Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 188/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.188/R/2009
Ședința publică din 30 martie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Livia Mango Monica Rodina
JUDECĂTOR: - -
: - -
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: -, procuror șef secție judiciară.
S-au luat spre examinare recursul declarat de inculpatul și părțile civile și, împotriva deciziei penale nr.11/A/20.01.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, avocat cu delegație în substituirea apărătorului ales, avocat, din cadrul Baroului A, cu delegație avocațială depusă la dosar și părțile civile și asistați de apărător ales, avocat, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar actele de rigoare cu privire la lipsa inculpatului la termenul anterior de unde rezultă că a fost internat până la data de 6.03.2009 la Spitalul Universitar C-Clinica Medicală IV și învederează instanței că inculpatul este din nou internat în vederea unei intervenții chirurgicale, urmând să depună acte medicale în acest sens și solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea audierii inculpatului la instanța de recurs.
Reprezentantul Parchetului, raportat la motivele invocate și pentru că cererea de la termenul anterior a fost motivată, în vederea respectării dreptului la apărare solicită admiterea cererii cu atât mai mult cu cât inculpatul dorește să dea o declarație.
Apărătorul părților civile și lasă cererea la aprecierea instanței, însă solicită să se aibă în vedere și faptul că părțile civile se deplasează la o distanță mare.
Instanța respinge cererea formulată de apărătorul inculpatului de amânare a judecării cauzei pe motiv că inculpatul este internat în spital, întrucât cererea nu este dovedită, inculpatul avea posibilitatea abținerii unei adeverințe din care să rezulte internarea sa într-o unitate spitalicească. În plus din scrisoarea medicală nu rezultă recomandarea unei intervenții chirurgicale așa cum se susține și se arată că inculpatul să se prezinte la control peste două săptămâni care ar fi situat înainte de data de 20.03.2009, anterior acestui termen de judecată.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită în temeiul art. 38515alin.1 lit.c Cod pr.pen. și art. 3859alin.1 pct.9 și 10 Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea sentinței penale nr.230/2008 a Judecătoriei Gura Humorului și a deciziei penale nr.11/A/2009 a Tribunalului Cluj și în consecință trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj. Apreciază că hotărârea instanței de apel nu este motivată, având în vedere că motivele de apel cu privire la art. 10 lit. a și 10 lit.d Cod pr.pen. nu se regăsesc în motivarea hotărârii Tribunalului Cluj, neargumentându-se în nici un fel respingerea acestei solicitări. Instanța de apel a preluat mecanic hotărârea instanței de fond și atât, încălcând astfel art.6 pargraful 1 din Convenția Curții Europene care impune ca fiecare instanță să indice clar motivele pe care s-a spijinit pentru a pronunța hotărârea. În acest sens invocă jurisprudența Curții Europene, respectiv cauza Albina contra România, Boldea contra România.
Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri formulate în apărare, nu a luat în considerare nici unul dintre documentele de carte funciară depuse la dosar și nu a valorificat sub nici o formă declarația dată de inculpat, omisiuni prin care s-a încălcat dreptul la apărare a inculpatului.
Solicită respingerea recursului declarat de părțile civile.
Apărătorul ales al părților civile și solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, apreciind că atât instanța de fond cât și instanța de apel s-au pronunțat asupra fondului cauzei.
Solicită admiterea recursului declarat de părțile civile și, casarea decizeie recurate și rejudecând cauza să se aplice inculpatului o sancțiune administrativă într-un cuantum mai ridicat, respectiv 1000 RON pentru a asigura scopul răspunderii administrative și obligarea inculpatului la plata tuturor cheltuielilor ocazionate cu prezentul dosar, respectiv la plata cheltuielilor ocazionate cu efectuarea expertizelor judiciare și cheltuielile judiciare efectuate în faza de urmărire penală, instanțele de fond, apel și recurs, cheltuieli dovedite cu actele de la dosar. Cu privire la latura civilă a cauzei arată că s-a dispus anularea raportului de expertiză din dosarul 10498/2000 fără a se preciza cărei instanței îi aparține acest dosar și solicită îndreptarea acestei omisiuni.
Apreciază că din actele dosarului rezultă că expertul vădit a greșit când nu și-a îndeplinit condiția de a depune mărturie pentru a răspunde dacă lucrarea nu corespunde situației reale. Acesta a luat alte repere și a efectuat o expertiză topografică în cadrul unui proces civil, cauzând astfel un prejudiciu părților civile.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondate a ambelor recursuri, apreciind că instanța de fond și apel au pronunțat soluții temeinice și legale cu privire la aplicarea art. 181Cod penal și cuantumul amenzii raportat la personalitatea inculpatului din acest dosar și că erorile s-au datorat și unor modificări în. De asemenea, apreciază că mod corect în temeiul art. 192 alin.2 Cod pr.pen. s-a respins cererea de obligare inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
În ce privește omisiunea vădită, arată că competentă de a soluționa cererea este instanța de fond.
CURTEA
Prin sentința penală nr.230/26.06.2008 a Judecătoriei Gura Humorului, pronunțată în dosar nr-, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a și art. 10 lit. b ind.l Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și al lui, născut la data de 4.10.1959, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev și ped. de art. 260 Cod penal.
În temeiul art. 91 lit c Cod penal i s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în sumă de 800 lei.
S-a dispus anularea raportul de expertiză întocmit în dosarul nr.10498 /2000.
