Mandat european de arestare Spete. Decizia 349/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 3028/2/2008
1137/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 349
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 2: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 3: Veronica Cîrstoiu
GREFIER: - -
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit recurentul-inculpat pentru care a răspuns apărător din oficiu cu delegație de substituire a apărătorului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, considerând că în conformitate cu art. 13 din CEDO, inculpatul are dreptul la o cale de atac efectivă.
Având în vedere faptul că inculpatul nu are un permis permanent în regatul Suediei, a dobândit dreptul de muncă și statutul de refugiat, consideră că în mod corect s-a dispus emiterea mandatului european de arestare, statuând de către Regatul Suediei, că în cazul unei extrădări, inculpatul prezintă riscul de a fi supus unor persecuții politice din cauza convingerilor sale religioase.
Apărătorul solicită a se avea în vedere art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 6 apreciind că inculpatul are dreptul la un proces echitabil.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca inadmisibil, apreciind față de dispozițiile prev în legea 302/2004 că dispozițiile din CEDO nu se pot substitui legislației naționale chiar dacă normele de drept comunitar fac parte integrantă din sistemul de drept românesc, astfel nu se poate înlătura o normă de drept românesc atâta timp cât aceasta se aplică în mod prioritar. Dispozițiile legii 302/2004 nu prevede o cale de atac împotriva încheierilor prin care se soluționează un mandat european de arestare.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului ca inadmisibil și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul din oficiu apreciază că se poate reține această cale de atac având în vedere art. 13 din CEDO și faptul că România este membră a Uniunii Europene iar CEDO face parte integrantă din dreptul intern.
Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul pe fond, apreciază încheierea Tribunalului București ca fiind legală și temeinică, considerând că instanța în mod corect a dispus emiterea mandatului european de arestare nr. 26/14.04.2008, având în vedere dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a și art. 83 alin. 2 din titlul 3 al legii 302/2004.
CURTEA
Deliberând, constată că prin încheierea din 14.04.2008, Tribunalul București - Secția I-a Penală a dispus emiterea mandatului european de arestare nr. 26/14.04.2008, privind pe, fiul lui și, născut la data de 13.03.1952, în comuna, județul
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 81 alin. 1 lit. a rap. la art. 83 alin. 2 din Titlul III al Legii nr. 302/2004.
Astfel, prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 15.04.2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o durată de 30 zile, începând cu data încarcerării.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, însă aceasta a fost respins prin încheierea nr. 565/16.11.2005, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală.
În fapt, s-a reținut că inculpatul în perioada decembrie 2001 - martie 2004, împreună cu alți 17 învinuiți a constituit în interiorul Asociației de Integrare Spirituală în, un grup infracțional organizat, ce acționa coordonat, în baza unei structuri ierarhice piramidale bine stabilite, sub conducerea autoritară inculpatului, în scopul comiterii infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a coroborate cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru a obține beneficii materiale și financiare.
A mai reținut prima instanță că în perioada 2003 - 2004, inculpatul, deși nu poseda pașaport valabil (întrucât acestuia îi fusese ridicat de organele judiciare la data de 29.03.2004) a ieșit din România, prin trecerea ilegală a frontierei de stat, fiind reținut la data de 04.04.2005 de organele de poliție suedeze în orașul (Suedia).
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, critica sa vizând nelegalitatea încheierii din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul București.
Susține inculpatul, prin apărător, că potrivit art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, are dreptul să exercite în mod efectiv o cale de atac, iar potrivit art. 6 și 14 din aceeași convenție are dreptul la un proces echitabil.
Examinându-se încheierea recurată prin prisma motivului invocat, precum și din oficiu, potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală se constată că recurs este inadmisibil.
Procedura de emitere a mandatului european de arestare este reglementată de art. 81 din Legea nr. 302/2004.
Dispozițiile Legii nr. 302/2004 nu prevăd o cale de atac împotriva încheierilor prin care se soluționează un mandat european de arestare.
În opinia recurentului, judecătorul român care emite mandatul european de arestare trebuie să facă acest lucru în prezența unui avocat ales sau numit din oficiu, iar încheierea pronunțată ar trebui să fie atacată.
Aspectele semnalate de recurent au fost rezolvate pe calea recursului în interesul legii, sens în care Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - a statuat, prin Decizia nr. 39/22.09.2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161/16.03.2009 că mandatul european de arestare are drept scop asigurarea aducerii cât mai curând în țară a persoanei suspectate de a fi comis o infracțiune sau care a fost condamnată definitiv în România, nefiind o procedură jurisdicțională.
De altfel, ar fi fost inutilă și inoportună parcurgerea unei alte proceduri jurisdicționale în acest sens, câtă vreme însăși dispoziția de arestare a parcurs etapele în care au fost asigurate garanțiile privind dreptul la apărare și căile de atac.
Având în vedere cele ce preced, se va respinge ca inadmisibil recursul inculpatului, potrivit dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 14.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./01.04.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Risantea GăgescuJudecători:Risantea Găgescu, Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu
