm să treacă mai repede.

Inculpatul, în declarația aflată la filele 51-52 din dosar, nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Arată în aceeași declarație că inculpatul l-a cunoscut în cursul anului 2003, când s-a aflat în PCTF S și a avut probleme cu mașina, iar acesta l-a ajutat și de atunci au rămas în relații amicale, întâlnindu-se atunci când acesta era de serviciu sau la o cafea. Recunoaște că înainte de a ajunge în vamă, deoarece venea din T, obișnuia să sune pentru a vedea punctele de trecere a frontierei care erau mai puțin aglomerate și în funcție de aceasta, alegea pe unde să iasă din țară. Susține că pentru a fi lăsați în față nu i s-a pretins și nici nu a dat nimic niciunei persoane. Arată că o singură dată inculpatul l-a rugat să vadă dacă îi găsește un aparat foto mai ieftin, dar neavând timp nu a putut să-l servească în acest sens. Totodată arată că, odată i-a adus inculpatului o cutie de detergent din străinătate pentru care acesta din urmă a plătit 10 sau 15 EURO. Recunoaște de asemenea că i-a făcut cadou inculpatului, de ziua lui, un parfum deoarece și acesta i-a făcut cadou o cămașă. Susține că nu le-a oferit nimic nici inculpatului și nici inculpatului pentru faptul că îl ajutau să intre în față, dar că o singură dată l-a întrebat pe inculpatul dacă dorește să-i aducă ceva din străinătate însă acesta a refuzat. De asemenea, susține că nu a cerut niciodată bani în plus "persoanelor sărite din viză" ci doar le-a spus acestora să aibă bani asupra lor ca să poată plăti amenda în cazul în care ar fi fost amendați de poliția austriacă, unde anterior avusese incidente de acest gen. "arăt că nu a existat între mine și inculpatul o înțelegere în sensul de a mă ajuta în mod constant atunci când treceam prin vamă, astfel încât să pot obține profituri mai mari la firmă, cred că atunci trebuia să am înțelegere și din celelalte puncte de frontieră din Ungaria, Austria, deoarece și acolo mi se făcea același control al documentelor. În afara faptului de a mă lăsa să intru în față inculpatul nu mai avea cu altceva să mă ajute în ceea ce privește ieșirea din țară a persoanelor pe care le transporta. Atunci când aveam nereguli în documente am fost sancționat contravențional, fiind amendat atât de inculpatul cât și de alți lucrători ai poliției de frontieră."

Inculpatul, în declarația aflat la filele 53-54 din dosar, nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și nici nu-și menține declarația olografă dată în faza de urmărire penală. Arată că din anul 2003 până în luna septembrie 2004 lucrat ca și șofer la firma inculpatului efectuând transport persoane pe ruta T-Italia "nu cunosc ca în afara prețului biletului de transport persoanelor ce erau sărite din viză să li se fi cerut alte sume de bani. Atunci când ajungeam în PCTF și era aglomerație interveneam la polițiștii de frontieră să ne lase pe artere mai puțin aglomerate sau să intrăm în față, având în vede distanța M pe care am parcurs-o de la Tnu am dat bani inculpatului și nici altor lucrători. Nu l-am văzut nici pe inculpatul să dea bani sau alte bunuri unor polițiști de frontierăarăt că informam călătorii că trebuie să aibă asupra lor o sumă de bani pentru eventualele amenzi în spațiul nu am perceput peste bilet nici o sumă de bani".

Inculpatul, în declarația sa aflată la filele 55-56 din dosar, nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Arată că lucrează la firma de transport a inculpatului din anul 2004 și a efectuat curse de transport persoane, săptămânal, în spațiul "nu am cunoștință ca de la firma de transport persoanelor ce au depășit timpul de ședere în spațiul să li se fi cerut alte sume de bani în afara prețului biletului. călătorii că trebuiau să aibă asupra lor sume de bani pentru plata eventualelor amenzi ce li se puteau da și care în caz de neplată atrăgeau sancțiuni asupra firmei de transport. Precizez că ieșeam din țară nu doar prin PCTF ci și prin alte puncte de frontieră și nu doar pe inculpatului Știu că inculpatul se afla în relații de amiciție cu inculpatul. Șeful nostru era cel care mă dirija atunci când era aglomerație prin vămi spre ce punct de frontieră să ne îndreptămnu mi s-a pretins vreo sumă de bani de către polițiștii de frontieră și nici nu am oferit acestora bani sau alte bunuri."

Inculpata, în declarația aflată la filele 57-58 din dosar, nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată. Arată că lucrează ca și secretară la firma de transport a inculpatului și și-a desfășurat activitatea doar la sediul firmei din localitatea T, iar una dintre atribuțiile sale de serviciu era aceea de a informa clienții despre costul biletului și din cele ce știa de la șoferi sau alți călători, informa clienții că cei care au depășit timpul legal de ședere în spațiul puteau fi amendați, astfel că le spunea să aibă bani asupra lor "nu am perceput bani în plus față de prețul biletelor. Nu am cunoștință ca șoferii de pe mijloacele de transport să pretindă alte sume de bani și nici nu am cunoștință să se fi dat bani polițiștilor de frontierănu am făcut la calculator nici o listă cu persoanele sărite din viză, întocmeam doar un tabel nominal cu călătorii, cu destinația acestora și cu suma de bani ce trebuiau să o mai plătească, reprezentând diferența din prețul biletului".

De menționat că în cauză s-a solicitat de inculpații și, nulitatea absolută a interceptărilor efectuate în cauză după data la care inculpatul a activat de ca ofițer de poliție judiciară, interceptări realizate în baza autorizației de interceptare nr.4/2009 a Tribunalul Tulcea, prelungită prin încheierile din 21 decembrie 2004, respectiv 19.01.2004, susținându-se că s-au încălcat dispozițiile referitoare la competența după calitatea persoanei, competență ce aparține Curții de Apel.

În ceea ce privește interceptările telefonice, respectiv excluderea acestora din ansamblul probatoriu, fiind considerate nule pe motiv că au fost obținute fără respectarea normelor procedurale în ce privește competența autorizării interceptărilor și prelungirii acesteia, în raport cu art.91/1 Cod procedură penală, excepție invocate de inculpații și, prin intermediul apărătorilor lor, apreciem că aceasta este fondată în parte.

În acest sens se are în vedere dispozițiile privind competența personală a instanței investite cu autorizarea convorbirilor telefonice purtate de inculpații ( respectiv Tribunalul Tulcea ).

Astfel, o primă încheierea privind autorizarea interceptării convorbirilor telefonice a fost emisă de Tribunalul Tulcea sub nr.2 la data de22 noiembrie 2004, fiind întocmită autorizația de interceptare nr.4. Din cuprinsul adresei existente la filele 50, 81 din dosarul instanței, reiese că inculpatul a dobândit calitatea de ofițer de poliție judiciară cu atribuție de cercetare penală, calitate ce atrage competență - după calitatea persoanei - Curții de Apel la data de1 decembrie 2004ceea ce înseamnă căla momentul pronunțării actului procesual de dispoziție( încheierea instanței ) de emitere a autorizației de interceptare ( 22 noiembrie 2004 ) inculpatul nu avea calitatea specială cerută de lege pentru a atrage competența personală a Curții de Apel în soluționarea cererii formulate de procuror.

În consecință, toate convorbirile interceptate și care au fost purtate de inculpatul de la nr.de telefon 0722/- și de la nr. de telefon 0742/- efectuate în perioada 22.11.2004 - 24.12.2004 sunt legale, nefiind lovite de nulitate absolută, chiar dacă ulterior emiterii autorizației, inculpatul a dobândit calitatea de ofițer de poliție judiciară cu atribuții de cercetare penală.

Ulterior însă, Tribunalul Tulcea, a admis cererile de prelungire a autorizării ( două prelungiri a câte 30 de zile fiecare ) începând cu data de 25.12.2004, respectiv 24.01.2005, deși la aceste date, inculpatul dobândise deja calitatea de ofițer de poliție judiciară cu atribuții de cercetare penală, calitate ce atrage, după cum am arătat anterior competența Curții de Apel. Cum la data sesizării Tribunalului Tulcea procurorul avea cunoștințăsau trebuia să aibă cunoștințăde faptul că inculpatul dobândise acea calitate ce atrage competența Curții de Apel. Ca urmare, simplul fapt invocat de parchet, că procurorul a avut cunoștință de calitatea dobândită de inculpatul nu interesează motivele de ordin informativ invocate de procuror, nu conferă legalitate interceptărilor efectuate cu încălcarea competenței personale, respectiv prelungirea autorizării interceptărilor audio trebuia solicitată Curții de Apel și nu Tribunalului. Așa fiind, instanța constată că toate convorbirile interceptate și efectuate de la nr. de telefon 0722/- și 0742/- aparținând inculpatului sunt lovite de nulitate absolută, încălcate fiind dispozițiile relative la competența după calitatea persoanei ( art.197 alin.2 Cod procedură penală ) sancțiunea ce nu poate fi înlăturată în nici un mod și care poate fi invocate în orice stare a procesului, chiar și din oficiu ( art.197 alin.3 Cod procedură penală ). Ca urmare, se dispune înlăturarea acestora din proces în conformitate cu dispozițiile art.64 alin.2 Cod procedură penală ( a se vedea în acest sens decizia penală nr.1470 din 22 aprilie 2008, Secția penală, ICCJ ).

De menționat însă, că în cauză s-a solicitat autorizarea, respectiv prelungirea autorizării interceptării și înregistrării audio și a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul la nr. de telefon 0722/-; inculpata de la nr.de telefon 0721/-, - și 0240/-; inculpatul de la nr. de telefon 0723/-, numitul de la nr. de telefon 0722/-, numitul de la nr. de telefon 0723/-, numitul de la nr. de telefon 0723/- și numitul de la nr. de telefon 0744/-.

