Mandat european de arestare Spete. Sentința 2/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Sentința Nr. 2/
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin
Procuror
La ordine fiind judecarea sesizării formulate de Parchetul din pentru executarea mandatului european de arestare privind pe (), fiul lui și, născut la 26 martie 1976 în I, în prezent deținut în Penitenciarul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă persoana solicitată (), în stare de deținere, asistat de av., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. solicită HG să fie interpelat solicitatul pentru ultima dată cu privire la poziția pe care o are cu privire la cele două mandate.
Instanța procedează la interpelarea persoanei solicitate, poziția acestuia față de executarea celor două mandate europene de arestare fiind consemnată în două procese verbale separat atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alate cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, raportat la datele dosarului dar și față de schimbarea procesuală a condamnatului solicitat care a fost de acord cu predarea dar numai în raport de una din hotărârile care fac obiectul ordinului de comasare, respectiv hotărârea din 03.10.2003, pentru cealaltă refuzând predarea, având în vedere că dispozițiile legale în materie, dispoziții care prevăd printre altele că recunoașterea hotărârii depinde de poziția persoanei solicitate față de mandatul european de arestare, solicită ca instanța să dispună într-o manieră pe care legea o permite: de refuz al predării în ce privește sentința de condamnare la pedeapsa de 6 ani închisoare pe care condamnatul a spus că este de acord să o execute în România și față de această situație să se procedeze la o recunoaștere, pe cale incidentală, a hotărârii și de predare amânată în ce privește sentința de condamnare la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.
Mandatul european de arestare de față a fost emis în baza unui ordin de comasare a celor două sentințe de condamnare a solicitatului la pedepsele de 6 ani închisoare și 5 ani și 6 luni închisoare, însă tot mandate sunt și cele indicate în cererea de executare și partea italiană a emis pentru fiecare sentință un mandat și acestea au fost contopite, așa încât având în vedere că legea română de cooperare judiciară prevede că predarea se face în limitele în care statul român a aderat la această cooperare judiciară internațională iar aceasta în funcție de poziția persoanei solicitate și cum solicitatul are un acord diferit pentru fiecare hotărâre, ordinul de comasare nu va putea fi pus practic în executare.
În situația în care se admite că legea subordonează soluția în funcție de poziția solicitatului, statul român nu este obligat să se supună ordinului de comasare.
Nu prevede Legea 302/2004, modificată, nici o situație care să acopere ipoteza în discuție, dar o soluție totală, fie de predare pentru ambele hotărâri, fie de recunoaștere pentru ambele hotărâri, nu este posibilă.
Conchizând pune concluzii de respingere a cererii de predare, cu consecința recunoașterii Sentinței și a predării amânate în ce privește Sentința, față de acceptul persoanei solicitate și, de asemenea, cu consecințele ce decurg din lege pentru aceste situații, respectiv emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii și a mandatului de arestare, acesta din urmă urmând a fi pus în executare odată cu încetarea afacerilor judiciare ale persoanei solicitate desfășurate pe teritoriul României.
Av. pentru HG persoana solicitate (), având cuvântul, susține că poziția solicitatului față de cele două mandate obligă instanța la soluții raportate tocmai la poziția diferită pe care acesta o are vis-a-vis de cele două condamnări pronunțate în două cauze diferite, la termene diferite. În una din cauze a avut apărător ales și a fost citat la adresa apărătorului ales iar în cealaltă nu a avut cunoștință practic de existența dosarului fiind reprezentat de un apărător din oficiu, lipsind de la orice termen și de la termenul când s-a dat soluția.
Având în vedere poziția autorităților italiene față de sentința dată în cauza în care a avut apărător ales, că nu poate fi rejudecat pentru că a avut cunoștință de acel dosar, a fost prezent la termenul când s-a dispus trimiterea în judecată, este justificată poziția pe care o are persoana solicitată.
În ceea ce privește mandatul emis în baza sentinței solicită ca instanța să dispună respingerea cererii de executare a acestuia în temeiul art. 88 alin. 2 lit.c ind.1 și să procedeze la aplicarea alin. 3, în sensul recunoașterii hotărârii.
