Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 1143/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 260 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 1143
Ședința publică de la 17 2009
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu JUDECĂTOR 2: Mirela Ciurezu Gherghe
Judecător - - -
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 09 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală având ca obiect recursul formulat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 200 de la 29 iunie - al Tribunalului Dolj - Secția Penală, privind pe intimatul - inculpat.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura completă, din ziua dezbaterilor.
Deliberând
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 415 din data de 19 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a dispus în baza art. 260 alin. 1 Cod penal, condamnarea inculpatului - fiul lui G și, născut la data de 23.06.1982 în C, domiciliat în C,-, jud. D, CNP -, la pedeapsa de 1 an închisoare;
În baza art. 85 Cod penal, s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1174/27.03.2007 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 305/31.10.2007 a Tribunalul Dolj pe care o contopește cu pedeapsa aplicată mai sus în pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare;
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b Cp pe durata executării pedepsei.
S-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă, domiciliat în C,- și obligă inculpatul la plata sumei de 3.000 lei daune morale.
În baza art.191 Cod Procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Pentru pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 24.09.2007, a fost înregistrată plângerea petentului împotriva rezoluției nr. 2199/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că numitul, prin mărturie mincinoasă, a relatat fapte și întâmplări ce au dus la condamnare sa, în condițiile în care acest martor nu a fost prezent la locul faptei și nici nu a fost observat de o altă persoană, martorii de la urmărirea penală declarând că nu l-au văzut și nici nu-l cunosc.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a constatat că declarația martorului din data de 13.10.2005, dată în dosarul nr. 18962/2004 al Judecătoriei Craiova, vizează elemente esențiale ale cauzei ce îl privea pe inculpatul.
Față de împrejurările menționate mai sus, prin sentința penală nr. 589/29.02.2008 a Judecătoriei Craiova, s-a admis plângerea petentului, s-a desființat rezoluția nr. 2199/P/2006 din 12.04.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova și a reținut cauza spre judecare.
Prin sentința penala nr. 5024 Judecătoriei Craiova, instanța a hotărât achitarea tuturor inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 193 si 205 p, i-a achitat pe inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de art. 180 alin.2 Cp, aplicându-le sancțiunea administrativa a amenzii în valoare de 150 lei fiecare și 1-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 500 lei amenda penala.
Din materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că există o neconcordanță între împrejurările furnizate de către inculpatul și realitatea desfășurării conflictului dintre și. Declarația acestui martor este contrazisă de declarațiile celorlalți martori prezenți la conflict și audiați în cauză. Nici un dintre acești martori nu l-a observat în momentul conflictului pe inculpat trecând pe stradă deși locul unde s-a desfășurat acesta, avea vizibilitate către cele două străzi, respectiv Eroul Necunoscut și -.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului - care a făcut afirmații mincinoase atunci când a fost audiat în cauza penală mai sus menționată, în sensul că atunci când a trecut pe strada - l-a văzut pe numitul cum l-a lovit cu pumnii în zona capului, a stomacului și coastelor pe partea vătămată - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.260 alin. 1 Cod Penal
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia penală nr. 200 de la 29 iunie 209 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și s-a admis apelul inculpatului, desființându-se în întregime sentința penală atacată și respingându-se plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr. 2199/P/2006 din data de 12 aprilie 2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
A fost menținută soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluția nr. 2199/P/2006 din data de 12 aprilie 2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin.1 Cod penal și a fost obligat petentul la 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON reprezintă onorariu avocat oficiu la prima instanță, suma de 150 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate la prima instanță și suma de 50 RON, cheltuieli judiciare efectuate în calea de atac.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că numai și au fost audiați ca martori oculari, dintre cei reținuți de prima instanță întrucât, în considerentele sentinței penale nr. 5024/1005 a Judecătoriei Craiova, s-a menționat că au fost audiați în acea cauză martorii, precum și făptuitorul.
De asemenea, Tribunalul a reținut că martorii despre care face referire prima instanță au fost de fapt inculpați în cauza în care a depus mărturie făptuitorul, respectiv numiții G,.
De fapt, la fața locului ar fi fost mult mai multe persoane decât a reținut instanța de judecată când a instrumentat cauza respectivă, deși, din declarațiile atașate la dosar nu a reieșit că la fața locului au fost și martorii, ori, din probatoriul existent nu s-a putut stabili cu certitudine că făptuitorul a făcut afirmații mincinoase, pe de o parte, pentru că susținerile acestuia privind prezența la locul incidentului sunt confirmate de martorul și de numiții și, iar pe de altă parte, din depozițiile martorilor audiați de prima instanță - unii având calitatea de inculpați, alții de martori în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 18962/2004 al Judecătoriei Craiova - s-a dedus că ei ar fi fost mai atenți nu la cele întâmplate, ci la prezența altor persoane care asistau la incident.
Pe de altă parte, prima instanță în mod greșit a reținut cauza spre judecare, în virtutea art. 2781alin. 8 lit. c Cod Procedură penală, pronunțând o hotărâre nelegală, întrucât soluția dispusă prin rezoluția nr. 2199/P/2006 din 12.04.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova era de neîncepere a urmăririi penale, iar în măsura în care aprecia că nu există o cauză care să împiedice punerea în mișcare a acțiunii penale, trebuia, în baza art. 2781alin. 8 lit. b Cod Procedură penală, să trimită cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale, deoarece elementele stabilite și verificările făcute în cadrul actelor premergătoare nu constituie "probe" în înțelesul art. 63 Cod Procedură penală.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs partea vătămată, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în vederea începerii urmăririi penale.
