Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 57/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 57
Ședința publică de la 15 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
GREFIER - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 776 din data de 27 noiembrie 2007 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant, personal, asistat de av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Inculpatul apelant interpelat, arată că nu dorește să dea declarație în prezenta cauză.
Av. pentru inculpatul apelant depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului de față.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, apel ce vizează schimbarea temeiului achitării inculpatului, din art.11 pct. 2 lit. a p Cod Penal raportat la art. 10 lit. c pr.Cod Penal în art. 11 pct. 2 lit. a p Cod Penal raportat la art. 10 lit. a
C.P.P.Av. pentru inculpatul apelant achiesează la concluziile reprezentantului Ministerului Public,solicitând astfel, admiterea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Inculpatul având cuvântul solicită admiterea apelului și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a - fapta nu există.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.776 din 27 noiembrie 2007 Tribunalului Iași, s-a dispus.
"Respinge, ca nefondate, excepțiile invocate de inculpatul, prin avocatul ales.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și a art. 10 lit. "c" Cod procedură penală, achită pe inculpatul, fiul lui și, născut la 15.01.1973 în Curtea de A, cetățenia română, studii medii, agent șef adjunct de poliție, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în C,-, -. A,. 4,. 1, județul C, pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" prevăzută și pedepsită de art. 254 alin.1 și 2 Cod penal combinat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000".
Tribunalul Iașia reținut în motivarea soluției pronunțate următoarele:
"Inculpatul are gradul profesional de agent șef adjunct și îndeplinește funcția de ajutor șef de post în cadrul Postului de Poliție al comunei, județul C din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție
Potrivit fișei postului, acesta este abilitat să îndeplinească, între alte atribuții de serviciu, și pe aceea de a acorda sprijin structurilor poliției rutiere pentru controlul circulației rutiere pe drumurile naționale și europene și de a executa independent asemenea activități conform graficului întocmit în acest sens.
Deși potrivit graficului cu activități ce urmau a fi executate la posturile de poliție comunală în perioada 15.10.2006 - 16.01.2007 pe linie de circulație (fila 49) întocmit de C inculpatul nu avea de îndeplinit activități pe linia circulației rutiere de pe raza Postului de Poliție comuna, acesta s-a deplasat, în jurul orelor 12,oo, din data de 20.10.2007, cu autoturismul proprietate personală "WOLKSWAGEN " de culoare albă, de la postul de poliție menționat în intersecția (din comuna ), efectuând activități de genul celor menționate mai sus.
La un moment dat, inculpatul a oprit pentru control și autoturismul 1300 cu numărul de înmatriculare -, condus de către care se deplasa dinspre localitatea S spre domiciliul său din localitatea F, județul
După ce s-a prezentat, a solicitat conducătorului auto actele sale și ale autoturismului, atrăgându-i atenția că, geamurile din spate ale autoturismului fiind acoperite cu folie neagră, urmează să îi aplice o sancțiune contravențională.
În legătură cu permisul de conducere, conducătorul auto i-a precizat că a fost depus în cea zi la serviciul de specialitate din cadrul I pentru preschimbare, aspect ce este confirmat de adresa aflată la fila 43 dosar urmărire penală. După ce au epuizat discuțiile legate de cele două aspecte, inculpatul l-a invitat pe martor în autoturismul său situat pe partea opusă a șoselei. Din discuțiile purtate aici cu inculpatul, martorul a înțeles că intenția acestuia este de a-i aplica o amendă mai mare, și, concluzionând că ar putea evita această sancțiune doar în condițiile în care i-ar oferi o sumă de bani, a mers la autoturismul său, în care pretinde că se afla cumnata sa, de la care a solicitat suma de 200 lei (ROL). La această sumă a adăugat încă 100 Rol și revenind la autoturismul inculpatului pretinde că i-a remis suma de 300 lei (ROL).
În aceeași zi, la orele 13,19, martorul a sesizat - Serviciul Teritorial Pitești despre faptul că a oferit o sumă de bani agentului de poliție, respectiv inculpatului, pentru a nu i se aplica o amendă contravențională.
Urmare acestei sesizări martorul a fost contactat de lucrătorii de poliție din cadrul - Biroul Anticorupție I în fața cărora a precizat în scris împrejurările în care se pretinde săvârșirea faptei de către inculpat.
Audiat în ambele faze procesuale, inculpatul a negat faptul că ar fi acceptat și primit de la martorul suma de 300 lei (ROL), în contextul pretins de acesta.
Astfel, a susținut că în ziua de 20.10.2006, deși în lipsa unui plan de lucru, dar cu acordul șefului de post, s-a deplasat în intersecția pentru a dirija circulația.
A oprit autoturismul condus de martorul, în fața restaurantului "Drumul Mării", din intersecția menționată, deoarece îi lipsea placa cu numărul de înmatriculare al autoturismului.
L-a avertizat pe martor că riscă să fie sancționat pentru lipsa plăcuței cu numărul de înmatriculare, fără a-i aplica vreo sancțiune.
A susținut și că la scurt timp, a aflat de la martorul R, angajat la restaurantul menționat, că a fost înjurat de denunțător. Tot acesta din urmă ar fi spus, pe un ton amenințător, că "îl va aranja" pe agentul de poliție. Inculpatul a susținut că în autoturismul condus de martor nu se mai afla vreo persoană.
Martorul a infirmat susținerile inculpatului, în ambele etape procesuale.
A relatat că a constatat nemulțumirea inculpatului față de împrejurarea că nu i-a prezentat permisul de conducere, deoarece fusese depus în acea zi pentru preschimbare.
Totodată, inculpatul i-a reproșat că pe geamurile autoturismului erau lipite folii negre și că ar fi fost atenționat că riscă să fie amendat pentru toate neregulile constatate.
Contrar celor invocate în apărare de inculpat martorul a susținut că a mers la autoturismul în care se afla cumnata sa, de la care a luat suma de 200.000 lei și, adăugând la această sumă încă 100.000 lei, banii pe care îi avea asupra sa, s-a deplasat la autoturismul inculpatului căruia i-a dat suma de 300.000 lei (ROL), fără a i se mai aplica amendă.
Martora a fost audiată doar în faza urmăririi penale, declarația sa confirmând că a dat martorului suma de 200.000 lei ROL și că de la acesta a aflat că ar fi dat suma de 300.000. lei (ROL) agentului de poliție.
acesteia în faza cercetării judecătorești nu a fost posibilă, deoarece din procesele-verbale întocmite de organele de poliție rezultă că este plecată în Italia.
Martorul, audiat în ambele faze procesuale nu a confirmat declarațiile martorului, referitor la împrejurarea că în autoturismul său se mai afla o persoană, respectiv, relatând că nu cunoaște conținutul discuțiilor dintre martor și agentul de poliție și nici nu a văzut sau auzit de la martor că acesta din urmă ar fi data suma de 300.000 lei inculpatului.
În ce privește declarațiile martorilor audiați la stăruința inculpatului, instanța constată că acestea nu conțin aspecte relevante pentru cauză, și ca atare, nu pot servi la aflarea adevărului în prezenta cauză.
Din materialul probator analizat, instanța constată că în cauză nu există probe directe, certe, din care să rezulte neîndoielnic că inculpatul ar fi primit suma de 300.000 lei, astfel cum pretinde martorul denunțător.
Împrejurarea că martorul l-a denunțat pe inculpat, telefonic, la - Biroul anticorupție I, la data de 20.10.2006, nu poate conduce singură și în mod indubitabil, la concluzia că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este judecat.
Este adevărat că declarația martorei, confirmă susținerea martorului - denunțător, însă condamnarea unei persoane nu se poate întemeia, în mod determinant și exclusiv pe declarații date în faza urmăririi penale.
Din analiza dispozițiilor art. 200 Cod procedură penală, rezultă că probele strânse în faza urmăririi penale servesc numai pentru trimiterea în judecată, neputând constitui temei de condamnare.
Totodată art. 6 paragraful 3 lit. d din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede ca o garanție a unui proces echitabil, ca probele incriminate să fie administrate în ședință publică, în vederea unei dezbateri contradictorii.
Or, cum s-a arătat, neexistând posibilitatea verificării declarațiilor date de martora în faza urmăririi penale, instanța va constata că în lipsa unor probe certe, directe care să demonstreze săvârșirea faptei de către inculpat, se impune aplicarea principiului "in dubio pro reo", și pe cale de consecință, achitarea acesteia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. c Cod procedură penală pentru infracțiunea de "luare de mită" prevăzută de art. 254 alin. 1 și 2 combinat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
În ce privește excepția invocată de inculpat, prin avocatul ales, la termenul din 16.10.2007, referitoare la nulitatea absolută a actelor de urmărire penală ca fiind efectuate de un organ necompetent teritorial și material, instanța, pentru aceleași considerente expuse în încheierea de ședință din 23.03.2007 (fila 28 din dosarul inițial) o va respinge ca nefondată.
De asemenea, este nefondată și susținerea că actele de urmărire penală întocmite de procuror ar fi lovite de nulitate absolută ca urmare a faptului că au fost semnate greșit de procuror " " în loc de " ", fiind evident că aceasta este doar o eroare materială ce nu poate afecta în nici un caz validitatea actelor întocmite de acesta și nici nu a produs vreo vătămare intereselor legale ale inculpatului".
În termen legal procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iașia apelat sentința penală sus-menționată, solicitând schimbarea temeiului achitării inculpatului din reținerea art.10 lit. c Cod procedură penală în reținerea art.10 lit. a Cod procedură penală.