Totodată, atunci când instanța va analiza condițiile impuse de art. 116 din lege, solicită a se constata că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. 2 lit. b în sensul respectării dreptului la un proces echitabil.
Curtea Europeană consideră că dreptul de a fi prezent la proces este o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil. Având în vedere că statul italian nu a făcut nici un demers ulterior punerii în libertate de a-i aduce la cunoștință termenele care au urmat și de a-i da posibilitatea solicitatului să fie prezent, spune apărarea că aceasta duce la încălcarea unui proces echitabil. Susținerile făcute de autoritățile italiene în sensul că a renunțat la dreptul de a fi prezent sunt nejustificate, având în vedere că practica Curții Europene a stabilit că invocarea acestuia trebuie să aibă o renunțare echivocă a celui implicat. Ori, în cauză, nu rezultă că acesta a renunțat expres a mai fi prezent chiar dacă acesta avea apărător ales.
În situația în care se va trece peste acest aspect, după ce se va recunoaște această Sentința nr. 260/2002 RG din 13.06.2002 pronunțată de Tribunalul din solicită să se constate că persoana solicitată a executat 1 an în arest preventiv și, în momentul în care se va emite mandatul, să se deducă perioada.
În ce privește Sentința nr. 2428/2003, având în vedere poziția solicitatului care și-a dat consimțământul la predare pentru a fi rejudecat practic în momentul în care va fi trimis, solicită ca instanța să aibă în vedere dispozițiile art. 87 din lege și a dispune amânarea predării până la executarea efectivă a pedepselor ce se vor aplica în cauzele în care este judecată în statul nostru la momentul de față, având în vedere că legiuitorul prevede această situație în acele dispoziții în care prevede amânarea și pentru a nu se ajunge la alte neînțelegeri înainte de executarea pedepselor și finalizarea procedurilor în România.
Față de criticile aduse de apărare cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 116, reprezentantul parchetului susține că, în raport de precizările făcute de autoritățile italiene cu privire la cercetarea persoanei, punerea în libertate, a avut avocat ales, a stabilirii domiciliului inculpatului la domiciliul apărătorului, nu se poate spune că nu au fost respectate dispozițiile unui proces echitabil și nu rezultă un impediment la recunoașterea hotărârii, și solicită ca instanța să respingă excepția invocată.
Persoana solicitată (), având cuvântul, refuză predarea pentru Sentința nr. 260/2002 RG din 13.06.2002 pronunțată de Tribunalul din, rămasă definitivă la 31.10.2002 și cere să execute pedeapsa în România, în situația în care se va recunoaște pedeapsa aplicată și să fie amânată predarea pentru cea de a doua sentință, respectiv Sentința nr. 2428/2003 RG din 03.10.2003 pronunțată de Tribunalul din, rămasă definitivă la 08.11.2004.
Curtea
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI sub nr- Procuratura din - domnul vice-procuror - a solicitat executarea a două mandate europene de arestare emise la 11 martie 2008 pe numele lui () și predarea acestuia în scopul executării pedepselor aplicate prin Sentința nr. 260 din 13.06.2002 pronunțată de Tribunalul din, rămasă definitivă la 31.10.2002 și Sentința nr. 2428 din 3.10.2003 pronunțată de Tribunalul din, rămasă definitivă la 8.11.2004.
europene de arestare au fost emise în baza Sentinței nr. 260 din 13.06.2002 pronunțată de Tribunalul din, rămasă definitivă la 31.10.2002, a Sentinței nr. 2428 din 3.10.2003 pronunțată de Tribunalul din, rămasă definitivă la 8.11.2004 și a Ordinului de executare emis de Procuratura de pe lângă Tribunalul din - Executări Penale 140/2005 - 10/2005 din 25 ianuarie 2005 (cumul de pedepse).
Prin sentința nr. 260 din 13.06.2002, pronunțată de Tribunalul din, secția I, rămasă definitivă la 31.10.2002, persoana solicitată () a fost condamnată la pedeapsa principală de 6 (șase) ani închisoare și 20.000 euro amendă și pedepsele accesorii constând în interdicția continuă de la funcțiile publice și interdicția legală pe perioada pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de exploatarea prostituției minorilor, prev. de art. 110, 600 bis Cod penal italian, reținându-se în sarcina sa că a favorizat și a exploatat prostituarea unei fetițe de 16 ani, reținând pentru sine împreună cu un complice câștigul fetei care urca la circa 600 euro pe zi, faptă comisă la în perioada septembrie 2000 - 27 noiembrie 2000, infracțiunea având corespondent în legislația română în dispozițiile art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. cu limite speciale de pedeapsă cuprinse între 5 și 15 ani închisoare.
Prin Sentința nr. 2428 din 3.10.2003 pronunțată de Tribunalul din, rămasă definitivă la 8.11.2004, () a fost condamnat la pedeapsa principală de 5 ani și 6 luni închisoare și pedepsele accesorii constând în interdicția continuă de la funcțiile publice, interdicția legală pe perioada pedepsei și interdicția continuă de la exercitarea tutelei și curatelei pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și de exploatarea și favorizarea prostituției prev. de art. 609 bis Cod penal italian și art. 81, art. 110 Cod penal italian, art. 3 alin.1 nr. 8 alin. 4 nr. 1 și 7 din Legea nr. 75/1958, reținându-se că la data de 23.01.2002, în, a violat-o pe, iar, în perioada 24 ianuarie 2002 până la jumătatea lunii februarie 2002 favorizat și a exploatat, în concurs cu alții și în executarea aceluiași plan criminal prostituarea numitei și a altei femei, constrângându-le prin violență și amenințări directe chiar și către rude să se prostitueze și să predea câștigul din activitate, infracțiuni ce au corespondent în legea română în dispozițiile art. 197 alin.1 Cod penal și art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin.2 Cod penal.
La data de 10 ianuarie 2005 - Procuratura de pe lângă Tribunalul din - de Executări Penale - pe baza sentințelor penale nr. 260/2002 și 2428/2003 pronunțate de Tribunalul din și în urma cumulării celor două pedepse aplicate persoanei solicitate () și a deducerii perioadei arestului preventiv - a emis ordinul de executare a pedepsei finale rămasă de ispășit - 10 ani și 6 luni închisoare și 20.000 euro amendă.
Persoana solicitată a fost identificată și adusă în fața instanței.
În cadrul procedurii prevăzute de art. 90 din Legea nr. 302/2004 s-a fixat termen în ședință publică cu citarea persoanei solicitate și s-a procedat la informarea acesteia asupra existenței mandatelor europene de arestare emise împotriva sa, asupra conținutului acestora, asupra posibilității de a consimți la predarea către statul membru emitent, precum și cu privire la drepturile sale procesuale.
În derularea procedurii, conform art. 90 alin. 4 și 7 din Legea nr. 302/2004 instanța a dispus audierea persoanei ce nu a formulat obiecțiuni privind identitatea și a declarat că a cunoscut despre existența procesului penal ce s-a finalizat cu pronunțarea Sentinței nr. 260/2002, cauză în care a fost arestat preventiv și a avut apărător ales.
Cu privire la cea de-a doua hotărâre de condamnare - Sentința nr. 2428/2003 - a declarat că nu a fost citat sau informat în alt mod cu privire la existența acestui proces.
În aceste condiții, prin declarația datăpersoana solicitată a precizat că este de acord cu predarea sa în Italia în scopul executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoareaplicate prin Sentința nr. 2428/2003 a Tribunalului din cu condiția acordării garanției că are posibilitatea să obțină rejudecarea cauzei în statul membru emitent, în prezența sa, predarea urmând a fi amânată până la finalizarea procedurilor penale derulate împotriva sa în Româniașia refuzat predarea în scopul executării pedepsei aplicate prin Sentința nr. 260/2002 a Tribunalului, solicitând a se proceda la recunoașterea acestei hotărâri de condamnare cu consecința emiterii unui mandat de executare a pedepsei în România.
Poziția procesuală a persoanei solicitate ce a consimțit la predarea către autoritățile judiciare emitente în scopul executării pedepsei aplicate prin Sentința nr. 260/2002 pronunțată de Tribunalul din și nu a renunțat la efectele conferite de regula specialității a fost consemnată în procesul-verbal semnat de judecător, grefier, apărător și persoana solicitată, conform dispozițiile art. 90 alin. 5 din Legea nr. 302/2004.
Având în vedere că persoana solicitată este cetățean român și a declarat că refuză să execute pedeapsa aplicată prin sentința 260/2002 a Tribunalului din, posibilitate oferită de art. 88 alin.2 lit.1din Legea nr. 302/2004 potrivit căruia autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoare sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, instanța, în baza art. 88 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 - fiind incident exclusiv acest motiv de refuz - a solicitat autorităților judiciare italiene transmiterea de copii certificate în extenso a hotărârilor de condamnare nr. 2448/2003 din data de 3.10.2003 a Tribunalului, rămasă definitivă la 08.11.2004 și nr. 60/2002 din data de 13.06.2002 a Tribunalului, rămasă definitivă la 31.10.2002 cu mențiunea rămânerii definitive a hotărârilor menționate și precizarea perioadei reținerii sau arestării persoanei în fiecare din cele două cauze, precum și data eliberării acestuia, cât și copia certificată a ordinului de executare cu nr. 140/2005 - 10/2005 emis de Parchet la data de 25 ianuarie 2005 privind cumulul de pedepse, informând autoritatea emitentă asupra scopului solicitării documentelor anterior indicate.
De asemenea, față de dispozițiile art. 87 alin. 1 lit."a" din Legea nr. 302/2004 - hotărârea de condamnare fiind pronunțată în lipsă, instanța a solicitat autorității judiciare emitente și garanția că persoana solicitată are posibilitatea să obțină rejudecarea cauzei în statul membru emitent, în prezența sa.
La dosarul cauzei au fost transmise: - sentința nr. 2003NC/2003 (nr. 2428/2003 Registrul General) - nr. 5614/2002, emisă la data de 03.10.2003 de către Tribunalul Ordinar din, secția 5, confirmată la data de 16.09.2004 de Curtea de Apel, rămasă definitivă la data de 08.11.2004; - mandatul european de arestare emis în baza sentinței nr. 260/2002 RG. Din 13.06.2002 a Tribunalului din; - sentința nr. 260/02 13.06.2002 (nr. 2156/02. sentințe) a Tribunalului Ordinar din, rămasă definitivă la data de 31.10.2002; - mandatul european de arestare emis în baza sentinței nr. 2428/2003 RG din 03.10.2003 a Tribunalului din; - Ordinul de executare emis de Procuratura de pe lângă Tribunalul din - Executări penale - 140/2005 - 10/2005 din 25 ianuarie 2005 privind cumulul de pedepse, traducerea acestora fiind dispusă de instanța de executare.
Procuratura din a comunicat instanței că, dacă este extrădată persoana solicitată are dreptul să solicite potrivit art. 175 alin. 2 și 2 bis Cod procedură penală italian, repunerea în termen pentru a propune atacarea sentinței în scopul obținerii unui nou proces, fiind asigurate astfel garanțiile la care se face referire în art. 87 alin. 1 lit.a din Legea nr. 302/2004.
În urma verificărilor efectuate cu privire la procesele penale aflate pe rolul instanței românești în care persoana solicitată () este cercetată, instanța constată următoarele:
Împotriva persoanei solicitate, Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Iași, la data de 25. 07.2005 pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului (), iar, prin rechizitoriul nr. 15 D/P/2004 a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: - trafic de persoane, faptă prev. și ped. de art. 12 alin.1, 2 din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen.; - trafic de minori, faptă prev. și ped. de art. 13 alin.1,2,4 din legea 678/2001 cu art. 41 alin.2 Cod Penal; - constituirea unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 din Legea 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a pen. reținându-se, în sarcina sa, în fapt, că în cursul anului 2003 inculpatul a creat o grupare infracțională în care i-a cooptat pe inculpații, și, concubina sa, grupare care s-a ocupat de racolarea prin fraudă a unui număr de peste 50 de tinere minore și majore de pe raza județelor I și V pe care le-au dus în Polonia și în Italia unde au fost obligate să practice prostituția în folosul grupării care a obținut câștiguri importante, respectiv peste 200.000 de euro în perioada 2003 - 2005
Cauza este înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr- și se află în faza cercetării judecătorești, în prima instanță, inculpatul fiind arestat preventiv prin încheierea din 28.03.2005 (mandat de arestare preventivă nr. 46/28.03.2005) ulterior măsura arestării preventive fiind înlocuită cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 1451.pr.pen. prin încheierea din 22.11.2005.
Persoana solicitată () este cercetată și în cauza penală nr- înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, fiind trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 3632/P/2009 din 15.04.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, pentru comiterea infracțiunilor de: - ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 și 2.pen. cu aplic. art. 37 lit.a pen.; - lovire și alte violențe, prev. de art. 180 alin.2 pen. cu art. 37 lit.a pen.; - vătămare corporală, prev. de art. 181.pen. cu art. 37 lit.a pen. toate cu aplic. art. 33 lit.a și b pen, reținându-se, în fapt, că în dimineața zilei de 21.03.009, împreună cu alte persoane, în timp ce se afla în clubul "" din municipiul I, au aplicat mai multe lovituri cu bâte și răngi părților vătămate și, cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 55-57 și, respectiv, 7-9 zile de îngrijiri medicale, totodată, acțiunile sale (conjugate cu alte celorlalți inculpați) cauzând o stare generală de și teroare în rândul persoanelor prezente în club și aducând o atingere deosebit de gravă liniștii și ordinii publice.
În această cauză, persoana solicitată în calitate de inculpat, a fost arestată preventiv prin încheierea din 22.03.2009 (mandat de arestare preventivă nr. 27/U din 22.03.2009) iar, la data de 5 februarie 2010, Judecătoria Iașia menținut măsura arestării preventive până la data de 05.04.2010.
Cauza se află în faza cercetării judecătorești în primă instanță.
În raport cu cele expuse anterior, în cadrul controlului exercitat de instanță în condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 302/2004, asupra mandatelor de arestare emise la data de 11 martie 2008 de către Procuratura din pe numele cetățeanului român () în vederea executării pedepsei, mandate întemeiate pe Sentințele nr. 260/2002 și 2428/2003 pronunțate de Tribunalul Ordinar din și Ordinul de executare emis de Procuratura de pe lângă Tribunalul din - Executări penale - 140/2005 - 10/2005 din 25 ianuarie 2005 privind cumulul de pedepse, Curtea constată următoarele:
Cu privire lamandatul european de arestareemis de autoritatea judiciară italiană în scopul executării pedepsei aplicate prin Sentința nr. 260 din 13.06.2002 pronunțată de Tribunalul din, rămasă definitivă la 31.10.2002, având în vedere că persoana solicitată este cetățean român și refuză să execute pedeapsa aplicată în statul membru emitent constată că sunt incidente dispozițiile art. 88 alin.3 raportat la art. 88 alin.2 lit.1din Legea nr. 302/2004 ce prevăd că într-o asemenea situație, instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte, procedează la recunoașterea, pe cale incidentală, a hotărârii penale străine de condamnare.
În consecință, ținând seama și de dispozițiile art. 116, 117 și 119 din Legea nr. 302/2004 ce reglementează procedura de recunoaștere a hotărârilor străine de condamnare în România, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile legale menționate pentru recunoașterea efectelor Sentinței nr. 260 din 13.06.2002 pronunțată de Tribunalul din, rămasă definitivă la 31.10.2002 prin care () a fost condamnat la pedeapsa principală de 6 ani închisoare și 20.000 euro amendă și pedepsele accesorii constând în interdicția continuă de la funcțiile publice și interdicția legală pe perioada pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de exploatarea prostituției minorilor prev. de art. 110, 600 bis Cod penal italian - încadrare corespunzătoare în Codul penal român fiind cea de trafic de minori prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, persoana solicitată, prin apărător a susținut că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 116 lit. "b" din Legea nr. 302/2004, respectiv că nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale întrucât hotărârea de condamnare a fost pronunțată în lipsă deși nu a renunțat în mod expres la dreptul de a fi prezent la judecată.