În motivarea recursului, s-a arătat în esență că instanța de apel a dat o apreciere eronată probatoriului administrat, pronunțând o soluție greșită de respingere a plângerii formulată de petent împotriva rezoluției nr. 2199/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în condițiile în care, din probele administrate rezultă că făptuitorul, fiind audiat în calitate de martor în dosarul nr. 18962/2004 al Judecătoriei Craiova, a făcut afirmații mincinoase, relatând că ar fi fost martor ocular la săvârșirea infracțiunii de lovire comisă de recurentul - petent împotriva numitului, fiind vinovat astfel de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev de art. 260 Cod penal.
S-a mai arătat că instanța de apel a dat eficiență numai depozițiilor martorilor și, făcând abstracție de depozițiile celorlalți martori audiați -, - din care rezultă vinovăția inculpatului în ce privește săvârșirea acestei infracțiuni.
Analizând hotărârile recurate, în raport cu actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale, motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Criticile formulate de recurent în sensul că prin hotărârea instanței de apel s-a comis o eroare gravă de fapt, sunt neîntemeiate, Curtea constatând că nu există contradicție între cele reținute de instanța de apel prin decizia pronunțată și probele administrate, starea de fapt reținută de instanța de apel nefiind consecința unei denaturări a probelor administrate, ci consecința aprecierii acestora.
Astfel, în mod corect instanța de apel a înlăturat susținerile petentului, în sensul că făptuitorul, cu ocazia audierii sale ca martor în dosarul nr. 18962/2004 al Judecătoriei Craiova, a relatat mincinoas că a fost martor ocular la conflictul dintre petent și numitul - cât timp prezența făptuitorului la acest conflict a fost confirmată de alți martori, respectiv, și.
Depozițiile contradictorii ale unora dintre martorii audiați, referitoare la prezența făptuitorului și a altor persoane la conflict, nu pot constitui temei pentru a se reține săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către făptuitor, întrucât, din probele administrate nu rezultă că făptuitorul a făcut afirmații mincinoase, iar Judecătoria Craiova, la pronunțarea soluției în dosarul nr. 18962/2004, în care numitul a fost audiat ca martor, a avut în vedere nu numai depoziția acestuia, ci și celelalte probe administrate, soluția fiind rezultatul aprecierii întregului ansamblu probator administrat, ținând cont de depoziția făptuitorului, în măsura în care s-a coroborat și cu celelalte probe administrate.
Totodată, cum în mod just s-a reținut prin decizia recurată, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât, admițând plângerea formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, nu putea pronunța o soluție de reținere a cauzei spre judecare, deoarece, în cazul rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale faza urmăririi penale lipsește, actele premergătoare efectuate în această fază neconstituind probe, în înțelesul dispozițiilor art. 63 Cod Procedură penală, în acest sens pronunțându-se decizia în interesul legii nr. 48/- a Înalta Curte de Casație și Justiție.
În consecință, instanța de fond avea numai posibilitatea ca, analizând plângerea formulată de petent, să dispună o soluție conform art. 2781alin. 8 lit. b Cod Procedură penală, respectiv să respingă plângerea, dacă aprecia că este nefondată, sau să trimită cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, în acest ultim caz, cu arătarea motivelor pentru care se trimite cauza la procuror, a faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă.
În speță, instanța de apel, printr-o apreciere corectă a probelor administrate, a constatat în mod just că nu există nici un temei pentru a se admite plângerea și a se dispune desființarea rezoluției Parchetului, soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova fiind legală și temeinică, din probatoriul administrat nerezultând săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către făptuitor.
Astfel, pentru existența infracțiunii de mărturie mincinoasă este necesar ca martorul să facă afirmații mincinoase cu privire la împrejurări esențiale asupra cărora este întrebat. A face afirmații mincinoase presupune a declara altceva decât cele cunoscute în realitate, fiind esențial să existe o nepotrivire între ce declară și ce cunoaște martorul în realitate.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, instanța de apel a reținut în mod just că făptuitorul nu a făcut afirmații mincinoase în cauza în care a fost audiat în calitate de martor, cât timp prezența sa la conflict este confirmată și de alți martori, fiind dovedit astfel că făptuitorul a declarat ce a observat cu ocazia prezenței sale la conflict.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând criticile formulate de recurent ca nefiind întemeiate și având în vedere că nu s-a reținut nici un alt caz dintre cele prevăzute de art. 3859alin 3 Cod Procedură penală, Curtea va respinge recursul părții civile, ca nefonda.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, va fi obligat recurentul - parte civilă la plata sumei de 140 lei, cheltuieli judiciare statului, din care, 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul penal declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 200 de la 29 iunie - al Tribunalului Dolj - Secția Penală, privind pe intimatul - inculpat.
Obligă recurentul - parte civilă la plata sumei de 140 lei, cheltuieli judiciare statului, din care, 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. Jud.: -
Jud. apel:
Dact. 2 ex/ - 26 2009
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Mirela Ciurezu Gherghe
