Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 121/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 260 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 121
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat JUDECĂTOR 2: Mihai Marin
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 260 de la 22 octombrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat, asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apărătorul recurentului - inculpat a depus la dosar motivele de recurs, după care a fost audiat recurentul, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar.
Instanța de control judiciar, constatând că nu sunt ridicate excepții și nici nu se formulează noi cereri, acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, a solicitat admiterea recursului, cu consecința casării deciziei Tribunalului Dolj și, în principal, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1cod pr.penală și art. 181cod penal, cu consecința aplicării unei sancțiuni administrative având în vedere gradul de pericol social extrem de redus al faptei săvârșite de către inculpat, lipsa antecedentelor penale precum și modul în care acesta a semnat declarațiile de la urmărirea penală, respectiv fără a le citi, iar, în subsidiar, casarea deciziei tribunalului și înlăturarea disp. art. 64 lit. a și b cod penal, pe durata executării pedepsei principale de 1 an închisoare, în sensul înlocuirii acestora cu dispoz. art. 81 și următoarele cod penal.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că Tribunalul Dolja pronunțat o soluție corectă prin raportare la fapta săvârșită de către inculpat și pericolul pe care aceasta l-a creat pentru buna desfășurare a procesului în care a fost audiat în calitate de martor, neavând relevanță juridică dacă declarația mincinoasă a fost sau nu luată în considerare de instanță, fiind suficient ca aceasta să poată produce consecințe juridice, cu atât mai mult cu cât recurentul inculpat nici nu s-a prezentat pe parcursul procesului.
Recurentul - inculpat G, având ultimul cuvânt, a arătat că-și însușește în integralitate concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 33 din 12 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 li.1C.P.P. achitarea inculpatul G - fiul lui și, născut la data de 17.04.1956, în comuna, sat, jud. D, cu același domiciliu, CNP - - pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1.Cod Penal, iar conform art. 181rap. la art. 91 alin.1 lit. c Cod Penal, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, amendă administrativă către stat.
În baza art. 192 pct.1 alin.1 lit. d C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei onorariu apărător oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul nr. 299/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași, a fost trimis în judecată, la data de 02.07.2007, inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin.1
Cod PenalS-a reținut că, prin rechizitoriul nr.796/P/2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiașia dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infr. prev. de art. 197 alin.1 și 2 lit.1și art. 203.Cod Penal, iar la data de 18.07.2006, inculpatul a declarat că a încercat să întrețină relații sexuale cu mama sa, partea vătămată, fiind surprins în flagrant de fratele său, G, într-o poziție adecvată întreținerii unui raport sexual, această împrejurare fiind relatată detailat în faza de urmărire penală de numitul G, mențiunile reliefate fiind în concordanță cu situația de fapt expusă și de către partea vătămată la acea dată și de către martorul.
S-a arătat că, fiind audiat în calitate de martor în dosarul nr. 1122/2006 aflat pe rolul Judecătoriei Filiași, la datele de 06.12.2006 și respectiv 23.03.2007, inculpatul a făcut afirmații mincinoase, respectiv a omis să spună adevărul cu privire la împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebat în cauza privindu-l pe inculpatul, depozițiile sale mincinoase vizând aspecte fundamentale ale împrejurării comiterii celor două fapte, în faza de cercetare judecătorească schimbându-și în mod radical susținerile relevate în fața organelor de cercetare penală.
După finalizarea cercetărilor penale și trimiterea în judecată a inculpatului, fratele său, inculpatul din cauza de față și-a schimbat în mod tendențios afirmațiile, rezumându-se la a declara cu ocazia cercetării judecătorești că singurele aspecte pe care le-a perceput în mod direct sunt reprezentate de țipătul mamei sale, care stătea proptită în prispa casei sale și starea de furie a fratelui său, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, distrugând anumite bunuri din locuință, neputând preciza motivele acestor acte, urmate apoi de o încăierare violentă între el și fratele său,nici de această dată neoferind o justificare verosimilă.
S-a menționat că, după declarația dată la termenul din 06.12.2006, inculpatul a fost reaudiat, la cererea parchetului, iar la data de 23.03.2007, fiind întrebat în mod explicit de către instanță și procurorul de ședință asupra celor declarate în fața organelor de cercetare penală, și-a retractat afirmațiile, stăruind în cele arătate la data de 06.12.2006 și negând celelalte aspecte hotărâtoare cauzei.
Starea de fapt reținută, s-a bazat pe următoarele mijloace de probă luate în faza urmăririi penale și în fața instanței, pe parcursul cercetării judecătorești: declarațiile inculpatului - date în faza de urmărire penală în dosarul 1122/2006, declarația părții vătămate - dată în faza de urmărire penală în dosarul nr. 1122/2006, declarațiile martorilor - din procesul penal în care a fost judecat inculpatul, declarațiile martorilor și.
Instanța de fond a apreciat ca fiind evident în speță că inculpatul G, audiat în calitate de martor atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, a omis în fața instanței să relateze aspecte esențiale pe care le cunoștea și pe care în faza de urmărire penală le-a relatat, așa cum le-a perceput.
Faptul că inculpatul a omis să relateze tot ce știe în fața instanței, a fost dovedit nu doar comparând declarațiile date în fața instanței cu cele din faza de urmărire penală, ci și coroborând declarațiile inculpatului cu cele ale martorilor și.
În concluzie, instanța de fond a apreciat că ipoteza normei penale prev. de art. 260.Cod Penal conform căreia constituie infracțiunea de mărturie mincinoasă " fapta martorului care într-o cauză penală, civilă,disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat"este îndeplinită și în situația în care martorul își schimbă radical ulterior declarația dată, fără a se pune în discuție aspecte ce pot ține de perceperea sau de subiectivismul acestei percepții. Astfel, fapta inculpatului G este, sub aspectul laturii subiective și obiective, infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Sub aspectul laturii subiective, s-a observat că motivul schimbării declarației inculpatului este acela de a-l proteja pe fratele său.
Privitor însă la pericolul social al faptei, unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, așa cum este aceasta definită prin dispozițiile art.17 Cod Penal, instanța de fond a apreciat că lipsa antecedentelor penale, mobilul pentru care inculpatul a săvârșit fapta, faptul că deși s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiției-infracțiunea fiind în primul rând una de pericol, nu s-a produs împiedicarea înfăptuirii justiției, astfel încât a dispus, în baza dispozițiilor art. 181.Cod Penal rap. la art. 91.Cod Penal referitor la dreptul substanțial și art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit.1C.P.P. din punct de vedere procedural, achitarea inculpatului și obligarea acestuia la plata sumei de 100 lei cu titlu de amendă administrativă, considerând că această sumă este de natură a preîntâmpina în viitor săvârșirea unor astfel de fapte și va avea un efect sancționator și educativ asupra inculpatului.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași, care a criticat-o pentru nelegalitate și a solicitat admiterea, desființarea sentinței penale pronunțate de Judecătoria Filiași, iar în rejudecarea cauzei, condamnarea inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa. A susținut că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că fapta pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, dispunându-se în consecință achitarea acestuia și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Prin decizia penală nr. 260 de la 22 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolj a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași, a desființat sentința penală atacată, iar în baza art. 260 alin.1 Cod Penal, a dispus condamnarea inculpatului G la pedeapsa de 1 an închisoare.
Totodată, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a și b Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale și a fost obligat acesta la 250 lei cheltuieli judiciare la instanța de fond, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Cheltuielile judiciare ocazionate în apel, au rămas în sarcina statului, iar suma de 100 lei onorariu apărător oficiu, a rămas să fie suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, în speță a fost reținut de prima instanță caracterul mincinos al mărturiei inculpatului, în sensul că acesta a omis să spună adevărul cu privire la împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebat de către instanța de judecată în dosarul nr. 1122/2006, aflat pe rolul Judecătoriei Filiași.
Astfel, prima instanță a apreciat că, în raport de lipsa antecedentelor penale, mobilul pentru care inculpatul a săvârșit fapta - acela de a-l proteja pe fratele său - precum si faptul că nu s-a produs împiedicarea înfăptuirii justiției, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, dispunând achitarea inculpatului si aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Împrejurarea că instanța care a soluționat cauza nr. 1122/2006 a pronunțat o soluție de condamnare, înlăturând ca nesinceră declarația de martor dată de inculpatul din prezenta cauză, nu înseamnă însă că infracțiunii îi lipsește unul din elementele sale constitutive, privitoare la pericolul social al faptei, în condițiile în care infracțiunea de mărturie mincinoasă este o infracțiune de pericol care se consumă în momentul în care, săvârșindu-se acțiunea sau inacțiunea incriminată, se produce urmarea periculoasă a faptei, respectiv starea de pericol pentru înfăptuirea justiției si, prin urmare, consumarea acestei infracțiuni nu este condiționată de producerea vreunei alte urmări în afara celei constând în crearea stării de pericol pentru desfășurarea normală a activității organelor judiciare.
Ca atare, instanța de apel a apreciat că nu are importanță dacă depoziția mincinoasă a avut sau nu relevanță asupra soluției pronunțate, importantă fiind si urmarea care s-ar fi putut produce.
Mobilul săvârșirii faptei - constând în protejarea fratelui, inculpat în cauza nr. 1122/2006 - nu poate duce la concluzia că fapta are un grad de pericol social redus deoarece, prin fapta s, inculpatul a creat o stare de pericol pentru desfășurarea normală a activității de înfăptuire a justiției, scopul urmărit fiind acela de a împiedica organele judiciare să stabilească adevărul si să soluționeze cauza în mod just.
În plus, prima instanță a ignorat faptul că, cu ocazia audierii inculpatului ca martor, organele judiciare i-au adus la cunoștință dispozițiile art. 80 din care C.P.P. scutesc rudele învinuitului sau inculpatului de obligația de a depune mărturie și, cunoscând aceste prevederi legale, inculpatul a consimțit la audierea sa ca martor. Or, în atare condiții, inculpatul trebuia să aibă o atitudine corectă, sinceră.
Ținând cont de criteriile de individualizare oferite de art. 72. si anume de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de lipsa antecedentelor penale, mobilul urmărit si nu în ultimul rând de atitudinea inculpatului - care, deși a avut cunoștință de termenele acordate, s-a sustras de la judecarea cauzei - instanța de apel l-a condamnat pe inculpat pentru fapta reținută în sarcina acestuia, conform celor dezvoltate mai sus, la pedeapsa de 1 an închisoare și, de asemene, a interzis acestuia exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a si b
Cod PenalÎmpotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G, criticând soluția și solicitând în baza art. 38515pct. 2 lit. b și d rap. la art. 3859pct. 9 cod pr.penală, admiterea recursului și desființarea deciziei din apel, iar, în principal, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1cod pr.penală și art. 181cod penal, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, consecința aplicării fiind o pedeapsă administrativă, având în vedere inadvertențele minore existente în declarațiile inițiale ale acestuia în dosarul în care a fost cercetat fratele său pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1,2 lit.1și art. 203 cod penal, atingerea minimă adusă prin această faptă relațiilor referitoare la înfăptuirea justiției cât și persoanei inculpatului, acesta neavând antecedente penale și fiind bine integrat în societate.
În subsidiar, recurentul inculpat a solicitat să se realizeze o redozare a pedepsei care i s-a aplicat în sensul coborârii acesteia sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prev. de art. 81 cod penal, având în vedere lipsa antecedentelor penale și posibilitatea atingerii scopului preventiv și educativ al pedepsei în această formă.
Recursul inculpatului este fondat, urmând a fi admis pentru considerente care vor fi arătate în continuare.
În ceea ce privește prima critică a recurentului inculpat, respectiv cea referitoare la achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1cod pr.penală și art. 181cod penal, Curtea urmează aoc onstata ca fiind neîntemeiată deoarece, în cauză, nu ne aflăm în situația prevăzută de textele de lege menționate anterior.
Astfel, art. 181cod penal, prevede că nu reprezintă infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile protejate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod evident de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar la stabilirea acestuia din urmă trebuie să se țină seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi produs, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Având în vedere criteriile enumerate anterior și la care face trimitere art. 181cod penal, Curtea va constata că singurul care este aplicat recurentului inculpat este cel referitor la persoana sa, în sensul că nu are antecedente penale și este cunoscut ca o persoană integrată în societate. Toate celelalte criterii menționate, îi sunt defavorabile recurentului inculpat în sensul că fapta săvârșită de acesta (mărturie mincinoasă), sub aspectul modului de realizare, scopului urmărit, contextul în care a fost comisă precum și valoarea socială ocrotită, nu pot conduce la concluzia inexistenței unui grad de pericol social concret al acestei fapte.
Concluzionând, Curtea apreciază că primul motiv de critică al recurentului inculpat nu poate fi reținut, fapta săvârșită de acesta prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel încât, în cauză, nu sunt aplicabile disp. art. 181cod penal și deci, nu se impune achitarea inculpatului.
Referitor la acea de-a doua critică formulată, Curtea urmează aoc onstata ca fiind fondată, însă numai în parte, respectiv numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin decizia Tribunalului Dolj.
Recurentul inculpat, în cadrul celui de-al doilea motiv de critică, a solicitat, atât reținerea în sarcina sa a dispoz. art. 74 și 76 lit. d cod penal cât și înlocuirea modalității de executare în regim de detenție, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Referitor la reținerea în cauză a dispoz. art. 74 și 76 lit. d cod penal, Curtea constată că aceasta nu se impune deoarece dintre toate împrejurările care pot constitui circumstanțe atenuante (art. 74 pct. 1 cod penal), singura care ar putea fi aplicabilă recurentului inculpat este cea prev. de art. 74 lit. a - conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, însă aceasta urmează a fi avută în vedere, dar în calitate de criteriu general de individualizare a pedepsei, respectiv "persoana infractorului".
Pornind de la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 cod penal, Curtea va constata că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului, este în concordanță cu ansamblul acestor criterii și la nivelul minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat.
Curtea va constata că, prin raportare la dispoz. art. 52 cod penal, privitoare la pedeapsa și scopul ei, respectiv atât preventiv cât și educativ, modalitatea de executare a pedepsei 1 an zile aplicată recurentului inculpat este nelegală, aplicarea instituției suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 81 și următoarele cod penal, reprezentând o formă de executare în concordanță cu cele două elemente menționate anterior, referitoare la scopul pedepsei.
Având în vedere considerațiile expuse anterior, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 2 lit. rap. la art. 3859alin.1 pct. 14 Cod procedură penală, să admită recursul declarat de inculpat, cu consecința casării în parte a deciziei recurate,în sensul înlăturării dispoz. prev. de art. 64, 71 cod penal iar, în baza art. 81 cod penal, urmează a se dispune suspendarea condiționată a executăruii pedepsei aplicată de 1 an închisoare pe perioada prevăzută de art. 82 Cod penal, atrăgându-se atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art.71 alin. 5 Cod penal, va fi suspendată executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Celelalte dispoziții ale deciziei atacate, ce nu contravin celor dispuse în prezenta decizie, vor fi menținute ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 260 de la 22 octombrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală.
Casează în parte decizia recurată, în sensul că înlătură dispozițiile prevăzute de art. 64, 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal;
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe perioada prevăzută de art. 82 Cod penal și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art.71 alin. 5 Cod penal;
Suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
--- - - - - --
Grefier,
Red. jud.: E. -
Jud. apel:
18 martie 2009
-12.02.2009-
- nr. 3, va urmări și încasa de la inculpat suma de 500 lei, cheltuieli judiciare statului, precum și suma de 1.000 lei amendă administrativă.
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Mihai Marin, Mirela