Se invocă de către procuror că materialul probator administrat în cauză nu a demonstrat că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de luare de mită, singura probă fiind sesizarea telefonică a denunțătorului - ce nu a fost însă confirmată de niciun alt mijloc de probă.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond prin prisma criticilor invocate în apelul procurorului - în favoarea inculpatului, dar și din oficiu, în baza dispozițiilor art.371 Cod procedură penală, instanța de apel constată următoarele:
Inculpatul - a fost trimis în judecată prin rechizitoriu pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art.254 al.1, 2 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că - în calitate de agent de poliție -, în data de 20.10.2006 a oprit pentru control și verificare câteva autoturisme, pe șoseaua L -
Astfel, a fost oprit și numitul - care circula cu autoturismul 1300 ce nu era echipat corespunzător. Urmare a discuțiilor purtate între agentul de poliție și conducătorul auto, agentul de poliție-inculpat i-a solicitat o anumită sumă de bani, iar - a sesizat ulterior organele de poliție.
Instanța de fond a apreciat probele administrate în cursul urmăririi penale raportându-le la probele administrate nemijlocit în instanță:
- au fost audiați martorii R, martorul -;
- au fost depuse de inculpat actele în circumstanțiere (adeverințe, caracterizări).
După o justă evaluare probatorie, instanța de fond a reținut situația de fapt rezultată probator, anume că:
- inculpatul - era abilitat conform fișei postului să acorde sprijin poliției rutiere în controlul circulației rutiere pe drumurile naționale și europene - conform graficului de activități.
Faptul că inculpatul nu avea inserat în grafic activitatea de control din ziua respectivă nu l-a oprit în a efectua acest control, în aceste circumstanțe fiind oprit și autoturismul condus de martorul -.
Astfel, inculpatul a constatat neregularitățile autoturismului și condițiile în care acesta circula.
Conducătorul - a precizat că permisul de conducere a fost depus în cea zi la serviciul de specialitate din cadrul I pentru preschimbare, aspect ce este confirmat de adresa aflată la fila 43 dosar urmărire penală. După ce au epuizat discuțiile legate de cele două aspecte, inculpatul l-a invitat pe martor în autoturismul său situat pe partea opusă a șoselei. Din discuțiile purtate aici cu inculpatul, martorul a înțeles că intenția acestuia este de a-i aplica o amendă mai mare.
Faptul reținut de către prima instanță, că inculpatul ar fi solicitat și primit de la conducătorul auto suma de 200 lei pentru a evita sancțiunea contravențională, se regăsește doar în sesizarea telefonică a -ului de către acest martor.
Declarațiile date de inculpat, de ceilalți martori nu confirmă acest lucru, anume stabilirea cu certitudine a "pretinderii și luării de mită" de către inculpat.
Inculpatul a recunoscut că a oprit autoturismul martorului, și l-a avertizat că riscă să fie sancționat întrucât îi lipsește plăcuța de înmatriculare, precum și alte nereguli (aspect relatat - confirmat și de martorul ), însă acesta l-a înjurat și amenințat pe agentul de poliție (aspect confirmat de martorul R ).
Depoziția martorei privitoare la faptul că s-ar fi aflat în autoturismul martorului-denunțător (contestată de inculpat) nu a putut fi nemijlocit verificată în fața instanței, întrucât aceasta nu s-a prezentat, și nici nu s-a confirmat prin alte mijloace de probă.
Articolul 6 paragraf 3 lit. d CEDO prevede ca probele incriminate să fie administrate nemijlocit în ședință publică, pentru o dezbatere contradictorie - ca o garanție a unui proces echitabil.
Instanța de fond a constatat în mod corect că nu există probe directe, certe din care să rezulte că inculpatul - a primit suma de 300.000 lei de la martorul-denunțător, însă în mod eronat a reținut existența "dubiului" ca temei al achitării inculpatului, respectiv art.10 lit. c Cod procedură penală și nu a inexistenței faptei - cum a rezultat cert probator, a fost motivat de către instanța de judecată, respectiv dispozițiile art.10 lit. a Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.378 al.(1) ind.1 Cod procedură penală instanța de apel a audiat inculpatul-intimat, declarațiile fiind consemnate în încheierea de ședință.
Raportat la toate considerentele anterior expuse, se constată fondat apelul procurorului, urmând a fi admis în baza dispozițiilor art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală și desființată în parte sentința penală apelată, doar în sensul schimbării temeiului achitării inculpatului în art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. a Cod procedură penală.
În baza dispozițiilor art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare efectuate în apelul procurorului vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul formulat de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr.776/27 noiembrie 2007 Tribunalului Iași, sentință pe care o desființează în parte.
Rejudecând cauza:
Schimbă temeiul achitării inculpatului -dinart.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. c Cod procedură penalăînart.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. a Cod procedură penală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
20.2008.-
2 ex.-
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Elena Scriminți
