Mandat european de arestare Spete. Sentința 27/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 27/F DOSAR NR-
Ședința publică de la 16 martie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Barbu
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- - procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
S-a luat în examinare cererea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul, la data de 19 noiembrie 1999 referitor la persoana solicitată.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă persoana solicitată, în stare de libertate, asistat de avocat, apărător ales.
Procedură îndeplinită.
Se constată depus la dosar prin registratura instanței răspunsul la solicitarea adresată Spitalului Clinic Județean de Urgență B, din care rezultă că numitul nu a fost internat în anii 1990, 1991, 1992 în acea unitate spitalicească, împrejurare constatată în urma verificărilor efectuate în arhiva instituției.
Reprezentanta parchetului apreciază că se impune a i se lua persoanei solicitate un supliment de declarație pentru a face precizări în legătură cu împrejurările și modul în care a fost amprentat.
Referitor la relațiile solicitate de la Parchetul apreciază că acestea nu mai sunt necesare având în vedere că numărul de zile de îngrijiri medicale nu influențează în nici un fel calculul termenului de prescripție.
Instanța apreciază proba solicitată de reprezentanta Ministerului Public ca fiind pertinentă și utilă soluționării cauzei astfel că o admite iar ca o consecință procedează la ascultarea persoanei solicitate care va face precizări în legătură cu împrejurările și modul în care i s-au luat amprentele.
Întrucât numărul de zile de îngrijiri medicale nu au nici o influență în ce privește calculul termenului de prescripție, apreciază că relațiile solicitate de la Parchetul nu mai sunt utile soluționării cauzei astfel încât constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților la dezbateri potrivit dispozițiilor art. 340. pr.pen.
Reprezentanta parchetului învederează instanței că Înalta Curte de Casație și Justiție într-o speță similară a considerat motiv de refuz la predare situația în care răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeia mandatul european de arestare s-a prescris. Depune în acest sens la dosar decizia nr. 3141 din 12 iunie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Susține că în prezenta cauză se impune punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul, arestarea persoanei solicitate și predarea acesteia către autoritățile judiciare emitente, având în vedere că prescripția răspunderii penale constituie un motiv facultativ al refuzului la predare, o opțiune a instanței.
Ori în cauza dedusă judecății persoana solicitată este acuzată de o infracțiune gravă și a fost identificată ca fiind autorul acesteia pe baza amprentelor digitale.
Așa fiind pentru o bună colaborare instituțională în materie penală internațională apreciază că se impune predarea persoanei solicitate autorităților judiciare care au emis mandatul european de arestare.
Avocat invocă dispozițiile art. 88 (1) lit.g din legea nr. 302/2004 care prevăd posibilitatea de a refuza mandatul european de arestare în situația în care, potrivit legii române, răspunderea pentru faptele reținute în sarcina persoanei solicitate s-a prescris.
Susține în continuare că în acea perioadă persoana solicitată nu s-a aflat pe teritoriul statului, fiind internat în spital în România, fără însă a putea explica de ce unitatea spitalicească în care acesta a fost internat nu este în măsură să depună la dosar documente justificative.
Persoana solicitată, având ultimul cuvânt, precizează că sunt persoane care au cunoștință de faptul că în perioada în care s-a comis fapta reținut în sarcina sa era internat la Spitalul Județean Își însușește solicitarea apărătorului său de respingere a cererii privind predarea către autoritățile judiciare
CURTEA
Asupra sesizării de față:
Curtea a fost sesizată funcție de prevederile art. 89 (1) din legea nr. 302/2004 cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate și predarea sa temporară autorității judiciare emitente; deținătoare a mandatului european de arestare din 19 noiembrie 1999 emis de Tribunalul d e Primă Instanță.
Cercetând cuprinsul mandatului Curtea reține că persoana solicitată este învinuită că în data de 24 noiembrie 1991, în concurs cu alte persoane, a pătruns pe baza unui plan întocmit în prealabil în locuința unei persoane pe care au agresat-o în scopul de aod eposeda de anumite bunuri, amenințând-o cu producerea unui rău injust de natură aoa larma, lăsând-o legată după părăsirea de către aceștia a locuinței și a împosedării lor ilicite.
Acesta a fost identificat pe baza amprentelor digitale găsite la fața locului expediate prin Interpol către B, iar după identificarea sa ca suspect s-a emis la data de 19 noiembrie 1999 un mandat de arestare iar la 10 noiembrie 2008 fost inițiată procedura de dare în urmărire prin intermediul unui mandat european de arestare.
Conform prevederilor Codului penal urmare a emiterii mandatului de arestare s-a întrerupt cursul prescripției răspunderii penale, ștergându-se timpul scurs anterior actului întreruptiv, moment de la care a început a se calcula un nou termen de prescripție care s-ar împlini abia la 18 noiembrie 2019.
Dar, potrivit art. 88 (2) lit.g din legea nr. 302/2004 autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci când potrivit legislației române răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul ori executarea pedepsei s-au prescris dacă faptele ar fi căzut în competența autorităților române. Or, relativ la infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina persoanei solicitate și prevăzută de Codul penal român în vigoare în cursul anului 1991 (cel publicat în Buletinul Oficial din 1973, republicat prin legea nr. 20/1990), a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, a cărui termen a început a curge de la data săvârșirii faptei oricâte întreruperi ar interveni. Acest termen este cel prevăzut de art. 122 lit.b Cod penal, respectiv 15 ani în ipoteza producerii consecințelor prev. de art. 182 Cod penal și 12 ani în situația consecințelor de la art. 180 alin.2 Cod penal, bineînțeles având în calcul plafonul maxim de pedeapsă consacrat de Codul penal atunci aplicabil (10 ani, respectiv 8 ani închisoare).
Văzând momentul materializării faptei ce formează obiectul mandatului european de arestare (24 noiembrie 1991) ținând cont că prescripția specială a răspunderii penale operează prin simpla trecere a timpului, fără a fi condiționată de ceva anume, că la calcularea termenului de prescripție se are în vedere pedeapsa prevăzută de legea în vigoare la momentul săvârșirii faptei (în speță Codul penal din 1973), Curtea reține că în speță s-a împlinit termenul de prescripție specială ce operează independent de numărul întreruperilor, fiind astfel depășit cu încă J termenul de prescripție prev. de art. 122 Cod penal.
Funcție de limitele speciale de pedeapsă aferente infracțiunii de tâlhărie în art. 211 Cod penal (închisoarea de la 3 la 8 ani dacă vătămarea a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile sau asistăm la vreuna dintre urmările arătate în art. 181 Cod penal, respectiv închisoarea de la 5 la 15 ani a avut vreuna din urmărire arătate în art. 182 Cod penal), de modalitatea calculării termenului de prescripție specială, de efectele împlinirii termenului prevăzut de lege, efecte care se produc automat, înlăturând posibilitatea aplicării sancțiunilor de drept penal, curtea constatând că potrivit legislației române răspunderea pentru infracțiunea în discuție s-a prescris, văzând că acest aspect poate constitui un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, respinge sesizarea bazată pe dispozițiile legii nr. 302/2004, revocând în consecință și măsura preventivă dispusă prin încheierea de ședință din 28 februarie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 94 (1) raportat la art. 88 (2) lit.g din legea nr. 302/2004
Respinge cererea privind predarea persoanei solicitate fiul lui și, născut la data de 10 septembrie 1969 în B, CNP -, domiciliat în B, str. - nr. 4,.1, județul B cu domiciliul efectiv în B,-, județul B, către autoritatea judiciară ă emitentă a mandatului european de arestare, respectiv către Parchetul din deținător al mandatului de arestare din 19 noiembrie 1999 emis de Tribunalul d e Primă Instanță în dosarul nr. 503 Gs 4221/99.
Revocă măsura obligării de a nu părăsi localitatea B dispusă față de persoana solicitată prin încheierea de ședință din 28 februarie 2009.
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 16 martie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. MB/16.03.2009
Dact.BD/17.03.2009
- 2 exemplare -
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu
