Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 16/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 16/
Ședința publică din data de 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru - cu
Minori și de Familie
JUDECĂTOR 3: Cauze Președinte Secția Penală
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - Procuror General adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr. 196 din 23 mai 2007 Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul - privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.01.2008, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 15.01.2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 90/04.04.2007 a Judecătoriei Panciua fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b pr.pen.
S-au aplicat inculpatului disp. art. 71 Cod penal și art. 64 lit. a teza II, lit. b și e Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 04 octombrie 2006, inculpatul a fost audiat în calitate de martor în dosarul penal nr- la T IBUNALUL VRANCEA, fiind propus în această calitate de fratele său.
Cu acel prilej, a declarat că nu a luat nici o clipă toporul ce-i aparținea, că nu a amenințat pe partea vătămată și nu a făcut scandal, aspecte care nu corespund realității, întrucât declarația sa este contrazisă de depozițiile martorilor, și.
Astfel, martorul a declarat că inculpatul "a amenințat pe, de data aceasta având toporul în mână, motiv pentru care a intervenit, luându-i toporul din mână, ducându-l în casă".
De asemenea, martorul a declarat că își menține declarația dată la organul de cercetare penală, susținând că era prezent în bar la data conflictului, că a văzut "cum a luat toporul de sub masă și s-a îndreptat cu acesta, ținându-l deasupra capului, spre, amenințându-l că-l va lovi cu toporul în cap".
Mai mult decât atât, inculpatul și-a menținut aceleași declarații atât la urmărirea penală, cât și la instanță.
În atare situație, cum declarația inculpatului se referă la împrejurări esențiale ale cauzei ce au condus la convingerea instanței ( TRIBUNALUL VRANCEA ), astfel că, prin decizia penală nr. 417/04.10.2006 a fost admis apelul și desființată sentința penală nr. 301/17 mai 2006 Judecătoriei Panciu și l-a achitat pe inculpatul, pentru infracțiunea prev. de art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.
Prin decizia penală nr. 197/23.05.2007 a Tribunalului Vrancea, a fost admis apelul declarat de inculpatul.
S-a desființat în parte sentința penală nr. 90/2007 a Judecătoriei Panciu și, în rejudecare:
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. în referire la art. 10 lit.1pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260.pr.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
S-a aplicat inculpatului o sancțiune administrativă cu amenda în cuantum de 450 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prima instanță a făcut o apreciere justă a probelor administrate în cauză reținând în mod corect situația de fapt.
Cu toate acestea, la constatarea realizării trăsăturilor esențiale din perspectiva dispozițiilor art. 17. pen. combinat cu art. 18. pen. și art. 18/1 pen. tribunalul a constatat că prima instanță a ajuns la concluzia injustă cum că fapta reținută în sarcina inculpatului ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În concret, potrivit art. 18/1 alin. 2. pen. " La stabilirea gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
Inculpatul a depus mărturie în cauza în care fratele său era inculpat ( 5 ) în care a arătat că numitul "de la bar mi-a luat toporul și l-a dus în altă cameră. Când mi-a luat toporul cearta dintre cei doi încetase", precum și faptul că " Noi veneam de la pădure și aveam asupra mea un topor când am intrat în bar "; "până să vină să-mi ia toporul nu l-am dat nimănui"..
Acesta ultimă susținere a inculpatului a fost socotită de procuror și de prima instanță ca fiind relevantă în cauză și aptă a transfera fapta acestuia în sfera ilicitului penal.
Tribunalul a constatat că inculpatul, în considerarea relațiilor de rudenie cu inculpatul, a depus o mărturie "ușor cosmetizată" în favoarea fratelui său; dar modul în care a făcut-o nu este de natură să surprindă la aprecierea acestei depoziții; scopul urmărit este evident unul dictat de aceeași legătură specială pe care martorul o avea cu inculpatul; urmarea produsă nu poate fi reținută decât sub forma unui potențial pericol pentru ordinea publică apreciat în cel mai generic sens al său. Concret această depoziție nu a avut nici un impact asupra soluției pronunțată în cauză, astfel că prima instanță s-a complăcut într-o eroare evidentă determinată de faptul că a primit favorabil susținerea procurorului din actul de sesizare cum că decizia penală nr. 417/2006 a Tribunalului Vrancea prin care s-a dispus achitarea fratelui inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11din Legea nr. 61/1991, s-a fundamentat pe depoziția inculpatului. Nimic mai fals! soluția tribunalului a avut la bază tranșarea unei chestiuni de drept dedusă din existenta raportului de subsidiaritate între infracțiunea prev. de art. 11din Legea nr. 61/1991 și infracțiunea de amenințare prev. de art. 193. pen. în condițiile în care aceasta din urmă se comite prin folosirea obiectelor vizate de textul incriminator al primeia.
În aceste condiții tribunalul a considerat că depoziția inculpatului în cauza respectivă a fost în mod evident lipsită de importanță, astfel că și fapta inculpatului apare ca fiind caracterizată astfel, context în care nu realizează cerințele art. 18. pen. ci ale art. 181. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, invocând cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18.pr.pen.
S-a susținut prin motivele de recurs că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică, fiind bazată pe o apreciere eronată a pericolului social al faptei comise de inculpat, ajungându-se în acest mod să fie comisă o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.
Recursul este n e ondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu în limita cazurilor de casare prev. de art. 3859.pr.pen. se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică.
Față de întreaga situație de fapt, având în vedere actele și lucrările dosarului, considerăm că în mod corect instanța de apel a apreciat că fapta pentru care inculpatul este judecat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Conform art. 181Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală "dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Conform art. 181alin. 2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Contrar afirmațiilor din motivele de recurs, conform cărora "consumarea infracțiunii de mărturie mincinoasă nu este condiționată de producerea vreunei urmări în afara celei constând în crearea unei stări de pericol pentru normala desfășurare a activității înfăptuirii justiției". Considerăm că și urmare, consecința pe care a produs-o infracțiunea are o importanță majoră la soluționarea cauzei.
Este adevărat că infracțiunea de mărturie mincinoasă este prin natura sa o infracțiune de pericol și aduce atingere relațiilor sociale ce apără buna înfăptuire a justiției, însă este inadmisibil a generaliza și a trage concluzia că toate faptele de mărturie mincinoasă prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Având în vedere situația de fapt, modalitățile concrete de săvârșire, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce (în sensul că, așa cum a reținut și instanța de fond, declarația dată de inculpat în calitate de martor în cauza penală nr. 597/2006 nu a avut o influență majoră asupra soluției pronunțate - situație ce rezultă din decizia penală nr. 417/2006 a Tribunalului Vrancea ), față de atitudinea și comportamentul inculpatului manifestate pe parcursul procesului penal (în sensul că a fost prezent în instanță la termenul acordat și a avut o atitudine sinceră) considerăm că nu se impune condamnarea acestuia, iar soluția de achitare bazată pe disp. art. 181Cod penal este legală și temeinică.
Față de cele de mai sus, se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA.
Conform art. 192 alin. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
CURTEA,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale 197 din 23.05.2007 Tribunalului Vrancea (sentința penală nr. 90/04.04.2007 pronunțată de Judecătoria Panciu în dosarul - privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.08.1963 în comuna Răcoasa, județul V, CNP -, cu domiciliul în comuna Răcoasa, sat, județul V).
În baza disp. art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 4: Liviu
- - - -
Grefier,
Cu opinie separată, în sensul că admite recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, casează decizia penală nr. 197/23.05.2007 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare menține sentința penală nr. 90/04.04.2007 a Judecătoriei Panciu.
JUDECĂTOR,
-
Red. -/25.01.2008
Tehnored. / 2. ex./11.02.2008
Fond:
Apel:,
OPINIE SEPARATĂ
Consider că se impunea admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, casarea deciziei penale nr. 197/23.05.2007 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare, menținerea sentinței penale nr. 90/04.04.2007 a Judecătoriei Panciu.
Sentința penală nr. 90/04.04.2007 a Judecătoriei Panciu răspunde mai bine scopului educativ al pedepsei prev. de art. 52 Cod penal și criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
Inculpatului i-au fost aduse la cunoștință prevederile legale privitoare la posibilitatea de a nu depune mărturie împotriva fratelui său, precum și faptul că, dacă dorește să depună mărturie și nu spune adevărul cu privire la aspecte esențiale ale cauzei, poate săvârși infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 Cod penal.
În cunoștință de cauză inculpatul a acceptat să depună mărturie în fața Tribunalului Vrancea și a declarat neconform realității. Declarația sa, din analiza probelor cauzei, purta asupra unor aspecte esențiale ale cauzei, de natură să influențeze soluția în cauză.
Infracțiunea prev. de art. 260 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor care împiedică înfăptuirea justiției, fiind o infracțiune de pericol, nu de rezultat.
Rezultă că nu are importanță dacă hotărârea instanței s-a bazat pe declarația martorului mincinos sau aceasta a fost înlăturată. Important este că prin declarații mincinoase, martorii, supranumiți "ochii și urechile justiției", pot împiedica aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a celor vinovați, împiedicând astfel înfăptuirea justiției. Analizând persoana inculpatului se constată că declarația sa nu este scuzabilă din prisma faptului că a fost la primul contact cu justiția.
Inculpatul nu se afla la prima confruntare cu legea penală, în antecedente el fiind condamnat în 1993 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, iar în 1998, fiind condamnat prin sentința penală nr. 384/02.07.1998 a Judecătoriei Panciu la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu executare efectivă, pentru infracțiuni la regimul silvic, pedeapsa executată în perioada 05.09.2002 - 05.10.2002 având un rest de 1065 zile arest, grațiat conform Legii nr. 543/2002.
Rezultă că la data săvârșirii faptei, inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b Cod penal.
Având în vedere însă opinia majoritară a acestui complet, urmează a se dispune în consecință.
JUDECĂTOR,
-
Red. /31.01.2008
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Aurel Burlacu, Cauze, Liviu
