Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 8/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 8/A/2010
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
Grefier: - -
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea și de inculpații, - și împotriva sentinței penale nr. 55 din 5 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu -M în dosarul nr. 1973/2004.
Direcția Națională Anticourpție - Serviciul Teritorial Oradeaa fost reprezentat de procuror.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Se constată că apelurile au fost dezbătute în ședința publică din 9 februarie 2010, dată la care părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta. Tot în această ședință de judecată curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea hotărârii pentru 16 februarie 2010, respectiv pentru azi, 23 februarie 2010.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 55 din 5 februarie 2007, Tribunalul Satu -M, n baza art. 254 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 1 lit. a și art. 6 din Legea 78/2000, l-a condamnat pe inculpatul - -, fiul lui și, scut la data de 14.06.1981, n rei, cet ăț enie rom, studii școal de agen i de poli ie, domiciliat n SM str. - - nr. 13.1, CNP -, pentru irea infrac iunii de luare de mit, la pedeapsa de 3 ani nchisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b i c Cod penal pe o durat de 2 ani.
În baza art. 254 alin. 1 Cod penal cu referire la art.1 lit. a și art. 6 din Legea 78/2000, a fost condamnat același inculpat, pentru irea infrac iunii de luare de mit, la o pedeaps de 3 ani nchisoare i interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a,b i c Cod penal pe o durat de 2 ani.
În baza art. 254 alin.1 Cod penal cu referire la art. 1 lit. a și art.6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat acela inculpat pentru irea infrac iunii de luare de mit, la pedeapsa de 3 ani nchisoare i interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b i c Cod penal pe o durat de2ani.
În baza art. 254 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu referire la art. 1 lit. a și art. 6 din Legea 78/2000, a fost mai fost condamnat inculpatul, pentru irea infrac iunii de luare de mit, la o pedeaps de 3 ani nchisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b și c Cod penal pe o durata de 2 ani.
n baza art. 34 lit. b rap. la art. 33 lit. a Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b și c Cod penal pe o durată de 2 ani.
În baza art. 86 indice 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a execut rii pedepsei, fix nd termen de ncercare, n baza art. 86 indice 2 Cod penal, de 5 ani.
În baza art. 86 indice 3 Cod penal, pe durata termenului de ncercare inculpatul va trebui respecte ur toarele suri de supraveghere:
a) se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Proba iune de pe ng Tribunalul Satu M;
b) anun e, n prealabil orice schimbare de domiciliu, re edin ță sau locuin ță i orice deplasare care dep ăș te 8 zile precum i ntoarcerea;
c) comunice i justifice schimbarea locului de munc;
d) comunice informa ii de natur a putea fi controlate mijloacele lui de existen ță;
În baza art. 359 Cod procedură penală instan a i-a învederat inculpatului prevederile art. 86 indice 4 Cod penal.
n baza art. 254 alin. 3 Cod penal, s-au confiscat de la inculpatul -, urm toarele sume: echivalentul sumei de 300 Euro, suma de 17.589.550 lei, echivalentul sumei de 100 dolari USD.
n baza art. 257 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 1 lit. g i art. 6 din Legea 678/2000, a fost condamnat inculpatul, fiul lui i, scut la data de 23.04.1967, n O, jude ul S M, cet ăț enie rom, studii medii, ocupa ie, torit, domiciliat n S M,-/19, pentru irea infrac iunii de trafic de influen ță, la o pedeaps de 2 ani nchisoare.
n baza art. 257 Cod penal cu referire la art. 1 lit. g i art. 6 din Legea 78/2000, a fost condamnat același inculpat, pentru irea infrac iunii de trafic de influen ță, la o pedeaps de 2 ani nchisoare.
În baza art. 34 lit. b Cod penal rap.la art. 33 lit. a Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
n baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condi ionată a execut rii pedepsei, fix ndu-se termen de ncercare, n baza art. 82 Cod penal, de 4 ani.
n baza art. 359 Cod procedură penală i s-au învederat inculpatului prevederile art. 83- 85 Cod penal.
În baza art. 257 alin. 2 Cod penal, instan a a dispus confiscarea sumelor de: 3.134.000 lei ROL,suma de 100 euro, depuse a Trezoreria O, pentru suma n lei i la Banca Comercial Rom ă O, centru suma n valut.
n baza art. 257 Cod penal rap. la art. 1 lit. g i art. 6 din Legea 678/2000, cu aplic. art. 74 lit. a, c Cod penal i art. 76 lit. d Cod penal, a fost condamnată inculpata - -, fiica lui i, scut la 23.10.1966 n comuna Aurit jude ul S M, cet ăț enie rom, torit, 1 copii minor,domiciliat n comuna -,CNP -, pentru irea infrac iunii de trafic de influent, la o pedeaps de 6 luni nchisoare.
n baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condi ionată a pedepsei, fix nd termen de ncercare, n baza art. 82 Cod penal, o perioad de 2 ani i 6 luni.
n baza art. 359 Cod procedură penală i s-au învederat inculpatei prevederile art. 83- 85 Cod penal.
n baza art. 257 alin. 2 Cod penal, s-a dispus confiscarea sumei de: 350 euro de la inculpat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul - a fost încadrat la. S M - Biroul Pașapoarte - ca agent de poliție, în prezent el desfășurându-și activitatea la Biroul de Evidența Populației, având același grad profesional. Conform fișei postului, comunicată de S M, inculpatul avea ca atribuții de serviciu a-a numitele "activități de ghișeu" care includeau, printre altele "primiri cereri pentru eliberarea pașapoarte", "activități de emitere pașapoarte" dar și "alte activități stabilite de șeful de birou". De asemenea, în planificarea serviciilor "efectuate la ghișeu" sunt evidențiate principalele activități desfășurate respectiv "preluarea documentelor pentru eliberarea pașapoartelor" și "eliberarea pașapoartelor".
Conform probele de la dosar, în această calitate, inculpatul a fost contactat în cursul lunii martie 2002 de către inculpata, care susține că l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul unei prietene. Motivul pentru care inculpata avea nevoie de o "relație" la. S M - Biroul Pașapoarte - era acela de a beneficia de ajutor în obținerea de pașapoarte în regim de urgență pentru diferite persoane, în speța de față pentru martorele denunțătoare și (fostă ). În aceeași perioadă, inculpata le-a cunoscut pe martorele denunțătoare și, persoane care doreau obținerea de pașapoarte turistice în regim de urgență. Termenul legal de eliberare a unui pașaport este de 21 zile, dat, în fapt, eliberarea unui pașaport putea mai mult de 2 luni, dat fiind numărul foarte M de cereri procesat de SEIP S M în acea perioadă. Trebuie precizat faptul că martora-denunțătoare dorea obținerea unui pașaport pentru fiica ei minoră.
Inculpata le-a cunoscut pe cele două martore-denunțătoare, și (fostă ), prin intermediul martorului, taximetrist, ale cărui servicii inculpata le folosea des. Martorul a susținut că, în acest timp, a fost întrebat de către inculpata dacă știe persoane care ar dori obținerea unui pașaport în regim de urgență, afirmând că este în măsură să intermediere o astfel de procedură., întâmplător, în timpul unei curse, la o discuție dintre martorele-denunțătoare și (fostă ), martorul s-a oferit să le pună pe cele două femei în legătură cu inculpata. -le, în acest mod, pe cele două martore-denunțătoare, inculpata s-a angajat că poate să le obțină pașapoartele în regim de urgență. Rezultă, cu certitudine, din declarațiile martorului și a martorelor-denunțătoare și (fostă ) că inculpata a pretins, la aceea dată, de la cele două martore, câte 275 Euro. Deși, inițial, inculpata nu a indicat modalitatea în care se vor obține cele două pașapoarte, evoluție faptelor ulterioare, petrecută pe parcursul a trei zile, i-a făcut pe cei trei, martorul, martorele-denunțătoare și (fostă ) să perceapă că obținerea celor două pașapoarte se va face prin intermediul agentului de poliție de la.S M-Biroul Pașapoarte, inculpatul - asupra căruia inculpata le-a dovedit celor trei că are influență.
Astfel, în data de 27.03.2002, cei trei martori s-au deplasat împreună la.S M - Biroul Pașapoarte, unde martora-denunțătoare (fostă ) a completat pentru ea și pentru fiica martorei, cererile pentru eliberarea pașaportului, după care au așteptat la ghișeu, ca să le predea lucrătorului împreună cu actele aferente. Conform adresei SMd in data de 09.07.2004 la ghișeul de preluare a cererilor la Biroul Pașapoarte, în perioada 15.03.2002-15.04.2002 și-au desfășurat activitatea, prin rotație, agentul -, agent șef adjunct și inspector, în baza planificării efectuate.
Intenționând să predea actele la ghișeu, inculpatul - le-a refuzat celor două martore-denunțătoare primirea, motivând, în cazul lui (fostă ), că în pașaportul ei există o interdicție pentru intrarea în Austria și Cehia, că documentul era încă valabil, iar, în cazul lui, că declarația de acord a tatălui pentru fiica minoră nu este dată în fața unui notar român.
În aceste condiții, cele două martore s-au alarmat, astfel că, în aceeași zi, prin intermediul martorului i-au transmis inculpatei situația nou-creată. Inculpata s-a angajat că va rezolva problema, așa încât, la scurt timp, i-a transmis telefonic martorului ca să aștepte în incinta S M, unde va fi contactat de un polițist, pe care l-a numit "" căruia martora-denunțătoare (fostă ) să-i dea 100 USD pentru a-i primi cererea la ghișeu.
La scurt timp de la această discuție, din zona destinată doar cadrelor S M, a ieșit inculpatul -, căruia martora-denunțătoare i-a dat pașaportul ei vechi și în care a pus o bancnotă de 100 USD. Acest moment, respectiv darea banilor (100 USD) de către martora-denunțătoare (fostă ) și primirea lor de către inculpatul - a fost observat de către martorul și inculpata. O descriere exactă a acestui act, respectiv locul desfășurării, împrejurările exacte și alte detalii, nu a putut fi oferită de persoanele participante datorită trecerii timpului, astfel încât, cu privire la exactitatea descrierii, există mici inadvertențe între declarațiile date în faza de urmărire penală. Cert este însă și, de altfel, și ceea ce importă din punct de vedere penal, faptul că martora-denunțătoare (fostă ) i-a dat inculpatului - suma de 100 USD pentru ca acesta să-i primească actele necesare obținerii unui nou pașaport. Acest lucru este dovedit și cu răspunsul dat de către S M la adresa -Biroul S M, în care se menționează faptul că cererea martorei-denunțătoare (fostă ) a fost primită la ghișeu de agentul - care a certificat identitatea persoanei și exactitatea datelor.
Cu privire la respingerea actelor martorei-denunțătoare, se arată faptul că inculpata a condus-o pe aceasta, în după masa zilei de 27.03.2002, în fața hotelului "" din mun.S M unde s-au întâlnit cu un a cărui identitate a rămas necunoscută și contra sumei de 100 Euro, bani pe care martora i-a primit cu titlul de împrumut de la martora (fostă ), acesta i-a luat toate datele de identitate ale ei și ale soțului ei, dându-le din nou întâlnire a doua zi. La această întâlnire au participat și numiții și (fostă ). A doua zi, în data de 28.03.2002, persoana rămasă neidentificată i-a dat martorei două încheieri notariale de autentificare a declarației lui și, prin care cei doi își dau acordul ca fiica lor să obțină pașaport individual. În aceeași zi, martora s-a prezentat din nou la.S M-Biroul Pașapoarte unde depune actele pentru obținerea unui pașaport pentru fiica sa, actele fiindu-i preluate de către inspectorul.
Legat de încheierile notariale de autentificare nr.1450 și 1451 care au fost depuse l SM și care au fost obținute de către martora-denunțătoare prin intermediul inculpatei de la un rămas neidentificat, rezultă că acestea sunt false. Din verificările efectuate de Biroul Notarial Public, rezultă că încheierea nr.1450 încheiată de notarul public reprezintă un contract de comodat, iar încheierea de autentificare nr.1451 reprezintă un contract de încheiere pentru un autovehicul. Cu privire la autorul infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prev.de art.288 și 191.pen.s-a dispus disjungerea cauzei, în vederea identificării și tragerii la răspundere a vinovaților, cercetările urmând a fi efectuate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare.
În baza promisiunilor inculpatei că pașapoartele vor fi în 48 de ore, cele două martore-denunțătoare s-au prezentat la.S M pentru ridicarea pașapoartelor. l-a obținut doar martora-denunțătoare (fostă ), iar acest lucru s-a petrecut după numeroase intervenții pe care inculpata le-a făcut atât la inculpatul - cât și la alte persoane din cadrul S
Esențial pentru dovedirea infracțiunii de trafic de influență este faptul că, printre actele depuse de martora-denunțătoare (fostă ) în data de 27.03.2002 se află o cerere de obținere a pașaportului în regim de urgență, datată 28.03.2002, însoțită de o adeverință medicală, din care rezultă că (fostă ) ar suferi de afecțiuni ginecologice, care necesită tratament urgent în străinătate. Conform declarației de recunoaștere, această cerere a fost scrisă de către inculpata, care a afirmat că, întrucât martora (fostă ) era stresată, a scris ea cererea în numele ei. Acest lucru însă nu corespunde adevărului, martora (fostă ) a declarat că nu a suferit de afecțiuni ginecologice și nici nu i-a cerut inculpatei să completeze o astfel de cerere. Cu privire la împrejurările în care a fost eliberată adeverința medicală falsificată, s-a dispus disjungerea cauzei.
Revenind la data de 29.03.2002, în cazul martorei-denunțătoare, obținerea pașaportului pentru minora nu a fost posibilă, cu toate intervențiile și telefoanele date de către inculpata. pașaportul martora a fost sfătuită de către inculpata, prin intermediul martorului să-l aștepte în aceeași zi, la ora 18,00 în fața sediului S M pe inculpatul -. În baza acestei recomandări, martorul, însoțit fiind de martorele-denunțătoare și l-a așteptat cu un autoturism - taxi pe inculpatul - în fața sediului S Acesta i-a cerut lui să-l conducă pe B-dul - din mun. S Pe parcursul călătoriei, inculpatul - a fost întrebat de către martorul de ce, pentru o sumă atât de M (martorii cunoscând de la inculpata că banii pretinși și primiți sunt pentru un lucrător de poliție), pașaportul minorei nu este. Inculpatul a răspuns că, de fapt, el nu știa că banii sunt pentru pașaportul minorei, ci pentru alte persoane. Ajungând la destinație, din mașină a coborât inculpatul și martorii și, acesta din urmă dându-i inculpatului suma de 100 Euro, compusă din două bancnote a câte 50 Euro, martora-denunțătoare primind de la inculpat promisiunea faptului că, în data de 1.04.2002, pașaportul va fi.
Întrucât martora-denunțătoare (fostă ) se grăbea să ajungă în Italia, martorul a condus-o pe aceasta la destinație, contra cost, în data de 30.03.2002. .-se în România, martorul a aflat de la martora-denunțătoare că pașaportul fiice sale nu a fost eliberat, motiv pentru care au contactat-o pe inculpata, cerându-i explicații. De asemenea, s-a încercat și contactarea telefonică a inculpatului -, însă acesta nu a răspuns.
În aceste condiții, martora-denunțătoare a depus la Serviciul de Evidență Informarizată a Persoanei S M un denunț numit "Declarație" în care a relatat o parte din aspectele descrise. Celelalte aspecte au fost prezentate de ceilalți doi martori, și (fostă ), aceștia depunând la rândul lor câte un denunț.
Dacă în cazul celor trei martori s-a apreciat ca sinceră poziția lor, declarațiile coroborându-se cu excepția unor mici inadvertențe care vizează detalii a căror percepție s-a pierdut în timp, nu același lucru se poate susține despre inculpații și -.
Astfel, dacă în prima fază inculpata a declarat că nu-i cunoaște pe martorii, (fostă ) și, a revenit apoi asupra primei declarații, după ce i s-au prezentat probe concludente ale vinovăției sale. Inculpata a fost audiată inițial în calitate de martor, dar după conturarea stării de fapt, s-a dispus începerea urmăririi penale. Cu ocazia celor două audieri, inculpata a avut o atitudine oscilantă, la aceleași întrebări prezentând stări de fapt diferite. Inculpata a recunoscut, în cele din urmă, legătura dintre ea, inculpat și cei trei martori, însă nu a recunoscut pretinderea și primirea vreunei sume de bani, susținând că ajutorul pentru cele două martore l-a acordat cu totul dezinteresat. Pe parcursul declarației inculpata a încercat să-l culpabilizeze integral pe inculpatul - și pe martorul.
Cu privire la suma de bani pretinsă de către inculpată (550 Euro- câte 275 Euro), se precizează că inculpata a primit în intervalul 27.03.2002-29.03.2002 suma de 350 Euro. Astfel, cele două denunțătoare i-au dat banii inculpatei după predarea actelor la ghișeu, în prezența martorului. Se desprinde, din probele administrate, faptul că martora (fostă ) i-a dat inculpatei suma de 275 Euro, iar numita 75 Euro. Diferența dintre suma pretinsă și cea primită se regăsește în 100 Euro dați de martora pentru actele notariale și 100 Euro pe care martorul i-a dat în numele lui, în data de 29.03.2002 inculpatului -.
Inculpatul - a negat primirea vreunei sume de bani de la persoanele susmenționate, însă a recunoscut că, în cursul anului 2002 avut câteva întâlniri cu martorii și, inclusiv în afara sediului S Mai precis, aceasta a recunoscut că martora denunțătoare a venit la ghișeul de la Biroul Pașapoarte, în timp ce era de serviciu, și i-a cerut socoteală pentru faptul că pașaportul fiicei sale nu este. De asemenea, a recunoscut că, în cursul anului 2002, într-o după amiază, fără a se preciza data, a fost condus acasă, pe B-dul - din mun.S M de către martorul, însoțit de o femeie, care i-a propus, contra unei sume de bani, să-i faciliteze obținerea unui pașaport în regim de urgență.
Instanța de fond, după studierea și analizarea probelor, a concluzionat că inculpatul nu a negat starea de fapt descrisă, ci doar primirea banilor (100 USD și 100 Euro) de la martora-denunțătoare (fostă ), respectiv martorul.
Poziția celor doi inculpați a impus efectuarea de confruntări între părți, procesele verbale de confruntare nefăcând altceva decât să întărească nesinceritatea celor doi inculpați ( mai ales în confruntarea directă) dar și menținerea poziției martorilor-denunțători.
Probele directe și indirecte administrate în cauză, coroborate, întregesc infracțional și conturează faptele reținute în sarcina inculpaților - și.
Prin rechizitoriu Parchetului Național Anticorupție -Serviciul Teritorial Oradea - din data de 31 mai 2004, au fost trimiși în judecată inculpații:, fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1967 în O, jud. S M, cetățenie română, studii medii, fără ocupație, căsătorit, domiciliat în S M,-/19, posesor al CI seria - -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.257 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu referire la art.1 lit. g și art.6 din Legea 78/2000; art.257 Cod penal cu referire la art. 1 lit. g și art.6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 Cod penal;, fiul lui și, născut la 14.06.1981 în Carei, cetățenie română, studii Școala de agenți de poliție, lucrător în cadrul S M, domiciliat în S M, str.-, -D, nr.13, jud.S M, posesor al seria - nr.-, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.254 al.1 pen.cu aplicarea art.41 alin.2 pen.cu referire la art.1 lit.a și art.6 din Legea 78/2000; art.254 al.1 pen.cu referire la art.1 lit.a și art.6 din Legea 78/2000; art.254 al.1 pen.cu referire la art.1 lit.a și art.6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art.33 lit.a și art.34 pen.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut în fapt următoarele:
În urma denunțului formulat de denunțătoarea din data de 25 noiembrie 2003 împotriva inculpatului, conform căruia acesta prevalându-se de influența sa asupra unor lucrători din cadrul SEIP SMa pretins suma de 150 euro și contravaloarea unei cartele telefonice pentru a-i obține un pașaport în regim de urgență pentru fiica sa, la data de 03 decembrie 2003 inculpatul a fost prins în flagrant în timp ce primea suma de 500.000 lei după ce în prealabil primise suma de 150 euro, prinderea în flagrant fiind realizată în incinta barului din, suma de bani fiindu-i remisă inculpatului prin intermediul martorei -. Cu ocazia percheziției corporale asupra inculpatului s-au găsit sume de bani în lei și euro, respectiv 250 euro și 4.334.000 lei, cât și fotocopia cărții de identitate seria - - aparținând fiicei denunțătoarei. Sumele de bani în lei și valută folosite la realizarea flagrantului, respectiv 500.000 lei și 150 euro, au fost restituite persoanelor și instituțiilor care le-au pus la dispoziție, iar diferența de 3.834.000 lei și 100 euro au fost depuși într-un cont la dispoziția instanței. În baza încheierii nr.498 din 03 decembrie 2003 Tribunalului Satu Mare, au fost efectuate percheziții la domiciliul și la autoturismul inculpatului cu rezultatele consemnate în procese verbale și planșa foto. În urma efectuării percheziției de la domiciliu au fost găsite într-un dulap un număr de 25 de cereri tipizate pentru eliberare pașapoarte, toate necompletate, iar în urma efectuării percheziției la autoturismul cu nr.de înmatriculare - au fost găsite următoarele: 9 declarații tipizate pentru pierderea pașaportului necompletate, 13 formulare tipizate pentru eliberare pașapoarte necompletate, 16 cereri pentru eliberarea actului de identitate necompletate, 8 formulare necompletate - anexa 39 - emise de formațiunea, toate documentele folosite în exclusivitate de către formațiunile specializate din cadrul Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei.
Fiind audiat cu privire la denunțul formulat împotriva sa și privind învinuirea ce i se aduce, inculpatul a recunoscut încă de la prima declarație săvârșirea faptelor.
În declarația sa inculpatul a arătat că în activitatea sa infracțională a beneficiat de "serviciile" unor lucrători din cadrul SEIP S M, numindu-i în prima fază pe și -.
Tot cu ocazia audierii de către organele de urmărire penală inculpatul a făcut un autodenunț prin care a arătat că în repetate rânduri a "apelat" la inculpatul - pentru a obține pașapoarte în regim preferențial și că "de fiecare pașaport îi dădea numitului - 50 de euro"., în declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, inculpatul a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul - în cursul lunii septembrie 2003, iar în perioada septembrie-decembrie 2003 ținut legătura cu acesta atât telefonic la numărul de telefon - cât și prin întâlniri directe, iar cu aceste ocazii i-a solicitat fie să preia dosare cu acte pentru eliberare de pașapoarte în regim preferențial, fie să emită și să elibereze pașapoarte în regim preferențial, servicii pentru care i-a dat lucrătorului de poliție atât sume de bani, respectiv 50 euro, cât și cartele telefonice în valoare de 300.000 lei respectiv 500.000 lei.
De asemenea, în baza aceleași rezoluții infracționale, în cursul lunii octombrie 2003 inculpatul a achitat personal din banii proprii, cheltuielile ocazionate la repararea autoturismului folosit de către inculpatul -, piese de schimb și manoperă, în cuantum de aproximativ 17.000.000 lei.
Declarațiile inculpatului privind intervențiile și influența sa asupra lucrătorului de poliție -, sunt confirmate atât de către polițist care a recunoscut în declarația sa, dar și prin declarațiile martorilor, G, persoane ale căror acte au fost preluate de către lucrătorul de poliție la solicitarea inculpatului.
Astfel, în cazul martorei, inculpatul a pretins suma de 150 euro și a primit 100 euro, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra lucrătorului de poliție -, influență care s-a dovedit a fi reală nu numai prin faptul că l-a determinat să preia dosarul cu acte la data de 10 octombrie 2003, dar chiar ca un bun cunoscător al procedurilor și legislației în domeniu, astfel după cum reiese și din convorbirea telefonică dintre cei doi din ziua de 08 octombrie 2003 și din procesul verbal de constatare a contravenției întocmit la aceeași dată de către inculpatul -, dar și prin aceea că sumele solicitate sunt destinate în parte și persoanei la care urma să se facă traficul de influență, aspect care reiese din declarația martorei.
Instanța de fond a reținut că, declarațiile inculpatului sunt în acest caz în concordanță cu declarația martorei, cu înregistrările convorbirilor telefonice, cât și cu declarația învinuitei na.
În cazul martorului, analog, traficarea influenței s-a făcut tot la inculpatul - care a preluat dosarul cu acte, în acest caz martorul fiind îndrumat să ia direct legătura telefonică cu inculpatul -, așa după cum rezultă din convorbirile telefonice din 12 noiembrie 2003 dintre aceștia, respectiv din cererea fără echivoc a martorului. Reiese clar din convorbirea telefonică din data de 16 noiembrie 2003 dintre inculpații - și, că cel din urmă a pretins anumite foloase de la martorul, convorbire anterioară eliberării pașaportului conform mențiunii din 22 noiembrie 2003, convorbire care de asemenea arată caracterul relației dintre cei doi. Și în acest caz declarațiile inculpatului sunt în concordanță cu restul probelor administrate.
În cazul martorului e, acesta a făcut demersuri în cursul lunii noiembrie pentru obținerea unui pașaport fiind împuternicit în acest sens de către aflat în străinătate, în baza unei procuri speciale, solicitând în acest ajutorul inculpatului.
În acest caz dosarul cu acte a fost preluat de către inculpatul în urma unei întâlniri la o stație de la ieșirea din S M, întâlnire la care era însoțit de către inculpatul -, care de altfel a verificat dosarul cu acte prezentat de martorul e, conform declarației acestui martor și a inculpatului. În acest caz, inculpatul a recunoscut că a pretins suma de 100 euro, dar nu a mai primit-o deoarece între timp a fost prin în flagrant.