Prin Încheierea nr.2/22.11.2004 pronunțată în dosar nr.3236/2004, Tribunalul Tulcea, a admis cererea formulată de DNA și a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice purtate de persoanele sus-menționate, iar ulterior aceeași instanță ( Tribunalul Tulcea ) a admis cererile de prelungire a autorizării ( 2 prelungiri a câte 30 zile fiecare ) începând cu data de 25.12.2004 și respectiv 24.01.2005.

În data de 19.01.2005, în dosar nr-233/2005, Tribunalul Tulcea, prin încheierea nr.1/19.01.2005, a admis cererea DNA și a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice purtate de numitul "" la postul telefonic 0741/- și "" la postul telefonic 0723/-, pe timp de 30 zile, de la 24.01.2005 până la 22.02.2005 și a emis autorizația nr.1/19.01.2005.

De precizat, că avându-se în vedere faptul că nici una din aceste persoane nu deține vreo calitate care să atragă competența curții de apel, în mod legal aceste autorizații, respectiv prelungiri e autorizații, au fost emise de Tribunalul Tulcea, în conformitate cu dispozițiile art.91/1 Cod procedură penală, astfel încât acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă. Sub acest aspect, considerăm că nu are relevanță faptul că inculpatul a dobândit după 1 decembrie 2004 calitatea de ofițer de poliție judiciară cu atribuții de cercetare penală ( calitate ce atrage competența curții de apel ), chiar dacă faptele pentru care au fost trimiși inculpații în judecată sunt conexe.

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv declarațiile martorilor audiați în cauză, notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, opis privind suportul digital ce conține o selecție a convorbirilor telefonice, extras: regimul juridic al persoanelor care au dreptul la libera circulație extras: libera circulație a românilor și serviciilor în spațiul; fișa postului inculpatului; fișa postului inculpatului; adresa nr.4/PA - din 31 martie 2006 MAI -; adresa nr.DM/2/SM/59712 din 29.11.2005 a MAI -; adresa nr.-/SASIS din 8.03.2006 a MAI; adresa nr.DM/1/MG 42362 din 20 mai 2005 MAI -; adresa nr.11341/11.04.2005 a Internațional - România; adresa SA din 28.07.2005; adresa SC România SA din 6.06.2005; adresa SA din 21.06.2005; adresa MAI - nr.59713/9.11.2005; adresa nr.-/3.02.2006 a MAI -; adresa nr.41246/15.02.2006 a MAI -; adresa nr.58643/27.05.2005 a MAI -; adresa nr.-/21.12.2005 a MAI -; adresa nr.-/10.05.2005 și 23.05.2005 a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere în Înmatriculare a vehiculelor T; adresa nr.4767/9.11.2005 a ARR - T, documente întocmite de Garda Financiară T; documente întocmite de ANAF - T; adresa nr.-/5.12.2005 a MAI -; adresa nr.632/II/2 din 19 octombrie 2005 Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea; adresa nr.58561/18.05.2005 a MAI -; adresa nr.32679/9.05.2005 a MAI -, precum și declarațiile inculpaților, instanța reține următoarele:

Prin actul de inculpare, s-a reținut că faptele inculpatului constau în aceea că, în calitate de ofițer al Poliției de Frontieră, a pretins și acceptat promisiunea unor foloase necuvenite de la inculpatul în scopul de a-și încălca îndatoririle de serviciu favorizând și facilitând trecerea frontierei de stat a României persoanelor care erau transportate în străinătate cu autovehiculele ce aparțineau firmelor de transport internațional de persoane ale inculpatului și că, în cursul anilor 2004 - 2005, în calitate de ofițer de poliție la, cu știință, și-a încălcat atribuțiilor de serviciu sprijinind și ajutând grupul constituit

de inculpatul, facilitând personal ori prin traficarea funcției de șef de tură trecerea frontierei de stat a persoanelor pe care le transporta acest grup în străinătate și care nu îndeplineau condițiile de intrare și ședere în spațiul obținând astfel un avantaj patrimonial pentru firmele de transport internațional de persoane ale inculpatului.

Faptele inculpatului s-a arătat că constau în aceea că, în calitate de subofițer al Poliției de Frontieră a pretins și a acceptat promisiunea unor foloase necuvenite de la inculpatul în scopul de a-și încălca îndatoririle de serviciu favorizând și facilitând trecerea frontierei a persoanelor care erau transportate cu autovehiculele aparținând firmelor de transport ale inculpatului și că, în cursul anilor 2004-2005, în calitate de ofițer de poliție la, cu știință, și-a încălcat atribuțiile de serviciu sprijinind și ajutând grupul constituit de inculpat facilitând personal ori prin traficarea influenței asupra colegilor de serviciu trecerea frontierei de stat a persoanelor care nu îndeplineau condițiile legale, obținând în acest fel avantaj pentru firmele de transport internațional de persoane ale inculpatului.

Cu privire la inculpatul s-a arătat că faptele acestuia constau în aceea că a promis foloase necuvenite inculpaților și pentru ca aceștia, în calităților lor de polițiști, să favorizeze și să faciliteze grupului său trecerea frontierei de stat cu persoanele pe care le transporta în/din străinătate cu autovehicule ce aparțineau firmelor sale și că, în perioada 2004 - 2005, inițiat și constituit un grup alcătuit din inculpatul, și în scopul săvârșirii de infracțiuni de corupție, respectiv aceștia cu ocazia desfășurării activității de transport internațional de persoane au pretins persoanelor pe care le transporta în străinătate și care nu îndeplineau condițiile legale, pe lângă costul călătoriei și diferite sume de bani pentru vamă. ( de obicei 50 EURO ), lăsând să se înțeleagă că au influență asupra organelor vamale.

În sarcina inculpaților, și s-a reținut că, în perioada anilor 2003-2005, au făcut parte din grupul inițiat de ce a avut ca scop săvârșirea de infracțiuni de corupție respectiv inculpații și, în calitate de conducători auto și inculpata, în calitate de secretară și coordonator de transport la firmele inculpatului, au pretins persoanelor care doreau să meargă și pe care le transportau în străinătate și care nu îndeplineau condițiile legale, pe lângă costul călătoriei și diferite sume de bani ( de obicei 50 EURO ), lăsând să se înțeleagă că au influență asupra organelor vamale și că le va facilita trecerea frontierei.

De menționat că, după cum am arătat anterior, inculpații, și nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, inculpatul arată în declarația sa ( filele 46-48 ), că l-a cunoscut pe inculpatul din anul 2002 sau 2003, când lucra în PCTF S, că între ei s-a stabilit o relația de amiciție de când acesta ( ) a avut o problemă cu mașina și el l-a ajutat și că ulterior se întâlneau în zona orașului O, la o cafea sau la masă la restaurant, că era sunat de acesta din urmă ( atât în timpul cât era în Punctul de Frontieră S, cât și în Punctul de Frontieră ), dar că ajutorul dat în vamă consta în aceea că îl lucra peste rând și operativ, respectiv că îl băga în față ( de exemplu pe artera de Corp Diplomatic ). Arată că pentru ajutorul dat, nu a primit bani, ori alte bunuri de la inculpatul sau de la vreunul din șoferii acestuia, dar recunoaște că a primit de la acesta un parfum, dar era un cadou de ziua lui, fără nici o legătură cu atribuțiile de serviciu, și că de asemenea i-a cerut să-i aducă din străinătate detergent pentru că era mai ieftin decât în România și calitativ mai bun, dar pe care l-a plătit.

În rechizitoriu se reține că declarațiile inculpatului sunt nesincere și astfel ticluite, încât faptele sale să pară de o gravitate redusă, intrând mai degrabă sub incidența normelor administrative, decât sub incidența legii penale, S-a reținut totodată că apărarea inculpatului este combătută prin notele de redare a convorbirilor telefonice efectuate de el cu inculpații și, la data: 2.12.2004, ora 13,19; 3.12.2004 ora 8,17; 13.12.2004 ora 12,05; 2012.2004, orele 8,58; 9,44 și 9,51; 24.12.204 ora 15,12; 5.01.2005 ora 20,01; 6.01.2005 orele 17,54 și 20,40; 14.01.2005 ora 20,48; 8.02.2005 ora 18,39; 11.02.2005, orele 14,13, 14,20 și 15,30 ( volumul III ).

Instanța constată însă că, apărarea inculpatului, nu a fost combătută prin aceste note de redare a convorbirilor telefonice.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită prev. și ped. de art.254 Cod penal, este de observat faptul că aceasta constă în "fapta funcționarului care, direct sau indirect pretinde sau primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri " Inculpatul, având calitatea de ofițer de frontieră a fost trimis în judecată pentru comiterea acestei infracțiuni, în modalitatea pretinderii, respectiv acceptării promisiunii unor foloase necuvenite de la inculpatul, în scopul de a-și încălca atribuțiile de serviciu, favorizând și facilitând trecerea frontierei de stat a României persoanelor care erau transportate în străinătate cu autovehicule aparținând firmelor de transport internațional a inculpatului.

Analizându-se notele de redare a convorbirilor telefonice efectuate de el cu inculpații și ( volumul III, filele 230-255 ), nu rezultă existența tuturor elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, după cum greșit se arată în rechizitoriu.

Astfel, este adevărat că din cuprinsul acestor note, rezultă că inculpatul i-a ajutat atât pe inculpatul cât și pe șoferii acestuia ( inculpații, atât personal cât și cu ajutorul subofițerilor săi, să treacă mai repede prin vamă, dar din cuprinsul acestor note, nu rezultă că în schimbul acestui serviciu inculpatul ar fi acceptat promisiunea unor bani sau alte foloase sau că nu ar fi respins astfel de promisiuni. De altfel acest aspect, cum că în virtutea relațiilor de prietenie, l-ar fi ajutat pe inculpatul și șoferii săi, să treacă mai repede prin vamă a și fost recunoscut atât de inculpatul ( fila 52 ) care arată că "în afara faptul că mă lăsa să intru în față, inculpatul nu mai avea cu ce altceva să mă ajute, în ceea ce privește ieșirea din țară a persoanelor pe care la transportam", cât și de inculpatul.

S-a reținut, de asemenea, în cuprinsul rechizitoriului, că inculpatul a mințit când a declarat că a refuzat ofertele inculpatului, deoarece se susține că chiar el i-a pretins lui să-i aducă din străinătate un aparat foto cu cameră video.

În acest sens, s-a redat convorbirea telefonică purtată între cei 2, în data de 8.02.2005, ora 18,39 ( filele 190-192, vol.III ) din care rezultă că inculpatul i-a pretins inculpatului să-i aducă un aparat de fotografiat sau o cameră video cu. Instanța constată însă că, din cuprinsul acestei convorbiri, nu rezultă faptul că inculpatul, i-a cerut inculpatului să-i aducă acel aparat în considerarea serviciilor făcute acestuia din urmă, iar pe de altă parte, apreciem confirmată susținerea inculpatului în sensul că urma să plătească acel aparat câtă vreme acesta a insistat la inculpatul să-i aducă cevaieftin,deoarece dacă nu ar fi avut intenția să-l plătească este evident că nu l-ar fi interesat prețul acelui aparat:

- tu! și dacă găsești un aparat d-acesta de fotografiat, Sony,ieftin

-! Da

- -ți că nu știi tu ce găsești!, dacă nugăsești ceva ieftinsau cameră d-aia video cucu, știi?

- Care înregistrează

-, eu nu prea.

-, vezi tu! Ți-am zis " -le la cap și dacă găseșticeva ieftin

Este de observat, din cuprinsul acestei convorbiri, că inculpatula insistatasupra prețului aparatului, respectiv în sensul că inculpatul să-l cumpere numai dacă este ieftin, aspect ce dovedește, după cum am arătat anterior, intenția acestuia de a-l plăti, și nu de a-l primi cu titlu gratuit sau în considerarea vreunui serviciu efectuat în favoarea inculpatului.

Un alt argument, adus în actul de inculpare, pentru a demonta apărarea inculpatului, este acela din adresa nr.58561/18.05.2005 a ( filele 1-13, vol.VI ) din care rezultă că mijloacele de transport ale firmelor inculpatului au trecut cu precădere frontiera de stat a României, numai prin punctele de frontieră S, respectiv, în perioade ce corespund cu desfășurarea activității profesionale a inculpatului în cele 2 puncte de frontieră, iar din adresa SA, din data de 28.07.2005 ( filele 59-62, vol.V I ) rezultă că în perioada aprilie 2003 - februarie 2005, au existat mai multe convorbiri telefonice între inculpatul și inculpatul și între inculpatul și inculpatul.

Instanța consideră însă, că aceste probe, de fapt, sunt în sprijinul susținerilor inculpaților, în sensul că între cei 2 ( inculpatul și inculpatul )exista o strânsă legătură de prietenie, amiciție, cu atât mai mult cu cât se poate observa că inculpatul îl suna pe inculpatul la orice oră din zi sau din noapte, lucru care în opinia noastră inculpatul nu și l-ar fi putut permite în alt context, dată fiind poziția inculpatului ( șef tură în PCTF S, respectiv, având totodată și calitatea de ofițer de poliție judiciară cu atribuții de cercetare penală inclusiv în domeniul anticorupției ).

De asemenea și inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în modalitatea pretinderii, respectiv acceptării promisiunii unor foloase necuvenite de la inculpatul, în scopul de a-și încălca îndatoririle de serviciu, favorizând și facilitând trecerea frontierei de stat a României persoanelor care erau transportate în străinătate cu autovehicule aparținând firmelor de transport internațional de persoane ale inculpatului. De menționat că inculpatul avea calitatea de subofițer de poliția la PCTF.

Audiat fiind ( filele 49-50 ) inculpatul nu a recunoscut comiterea acestei fapte, susținând că l-a cunoscut pe în PCTF și că l-a ajutat, în calitate de subofițer al poliției de frontieră, să treacă mai repede, mai ușor frontiera, în sensul de a nu mai sta la și a-i lucra microbuzul cu prioritate, admițând totodată că este posibil să-i fi ajutat în același sens și pe șoferii acestuia.

Pin actul de inculpare se reține că inculpatul minte, atunci când își minimalizează ajutorul acordat în facilitarea trecerii frontierei, cât și atunci când susține că nu a acceptat o promisiune de daruri făcute de inculpatul.

În acest sens, se arată că este concludentă convorbirea telefonică din data de 16.12.2004, ora 21,18, dintre inculpatul și ( vol.III, filele 94-96 ):;

"VD: - Și vroiam să te-ntreb dacă vrei să ceva, să-ți aduc?

F: - Ți-oi spune eu, știi, dacă a fi nevoie de ceva!.

VD: - Ne vedem luni dimineață, dacă îți vine vreo ideeăă

F:, bine, bine, bine!

VD: - . dai un mesaj, da?

F: Mă consult, și-ți spun.

VD: Da?

F: - Ha, ha"

Din analiza acestei convorbiri telefonice instanța reține faptul că inculpatul a respins promisiunea inculpatului, câtă vreme la întrebarea fermă a acestuia dacă vrea să-i aducă ceva, inculpatul a răspuns "Nu, nu, nu!". Este adevărat că la insistențele inculpatului, inculpatul a răspuns că "Ți-oi spune eu, dacă a fi nevoie de ceva", dar apreciem că această propoziție nu poate fi interpretată în sensul că nu a respins promisiunea inculpatului, câtă vreme, anterior acesta a respins cu fermitate această ofertă. Mai mult, din cuprinsul acestei convorbiri, de fapt nu rezultă despre ce fel de bunuri sau alte foloase ar fi vorba ( inculpatul întrebându-l doar dacă vrea să-i aducă "ceva" ), dacă acestea ar fi urmat să-i fie date cu titlu oneros sau gratuit, ori dacă i-ar fi fost oferite sau nu în considerarea vreunui serviciu legat de atribuțiile de serviciu ale inculpatului.

De asemenea, în actul de inculpare se reține că inculpatul că ar fi primit vreodată bunuri de la inculpatul, ori de la șoferii acestuia, dar că din succesiunea convorbirilor telefonice efectuate între acesta din urmă și inculpatul ( existente la filele 70-83 din vol.III ) rezultă că inculpatul a primit un parfum. Cu toate acestea, prin același rechizitoriu, atâtinculpatul cât și inculpatul au fost scoși din sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită( în modalitatea alternativă de săvârșirea a infracțiunii ce constă în acțiunea de primire de bani sau alte foloase necuvenite ), cu motivarea că nu s-au determinat, în concret împrejurarea și nici sumele de bani sau foloasele necuvenite ce au fost remise ca mită acestor inculpați.

De menționat că, cei 2 inculpați, respectiv inculpații și inculpatul, au fost trimiși în judecată și pentru comiterea infracțiunii prev. de art.13/2 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, respectiv abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată.

În acest sens, s-a reținut în sarcina celor 2 inculpați, că și-au încălcat atribuțiile de serviciu prin facilități acordate firmelor inculpatului, facilități care s-au concretizat în diverse forme: ajutorul dat pentru trecerea frontierei atât personal cât și prin intervenție - inculpatul prin traficarea funcției de șef de tură - asupra colegilor și subalternilor, informarea și avertizarea cu privire la modul de desfășurare a controlului de frontieră și neimplementarea "persoanelor depășite" în machetă.

S-a arătat, în actul de inculpare, că facilitățile acordate pentru trecerea frontierei constituie încălcări ale atribuțiilor și sarcinilor de serviciu prevăzute de legea de organizare, statutul și codul deontologic al polițistului și că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prev. și ped. de art.13/2 din Legea nr.78/2000, deoarece au cauzat o tulburare însemnată bunului mers al și nu avantaj patrimonial inculpatului.

Astfel, în conformitate cu Dispoziția nr.87470/4.03.2004 privind implementarea cetățenilor români care au depășit termenul legal de ședere în țări cu care România are încheiate acorduri, convenții ori înțelegeri de desființare a vizelor, mai multe categorii de cetățeni români trebuiau să fie implementați pe macheta de returnați din aplicația ( filele 36-52, vol.V ).

Una din aceste categorii este constituită din cetățenii români care revin din țări cu care România nu are încheiate acorduri, convenții sau înțelegeri de desființare a vizei și operatorul de filtre constată faptul că s-a depășit termenul de ședere pe teritoriul statului de unde revin. Aceste persoane trebuiau să fie implementate pe macheta de returnați și să fie stocate în bazele de date ale Poliției de Frontieră, dar potrivit metodologiei de lucru, în situația depistării de către polițiștii de frontieră a persoanelor care au tranzitat frontiera și au depășit termenul legal de ședere ( vol.V, filele 36-39) rezultă că această implementare era pur statistică, neafectând în nici un mod, buna funcționare a punctului de trecere al frontierei. În acest sens la fila 38 din vol.V se arată că"pentru această categorie, nu se vor întocmi taloane și nu li se vor ridica pașapoartelese vor în bazele de date ale Poliției de Frontieră și nu se v or transmite în format electronic la.P."

Este adevărat însă că din adresa nr.-/3.02.2006 ( filele 68-70, vol.V ) și adresa nr.41246/15.02.2006 ale ( filele 71-78, vol.V ), rezultă că în perioada aprilie 2004 - februarie 2005 au intrat în România prin PCTF mai multe persoane care depășiseră termenul de ședere în spațiul ( "persoane depășite" ) și nu au fost implementate în machetă ca persoane depășite, iar aceste persoane au intrat în România cu mijloacele de transport aparținând firmelor administrate de inculpatul. Se poate observa însă, că referitor la o Mp arte din aceste persoane, controlul la frontieră nu a fost efectuat de inculpatul, ci de alți lucrători, dar nu este mai puțin adevărat că și inculpatul, cu ocazia efectuării controlului de frontieră nu a implementat în acea bază de date cetățenii săriți din viză" încălcând astfel atribuțiile de serviciu.