Susținerile sale nu pot fi primite.
Din hotărârea de condamnare și din informațiile furnizate de autoritatea judiciară emitentă rezultă că a fost citat la termenul audienței preliminare la data de 26.11.2001 când a fost prezent în stare de arest, i s-a adus la cunoștință fapta pentru care este chemat să răspundă, data și locul oficierii judecății și avertizarea că în cazul în care nu se prezintă va fi judecat în lipsă.
De asemenea, la aceeași dată a fost eliberat din închisoare și și-a ales domiciliul pe lângă apărătorul ales ce a fost prezent la toate audierile de dezbateri, extrasul din sentința pronunțată în lipsă fiind comunicat apărătorului ales ceea ce valorează ca mijloc de efectivă cunoaștere a sentinței de condamnare dispuse.
În raport cu cele menționate, se constată că au fost asigurate toate garanțiile necesare conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului pentru ca judecarea "in absentia" să corespundă exigențelor art. 6 din Convenție.
Avându-se în vedere dispozițiile art. 117 alin. 4 din Legea nr. 302/2004 ce prevăd că instanța, în situația recunoașterii hotărârii penale străinetrebuie să substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsă neexecutat o pedeapsă corespunzătoare potrivit legii penale române, precum și dispozițiile art. 2 lit.k din Legea nr. 302/2004 ce definesc termenul de "condamnare" - orice pedeapsă sau măsură de siguranță aplicată ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, Curtea va dispune executarea de către condamnatul () pe teritoriul României a pedepsei principale de 6 ani închisoare și a pedepsei accesorii prev. de art. 71 și 64 lit.a teza a-II-a și b Cod penal, prin substituirea pedepsei principale și accesorii aplicate de statul străin cu pedeapsa principală și accesorie corespunzătoare legii penale române.
Pedeapsa amenzii în cuantum de 20.000 euro aplicată alături de pedeapsa închisorii prin hotărârea străină de condamnare nu are corespondent în dreptul penal român ce nu prevede pentru comiterea unei infracțiuni o pedeapsă cumulativă închisoare și amendă, aceasta din urmă fiind prevăzută doar ca alternativă a pedepsei închisorii.
În ce privește interdicțiile aplicate prin hotărârea penală străină ca pedepse accesorii, acestea își găsesc corespondent în dispozițiile art.71, 64 lit.a teza a-II-a și b Cod penal român ce prevăd pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Se va deduce din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată perioada arestului preventiv executată în închisoarea din de la data de 27.11.2000 până la data de 26.11.2001 (1 an).
În baza art. 88 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 420 Cod procedură penală se va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei la data pronunțării prezentei hotărâri.
II. Cu privire lamandatul european de arestare emis la 11 martie 2008 de Procuratura Republici din pe numele cetățeanului () în scopul executării pedepsei aplicate prin Sentința nr. 2428/2003, Curtea constată că este întemeiată sesizarea autorității judiciare italiene privind executarea acestui mandat european de arestareîn condițiile în care nu există nici un motiv de refuz obligatoriu al executării, persoana solicitată a consimțit la predare și prin punerea sa în executare nu se aduce nici o atingere dreptului la un proces echitabil al persoanei solicitate, aceasta având, potrivit legislației italiene, posibilitatea să ceară repunerea în termen pentru a propune atacarea sentinței de condamnare și rejudecarea sa.
Având în vedere că persoana solicitată este judecată de autoritățile judiciare române pentru fapte diferite decât cele care motivează mandatul european de arestare și raportat la faza procesuală a cauzelor penale în care persoana solicitată este judecată, gravitatea faptelor ce constituie obiectul actelor de trimitere în judecată și pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, respectiv a obligării de a nu părăsi țara, instanța, în baza art. 97 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 va amâna predarea persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzelor penale nr- înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, nr- înregistrată pe rolul Tribunalului Iași și executarea pedepsei închisorii dispusă conform mandatului de executare emis în baza prezentei hotărârii, executarea imediată a mandatului european de arestare nefiind oportună și nici benefică rezolvării cauzelor penale în care este cercetat () pe teritoriul României.
În baza art. 90 alin. 13 și art. 94 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 se va dispune arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, mandatul de arestare emis urmând a fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
Având în vedere poziția procesuală diferită adoptată de persoana solicitată () față de cele două mandate europene de arestare emise în scopul executării pedepselor aplicate prin cele două hotărâri de condamnare și de soluțiile dispuse prin prezenta hotărâre în cadrul de reglementare stabilit de Legea nr. 302/2004, Curtea constată că nu se poate da eficiență Ordinului de executare emis de Procuratura de pe lângă Tribunalul din - Executări Penale - 140/2005 10/2005 la data de 25 ianuarie 2005, ce a vizat cumulul celor două pedepse și executarea lor simultană.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 302/2004 cheltuielile judiciare avansate vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
Hotărăște:
În baza art. 94 și art. 88 alin.2 lit. "1" din Legea nr. 302/2004, respinge sesizarea formulată de Procuratura din - domnul vice-procuror - privind executarea mandatului european de arestare - nr. referință dosar 10/2005 - emis la 11.03.2008 față de persoana solicitată ()(fiul lui și al lui, născut la 26 Martie 1976 în I, cu domiciliul în sat, comuna, județul I, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Iași) în scopul executării pedepsei de 6 (șase) ani închisoare și 20.000 euro amendă aplicate prin Sentința nr. 260/2002 RG din 13.06.2002 pronunțată de Tribunalul din, rămasă definitivă la 31.10.2002.
În temeiul art. 88 alin. 3 raportat la art. 119, 117 alin. 4 și 116 din Legea nr. 302/2004 recunoaște Sentința nr. 260/2002 RG din 13.06.2002 pronunțată de Tribunalul din, rămasă definitivă la 31.10.2002 prin care a fost condamnat (), cetățean român, la pedeapsa principală de 6 (șase) ani închisoare și 20.000 euro amendă și pedepsele accesorii constând în interdicția continuă de la funcțiile publice și interdicția legală pe perioada pedepsei.
Dispune executarea de către condamnatul () pe teritoriul României a pedepsei principale de 6 ani închisoare și a pedepsei accesorii prevăzute de art. 71, 64 lit.a teza a-II-a și b Cod penal, prin substituirea pedepselor conform art. 117 alin.4 din Legea nr. 302/2004.
Deduce din pedeapsa de 6 ani închisoare perioada arestului preventiv executată în . din de la data de 27.11.2000 până la data de 26.11.2001.
În baza art. 88 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 420 Cod procedură penală dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei la data pronunțării prezentei hotărâri.
II. În baza art. 94 din Legea nr. 302/2004 admite sesizarea formulată de Procuratura din - domnul vice-procuror - privind executarea mandatului european de arestare - nr. referință dosar 10/2005 - emis la data de 11 martie 2008 în scopul executării pedepsei de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 2428/2003 RG din 03.10.2003 pronunțată de Tribunalul din, rămasă definitivă la 08.11.2004.
În baza art. 97 alin.1 din Legea nr. 302/2004 dispune amânarea predării persoanei solicitate () până la soluționarea definitivă a cauzelor penale nr- înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași și nr- înregistrată pe rolul Tribunalului Iași și executarea pedepsei dispusă conform mandatului de executare emis în baza prezentei hotărâri, în baza consimțământului persoanei solicitate.
În baza art. 90 alin. 13 și art. 94 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 dispune arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, mandatul de arestare emis urmând a fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
III. În baza art. 88 alin.3 din Legea nr. 302/2004 respinge recunoașterea Ordinului de executare emis de Procuratura de pe lângă Tribunalul din - Executări penale - 140/2005 - 10/2005 din 25 ianuarie 2005 privind cumulul de pedepse.
În baza art. 20 din Legea nr. 302/2004 cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă în ce privește dispoziția de amânare a predării persoanei solicitate.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare pentru celelalte dispoziții ale hotărârii.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 februarie 2010.
Președinte
- - Grefier
- -
Red.
Tehn.
2 ex/19.02.2010
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu
