Luarea măsurii obligării la tratament medical (art. 113 și cod penal art. 162 c.p.p.). Decizia 1656/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2622/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1656
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de învinuitul împotriva sentinței penale nr.917/F din data de 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul învinuit, personal, adus sub paza de la spitalul întrucât este internat, asistat juridic de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea ia act de împrejurarea că recurentul învinuit este asistat de apărător ales și încetează contractul de asistență juridică pentru apărătorul desemnat din oficiu de instanță
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecară și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului învinuit arată că înțelege să critice hotărârea instanței de fond, pe de o parte, pentru aceea că nu reflectă realitatea în sensul că cel pe care îl apără nu este cercetat pentru infracțiunea de omor, ci pentru tentativă la infracțiunea de omor, iar pe de altă parte, se impune a se discuta dacă este vorba de o măsură provizorie și nu până la însănătoșire. Mai arată că, prin soluția pronunțată de către instanța de fond, măsura dispusă este imposibil de pus în executare de către spitalul la care se află internat, având în vedere împrejurarea că avizul care a fost dat si confirmat de către instanță se referă la trimiterea lui la un Spital specializat din județul B, ceea ce nu constituie un aviz care să fie în conformitate cu normele procedurale penale, deoarece este un aviz de trimitere la un alt spital care, eventual, să dea un aviz de specialitate, astfel că în opinia sa, avizul dat de spitalul este dat doar în scopul de a scăpa de învinuit și a fi trimis la un alt spital. Pentru aceste motive, arată că la instanța de fond a solicitat a se depune acte medicale din care să rezulte că se impune continuarea internării medicale și pe ce perioadă, având în vedere că măsura provizorie nu trebuie să depășească șase luni. Mai arată că la data de 02.06 2009. instanța a dispus prin încheierea de ședință măsura internării, deși cel pe care îl apără a fost internat din 6.05, cu mult înainte, iar la 12.05 fost sesizată instanța cu propunere de internare.
Solicită a se dispune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și a se dispune măsuri clare cu privire la cel în cauză, care în opinia apărării, poate face și un tratament liber - obligatoriu, fără internare.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în cauză au fost respectate disp. art.162 Cod procedură penală, în sensul că după primirea avizului de specialitate, instanța a confirmat măsura medicală provizorie dispusă anterior, astfel că în mod corect, a fost specificat și spitalul în aviz, așa cum este prevăzut în normele sanitare. Solicită a se dispune respingerea recursului declarat de către petent, ca nefondat.
Recurentul învinuit, având cuvântul, arată că suferă de mai multe afecțiuni pentru care face tratament și achiesează la concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.917/F din 20 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală, în temeiul art. 162 alin.4 Cod de procedură penală raportat la art.114 Cod penal, a confirmat internarea medicală dispusă prin încheierea din data de 02.06.2009 cu privire la învinuitul (fiul lui și, născut la data de 28.01.1948 în B, CNP -, domiciliat în B,-, sector 2,în prezent internat în cadrul Spitalului Clinic " ").
În baza art. 192 al.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut următoarele aspecte:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală la data de 13.05.2009, sub nr-, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în dosarul nr.1240/P/2008 a solicitat în baza art. 114 Cod penal, internarea medicală în Spitalul de Psihiatrie " a învinuitului.
În cuprinsul sesizării s-a arătat că, prin rezoluția din data de 06.05.2009, a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a început urmărirea penală față de învinuitul, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174 rap. la art.175 lit.i Cod penal, constând în aceea că în data de 05.05.2009, orele 21,00 l-a înjunghiat pe numitul, în zona hemitorace stâng.
Din cercetările efectuate a rezultat că autorul faptei suferă de numeroase afecțiuni de natură psihică, dovadă și actele medicale depuse la dosarul cauzei, fapt ce ridică numeroase semne de întrebare cu privire la discernământul acestuia, învinuitul fiind încadrat drept persoană adultă în grad de handicap accentuat, reținându-se diagnosticul de tulburări comportamentale cu fenomene nevrotice secundare, psihopatie de tip paranoic cu decompensări depresive repetate.
În cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice privind pe învinuitul, acesta fiind internat în acest scop la Spitalul Clinic de Psihiatrie.
În drept, sesizarea s-a întemeiat pe dispozițiile art.114 Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul după ascultarea învinuitului în prezența apărătorului și a procurorului, potrivit art.162 alin. 11din Codul d e procedură penală, a constatat că se impune luarea, în mod provizoriu, a măsurii de siguranță a internării medicale față de acesta, astfel că prin încheierea de ședință din data de 02.06.2009, în temeiul art. 162 Cod de procedură penală a dispus internarea medicală provizorie a învinuitului, în cadrul Spitalului Clinic " ".
În conformitate cu dispozițiile art.162 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța a luat măsuri pentru aducerea la îndeplinire a internării medicale provizorii și totodată, a sesizat comisia medicală competentă să avizeze internarea bolnavilor mintali și a toxicomanilor periculoși.
Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof.Dr. - Comisia de psihiatrie de pe lângă Autoritatea de Sănătate Publică a Municipiului B pentru rezolvarea cazurilor aflate sub incidența art.113, 114 Cod penal a avizat favorabil internarea medicală a învinuitului, conform art.114 Cod penal, în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță, județul B (conform normelor Ministerului Sănătății pentru acest tip de pacienți domiciliați în Municipiul B) (46 dosar instanță).
Tribunalul a observat că în cauză există indicii cu privire la săvârșirea de către învinuit a infracțiunii de omor calificat, acesta prezentând și tulburări comportamentale cu fenomene nevrotice secundare, psihopatie de tip paranoic cu decompensări depresive repetate, cu care este luat în evidența unităților medicale de specialitate încă din anul 1964, dovadă că învinuitul se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, în declarația dată în fața instanței arătând de altfel că fapta sa de a înjunghia victima este pe deplin justificată, față de comportamentul necorespunzător al acesteia. faptei în comunitatea în care locuiește este deosebită, iar prezența în continuare a acestuia în sânul comunității imprimă, prin ea însăși, o stare de pericol extrem de grav, chiar și pentru el însuși.
În consecință, Tribunalul, în temeiul art. 162 alin.4 Cod de procedură penală raportat la art.114 Cod penal, a confirmat internarea medicală dispusă prin Încheierea din data de 02.06.2009 cu privire la învinuitul,în prezent internat în cadrul Spitalului Clinic " ".
Împotriva acestei sentințe, în termen legal (respectiv la data de 21 octombrie 2009)a declarat recurs învinuitul.
Cererea de recurs a învinuitului a fost înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 11 noiembrie 2009, fixându-se prim termen de judecată la data de 17 noiembrie 2009, când judecarea recursului a fost amânată la cererea expresă a recurentului învinuit care a solicitat a i se permite să fie asistat de către un apărător ales.
Atât cu prilejul dezbaterilor asupra recursului desfășurate în ședința publică din data de 24 noiembrie 2009, cât și prin intermediul concluziilor scrise depuse la dosar, în susținerea recursului, la același termen de judecată, recurentul învinuit, asistat juridic de către apărătorul său ales a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: soluția instanței de fond s-a bazat pe considerente care nu sunt reale, în sensul că el nu este cercetat pentru infracțiunea de omor calificat, ci pentru infracțiunea de tentativă de omor; instanța de fond nu a audiat învinuitul și cu privire la persoanele pe care le are în îngrijire pentru a se pronunța în privința acestora, astfel cum prevede art.161 Cod de procedură penală; dispozitivul sentinței recurate este imposibil de pus în executare, deoarece prin acesta se confirmă încheierea din 02 06 2009 privind internarea provizorie și nicidecum avizul ce s-a comunicat instanței în luna august 2008 și care prevede că se impune trimiterea sa la un spital specializat din județul B, ceea ce nu apare precizat în încheierea din 02 06 2009; avizul medical transmis de unitatea spitalicească nu reprezintă un aviz care să se încadreze în prevederile procedurale penale, întrucât acest aviz se referă la necesitatea de a fi internat la un alt spital de specialitate, ceea ce înseamnă că numai acel spital specializat putea da un aviz care să poată fi apreciat ca fiind necesar a fi confirmat de către instanța penală.
În considerarea acestor argumente, recurentul învinuit a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și dispunerea unor măsuri clare în privința internării medicale, sau chiar obligarea sa la tratament medical obligatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul învinuitului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Din actele medicale aflate la dosar, precum și din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.A- din data de 29 06 2009 întocmit de Institutul de Medicină Legală Prof. Dr. Minovici la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, recurentul învinuit este diagnosticat cu serioase afecțiuni psihice, prezentând tulburări comportamentale cu fenomene nevrotice secundare, psihopatie de tip paranoic cu decompensări depresive repetate, afecțiuni pe fondul cărora la data de 05.05.2009, orele 21,00 l-a înjunghiat pe numitul, în zona hemitoracelui stâng, acționând cu un discernământ mult scăzut.
Așadar, dat fiind faptul, că pe de o parte există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către numitul a unei fapte prevăzute de legea penală, împotriva acestuia fiind începută urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev.de art.20 Cod penal rap. la art. 174 -175 lit.i Cod penal, iar pe de altă parte acesta se află într-o stare ce prezintă pericol social, dedusă din legătura cauzală existentă între fapta săvârșită și starea sa de boală psihică, Curtea apreciază că în mod corect Tribunalul a dispus prin încheierea din 02 iunie 2009, luarea, în mod provizoriu, conform art.162 alin.1 Cod de procedură penală, a măsurii de siguranță a internării medicale a învinuitului, în cauză fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev.de art.114 Cod penal pentru luarea acestei măsuri.
Ulterior, în contextul în care Comisia de psihiatrie de pe lângă Autoritatea de Sănătate Publică a Municipiului B pentru rezolvarea cazurilor aflate sub incidența art.113, 114 Cod penal din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie Prof.Dr. a avizat favorabil internarea medicală a învinuitului, conform art.114 Cod penal, în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță, județul B (conform normelor Ministerului Sănătății pentru acest tip de pacienți domiciliați în Municipiul B) (46 dosar fond), în mod justificat instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art.162 alin.4 Cod de procedură penală, confirmând măsura internării medicale provizorii dispusă față de învinuit prin încheierea din 02 iunie 2009, această măsură procesuală căpătând astfel caracter definitiv, pe toată perioada existenței stării de boală psihică ce a determinat luarea măsurii.
În ceea ce privește criticile invocate de către recurentul învinuit față de hotărârea instanței de fond, Curtea le găsește ca fiind lipsite de temei.
Astfel, deși este adevărat că instanța de fond a menționat în mod eronat în considerentele hotărârii recurate că învinuitul ar fi cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat, în realitate fiind vorba despre infracțiunea de tentativă de omor calificat prev.de art.20 Cod penal rap. la art. 174 -175 lit.i Cod penal, Curtea apreciază că o atare deficiență nu are nici o înrâurire asupra temeiniciei soluției dispuse de instanța de fond, întrucât chiar dacă, din fericire, fapta săvârșită de acesta a rămas în stadiul tentativei pedepsibile, aceasta nu înseamnă că ar fi mai puțin gravă și în orice caz, cauza majoră care determină luarea măsurii de siguranță a internării medicale pe parcursul procesului penal o reprezintă starea de pericol pe care o prezintă învinuitul pentru societate, ce decurge din starea psihică anormală a acestuia, pe fondul căreia este expus unui risc major de a săvârși oricând noi fapte prevăzute de legea penală.
În al doilea rând, faptul că instanța de fond nu a procedat în conformitate cu prevederile art.162 alin.5 Cod de procedură penală rap. la art.161 Cod de procedură penală la eventuala înștiințare a autorităților competente în vederea luării măsurilor de ocrotire, nu afectează de asemenea cu nimic legalitatea sau temeinicia soluției de confirmare a măsurii internării medicale provizorii, întrucât pe de o parte în cauză nu există date din care să rezulte că în ocrotirea învinuitului s-ar afla vreo persoană din categoria celor enumerate în art.161 Cod de procedură penală, iar pe de altă parte, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, legiuitorul nu a prevăzut vreo sancțiune care să se răsfrângă asupra însăși legalității sau temeiniciei măsurii procesuale luate față de învinuit sau inculpat.
Referitor la critica potrivit căreia dispozitivul sentinței recurate nu ar putea fi pus în executare, atâta timp cât acesta confirmă măsura internării provizorii dispusă prin încheierea din 02 06 2009 și nu avizul ce s-a comunicat instanței în luna august 2009 și care prevede că se impune trimiterea sa la un spital specializat din județul B, ceea ce nu apare precizat în încheierea din 02 06 2009, Curtea observă că aceasta se bazează pe o interpretare eronată din partea apărării învinuitului, nu numai a dispozițiilor legale aplicabile în materie, ci și a avizului comisiei medicale de specialitate pe baza căruia s-a procedat la confirmarea măsurii provizorii.
Astfel, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.162 alin.3 și 4 Cod de procedură penală rezultă că ceea ce confirmă instanța de judecată prin hotărâre este măsura internării provizorii și nicidecum, așa cum pretinde apărarea învinuitului, avizul comisiei medicale de specialitate, acest aviz fiind absolut necesar pentru confirmarea măsurii, or în cazul de față instanța de fond a dat eficiență în mod corect acestor dispoziții legale, confirmând măsura internării provizorii a învinuitului dispusă prin încheierea de ședință din data de 02 iunie 2009 pe baza avizului comisiei medicale competente - Comisia de psihiatrie de pe lângă Autoritatea de Sănătate Publică a Municipiului B pentru rezolvarea cazurilor aflate sub incidența art.113, 114 Cod penal din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie Prof.Dr. - care a avizat favorabil internarea medicală a acestuia conform art.114 Cod penal. Împrejurarea că în dispozitivul sentinței recurate, instanța nu a precizat și unitatea spitalicească unde urmează a fi pusă în executare măsura internării medicale confirmată în condițiile legii, așa cum se precizează în cuprinsul avizului comunicat de comisia medicală, în care se menționează că potrivit normelor Ministerului Sănătății, pentru acest tip de pacienți, domiciliați în Municipiul B, cum este;i cazul învinuitului, internarea medicală trebuie să se facă în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță, județul B, nu impietează cu nimic asupra punerii în executare a acestei măsuri, fiind pur și simplu o chestiune de ordin administrativ.
Cu privire la criticile vizând legalitatea avizului comisiei medicale de specialitate pe baza căruia Tribunalul a confirmat măsura internării medicale provizorii dispusă față de învinuit, în raport cu împrejurarea că învinuitul își are domiciliul pe raza Municipiului B, Curtea constată că acest aviz a fost dat de comisia competentă, respectiv de Comisia de psihiatrie de pe lângă Autoritatea de Sănătate Publică a Municipiului B pentru rezolvarea cazurilor aflate sub incidența art.113, 114 Cod penal din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie Prof.Dr., iar faptul că această comisie a precizat că potrivit normelor Ministerului Sănătății, pentru acest tip de pacienți, domiciliați în Municipiul B, internarea medicală a învinuitului trebuie să se facă în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță, județul B nu conduce la concluzia că avizarea internării medicale în cazul de față ar cădea în competența acestei din urmă unități spitalicești.
În sfârșit, în ceea ce privește solicitarea învinuitului de a se dispune față de el măsura de siguranță a obligării la tratament medical în condițiile art.113 Cod penal, având în vedere natura și gravitatea sporită a faptei săvârșite și starea acută de pericol social în care se află învinuitul datorită afecțiunilor psihice grave de care suferă, Curtea apreciază că măsura internării medicale a învinuitului răspunde mai eficient atât interesului de proteguirea a acestuia, cât și interesului apărării sociale.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a hotărârii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de învinuitul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul parțial al avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției ȘI Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul învinuit împotriva sentinței penale nr.917/F/20 10 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală obligă pe recurentul învinuit la plata sumei de 125 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 25 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.CC.
Ex.2/15 12 2009
Jud. -
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