S-a reținut de asemenea în actul de inculpare că inculpatul a fost nesincer, atunci când nu a recunoscut că l-a avertizat pe inculpatul despre existența unui control în punctul de frontieră, deoarece din conținutul convorbirilor telefonice, ce se succed de la fila 138 până la fila 161 din vol.III, rezultă că atât el cât și inculpatul, l-au avertizat pe inculpatul cu privire la controlul ce se efectua în PCTF, la data de 6.01.2005.

Se reține de asemenea că în adresa nr.4/PA/- din 31 martie 2006 MAI - se arată că "informațiile cu care personalul Poliției de Frontieră intră în contact prin însăși natura activității desfășurată la nivelul punctului de trecere și care pot constitui baza efectuării unor controale suplimentare în legătură cu participanții la traficul transfrontalier față de care subzistă suspiciunea încălcării normelor regimului juridic al frontierei, este de menționat faptul că acestea ( informațiile ) sunt exploatate exclusiv în interesul serviciului, eventuala divulgare a datelor respective către persoanele vizate fiind de natură a prejudicia interesele majore ale instituției din care face parte polițistul de frontieră - combaterea criminalității transfrontaliere, a migrației ilegale, asigurarea intereselor statului român în zona de competență" ( fila 35, vol.V ).

Verificându-se conținutul acestor convorbiri, se constată că într-adevăr cei 2 inculpați, respectiv și l-au avertizat pe inculpatul despre controalele suplimentare efectuate la PCTF în legătură cu participanții la traficul transfrontalier deși nu aveau voie să facă acest lucru.

În acest sens este și convorbirea telefonică efectuată între inculpatul ( notat ) și învinuitul ( notat cu ) la data de 07.01.2005, ora 00,36 ( filele 155-156, vol.III ).

": Da.

: Da,.

: No! că-i ceață!

: Așa?

: M, M!

: Să nu se ducă! Aa?

: Da, mai târziu.

: Cat cât așa, n-ai idee?

: . știu mai către dimineață.

: să-mi bag picioarele! Ha, ha, ha!

: No! Da chiar am dat, am dat un telefon și ei că-i ceață M!

: fir-ar al naibii! Da la NĂDLAC nu e mă, uite am vorbit cu cineva care a plecat pe acolo.

( vorbește în același timp cu ):, no!, vezi? La noi se vine ministrul, vine francez vine ce vrei tu și, și-i M aglomerație.

: Mă gândesc că dacă nu i se eliberează, îl trimiteam pe la NĂDLAC, naibii!

: No! Eu ce să zic? Nu știu, no, asta e! Îi nasol.

: Oare, se eliberează?

:, mă gândesc că da.

: Da? atunci mai aș mai așteptăm.

: D-aia zic!

: . bine, hai!

: No, să fii iubit!

:, hai!"

În aceste condiții, este vădit faptul că cei 2 inculpați, și-au încălcat atribuțiile de serviciu, dar pentru a fi în prezența unei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, este necesar ca prin fapta sa, să producă o tulburare însemnată bunului mers al PCTF ( în speță ). Pe de altă parte, nu orice tulburare a bunului mers al unei unități imprimă faptei gradul de pericol social al unei infracțiuni, respectiv tulburarea trebuie să aibă o anumită proporție, de o anumită gravitate. Fapta care a cauzat o tulburare neînsemnată bunului mers al unității, poate constitui o abatere disciplinară, care atrage sancțiuni disciplinare și nu penale.

În concret, apreciem că fapta inculpatului de a nu implementa în acea bază de date " persoanele sărite din viză", câtă vreme implementarea acestor persoane nu avea decât unrol statistic, precum și faptul că atât acest inculpat cât și inculpatul l-au avertizat pe inculpatul despre controalele suplimentare efectuate în PCTF în data de 6.01.2005, nu au adus nici o atingere însemnată bunului mers al PCTF, din nici o probă existentă la dosarul cauzei nerezultând că activitatea prin acest punct de frontieră ar fi fost perturbată în mod deosebit prin conduita inculpaților.

Totodată, pentru a fi în prezența infracțiunii prev. de art.13/2 din Legea nr.78/2000 este de asemenea necesar ca funcționarul să obțină pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Astfel, în actul de inculpare se reține că inculpații și au creat un avantaj patrimonial, cât și nepatrimonial inculpatului, în calitate de administrator al firmelor sale de transport internațional de persoane ) constând în prețul biletului de transport care era plătit integral de călători, numai dacă ajungeau la destinație, nu și dacă erau întorși din drum la frontieră, precum și în "reclama" acestuia că nici o persoană, care merge în străinătate cu firmele lui, nu a fost întoarsă din drum, ceea ce ar fi condus la racolarea în acest mod de mai mulți clienți, și deci implicit, de venituri mai mari". De asemenea, se reține că avantaj ar fi avut inclusiv persoanele transportate prin firmele inculpatului, care nu îndeplineau condițiile de intrare și ședere în spațiul și, totuși, erau trecute frontiera, precum și persoanele depășite care nu erau implementate în machetă ( programul ), iar inculpații și ar fi obținut un avantaj patrimonial constând, în primirea de bunuri( chiar și cele contracost ), cumpărate din străinătate de inculpatul.

Instanța consideră însă, că nu sunt îndeplinite nici aceste condiții de existență a infracțiunii prev. de art.13/2 din Legea nr.78/2000, respectiv ca "funcționarul să obțină pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial".

Astfel, deși se susține că a fost creat un avantaj inculpatului, prin plata prețului biletului de transport care era plătit integral de către călători, numai dacă ajungeau la destinație, acest aspect nu s-a datorat activității polițiștilor de frontieră, ci ținea tocmai de esența activității prestate de firmele inculpatului ( firme de transport internațional de persoane ) fiind de necontestat faptul, că numai dacă transportul persoanelor avea loc în mod efectiv, numai atunci acesta trebuia plătit, fiind ilogic ca atâta timp cât o persoană nu a beneficiat de un serviciu, să-l plătească. Pe de altă parte, în legătură cu presupusa "reclamă" făcută firmelor inculpatului, acestea suntsimple supozițiiale acuzării, din nici o probă existentă la dosarul cauzei, nerezultând acest fapt.

Legat de avantajul obținut de persoanele transportate prin firmele inculpatului, după cum arătam anterior, chiar și în ipoteza în care acestea era implementate în machetă, aceasta având doar un rol statistic nu le afecta în nici un mod, neputându-li-se reține pașapoartele, după cum nici nu le puteau interzice ieșirea din țară, câtă vreme în acea perioadă Ungaria nu făcea parte din spațiul, eventual această interdicție putându-li-se aplica la granița dintre Ungaria și Austria.

În ceea ce privește avantajul patrimonial obținut de cei doi inculpați și, este de observat faptul că,chiar prin actul de inculpare aceștia au fost scoși de sub urmărire penală,tocmai pe considerentul că nu s-a putut dovedi dacă și în ce împrejurări au obținut bani sau alte foloase necuvenite de la inculpatul sau șoferii acestuia.

Prin actul de inculpare, toți inculpații, respectiv, și au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art.8 din Legea nr.39/2003, fie sub forma constituirii unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni de corupție, fie sub forma sprijinirii acestui grup.

Astfel s-a reținut că, în perioada anilor 2003-2005, administrator al SC Com SRL, SRL și, ce au avut ca obiect de activitate transport internațional de persoane, a inițiat și constituit un grup alcătuit din inculpații, și, în scopul săvârșirii infracțiunilor de corupție, respectiv inculpatul și angajații săi, inculpații și - conducători auto și - secretară și coordonator de transport, cu ocazia desfășurării activității de transport internațional de persoane au pretins persoanelor pe care le transportau în străinătate și care nu îndeplineau condițiile de intrare și ședere în spațiul, pe lângă costul călătoriei și diferite sume de bani pentru vamă ( de obicei 50 EURO ) lăsând să se înțeleagă că au influență asupra organelor vamale și le vor facilita trecerea prin punctele de frontieră.

Audiați fiind inculpații, și nu au recunoscut faptul că ar fi inițiat și constituit un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni de corupție.

În legătură cu această infracțiune este de observat că s-a reținutîn sarcina inculpaților, și,constituirea unuigrup în vederea săvârșirii de infracțiuni de corupție.Ori, în speța dată, se poate lesne observa că inculpatul estepatronul,respectiv administratorul unorfirme de transport internațional de persoane,iar inculpații, și erauangajațiai acestor firme, astfel încât din nu se poate reține faptul că aceștia s-au asociat într-un grup. Mergând mai departe cu acest raționament, acești inculpați, făcând parte din aceleași firme (administrator și angajați )scopulacestora era cel de realizare a obiectului societăților respective( transport internațional de persoane )și nicidecum nu se poate reține faptul că cei 4 inculpați s-ar fi asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni de corupție.

Pe de altă parte, prin faptul că cereau anumite sume de bani, persoanelor pe care le transportau, lăsând să se creadă că au influență asupra organelor vamale nu înseamnă că scopul acestora era acela de a comite infracțiuni de corupție, ci acționau în acest fel, după cum am subliniat anterior, tocmai în vederea realizării obiectului firmelor respective.

În aceste condiții, nefiind întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni urmează ca acești inculpați, respectiv, și, să fie achitați potrivit art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală.

Ca o consecință, respectiv atâta timp cât nu s-a putut reține inițierea și constituirea unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni de corupție, nu se poate reține nici infracțiunea prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 nici în sarcina inculpaților și sub forma sprijinirii sau aderării la un grup în vederea săvârșirii de infracțiuni de corupție, astfel încât și acești inculpați urmează a fi achitați conform art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală.

De menționat că, pentru acuratețe juridică, respectiv inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional în scopul săvârșirii de infracțiuni și văzând prevederile art.17 alin.1 lit.b din Legea nr.78/2000 ( "asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. în secțiunile a 2-a și a 3-a" - infracțiuni de corupție sau asimilate infracțiunilor de corupție ), instanța în baza art.334 Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. și ped. de art.8 din Legea 39/2003 în infracțiunea prev. de art.8 din Legea 39/2003 cu referire la art.323 Cod penal în ceea ce-i privește pe inculpații, și.

Referitor la inculpatul acesta a fost trimis în judecată și pentru comiterea a 2 infracțiuni de dare de mită, în modalitatea alternativă de săvârșire a infracțiunii ce constă în acțiunea de promisiune de foloase necuvenite, prev. și ped. de art.7 alin.2 din Legea 78/2000 raportat la art.255 alin.1 Cod penal, susținându-se că vinovăția inculpatului este dovedită prin probe certe și anume convorbirile telefonice purtate cu inculpatul la data de 8.02.2005, ora 18,39 și cu inculpatul la data de 16.12.2004, ora 21,18.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestei fapte, susținând ( fila 52 ) că nici nu i s-a pretins, dar nici nu a dat nimic celor 2 inculpați respectiv și.

Verificându-se notele de redare a convorbirilor telefonice indicate de acuzare, ca fiind probe certe în dovedirea vinovăției inculpatului, instanța constată că nu rezultă din aceste convorbiri săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii de dare de mită.

Astfel, din convorbirea efectuată în data de 8.02.2005, ora 18,39 ( inițiată de ) cu inculpatul ( vol.III, filele 190-192 ) rezultă doar că inculpatul i-a cerut inculpatului să-i aducă un aparat de fotografiat Sony ieftin sau o cameră video cu dar numai dacă este ieftină ( aspect analizat anterior concluzionându-se că inculpatul i-ar cerut inculpatului să-i aducă acel aparatcontra costși fără să rezulte și în acest context că acel aparat ar fi fost cerut pentru care inculpatul să-și îndeplinească sau nu, ori să-și încalce vreo atribuție de serviciu). Mai mult inculpatul îi spune inculpatului, că nu se pricepe la aceste aparate și că oricum atunci nu are cum să găsească astfel de aparate.

De asemenea, săvârșirea infracțiunii de dare de mită față de inculpatul nu rezultă nici din notele de redare a convorbirilor telefonice din data de 16.12.2004, ora 21,18 ( filele 94-96, vol.III ). Din această convorbire rezultă doar că inculpatul l-a întrebat pe doar dacă vrea să-i "aducă ceva" din străinătate ( inculpatul răspunzând negativ la această întrebare ), ori din această afirmație nu se poate reține că inculpatul i-ar fi promis foloase necuvenite inculpatului, cu atât mai mult cu cât nu rezultă ce anume să-i aducă din străinătate, dar mai alespentru cesă-i aducă "ceva" din străinătate, din nici o probă nerezultând vreo legătură între această afirmație și vreo faptă a inculpatului în legătură cu atribuțiile sale de serviciu.

Mai mult, prin "promisiune" ca element material al laturii obiective a infracțiunii de dare de mită se înțelege făgăduiala care se face de subiectul activ, funcționarului, de a-i remite bani sau alte foloase. Ori, în speța datănu a făgăduitinculpatului că o să-i aducă ceva, ci doar l-a întrebat dacă dorește ceva, afirmație care în opinia instanței nu se circumscrie sferei infracțiunii de dare de mită în modalitatea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite funcționarului.

Ca urmare, instanța urmează să constate că nu sunt îndeplinite toate elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, urmând ca inculpatul să fie achitat potrivit art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală.

De asemenea se constată că prin actul de inculpare, au fost trimiși în judecată inculpații, și pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată prev. și ped. de art.6 din Legea 78/2000 raportat la art.257 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Inculpații, în declarațiile date în fața instanței ( filele 51-58 ), nu au recunoscut această faptă, susținând că nu le-au cerut niciodată bani călătorilor peste prețul biletului și nici nu i-a lăsat să creadă că are vreo influență asupra organelor vamale.

Declarațiile inculpaților sunt însă contrazise de probele administrate în cauză, respectiv atât declarații de martori cât și notele de redare a convorbirilor telefonice.

De menționat că, în ceea ce privește declarațiile martorilor referitor la infracțiunea de trafic de influență, instanța a avut în vedere atât declarații date de martori în timpul cercetării judecătorești precum și declarațiile martorilor din faza de urmărire penală, câtă vreme aceste declarații de martori au fostluate ulterior datei de 6 mai 2005, când a fost începută urmărirea penală față de, și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuatăprev. de art.257 raportat la art.6 din Legea 78/2000, nefiind luate în faza actelor premergătoare urmăririi penale cum greșit s-a susținut de inculpați prin intermediul apărătorilor lor, care au solicitat a se constata nelegalitatea și înlăturarea probelor obținute în cauză, anterior începerii urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art.64 alin.2 Cod procedură penală.

vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență se probează prin declarațiile martorilor care în declarația de faza de urmărire penală ( vol.II, filele 6-9 ) afirmă că în luna septembrie 2004 plecat în Italia cu firma lui din T și pentru rezervarea biletului de călătorie, a mers la sediul firmei de la Casa de Cultură ( Sindicatelor ) din T, unde a plătit secretarei Mari 50 EURO, urmând ca restul de 250 EURO să-i achite la destinație. Secretara l-a întrebat dacă este sărit din viză, iar el a răspuns că da. La destinație, fratele său i-a dat șoferului ( inculpatul ) suma de 250 EURO, deci în total călătoria a costat 300 EURO, deși martorul auzise că biletul dus-întors costă 180 EURO.

Martorul mai declară că, la întoarcerea din prima călătorie în Italia, l-a contactat pe și, pentru că depășise termenul de ședere cu aproximativ 6 luni, le-a spus ( martorului și fratelui său ) că o să-l cam mult, în sensul că va trebui să dea mai mult la poliția de frontieră la intrarea în România. Fratele martorului i-a dat lui suma de 300 EURO, iar la trecerea frontierei nu a avut nici un fel de probleme.

Martorul menționează și faptul că, în punctul de frontieră Nădlac, a avut probleme cu poliția de frontieră și l-a sunat pe. Apoi, a fost sunat, iar acesta i-a dat telefonul polițistului de frontieră care făcea controlul și li s-a dat drumul fără a fi controlați.

Martorul a mai declarat că a strâns bani și de la ceilalți călători săriți din viză, aproximativ 50 EURO de fiecare și cert este că nici un călător nu a avut probleme la trecerea frontierei; declarația martorei care în declarația din faza de urmărire penală ( vol.II, filele 25-28 ) afirmă că pentru a se întoarce în țară din Italia, l-a sunat pe ( inculpatul ) de la firma lui din Înaintea plecării, a întrebat-o dacă este sărită din viză și la răspunsul ei afirmativ i-a cerut suma de 150 EURO, spunându-i că atât costă transportul și rezolvarea problemelor la trecerea frontierei române. De asemenea, i-a mai spus că va trebui să aibă mai mulți bani, deoarece este posibil să fie amendată de către autoritățile austriece.

Martora a mai declarat că i-a dat lui suma de 150 EURO, deoarece era sărită din viză. În Austria, martora a plătit o amendă de 100 EURO, dar la frontiera română nu a avut nici un fel de probleme cu poliția de frontieră, întrucât s-a ocupat de rezolvarea acestora, așa cum o asigurase înainte de plecarea în Italia.

Martora afirmă că nu a văzut când a dat bani polițiștilor de frontieră, dar își închipuie că a dat bani, întrucât știa că transportul 100 EURO, iar ei i-a cerut 150 EURO, spunându-i că se va ocupa el de problemele pe care le va avea la frontiera română. Martora menționează că în același autocar au mai fost 2 femei care au fost amendate în Austria pentru faptul că erau sărite din viză și știe că nici acestea nu au avut probleme la trecerea frontierei române.

Martorul care în declarația din faza de urmărire penală ( vol.II, filele 29-31 ) a declarat că, dorind să se întoarcă în țară din Italia, l-a contactat telefonic pe ( inculpatul ), spunându-i și că este sărit din viză. i-a spus că transportul costă 100 EURO, iar pentru vamă trebuie să mai dea 50 EURO, deoarece este sărit din viză. Pe data de 09.08.2004 au plecat din Milano, iar pe teritoriul Austriei martorul și alte 2-3 persoane au fost amendați cu 50 EURO pentru că depășiseră cele 90 de zile de ședere în străinătate. Când au ajuns în vama, șoferul s-a ocupat de formalitățile vamale și au trecut fără probleme frontiera; precum și martorul care în declarația aflat la fila 187 din dosarul Curții de Apel Constanța afirmă că " când ne-am întors din Italia, înainte de a intra pe teritoriul României, cei 2 șoferi descriși de mine mai sus, fără a-i putea nominaliza au cerut câte 50 EURO de la "persoane sărite din viză". Eu îmi aduc aminte că erau 3 persoane în această situație. În aceeași situație mă aflam și eu, în sensul că personal am dat 50 EURO, întrucât între timp îmi expirase viza de ședere în Italia. Am dat această sumă pentru a nu mi să interzice părăsirea României pe 10 ani".

vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență se probează prin declarația martorului care în declarația dată în faza de urmărire penală a declarat că în anul 2004 călătorit de mai multe ori în spațiul, două dintre aceste călătorii efectuându-le cu firma, care are sediul la Casa de Cultură din T și al cărei patron este, respectiv. Pentru rezervarea biletului, a mers la sediul firmei, unde a achitat secretarei suma de 50 EURO, reprezentând avansul urmând ca restul să-l plătească la destinație. De fiecare dată, secretara i-a spus că, dacă este sărit din viză, va trebui să dea șoferului 50 EURO, bani pe care acesta îi va da la frontieră pentru a nu fi întorși din drum.

Martorul precizează că la una dintre călătorii "" a strâns câte 50 EURO de la cei săriți din viză, iar martorul, fiind și el sărit din viză a dat această sumă și nici unul dintre călători nu a fost întors din drum de către poliția de Frontieră.

La cea de-a doua călătorie, martorul declară că i-a dat 50 EURO lui, ( inculpatului ), deoarece acesta a strâns banii de la călătorii săriți din viză și nici de data aceasta nu au avut probleme la trecerea frontierei. În cel două călătorii a tranzitat frontiera prin vama.

De asemenea, depoziția învinuitului este contrazisă și de declarațiile martorilor ( filele 142-146, vol.I ), - ( filele 175-181, vol.I ), ( filele 182-186, vol.I ) ( filele 193-198, vol.I ), ( filele 137-141, vol.I ) și ( filele 147-156, vol.I ) care au lucrat la firmele învinuitului ca șoferi; precum și prin declarația martorului care în declarația aflată la fila 60 - dosar Curtea de Apel Constanța în care arată că-și menține declarația dată în cursul urmăririi penale ( vol.I, filele 175-181 ), unde afirmă că "a auzit discuțiile pe care le purta sau cu secretara. Aceștia o întrebau pe Mari dacă spunea și le dădea și lista cu toți pasagerii. Am auzit că pe cei care erau săriți din viză îi taxau mai mult și le promiteau că îi trece prin vamă fără probleme".

vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență se probează prin declarația martorului care în declarația din faza de urmărire penală ( filele 69-70, vol.II ) a declarat că, în luna ianuarie 2005, s-a înapoiat în Italia, iar în luna februarie a plecat din nou tot în Italia cu firma lui, ce își are sediul în T la Casa Sindicatelor. Mergând la firmă să-și rezerve bilet, doamna care i-a încasat banii i-a spus că nu se încadrează în termenul de 90 de zile de stat în țară între două călătorii și, ca să nu aibă probleme la trecerea frontierei române, va trebui să dea 50 EURO șoferului microbuzului, iar acesta îi va da la frontieră. Înainte de punctul de frontieră, șoferul ( inculpatul ) i-a cerut martorului suma de 50 EURO pentru a-i da la vamă. Martorul își amintește că șoferul a mai luat câte 50 EURO și de la alți 7-8 călători din microbuz. La frontieră, a strâns pașapoartele și le-a prezentat pentru control; a martorului care în declarația aflată la fila 266 - dosar Curtea de Apel Constanța arată că "regula era ca atunci când nu stăteam în țară 3 luni, pentru a putea reveni în Italia eu îmi plăteam biletul de transport, iar șoferul care asigura transportul ne spunea că cei care nu au stat 90 zile acasă, să se prezinte cu 50 EURO"; a martorului G care în declarația de la fila 265 din dosarul Curții de Apel Constanța arată că: " personal nu am oferit nici sumă de bani în plus șoferului sau ajutorului de șofer. Am aflat de la soția mea, că de fiecare dată îi erau cerute sume în plus, cuprinse între 50-70 EURO. Am înțeles că aceste sume de bani erau cerute pentru că soția mea trebuia să rămână în România 3 luni, dar aceasta revenea mai repede din Italia, chiar după 2 săptămâni. Acesta era motivul pentru care erau dați acești bani sau s-a mai zvonit că sumele erau oferite vameșilor pentru a trece mai repede prin vamă"; declarația martorei, care în declarația dată la fila 264 din dosarul Curții de Apel Constanța arată că " în afară de contravaloarea biletului pe care l-am plătit la urcarea în autobuz, șoferul mi-a cerut suma de 50 EURO"; declarația martorului care în declarația de la fila 189 dosarul Curții de Apel Constanța arată că-și menține declarația dată în faza de urmărire penală ( vol.II, filele 18-19 ), unde arată că în luna octombrie 2004, plecat în Italia cu un microbuz al firmei ce-și are sediul în Casa Sindicatelor din Municipiul T, al cărei patron este. La sediul firmei, la secretariat, a fost întrebat de o persoană de sex feminin dacă este sărit din viză. Martorul declară că, în apropierea punctului de frontieră S, șoferul ( inculpatul ) le-a cerut pașapoartele, iar celor sări din viză le-a cerut suma de 50 EURO pentru a ne avea probleme la frontieră. Martorul arată că lui nu i s-au cerut bani pentru că nu era sărit din viză și că nici una dintre persoanele sărite din viză nu au fost coborâte din microbuz, ci și-au continuat drumul.

vinovăției inculpatei în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență se probează prin declarația martorei care în declarația din faza de urmărire penală arată că s-a deplasat de mai multe ori în Italia apelând la serviciile firmei cu sediul la Casa Sindicatelor din T, al cărei patron este.

Martora afirmă că secretara firmei, Mari ( inculpata ), a întrebat-o dacă este sărită din viză, iar la răspunsul afirmativ al martorei, secretara Mari i-a spus că nu este nici o problemă, dar trebuie să plătească o sumă de 50 EURO la șofer.

În apropierea vămii, șoferul i-a cerut martorei 50 EURO pentru a-i da polițistului de frontieră în scopul promisiunii ieșirii din țară. Martora afirmă că în situația ei ( sărită din viză ) se aflau în microbuz alte 4-5 persoane care au procedat în același mod.

Martora mai arată că nu a avut asupra ei suma de 500 EURO necesară trecerii frontierei, însă a fost împrumutată cu această sumă de șofer care apoi și-a recuperat banii.

De asemenea, martora menționează că la întoarcerea în țară a plecat din Italia cu aceeași firmă și șofer ( ) și, pentru că era sărită din viză, i-a cerut suma de 50 EURO pentru a fi dați polițistului de frontieră la vama. În aceeași situație au mai fost încă 5-6 persoane care au plătit suma de 50 EURO de persoană pentru a fi dată la trecerea frontierei; a martorei a- care în declarația din faza de urmărire penală arată că a plecat în Italia și s-a întors în țară cu firma lui, care își are sediul la Casa Sindicatelor din Martora declară că la începutul lunii octombrie 2004 și-a făcut rezervare la sediul firmei, iar secretara ( inculpata ) i-a spus că nu are 90 zile între cele două călătorii și va trebui să dea șoferului o anumită sumă de bani pe care acesta o va da la frontieră pentru a putea ieși din țară.

Martora a- mai arată că, în timp ce stătea la rând la punctul de trecere a frontierei, șoferul ( inculpatul ) a cerut de la cei 3-4 călători săriți din viză câte 50 EURO de fiecare, spunându-le că banii aceștia îi va da la vamă pentru a nu avea probleme cu trecerea frontierei. Tot șoferul a strâns pașapoartele de la toți călătorii și a mers la ghișeu, apoi și-au continuat drumul fără probleme. Martora nu știe cui anume a dat acei bani, întrucât ei ( călătorii ) au stat în microbuz; precum și martorul care în declarația din faza de urmărire penală arată că în luna octombrie 2004 plecat în Italia cu firma de transport a lui de la Casa Sindicatelor din T, apoi, cu aceeași firmă, a revenit în țară în decembrie 2004, pentru ca în ianuarie 2005 să plece din nou în Italia. Pentru a-și rezerva bilet de călătorie, martorul a mers la sediul firmei, unde a luat legătura cu secretara ( inculpata ), căreia i-a spus că nu a stat în țară 90 de zile între două călătorii.

Martorul declară că i-a spus că o să dea șoferului 50 EURO, pe care acesta îi va da la poliția de frontieră ca să poată ieși din țară fără probleme. În apropierea punctului de frontieră, șoferul le-a spus că cei săriți din viză trebuie să-i dea câte 50 EURO pentru vamă și, atât martorul, cât și ceilalți 5-6 călători care erau săriți din viză, i-au dat câte 50 euro. Odată ajunși în vamă, a strâns pașapoartele și le-a prezentat poliției de frontieră.

Privind în ansamblu toate mijloacele de probă care au fost administrate în cauză, apreciem că nu există nici un dubiu care să subziste referitor la modul în care inculpații au intrat în conflict cu legea penală, așa cum l-am expus în această prezentare.

De asemenea, edificatoare în dovedirea vinovăției inculpaților, și, în ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență sunt și discuțiile telefonice purtate între inculpatul ( notat cu ) și numita ( notată cu ) la data de 10.12.2004, ora 18,30 ( filele 44-47, vol.IV ):

:, la mine costă o sută dede EURO drumul cinzeci de

( vorbește în același timp cu ): !

: Da, da.

: Ea ee sărită din viză. Deci, are patru luni aici

: Da, știu!

: o lună îi sărită!

: Da, știu!

: Drumul și cât o duci? O duci la C sau unde o duci?

: O duc la C, ce? Na! Ce să-i fac, nu?

: Da, nu( neinteligibil ) Ea m-a întrebat: " câți bani îmi ia?" Ca să știu eu s-o lămuresc să te-aștepte pe

: ( în același timp cu ): Deci, o sută de euro este drumul

: ( vorbește în același timp cu ): Da. Tu, total îmi spui!

: Iar o sută de euro este șpaga de dat la români și la unguri!

: Asta-i ta! Deci, două sute o costă pe ea!

: Două sute, da! Da!

: Deci, două sute, da?

: Da, da.

: Ori două sute douăzeci, îi spun. eu. Până la urmă

: ( în același timp cu ): E! Aici e

: ( în același timp cu ): dau de la mine douăzeci de euro

: ( în același timp cu ): Până în două sute!

: dă-i în mă-sa în cur, că

: ( în același timp cu ): Până în două sute! Da!

: Da. Deci, două sute, nu?

: Da, da.

: Și-mi iei și mie pachetele mele, nu?

: Îs mari tanti,?

: Nu-s mari! Le-a, făcut mici, că mi-ai spus, mici

: Așa!

: Am niște farfurii, niște

:!, bun, bun!

: Trei pachete mici!

: Le luăm, da, da!

: Am pregătit banii sunt ăă

: Da, da, da, da, da, da!

: e patruzeci și cinci de euro pachetele!

: Da, da, da!"

- între ( notat cu ) și numitul ( notat cu ), la data de 30.11.2004, ora 19,48 ( filele 19-23, vol.IV ):

:, frate! Ce să-ți zic? Mergi, facem așa, vii acolo și vin la și vă iau!. Dacă sunt patru sunt patru persoane?

: ( neinteligibil ) Patru persoane trebuie să fie, nu?! Da cum facem

: ( vorbește în același timp cu )!

: cu vama, că doi îs săriți din viză?

: N-are, eu mă descurc!

: A! N-au! Deci, tu

: Eu! Da, mă! Eu îi descurc, păi da nu?

: Da, mă!, deci

: Ce naiba? Când vrei să pleci?

: Și prețu?, în jur de C, cam așa!

: ( neintelegibil )

: ( în același timp cu ). optișpe

: să nu ne piardă, să nu ne prindă, așa, să nu ne prindă Sărbătorile pe drum!

:, eu ce zic!

: Da!

: Să fie acolocâteva zile înainte de C

: Da, da, da, da, da!

:, optișpe

: așa, da! Da!.Da, omule! Deci, ce, ce să zic? Eos ută drumu de acolo încoace

: O sută de aici încolo, da!

: Da!.Iar pentru cei săriți din viză, să văd cum mă descurc eu cu șpăgileînțelegi? Le iau atunci pe loc, douăzeci, treizeci, cincizeci, cât ecâtcât îi scap mai puținda

: ( vorbește în același timp cu )( neinteligibil )taxele normale, nu?

: Da!, da! Ce? O să fie de față băieții, și-o să vadă, că nu, eu nu iau!.!"

- între învinuitul ( notat cu ) și numita ( notată cu ), la data de 17.02.2005, ora 20,12 ( filele 213-215, vol.III ):

: Prețu-i două sute?

: Da.

: două sute Pe mine mă intereseazăăăEu am un prieten care vrea să plece, danu vrea să stea trei luni în țară! Pot să

: Poate.

: Deci, ea a venit cam de vreo săptămână, cred că așa și ea ar vrea să plece, cât mai repede.

: Da, nici o problemă, poa să plece.

: să plece?.

: Da.

: No să aibă probleme la vamă?.

: O să trebuiască la români să dea.

:?.

:. La români trebuie să dea un cincizeci.

: Da!, n- zis că nu e nici o problemă da nu ea

: ( vorbește în același timp cu ) Atât.

: De fapt nu vrea ea să vorbească. Înțelegi?. Am zis dacă vorbeștiNu știu cine ar trebui să vorbească normal!. Să vorbească ea sau cum?

: Nu, nu, nu. Asta o face șoferul, treburile acolo!

:.șoferul! .!.

: .!

: cu aia cinci sunt de arătat la vamă, rămâne valabilă, nu?

: ( vorbește în același timp cu ) N-are problemă! Da, da.

: Nu e nici o problemă!.

: .!

: De fapt sunt cinci feteăsunt cinci fete, darnumai una dintre ele are problema asta! Deci, celelalte n-au nici o problemă!.

: Pot să meargă

: ( vorbește în același timp cu ) Înțeleg!

: Pot să meargă

: ( vorbește în același timp cu ) Înțeleg!

: pot să meargă liniștite! Eu plec joi, săptămâna viitoare"

- între ( notat cu ) și numita ( notată cu ), la data de 15.12.2004, ora 17,23 ( filele 86-88, vol.III ):

: dimineață din Tu ești sărită din viză, cum ești, ești cu acte?

: Da. Sunt sărită din viză, de asta!

: Cât, de cât timp?

: Ăă!. Am nouă luni!

:! Deci, o sută de euro plus cinzeci la vamă, trebuie să dai!

: Aa!.Deci, o sută, biletul?

: Da.

: Și plus cincizeci la vamă!. ( neintelegibil" să facem pentru douăzeci și trei, da?

: Pentru douăzeci și trei, da?

: Da.

:! Da trebuie să-mi dai un număr de telefon!

: Ha!. scrie-l pe-al meu!

: Da.! ( se adresează unei persoane aflate în apropiere, pe care am notat-u cu ).

: Ee!

: ( se bâlbâie ) -i la fata asta la birou aici!

( Din meiul ambiental se aud voci neidentificate )

: numai puțin, vă!

: Da.

: În ce oraș sunteți?

: În Milano.

: În Milano, da?

: Da.

: Ăă!.Cum vă numiți?

: SA-LO-ME-EA și mai cum?

:, da? MILANO!Oo!.Număr de telefon, vă?

: Trei, doi, zero

:, cinci

: Șapte, cinci

: Șapte, una, zero!

: Șapte, unu, zero!

: Da.

: Ăă!.sunteți sărită din viză?

: Ăă!. Da, sunt!Am nouă luni cu drum cu tot!

: Nouă luni!! Cu viză! Ăă!. -ne un telefon, vă, pe luni!

dacă vă dau să ne sunați pe un număr de fix, puteți să sunați pe un telefon fix?

: Da. Mai bine! Mai bine!

: notați numărul de fix!."

- între inculpata ( notată cu ) și o persoană necunoscută de sex feminin ( notată cu X ), la data de 03.02.2005, ora 17,51 ( filele 223-226, vol.IV ):

: sărită de viză? Cum sunteți?

:, asta e! De o lună de zile!

: Așa! Să aveți niște bani pentru vamă! în jur de cinzeci, nici nu știu

: Pe m ine mă interesează, cât, cât este, deci, asta mă interesează dinainte! Cât este drumu, tot voiaj cu tot cu frontieră, deci, normal!

:, biletu de acolo încoace este o sută de euro, numai transportu

: Așa! Da!

: iar la vamă la vamă, doamnă, nu știu ce să zic, că la vamă câteodată cer și mai mult

: Deci, după dumneavoastră

: și cincizeci și șaizeci și treizeci, au

: ( vorbește în același timp cu ): Aa, deci, nu-i nici o problemă, că eu știu, eu amcam mulți ani în care vin și trec, înțelegi?

: Așa! La fel ca dumneavoastră acolo, deci transportu este o sută de euro

: și ce a să aveți dumneavoastră( neintelegibil )

: Da, da, da!

: O să vedeți dumneavoastră acolo la fața locului

: Așa, da!

: Că depinde de ture, de vameși, de

:, că, cum suntem noi, nu e normal să știm dinainte, să vorbim din timp

: Ba da! Mi se pare normal, mi se pare normal, numai că nu știu să vă spun pre

: Da, deci, ne treceți sigur nu sunt probleme, nu?

: Nu sunt probleme, dar dumneavoastră v-am spus, îl sunați mâine seară pe "

Față de cele ce preced instanța, în baza art.334 Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art.8 din Legea 39/2003 în infracțiunea prev. de art.8 din Legea 39/2003 cu referire la art.17 alin.1 lit.b din Legea 78/2000 cu referire la art.323 Cod penal în ceea ce-i privește pe inculpații, și.

În baza art.11 pct.2 lit.d Cod procedură penală cu referire la art.10 lit.d Cod procedură penală, va achita pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.07.1972 în Mun.O, județul B, cu domiciliul în Mun.O,-, -.5b, etaj 2,.13, jud.B, CNP -, cetățenie română, studii superioare, necăsătorit, fără antecedente penale și inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.09.1971 în Mun.O, jud.B, cu domiciliul în O,-, -.9,.C,.54, jud.B, cetățenie română, studii medii, fără antecedente penale, CNP -, sub aspectul săvârșirii câte unei infracțiuni prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea 78/2000 raportat la art.254 alin.2 Cod penal, a câte unei infracțiuni prev. de art.13/2 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și a câte unei infracțiuni prev. de art.8 din Legea 39/2003 cu referire la art.17 alin.1 lit.b din Legea 78/2000 cu referire la art.323 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală va achita pe inculpatul, fiul lui și, născut la 22.12.1969 în Mun.T, cu domiciliul în loc. Nord ( oraș ),-, județul C, posesor seria nr.-, CNP -, necăsătorit, studii medii, cetățenie română, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii a 2 infracțiuni prev. și ped. de art.7 alin.2 din Legea 78/2000 raportat la art.255 alin.1 Cod penal și a infracțiunii prev. și ped. de art.8 din Legea 39/2003 cu referire la art.17 alin.1 din Legea 78/2000 cu referire la art.323 Cod penal.

În baza art.6 din Legea 78/2000 raportat la art.257 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, va condamna pe același inculpat, respectiv la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu art.71, 64 lit.a teza II și b, c Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere modul și împrejurările comiterii faptei, pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului ( patron ai firmei de transport internațional de persoane ), fără antecedente penale, conduita bună a acestuia în societate, considerente în baza cărora instanța apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, în baza art.86/1 Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 8 ani stabilit conform art.86/2 Cod penal și în baza art.359 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului.

În baza art.86/3 alin.1 lit.a din Codul penal, va obliga inculpatul să se prezinte la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Constanța pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art.86/3 alin.1 lit.b-d Cod penal pe care le impune în sarcina acestuia.

În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.

În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, va achita pe inculpatul, fiul lui și, născut la 20.09.1978 în Mun.T, cu. în T, str.-, bloc 14,.A,.15, jud.T, posesor seria nr.-, CNP -, necăsătorit, studii medii, cetățenie română, fără antecedente penale și pe inculpata, fiica lui și, născută la 15.08.1981 în Mun.T, cu domiciliul în T,-,.14,.A,.9,.2, jud.T, posesoare seria nr.-, CNP -, necăsătorită, studii medii, cetățenie română, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii câte unei infracțiuni prev. de art.8 din Legea 39/2003 cu referire la art.17 alin.1 lit.b din Legea 78/2000 cu referire la art.323 Cod penal.

În baza art.6 din Legea 78/2000 raportat la art.257 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.42 Cod penal, va condamna pe inculpații și, la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare cu art.71, 64 lit.a teza II și b Cod penal.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța a avut în vedere modul și împrejurările comiterii faptei, pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, persoanele inculpaților, fără antecedente penale, că aceștia au fost doar simpli angajați în cadrul societății de transport internațional de persoane și a cărui patron era inculpatul, conduita bună a acestora în societate, considerente în baza cărora instanța, apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, în baza art.86/1 Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate celor 2 inculpați pe durata câte unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art.86/2 Cod penal și-n baza art.359 Cod procedură penală va atrage atenția inculpaților.

În baza art.86/3 alin.1 lit.a Cod penal, va obliga inculpații să se prezinte la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Tulcea, pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art.86/3 alin.1 lit.b-d Cod penal pe care la impune în sarcina acestora.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă pentru cei 2 inculpați și executarea pedepselor accesorii.

Instanța, verificând cazierul judiciar al inculpatului ( fila 290-291 ) a constatat că acesta a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare cu art.81 Cod penal pentru comiterea infracțiunii prev. de art.178 alin.2 Cod penal prin sentința penală nr.2045/2001 a Judecătoriei Tulcea. Cum această infracțiune este o infracțiune din culpă ( ucidere din culpă ) condamnarea pentru această infracțiune nu atrage potrivit art.38 Cod penal, starea de recidivă, astfel încât urmează ca în baza art.334 Cod procedură penală, să se schimbe încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în sensul că se va dispune înlăturarea art.37 lit.a Cod penal pentru ambele infracțiuni pentru care acesta a fost trimis în judecată.

În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, va achita pe inculpatul, fiul lui și, născut la 26.02.1969 în loc.Focșani, jud.V, cu. în comuna, jud.C, CNP -, căsătorit, studii medii, cetățenie română, sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni prev. de art.8 din Legea 39/2003 cu referire la art.17 alin.1 lit.b din Legea 78/2000 cu referire la art.323 Cod penal.

În baza art.6 din Legea 78/2000 raportat la art.257 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.42 Cod penal, va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu art.71, 64 lit.a, teza a II-a și b Cod penal.

În baza art.83 Cod penal, văzând că fapta din prezenta cauză este săvârșită în termenul de încercare al pedepsei aplicate acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 alin.2 Cod penal, va dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an 6 luni închisoare ce a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2045/26.09.2001 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin decizia penală nr.191/P/2.04.2006 a Curții de Apel Constanța, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa din prezenta cauză prin privare de libertate.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere modul și împrejurările comiterii faptei, pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului, cu antecedente penale, dar și faptul că acesta nu a dat dovadă de sinceritate, nerecunoașterea săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art.257 alin.2 Cod penal cu referire la art.256 alin.2 Cod penal, va confisca de la inculpați în favoarea statului următoarele sume reprezentând banii primiți de inculpați de la "persoanele sărite de viză"

- 50 EURO de la inculpatul primiți de la martorul;

- 300 EURO de la inculpatul, respectiv 50 EURO de la martorul, 100 EURO de la martorul, 50 EURO de la martora, 50 EURO de la martorul, 50 EURO de la martorul;

- 540 EURO de la inculpatul, respectiv 20 EURO de la martora, 50 EURO de la martora a, 50 EURO de la martorul, 100 EURO de la martora, 50 EURO de la martora, 50 EURO de la martorul, 50 EURO de la martorul, 50 EURO de la, 50 EURO de la și 50 EURO de la Peteu.

În baza art.7 din Legea 26/1990 va dispune comunicarea hotărârii, în ceea ce-l privește pe inculpatul la Oficiul Registrului Comerțului.

În baza art.191 Cod procedură penală, va obliga inculpații, și la câte 1.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, urmând ca restul cheltuielilor judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art.334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art.8 din Legea 39/2003 în infracțiunea prev. de art.8 din Legea 39/2003 cu referire la art.17 alin.1 lit.b din Legea 78/2000 cu referire la art.323 Cod penal în ceea ce-i privește pe inculpații, și.

În baza art.11 pct.2 lit.d Cod procedură penală cu referire la art.10 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.07.1972 în Mun.O, județul B, cu domiciliul în Mun.O,-, -.5b, etaj 2,.13, jud.B, CNP -, cetățenie română, studii superioare, necăsătorit, fără antecedente penale și inculpatul,fiul lui și, născut la data de 10.09.1971 în Mun.O, jud.B, cu domiciliul în O,-, -.9,.C,.54, jud.B, cetățenie română, studii medii, fără antecedente penale, CNP -, sub aspectul săvârșirii câte unei infracțiuni prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea 78/2000 raportat la art.254 alin.2 Cod penal, a câte unei infracțiuni prev. de art.13/2 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și a câte unei infracțiuni prev. de art.8 din Legea 39/2003 cu referire la art.17 alin.1 lit.b din Legea 78/2000 cu referire la art.323 Cod penal.

II. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpatul,fiul lui și, născut la 22.12.1969 în Mun.T, cu domiciliul în loc. Nord ( oraș ),-, județul C, posesor seria nr.-, CNP -, necăsătorit, studii medii, cetățenie română, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii a 2 infracțiuni prev. și ped. de art.7 alin.2 din Legea 78/2000 raportat la art.255 alin.1 Cod penal și a infracțiunii prev. și ped. de art.8 din Legea 39/2003 cu referire la art.17 alin.1 din Legea 78/2000 cu referire la art.323 Cod penal.

În baza art.6 din Legea 78/2000 raportat la art.257 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, condamnă pe același inculpat, respectiv la o pedeapsă de:

-4 ani închisoare cu art.71, 64 lit.a teza II și b, c Cod penal.

În baza art.86/1 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 8 ani stabilit conform art.86/2 Cod penal și în baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului.

În baza art.86/3 alin.1 lit.a din Codul penal obligă inculpatul să se prezinte la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Constanța pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art.86/3 alin.1 lit.b-d Cod penal pe care le impune în sarcina acestuia.

În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

III. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpatul,fiul lui și, născut la 20.09.1978 în Mun.T, cu. în T, str.-, bloc 14,.A,.15, jud.T, posesor seria nr.-, CNP -, necăsătorit, studii medii, cetățenie română, fără antecedente penale și pe inculpata,fiica lui și, născut la 15.08.1981 în Mun.T, cu domiciliul în T,-,.14,.A,.9,.2, jud.T, posesoare seria nr.-, CNP -, necăsătorită, studii medii, cetățenie română, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii câte unei infracțiuni prev. de art.8 din Legea 39/2003 cu referire la art.17 alin.1 lit.b din Legea 78/2000 cu referire la art.323 Cod penal.

În baza art.6 din Legea 78/2000 raportat la art.257 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.42 Cod penal, condamnă inculpații și, la câte o pedeapsă de

-3 ani închisoare cu art.71, 64 lit.a teza II și b Cod penal.

În baza art.86/1 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate celor 2 inculpați pe durata câte unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art.86/2 Cod penal și-n baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpaților.

În baza art.86/3 alin.1 lit.a Cod penal, obligă inculpații să se prezinte la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Tulcea, pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art.86/3 alin.1 lit.b-d Cod penal pe care la impune în sarcina acestora.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă pentru cei 2 inculpați și executarea pedepselor accesorii.

IV. În baza art.334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în sensul că dispune înlăturarea art.37 lit.a Cod penal pentru ambele infracțiuni.

În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, achită pe inculpatul, fiul lui și, născut la 26.02.1969 în loc.Focșani, jud.V, cu. în comuna, jud.C, CNP -, căsătorit, studii medii, cetățenie română, sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni prev. de art.8 din Legea 39/2003 cu referire la art.17 alin.1 lit.b din Legea 78/2000 cu referire la art.323 Cod penal.

În baza art.6 din Legea 78/2000 raportat la art.257 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.42 Cod penal condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de

-2 ani închisoare cu art.71, 64 lit.a, teza a II-a și b Cod penal.

În baza art.83 Cod penal, dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an 6 luni închisoare ce a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2045/26.09.2001 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin decizia penală nr.191/P/2.04.2006 a Curții de Apel Constanța, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa din prezenta cauză prin privare de libertate.

În baza art.257 alin.2 Cod penal cu referire la art.256 alin.2 Cod penal, confiscă de la inculpați în favoarea statului următoarele sume:

- 50 EURO de la inculpatul;

- 300 EURO de la inculpatul;

- 540 EURO de la inculpatul.

În baza art.7 din Legea 26/1990 dispune comunicarea hotărârii, în ceea ce-l privește pe inculpatul la Oficiul Registrului Comerțului.

În baza art.191 Cod procedură penală obligă inculpații, și la câte 1.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, urmând ca restul cheltuielilor judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.

Cu apel în 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile.

Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

hotărâre - jud.- -

În concept - 8.05.2009

- - -

2 ex./12.05.2009

Președinte:Popovici Corina
Judecători:Popovici Corina

#Judecator Popovici Corina

Luare de mită (art. 254 cod penal). Sentința 50/2009. Curtea de Apel Oradea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Luare de mită (art. 254 cod penal). Sentința 50/2009. Curtea de Apel Oradea