În cazul martorului G, acesta a făcut demersuri pentru eliberarea unui pașaport soacrei sale în cursul lunii octombrie 2003, iar după depunerea dosarului a apelat la inculpatul, deoarece dorea eliberarea pașaportului în termen mai mic decât cel menționat pe bonul primit la depunere. Inculpatul a încercat să obțină eliberarea acestui pașaport tot prin inculpatul -, dar acesta fiind în concediu l-a îndrumat să se adreseze martorului, lucrător în cadrul Biroului Pașapoarte, așa după cum rezultă din convorbirile telefonice dintre inculpații și - din procesele verbale ale convorbirilor din 29 octombrie 2003 și dintre inculpatul și martorul. nu a mai fost eliberat în regim preferențial deoarece martorul a refuzat intervenția.
S-a reținut că este elocventă convorbirea din data de 29 octombrie 2003, ora 20,19 dintre inculpații - și, cu privire la relația statornică între ei, astfel inculpatul - a comentat astfel refuzul colegului său.
Pentru a interveni și obține eliberarea pașaportului în regim preferențial inculpatul a pretins suma de 100 euro, sumă pe care nu a mai primit-o de la martorul G. Declarațiile inculpatului sunt în concordanță cu restul probelor administrate acesta recunoscând săvârșirea faptei.
În cazul martorului, acesta a apelat la inculpatul în cursul lunii noiembrie 2003 pentru obținerea unui pașaport nou în regim preferențial, dosarul fiindu-i preluat prin intermediul inculpatului - și apoi fiindu-i emis și eliberat pașaportul în circa 4 zile după ce au fost depuse actele conform mențiunii de pe cererea tipizată și conform declarației martorului.
Pentru intervenția sa inculpatul a pretins alte foloase, respectiv i-a solicitat martorului să-i ducă un pachet fiului său aflat în Italia, săvârșirea faptei fiind recunoscută de inculpat.
În cazul martorei, aceasta a apelat la inculpatul pentru a-i fi preluat în regim preferențial dosarul, deoarece nu avea timp să stea la rând la ghișeu.
Dosarul a fost preluat și verificat de inculpatul -, dar în speță nu s-au pretins sau primit bani sau alte foloase, întrucât martora era în relații de prietenie cu familia inculpatului.
În aceeași perioadă de referință, respectiv în cursul lunii octombrie 2003, inculpatul a primit de la numitul suma de 50 euro pentru a interveni și obține eliberarea pașaportului său în regim preferențial. Astfel conform convorbirilor telefonice din data de 13 octombrie 2003 inculpatul l-a apelat pe inculpatul - la ora 12,04, întrebându-l despre pașaportul lui, iar la ora 12,05 avut o convorbire cu numitul, pe care l-a instruit în privința sumei de bani pe care i-a dat- Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Referitor la declarația inițială a inculpatului privind pe învinuitul, acesta a revenit și a arătat că acestuia nu i-a dat niciodată sume de bani sau alte foloase pentru faptul că l-a ajutat, "de câteva ori" la eliberarea unor pașapoarte și nici nu i s-a pretins să dea. Și-a menținut declarația cu privire la faptul că în cursul lunii octombrie 2003 i-a solicitat învinuitului să intervină la rândul său pentru transcrierea unui certificat de naștere al unui copil născut în Italia, serviciu pentru care i-a dat învinuitului două flacoane cu 4 litri de Ť. în valoare de aproximativ 250.000 lei.
Tribunalul a mai reținut că, în cursul urmăririi penale s-a mai stabilit din declarația inculpatului coroborată cu alte probe administrate în speță, respectiv declarația martorului, înscrisuri de mână, chitanța valută, copie plângere penală, proces verbal de confruntare, că în luna octombrie 2001 inculpatul, prevalându-se de o pretinsă influență asupra unui magistrat din cadrul Tribunalului Satu Mare, a pretins și primit de la martorul suma de 1000 dolari SUA în schimbul promisiunii că va interveni la acesta pentru punerea în libertate a fiului său, cercetat în stare de arest pentru săvârșirea unor infracțiuni. Fapta a fost recunoscută de inculpat, mai puțin aspectul privind restituirea sumei de 1000 dolari, în cauză fiind efectuată o confruntare între inculpat și martorul.
Inculpatul - este angajat al Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei- S M în cadrul Biroului Pașapoarte având gradul profesional de agent de poliție. Conform fișei postului comunicat de SEIP SMi nculpatul avea ca atribuțiuni de serviciu "activități de ghișeu" care includeau printre altele "primiri cereri pentru eliberarea pașapoarte.", "activități de emitere pașapoarte", dar și "alte activități stabilite de șeful de birou". De asemenea în planificarea serviciilor "efectuate la ghișeu" sunt evidențiate principalele activități desfășurate respectiv "preluarea documentelor pentru eliberarea pașapoartelor" și "eliberarea pașapoartelor".
În perioada septembrie - decembrie 2003, inculpatul -, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a preluat acte pentru eliberarea de pașapoarte în regim preferențial, a emis și eliberat pașapoarte în regim preferențial, la solicitarea inculpatului, așa cum rezultă fără nici un dubiu din starea de fapt prezentată la punctul 1.1.stare de fapt care confirmă denunțul formulat de inculpatul prin care arată că i-a dat inculpatului - și acestea le-a primit, diferite sume de bani, respectiv 50 euro și alte foloase cum ar fi cartele de reîncărcare telefon în valoare de 300.000 și 500.000 lei.
Este adevărat că nu s-au stabilit cu exactitate datele la care au fost primiții bani și alte foloase menționate mai sus ca mită, asta datorită faptului că activitatea infracțională a inculpatului și - se întinde pe o perioadă mai lungă de timp, septembrie-decembrie 2003, fiind în realizarea aceleași rezoluții infracționale.
De asemenea s-a stabilit că în cursul lunii octombrie 2003, în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul - a acceptat ca toate cheltuielile ocazionate cu reparațiile autoturismului cu număr de înmatriculare - să fie achitate de către inculpatul, conform declarației acestuia.
Declarația inculpatului este susținută de declarația învinuitei na (fostă ), care l-a însoțit pe acesta la cumpărarea pieselor de schimb, aspect confirmat și prin aceea că pe facturile -/16.10.2003 și -/22.10.2003 la rubrica privind "Numele delegatului" este menționat " ", iar în factura -/17.10.2003 este menționat numele " na", cuantumul sumelor de pe facturi fiind de 12.789.550 lei.
Este elocventă în acest sens declarația din 16 decembrie 2003 inculpatului -, care arată că nu își aduce aminte ce sume de bani i-a dat lui pentru reparații, deși susține că i-a achitat inculpatului toate cheltuielile. Mai mult, în declarația sa inculpatul - a arătat că nu poate preciza cât a costat manopera și că o parte din reparații i-au fost efectuate gratuit de către aceste mecanic pe nume pe care l-a cunoscut ulterior, declarații în totală contradicție cu starea de fapt reală confirmată de martorul care a arătat că nu a avut nici o discuție cu acest "" referitoare la reparația mașinii, nu a primit de la acesta nici o sumă de bani și nici nu i-a efectuat reparațiile gratuit, manopera fiindu-i achitată de personal, mai precis un total de 3.600.000 lei. Suma totală, respectiv contravaloarea pieselor de schimb și manopera ocazionată cu repararea autoturismului folosit de inculpatul - este de 16.389.550 lei.
Inculpatul - nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, el a recunoscut doar aspecte parțiale, conduita sa nesinceră fiind constantă în timpul urmăririi penale, impunându-se efectuarea de confruntări atât cu inculpatul cât și cu alți martori. În acest sens este relevantă declarația martorului - lucrător în cadrul Biroului Pașapoarte, la care inculpatul - a apelat în timp ce era în concediu pentru a prelua acte de la inculpatul în intervenția făcută în favoarea martorului G.
S-a mai reținut că, în data de 9 decembrie 2003, a formulat un autodenunț prin care arată că în cursul lunii noiembrie 2003 i-a fost pretinsă și a dat suma de 60 euro inculpatului - în schimbul emiterii și eliberării în regim preferențial a pașaportului turistic.
Conform declarației sale rezultă că la data de 6 noiembrie 2003 și-a depus dosarul cu acte în vederea obținerii pașaportului turistic, doar care i-a fost preluat de către inculpatul - în baza unei înțelegeri prealabile făcute prin intermediul unei cunoștințe comune. La momentul depunerii dosarului l-a întrebat pe inculpatul - dacă se poate urgenta eliberarea pașaportului, la care i s-a răspuns că pentru aceasta are nevoie de acte din care să rezulte caracterul de urgență. Întrucât petenta nu avea astfel de acte l-a întrebat pe inculpatul - dacă poate să o ajute fără să aducă astfel de acte și cât ar urgentarea. Inculpatul - a răspuns că va încerca să o ajute după care i-a dat un bon de programare pe verso-ul căruia și-a scris numele și numărul de telefon precizând că va încerca să o ajute, acceptând tacit și fără a respinge promisiunea rezultată din formularea petentei pentru urgentare.
La data de 18 noiembrie 2003 avut loc o convorbire telefonică între și inculpatul -, cel din urmă fiind apelat pe telefonul său mobil cu numărul -, convorbire care confirmă că numărul de telefon i-a fost dat de către inculpat petentei, și în care la un moment dat întreabă suma, care i-a fost spusă de către inculpat precum și faptul că pașaportul este și poate fi ridicat. În aceeași zi s-a deplasat la sediul SEIP S M, unde conform înțelegerii l-a apelat telefonic pe inculpatul -, și după ce sala de așteptare din fața ghișeului s-a eliberat de persoanele care primeau pașapoartele, i-a dat acestuia bonul de programare, a primit pașaportul și i-a spus că nu are decât 50 euro. Inculpatul - i-a spus să completeze în lei până la 60 euro, precizându-i să-i aducă bani într-un pachet de șervețel. s-a conformat celor solicitate, a introdus o bancnotă de 50 euro și 4 bancnote de câte 100.000 lei într-un pachet de șervețel după care l-a predat inculpatului -.
Tribunalul a reținut că, denunțul formulat de este susținut de declarația martorei, care a însoțit-o pe aceasta la sediul SEIP în data de 18 noiembrie 2003.
Este evident că dosarul cu actele pentru eliberare pașaport a fost preluat de către inculpatul -, atât cererea tipizată cât și celelalte acte purtând semnătura sau ștampila acestuia, iar conform planificării serviciilor comunicate pentru luna octombrie 2003, în datele de 5 și 6 ghișeul a fost deservit la preluare documente de către inculpatul -, analog la eliberare pașapoarte în data de 18 noiembrie.
La dosarul cu acte pentru eliberare pașaport depus a fost găsită o "cerere" adresată "Serviciului Pașapoarte" în numele petentei, cu privire la care s-a stabilit că nu a fost formulată sau scrisă de către aceasta, și despre care nu avea cunoștință. Ca dovadă a "interesului" pe care inculpatul - îl avea în eliberarea în regim preferențial a pașaportului, acesta a formulat și scris personal în numele petenei această cerere, aspect pe care l-a recunoscut parțial, invocând faptul că a fost rugat de care nu știe să scrie bine românește. Ori această motivare este hilară în condițiile în care și-a scris singură autodenunțul în fața organelor de urmărire penală, iar caligrafia sa este evident corectă și cursivă comparativ cu, caligrafia inculpatului -.
Inculpatul - nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, conduita sa fiind constant nesinceră similară cazurilor anterioare, fiind efectuată în cauză o confruntare între acesta și.
La data de 11 februarie 2004, a formulat un autodenunț, în care a arătat că în cursul lunii noiembrie 2003 i-a fost pretinsă și a dat suma de 100 euro inculpatului - pentru a-i elibera în regim preferențial pașaportul turistic.
În susținerea declarației sale a arătat că a apelat la inculpatul - prin intermediul martorului G de la care a primit numărul de telefon al acestuia, aspect confirmat de martor cât și de înregistrările convorbirilor telefonice dintre și inculpatul -. Dosarul cu acte pentru eliberare pașaport a fost preluat de inculpatul - la data de 5 noiembrie 2003, dată la care efectua serviciul la ghișeu preluare acte, așa după cum rezultă din planificarea serviciilor pe luna noiembrie cât și din faptul că piesele dosarului poartă semnătura și ștampila sa.
După aproximativ o săptămână de la depunerea dosarului cu acte, conform înregistrărilor telefonice, la data de 12 noiembrie 2003 ora 0,42 l-a apelat telefonic pe inculpatul -, întrebându-l " rezolvat ceva pe mâine?", iar în convorbirea de la ora 19,48 fost întrebat din nou "Cum face?", la care i s-a răspuns ", fiți arent! Am reușit ceva, dar foarte greu, pentru că, cum v-am spus, nu aveți nici un act! Se poate rezolva pe vineri!- să fie mai repede!". În răspunsul său inculpatul - a arătat că într-adevăr la dosarul depus de petent nu exista nici un act care să justifice eliberarea în regim de urgență sau preferențial a pașaportului, astfel încât inculpatul - a completat dosarul.
Pentru a justifica, la rândul său, eliberarea pașaportului în regim preferențial în condițiile în care la dosar nu existau documente în acest sens, inculpatul - a formulat și scris personal o "cerere" adresată SEIP, în numele lui, dar în care inserează date eronate privind domiciliul acestuia cât și o motivație pentru solicitarea urgentării eliberării pașaportului neconforme cu realitatea, în sensul că "trebuie să mă deplasez după utilaje în Austria.". a negat că ar fi avut sau prezentat inculpatului - motivația din cerere sau că l-ar fi împuternicit în acest sens să o redacteze în numele său.
Inculpatul - a recunoscut parțial starea de fapt privind cererea în sensul că "referitor la motivația din cerere arăt că aceasta am scris-o ca urmare a celor relatate de.- Eu personal am mers la comandantul SEIP - pentru a obține aprobarea în vederea eliberării pașaportului înainte de termen".
La data de 14 noiembrie 2003, în urma convorbirii telefonice de la ora 08,46 s-a deplasat la sediul SEIP în jurul orei 11,oo unde s-a întâlnit cu inculpatul - în incinta sediului "în apropiere de ghișee", de la care preia pașaportul și după ce îl întreabă "cât mă costă" i se răspunde 100 euro, fiind apoi îndrumat să dea banii "soției sale" pe care a căutat- și găsit-o dându-i suma de 100 euro tot ca urmare a solicitării inculpatului - care nu a luat banii în timp ce se aflau în incinta SEIP. Aspectele ultime nu au putut fi probate prin alte mijloace de probă directe, dar coroborate cu starea de fapt stabilită anterior întregește infracțional și conturează fapta reținută în sarcina inculpatului -.
Ca și cazurile anterioare inculpatul - nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, având o conduită nesinceră, și în acest caz impunându-se efectuarea de confruntări între și inculpatul -.
În sarcina învinuitei na (fostă ) s-a reținut că în cursul lunii octombrie 2003, l-a ajutat pe inculpatul la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în sensul că, la solicitarea acestuia, a făcut demersuri pentru preluarea de către inculpatul - a dosarului cu acte pentru eliberarea pașaportului martorei, de la care a pretins și primit un cartuș de țigări.
Învinuita na a recunoscut săvârșirea faptei, declarația sa fiind în concordanță cu probele de la dosar.
Tribunalul a apreciat că se impune aplicarea art. 18 ind. 1 Cod penal, fapta învinuitei fiind în mod vădit lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, obiectul material al infracțiunii fiind modic.
Învinuitul este angajat în cadrul SEIP S M, Biroul Evidența Populației în calitate de lucrător operativ cu gradul profesional de agent șef principal de poliție. În sarcina sa s-a reținut faptul că în cursul lunii octombrie 2003 primit de la inculpatul cantitatea de 4 litri de Ť. în două flacoane, după intervenția sa la un lucrător din cadrul B la care avea influență, pentru obținerea în regim preferențial a unui certificat de naștere pentru un copil născut în străinătate.
Învinuitul a recunoscut și regretat fapta comisă.
Tribunalul a dispus să se facă aplicarea art. 18 ind. 1 Cod penal, fapta învinuitului fiind în mod vădit lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, folosul infracțiunii fiind modic.
În cazul denunțurilor formulate de către și, s-a făcut aplicarea art. 255 alin. 3 Cod penal, întrucât s-au autodenunțat înainte de sesizarea organelor de urmărire penală.
Având în vedere faptul că, prin rechizitoriu emis în dosarul penal purtând nr. 46/P/2003 a fost trimis în judecată inculpatul -, considerându-se că faptele pentru care a fost cercetat în dosarul nr. 25/P/2004 sunt fapte de aceeași natură, iar prin rechizitor era deja înregistrat la ribunalul Satu M în dosar nr. 1973/2004, reținându-se cauzele de conexitate prevăzute la art. 32, 34 lit. a și d Cod procedură penală, s-a dispus reuniunea cauzelor.
Starea de fapt reținută în cele două rechizitorii a fost confirmată și probată prin următoarele mijloace de probă: denunțul formulat de din data de 25.11.2003, denunțul formulat de inculpatul, prin declarațiile martorilor (fila 48 din vol. II), (declarația sa fiind consemnată la fila 38 din dosarul de urmărire penală), G, precum și autodenunțul formulat de formulat la data de 9.12.2003, precum și autodenunțul lui formulat în data de 11.02.2004 (declarația acestuia fiind consemnată la fila 251), precum și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpații și martori, între și inculpatul -, între inculpatul - și martori (aceste procese verbale fiind consemnate în vol.II al dosarului nr.46/P/2003).
În ceea ce privește starea de fapt reținută prin rechizitoriul emis în dosar nr. 25/P/2004, aceasta este dovedită prin declarațiile date de martorii denunțători și (fostă ), declarația inculpatei precum și declarația martorului.
În cursul cercetării judecătorești, inculpații și, au avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele reținute în sarcina lor.
Astfel, inculpatul, în declarația dată în fața instanței în ședința publică din 6.12.2004, recunoaște că folosindu-se de relația de amiciție pe care o avea cu inculpatul - a favorizat pentru mai multe persoane obținerea unor pașapoarte în regim de urgență sau, ajutoarea respectivelor persoane în activitatea de depunerea actelor necesare obținerii pașaportului la ghișeu.
Recunoaște faptul că în ceea ce o privește pe martora, a ajutat-o în îndeplinirea tuturor formalităților necesare declarării ca pierdut a pașaportului pe care îl avea și i-a pretins acesteia suma de 100 euro dacă va reuși eliberarea pașaportului mai repede. Precizează inculpatul că, întrucât pașaportul a fost eliberat la termen nu a mai încasat această sumă de bani de la martoră. De asemeni, recunoaște că i-a pretins martorului G suma de 50 euro, dacă reușește rezolvarea pașaportului, însă, întrucât coinculpatul - era în concediu nu a putut să rezolve pașaportul. Nu a mai luat suma pe care a pretins-
În declarația pe care a dat-o, inculpatul recunoaște că a primit suma de 1000 dolari de la martorul, sumă pe care el pretinde că a luat-o cu titlu de împrumut ( sumă pe care de altfel el a și restituit-o) însă, recunoaște că pentru a putea obține acest împrumut i-a promis acestui martor că va interveni pe lângă un judecător al Tribunalului Satu Mare, pentru a se rezolva problemele judiciare pe care le avea fiul martorului. Inculpatul în fața instanței recunoaște faptul că nu cunoștea de altfel nici un judecător și nu avea intenția de a interveni, însă recunoaște că i-a promis martorului acest serviciu.
Datorită relației de prietenie pe care o avea cu inculpatul -, acesta la un moment dat i-a încredințat o mașină stricată pentru aor epara, lucru pe care inculpatul la și făcut, ducând mașina la mecanicul său. Înțelegerea între cei doi inculpați, era ca inculpatul - să-i achite contravaloarea pieselor și a manoperei. Precizează inculpatul că, "nu am cerut acești bani în mod expres întrucât știam că inculpatul - a angajat un credit ipotecar și nu stătea prea bine cu bani, iar eu eram mulțumit că mă ajuta cu eliberarea acestor pașapoarte".
Inculpata, în declarația pe care a dat-o în fața instanței, nu recunoaște învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare dar declară că, l-a căutat la ghișeu pe inculpatul -, care fusese în prealabil anunțat că urma a fi contactat. Inculpata arată că s-a deplasat la ghișeu împreună cu martorul și cu martorele și (fosta ), pentru obținerea a două pașapoarte pentru aceste martore. Precizează inculpata că, în schimbul acestor servicii de intermediere ea nu a primit nimic, numita i-a promit că la întoarcerea din Italia "o să se revanșeze".
În cuprinsul declarației sale, aceasta precizează că nu i-a remis niciodată o sumă de bani coinculpatului -, dar la o întâlnire între acesta și martorul, la care a asistat, a observat că odată cu anumite acte care i-au fost date inculpatului -, i s-a remis și o sumă de bani. Nu a văzut exact suma de bani, dar a știut că a fost dată din discuțiile pe care martorul și cu martora le-au purtat, stabilind că trebuie să se dea suma de 100 dolari.
-se pe o poziție de nerecunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa, inculpatul - a negat constant faptul că în schimbul serviciilor pe care le-a prestat în calitatea lui de lucrător în cadrul SEIP S M, a primit vreo sumă de bani, aducând ca argument faptul că, de altfel, atribuțiile stabilite în sarcina lui prin ordin de serviciu nu includeau eliberarea pașapoartelor în regim de urgență. Precizează inculpatul că a avut ca atribuții de serviciu, preluarea actelor la ghișeu și întocmirea efectivă, prelucrarea în materialitatea lor a pașapoartelor în sistem informatic, deși arată la un moment dat în declarația sa că, "în zilele când am eliberat acele pașapoarte am fost trecut de către șeful de birou pe ordinul de zi pe unitate, unde pot fi trecute alte activități stabilite de șeful de birou, asta neînsemnând că pe fișa postului pot fi trecute atribuții de care eu să nu am cunoștință și pentru care nu am semnat".
Arată în cuprinsul declarației sale că, relația cu a fost dezinteresată, iar referitor la reparația mașinii pe care acesta a efectuat-o pentru el, arată în declarația dată la 22.11.2004, "eu nu i-am dat nici atunci, nici ulterior nici o sumă de bani, urmând ca după evaluarea tehnică făcută de către mecanic, în baza chitanței și a facturii aferente, să-i plătească contravaloarea pieselor și a manoperei". Precizează că, pentru acest serviciu nu l-a favorizat pe cu nimic prin exercitarea atribuțiilor sale de serviciu.
În ceea ce privește denunțul formulat de, inculpatul -, arată că a îndrumat-o pe aceasta să se adreseze cu un memoriu conducătorului serviciului de evidență, dar întrucât aceasta nu cunoștea foarte bine limba română, memoriul i-a fost întocmit de către el. Precizează inculpatul "cu două trei zile înainte de eliberarea pașaportului am și înaintat aceste memoriu domnului comandant, lucru care a determinat eliberarea pașaportului cu două-trei zile de termenul legal.Nu am pretins și nu am primit de la această persoană nici o sumă de bani".
Nu recunoaște inculpatul nici faptul că, la cererea martorului, le-a ajutat pe martorele și (fostă ) în obținerea pașapoartelor, serviciu pentru care a primit o anumită sumă de bani.
În cursul cercetării judecătorești instanța a audiat martorii:, care în declarația dată la 9.05.2005, aflată în dosar la fila 135, declară "pentru acest serviciu inculpatul - i-a pretins suma de 100 euro, pe care nu i-am dat-o lui personal, am predat această sumă la parterul unui bloc unei persoane de sex feminin.după care m-am dus înapoi la poliție unde mi-a fost înmânat pașaportul"; care în declarația dată arată că: " inculpatul mi-a spus că el personal cunoaște pe cineva la pașapoarte";, care precizează: "inculpatul urma să rezolve acest pașaport cu cineva din cadrul serviciului pașapoarte.În schimbul acestui serviciu i-am dat inculpatului 2.000.000 lei și un cartuș de țigări".
Cu precizarea că, toate probele administrate în cursul urmăririi penale au fost reluate în cursul cercetării judecătorești, administrate în condiții de publicitate și contradictorialitate (mai puțin audierea martorei, fostă, plecată din România, stabilită undeva în Italia, fără a se cunoaște adresa exactă, deși instanța a depus eforturi pentru aducerea și audierea acesteia), instanța reține vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Astfel, faptele inculpatului -, care în calitate de agent de poliție în cadrul SEIP S M, Biroul Pașapoarte, și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a primit de la martorii: și suma de 100 dolari, respectiv 100 euro, în data de 27.03.2002 și 29.03.2002, pentru a îndeplini acte care intrau în atribuțiile sale de serviciu, respectiv pentru a primi acte la ghișeu și pentru a elibera pașapoartele în regim de urgență, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev.și ped.de art.254 al.1 pen.cu aplicarea art.41 al.2 pen.cu referire la art.1 lit.a și art.6 din Legea 78/2000.
De asemenea, s-a reținut că, faptele inculpatului - în aceeași calitate de lucrător de poliție, în perioada septembrie - decembrie 2003, primit de la inculpatul suma de 50 de euro, alte foloase constând în cartele telefonice de 300.000 lei și respectiv 500.000 lei și a acceptat ca acesta să achite contravaloarea pieselor de schimb și manopera ocazionate de repararea autoturismului în cuantum de 16.389.550 lei, toate pentru a prelua dosare, a emite și elibera pașapoarte în regim preferențial la solicitările acestuia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art.254 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal cu referire la art. 1 lit. a și art. 6 din Legea 78/2000.
Tribunalul a apreciat că, faptele inculpatului - în aceeași calitate de lucrător de poliție, la data de 18 noiembrie 2003 acceptat tacit și nu a respins promisiunea unor foloase, iar ulterior a primit suma de 50 euro și 400.000 lei de la pentru a-i elibera în regim preferențial pașaportul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev.și ped.de art.254 al.1 Cod penal cu referire la art. 1 lit. a și art. 6 din Legea 78/2000.
Faptele inculpatului - în aceeași calitate de lucrător de poliție în cadrul SEIP S M, a acceptat promisiunea unor foloase și apoi a primit suma de 100 euro de la pentru a-i elibera pașaportul în regim preferențial la data de 14 noiembrie 2003, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 al. 1 Cod penal cu referire la art.1 lit. a și art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Tribunalul, având în vedere că pentru nici una dintre infracțiunile enumerate nu s-a aplicat vreo pedeapsă, a decis să facă aplicarea art. 33 Cod penal privind concursul real de infracțiuni.
S-a reținut că, faptele inculpatului, care în perioada septembrie-decembrie 2003 prevalându-se de influența sa asupra unui lucrător de poliție din cadrul SEIP S M cu atribuții în domeniul emiterii și eliberării de pașapoarte, a pretins sau a primit bani sau alte foloase de la diferite persoane, pentru a-l determina pe lucrătorul de poliție să preia dosare cu documente pentru eliberarea pașapoarte în regim preferențial, să emită și să elibereze pașapoarte în regim preferențial, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 Cod penal cu aplicarea art.41 al. 2 Cod penal rap. la art. 1 lit. g și art.6 din Legea 78/2000.
De asemenea, s-a reținut că, faptele inculpatului, care în perioada septembrie-decembrie 2003 dat bani inculpatului - - agent de poliție, respectiv 50 euro, sau alte foloase respectiv cartele telefonice cu valoarea de 300.000 și 500.000 lei, și a achitat contravaloarea pieselor și manoperei pentru repararea unui autoturism folosit de inculpatul -, toate pentru a obține ajutorul și a i se facilita preluarea de dosare, emiterea și eliberarea de pașapoarte în regim preferențial pentru diferite persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prev. și ped. de art. 255 al. 1 Cod penal rap. la art. 1 lit. g și art.6 din Legea nr. 78/2000.
S-a mai reținut că, fapta inculpatului, care în cursul lunii octombrie 2001, prevalându-se de o pretinsă influență asupra unui magistrat din cadrul Tribunalului Satu Mare, a pretins și primit de la suma de 1000 dolari SUA pentru a interveni la magistrat să-l pună în libertate pe fiul acestuia aflat în stare de arest preventiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 Cod penal rap. la art. 1 lit. g și art.6 din Legea 78/2000.
Având în vedere că pentru nici una dintre infracțiunile enumerate nu s-a aplicat vreo pedeapsă, instanța de fond a decis să facă aplicarea art.33 Cod penal privind concursul real de infracțiuni.
Cu privire la fapta inculpatei de a pretinde suma de 550 euro și de a primi suma de 350 euro de la martorele-denunțătoare (fostă ), în cursul lunii martie 2002, prevalându-se de influența sa asupra unui lucrător de poliție din cadrul SEIP S M, cu atribuții în domeniul emiterii și eliberării de pașapoarte, pentru a-l determina pe lucrătorul de poliție să preia dosare conținând documente pentru eliberarea pașapoartelor, să emită și să elibereze pașapoarte în regim de urgență, tribunalul a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 Cod penal.rap. la art. 1 lit. g și art.6 din Legea 78/2000.
Instanța de fond a reținut că, apărarea formulată de inculpatul -, în sensul achitării sale de sub săvârșirea infracțiunii de luare de mită, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile laturii obiective ale acestei infracțiuni, întrucât atribuțiile sale de serviciu nu vizau activitatea de eliberare de pașapoarte, această activitate a fost înserată în mod olograf pe ordinul de serviciu, mențiune nesemnată de luare la cunoștință de către inculpat, nu poate fi primită de către instanță, pentru următoarele considerente:
Încă din cursul anului 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 3334/17 iunie 2004 statuat că: condiția prevăzută în art. 254 alin. 1 Cod penal, ca fapta funcționarului să fie săvârșită în legătură cu îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu este realizată și în situația în care îndeplinirea actului cade în atribuțiile altui funcționar, dar făptuitorul, prin modul își realizează propriile sarcini de serviciu, poate influența îndeplinirea actului de către funcționarul competent.
În conjunctura creată în cursul anilor 2002, 2003 de numărul foarte M de cereri înregistrate la Serviciul de Eliberare a Pașapoartelor precum și de lipsa unor reglementări clare și precise care să stabilească un cadru organizat pentru depunerea cererilor la ghișeu, situațiile în care eliberarea pașaportului să se facă în regim de urgență, procedura de urmat în această situație, persoana responsabilă care să determine aceste situații, s-a creat o situație premiză în care activitatea infracțională a inculpaților s-a desfășurat.
Împotriva acestei sentințe, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea a declarat apel în termen, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate, desființarea sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să li se aplice tuturor inculpaților pedeapsa închisorii într-un cuantum sporit. Nelegalitatea sentinței a fost invocată sub trei aspecte, respectiv nereținerea în ceea ce-l privește pe inculpatul - a conținutul agravant al infracțiunii de luare de mită, prevăzut în art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru fiecare dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată, greșita confiscare de la inculpata -, a sumei de 350 lei, iar nu a echivalentului în lei a acesteia și nereținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 43/2002.
Cu privire la inculpatul - s-a arătat că în mod greșit la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului - nu s-a reținut și articolul 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu raportare la alineatul 2 al art. 254 Cod penal. Astfel, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 constituie un conținut agravant cuprins într-o lege specială comparativ cu cel a infracțiunii tip de bază, prevăzut în art. 254 alin. 1 din Codul penal și, implicit, datorită împrejurării agravante speciale, apare și o diferențiere de pedeapsă în cadrul limitelor speciale prevăzute în alineatul 2 al art. 254 Cod penal. Sub acest aspect a ținut să precizeze că inculpatul făcea parte dintr-o unitate a Ministerului d e Interne fiind investit cu autoritate în materia constatării și sancționării contravențiilor, aspect ce rezultă și din fișa postului acestuia.
Cu privire la confiscarea sumei de 350 euro, a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 257 alin. 2 Cod penal, în cazul în care valorile care au făcut obiectul infracțiunii nu se găsesc, inculpatul este obligat la plata echivalentului în lei or, cum sumele în valută ce i-au fost remise inculpatei nu se află în posesia acesteia, instanța trebuia să dispună confiscarea echivalentului în lei la data efectivă a plății, iar nu a sumei în euro.
Referitor la inculpatul a arătat că acesta, în faza de urmărire penală, a denunțat săvârșirea de către un alt inculpat - - -, a infracțiunii de luare de mită, condiții în care trebuia să se rețină, în favoarea acestuia dispozițiile art. 19 din OUG nr. 43/2002, cu consecință reducerii la a limitelor de pedeapsă, precizând însă că, și în aceste condiții, pedeapsa ce se impune a i se aplica acestuia o pedeapsă într-un cuantum sporit celui aplicat de prima instanță.
Cu privire la netemeinicia soluției atacate, a arătat că instanța de fond, la individualizarea pedepselor, nu a ținut seama de dispozițiile art. 52 Cod penal. Astfel, din moment ce un inculpat face parte dintr-o unitate a Ministerului d e Interne, această particularitate de speță este în măsură să imprime cauzei un pericol social crescut, fapta se lezând grav imaginea instituției din care face parte și nu doar imaginea propriei persoane, deoarece tocmai o astfel de persoană, chemată să aplice legea, se transformă într-un veritabil infractor. De asemenea, când se pretinde de către un inculpat, că ar avea influență asupra unui polițist, se creează un plus de gravitate faptelor respective, iar pronunțarea unor pedepse minime, în regim suspensiv de executare, reprezintă o minimalizare a rolului și locului pe care un polițist îl are într-un stat de drept, consecința fiind o depreciere a imagini instituției.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și inculpatul solicitând admiterea apelului declarat de inculpat și modificarea sentinței în ceea ce îl privește pe inculpat, în sensul de a se reține în favoarea acestuia dispozițiile art. 19 din OUG nr. 43/2002, cu privire la prima faptă, cu consecința reducerii pedepsei la un an închisoare, iar cu privire la cea de-a doua faptă în sensul reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante reale și personale și, pe cale de consecință a reducerii pedepsei sub minimul special, urmând să se păstreze modalitatea de executare a pedepsei. Cu privire la prima faptă a arătat că în mod greșit prima instanță nu a reținut incidența dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 43/2002, deși inculpatul apelant, în faza de urmărire penală, a denunțat săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către inculpatul -, condiții în care, în mod evident aceste dispoziții sunt aplicabile în cauză, consecința firească fiind reducerea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță la 1 an închisoare. Cu privire la cea de-a doua faptă, a arătat că inculpatul a fost sincer pe tot parcursul procesului penal, făcând referire în acest sens la declarațiile date în faza de urmărire penale, aflate la filele 185 și 190 din dosarul de urmărire penală, la faptul că nu are antecedente penale, că a avut o comportare bună pe tot parcursul procesului, prezentându-se ori de câte ori a fost solicitat, chiar și în fața instanței de recurs. A mai ținut să precizeze că, pe parcursul derulării procesului, inculpatul a suferit un M grav de uzură psihică, procesul în sine fiind pentru el o pedeapsă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și inculpatul - -, solicitând să se respingă apelul parchetului în ceea ce privește solicitarea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului apelant, câtă vreme acțiunea penală a fost pusă în mișcare pentru forma simplă, nereținându-se cea agravantă, iar în fața primei instanței nu s-a solicitat această schimbare de încadrare, nici pe parcursul cercetării judecătorești și nici cu ocazia acordării cuvântului pe fond.
Or, în aceste condiții, nefiind efectuată cercetarea judecătorească pentru această infracțiune, solicitarea privind schimbarea încadrării juridice făcută abia prin intermediul căii de atac exercitate în cauză este de natură să încalce dreptul la un proces echitabil, respectiv la un recurs efectiv.
A mai precizat că, în situația în care instanța de apel ar lua în calcul această posibilitate, ar trebui să trimită cauza la prima instanță, pentru a-i asigura inculpatului respectarea dreptului la apărare.
A invocat, în raport de dispozițiile art. 385/15 pct. 9 Cod procedură penală și nulitatea hotărârii instanței de fond, arătând că dezbaterea a avut loc în data de 22 ianuarie 2007, pronunțarea amânându-se pentru 5 februarie 2008 și că, în practicaua sentinței se menționează că a fost prezent reprezentantul parchetului.
A mai arătat că, în proiectul noului Cod penal, infracțiunea de luare de mită este prevăzută la art. 249 Cod penal, nemaifiind prevăzută forma calificată. Or, chiar dacă proiectul nu a intrat încă în vigoare, se poate ține seama de intenția legiuitorului și se argumentele care au stat la baza acestei intenții.
A solicitat ca instanța să nu șină seama de declarația martorei, câtă vreme, instanța de apel nu a procedat la citirea acesteia și nici de interceptările convorbirilor telefonice, făcând referire în acest sens la decizia Curții Constituționale cu nr. 962/2009, în considerentele căreia se reține că autorizarea interceptării convorbirilor telefonice nu poate fi dispusă în faza actelor premergătoare, ci numai după începere urmăririi penale. În acest sens a precizat că toate autorizațiile de interceptare au fost emise înainte de începerea urmăririi penale, respectiv în 6.12.2003 și 7.09.2003, condiții în care trebuie înlăturate.
Mai mult de atât, calitatea pe care o avea inculpatul apelant, de agent de control, nu are nicio legătură cu faptele reținute în sarcina sa, câtă vreme inculpatul apelant era un simplu manipulant, neavând nicio atribuție privind eliberarea pașapoartelor, de altminteri pe fișa postului este făcută o completare cu pixul, care nu este semnată de șeful de birou, nimeni neasumându-și răspunderea pentru această modificare. De asemenea, există contradicții grave între declarațiile martorilor care, pe de o parte, susțin că i-au dat bani inculpatului apelant, iar, pe de altă parte, susțin că nu-l cunosc.
Față de cele arătate, a solicitat să fie admis apelul inculpatului și să se dispună desființarea sentinței, în principal, în sensul achitării inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, iar în subsidiar, în sensul achitării inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală. A arătat că inculpatul apelant se consideră o victimă a politicii penale a statului.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și inculpata solicitând admiterea acestuia și să se desființeze sentința în sensul achitării inculpatei, în principal, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, iar în subsidiar, în sensul achitării inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, lipsind latura subiectivă, respectiv vinovăția inculpatei. De asemenea, a solicitat respingerea apelului declarat de parchet.
Verificând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că acestea sunt fondate, urmând a le admite și a dispune trimiterea cauzei cu rejudecare la ribunalul Satu -M pentru motivele care vor fi analizate în cele ce urmează.
1. Prin rechizitoriul din 31.05.2004 din dosar 46/P/2003 al DNA Serviciul Teritorial Satu -M, inculpatul - a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: - luare de mită în formă continuată prev. de art.254 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 pen cu ref. la art.1 lit. a și art.6 din Legea 78/2000, întrucât, în perioada septembrie-decembrie 2003, în calitate de lucrător de poliție în cadrul SEIP S-M cu atribuțiuni de preluare dosare, emitere și eliberare pașapoarte, a primit de la inculpatul suma de 50 euro, alte foloase constând în cartele telefonice de 300.000 lei și respectiv 500.000 lei, și a acceptat ca inculpatul să achite contravaloarea pieselor de schimb și manopera ocazionate de repararea autoturismului în cuantum de 16.389.550 lei, toate pentru a prelua dosare, a emite și elibera pașapoarte în regim preferențial la solicitările acestuia, - luare de mită prev. de art. 254 alin.1 cu ref. la art.1 lit. a și art.6 din Legea 78/2000 întrucât, în calitate de lucrător de poliție în cadrul SEIP S-M cu atribuțiuni de preluare dosare, emitere și eliberare pașapoarte la data de 18.11.2003 a acceptat tacit și nu a respins promisiunea unor foloase, iar ulterior a primit suma de 50 euro și
Prin rechizitoriul din 14.09.2004 din dosar 25/P/2004 al DNA Serviciul Teritorial Satu -M, inculpatul - a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art.254 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 pen cu ref. la art.1 lit. a și art.6 din Legea 78/2000, întrucât, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale ar fi primit de la martorii (fostă ) și suma de 100 USD, respectiv 100 euro, în data de 27.03.2002 și 29.03.2002, pentru a îndeplini acte care intrau în atribuțiile sale de serviciu, respectiv pentru a primi acte la ghișeu și pentru a elibera pașapoartele în regim de urgență.
Deși prin rechizitoriu inculpatul - a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de luare de mită săvârșite în formă continuată și două infracțiuni de luare de mită în formă simplă, fapt reținut și de prima instanță în considerentele sentinței pronunțate, totuși, a dispus condamnarea inculpatului pentru o singură infracțiune săvârșită în formă continuată și trei infracțiuni în formă simplă. Ca atare, prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la toate actele materiale care alcătuiesc latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită reținută la pct.2R, condamnându-l în mod greșit pe inculpat pentru o infracțiune săvârșită în formă simplă.
2. Prima instanță, în rejudecare, urmează să se pronunțe și cu privire la o eventuală schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului -, în sensul reținerii și a art.7 alin.1 din Legea 78/2000, în cazul în care se constată că faptele au fost săvârșite de o persoană care, potrivit legii, avea atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor, în urma analizării fișa postului inculpatului, aflată la dosarul cauzei.
3. În al treilea rând, în rejudecare, prima instanță va analiza oportunitatea reținerii în favoarea inculpatului a art.19 din OUG 43/2002, cerere formulată de către acesta în apărare.
De asemenea, în rejudecare, instanța va avea în vedere orice alte aspecte care contribuie la justa soluționare a prezentei cauze.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, va admite apelurile penale declarate de DNA - Serviciul Teritorial Oradea, inculpatul - -, și împotriva nr.55/5.02.2007 a Tribunalului Satu -M pe care o va desființa și va trimite cauza cu rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Satu -M, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul. of. conf. del.4085/2008 (15 vol.II) în sumă de 150 RON, onorariul. of. conf. del.4083/2008 (16 vol.II) în sumă de 150 RON, onorariul. of. conf. del.6007/2008 (55 vol.II) în sumă de 200 RON cuvenit, se va vira din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală,
ADMITE apelurile penale declarate de DNA - Serviciul Teritorial Oradea, inculpatul - -, și împotriva nr.55/5.02.2007 a Tribunalului Satu -M pe care o desființează și trimite cauza cu rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Satu -M, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul. of. conf. del.4085/2008 (15 vol.II) în sumă de 150 RON, onorariul. of. conf. del.4083/2008 (16 vol.II) în sumă de 150 RON, onorariul. of. conf. del.6007/2008 (55 vol.II) în sumă de 200 RON cuvenit, se va vira din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
red. Decizie -
jud. fond
tehnored. -
3 ex/25.02.2010
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Pușcaș Mircea