În temeiul art.192 alin.1 lit.d Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2100 lei, din care 2050 cheltuieli judiciare către părțile vătămate iar diferența a revenit
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea adresată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului și înregistrată sub nr. 353/237 din 8 februarie 2007, petenții și au solicitat desființarea Ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului nr. 951/P/2006, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului și trimiterea sa în judecată pentru infracțiunile comise.
În motivarea plângerii petenții au arătat că intimatul în calitate de expert topo a comis mai multe falsuri, respectiv în urma unei expertize efectuate care atestă date nereale, s-au pronunțat hotărâri judecătorești la Tribunalul Suceava și respectiv Curtea de Apel Suceava care le-a adus mai multe prejudicii, pentru a căror reparații sunt necesare căi de atac, cât și contra expertize judiciare.
Prin nr.109 din 25 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului au fost respinse plângerile împotriva Ordonanțelor nr.951/P/ 2006 din 26.10.2006 și nr. 237/II/2, 243/II/2 din 29.12.2006.
Prin Decizia Penală nr. 643 din 9 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Suceava au fost admise recursurile declarate de și, a fost casată în totalitate Sentința penală nr. 109 Judecătoriei Gura Humorului și în rejudecare admisă plângerea petenților desființate în parte Ordonanțele nr. 951/P/2006 din 26.10.1006 și 273/II/2/2006 din 29.12.2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului și trimisă cauza primei instanțe în vederea soluționării cauzei având ca obiect infracțiunea prevăzută de art. 260.p, inculpat fiind.
În motivarea deciziei se arată că singura infracțiune pentru care ar putea fi acuzat un expert pentru faptele săvârșite în această calitate este cea prevăzută de dispozițiile art.260 Cod penal, și că tribunalul consideră că în cauză sunt suficiente probe pentru ca prima instanță să rețină cauza spre judecare însă judecarea urmează a fi făcută sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă. Ca urmare pe rolul Judecătoriei Gura Humoruluis -a constituit dosarul nr-.
Examinând materialul probator, instanța de fond a reținut că a data de 08.09.1967, a vândut suprafața de 330 mp teren construcții și grădină împreună cu o casă, o șură și un grajd identică cu parcela 1195 clădire cu casă și parcela 1405/5 arătură nou formată prin divizarea parcelei nr. 1405/1 arătură înscrise în CF 2139 com. cad. G
La data de 23.02.1954 a decedat numita, iar la data de 12.01.1971 a decedat numitul în urma căruia au rămas ca moștenitori legali, și. În masa succesorală a defuncților au fost cuprinse printre alte bunuri parcela clădire nr. 297 în suprafață de 52 mp pe care se afla construită o casă și parcela grădină nr. 1405/1 în suprafață de 609 mp.
În baza raportului de expertiză întocmit de inginerul în anul 1971, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc prin Sentința civilă nr. 147/1993, admite acțiunea civilă pentru ieșirea din indiviziune și atribuie numitelor și parcela clădire nr. 297 și casa construită pe această parcelă în suprafață de 134 mp iar primește terenul in suprafață de 316 mp identic cu parcela de grădină nr. 1405/1.
La data de 22.11.1994, prin Hotărârea nr.45 a Prefecturii jud. S, numitei i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 600 mp teren agricol conform titlului de proprietate nr. 318/1994 din 12.07.1994 teren identic cu parcela nr. 1405/1 cu care este pusă in posesie conform hotărârii și pe care îl vinde soților și conform contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1697 din 23.04.1994 de notariatul de stat local Câmpulung
solicită pe calea unei acțiuni judecătorești restituirea în proprietate a parcelei 297 în suprafață de 134 mp și a parcelei 1405/3 în suprafață de 177 mp înscrise în CF 2139 com. cad. G
Expert în cauză a fost desemnat inculpatul.
Prin deciziile nr.140 din 14 februarie 2005 Tribunalului Suceava 406 Curții de Apel Suceava le-a fost reconstituit lui, și dreptul de proprietate pentru suprafața de 311 mp teren identică cu parcela nr. 297 și 1405/3 din CF 2139 com. cad. G H, hotărâri care au avut la bază raportul de expertiză întocmit de expertul, care a concluzionat că soții și-au construit casa pe o parte a parcelei de clădire 297 și a parcelei 1405/3.
Față de această situație soții adresează o plângere Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului în care solicită cercetarea numitului pentru infracțiune de fals și solicită efectuarea unei alte expertize în cauze, solicitare ce a fost admisă motiv pentru care xpertul desemnat în cauză întocmește un raport tehnic de expertiză extrajudiciară din 22.11.2005 prin care se stabilește că soții și ocupă 24 de m din parcela cadastrală nr. 297 iar din pf 1405/3 drum în suprafață de 177 mp nu ocupă nimic.
S-a dispus efectuarea unei alte expertize iar prin raportul de expertiză din martie 2006, întocmit de expert G se constată că terenul deținut de soții și în suprafață de 628 mp nu se suprapune peste parcela nr. 1405/3 înscrisă în CF 2139 com. cad. G H, iar din parcela nr. 297 aceștia ocupă doar suprafața de 24 mp.
Tot prin raportul de expertiză întocmit de expertul G se menționează că terenul deținut de petenți a fost identificat eronat de către expertul care la data efectuării măsurătorilor nu a avut în vedere punctele comune existente în teren și în planurile cadastrale, dar mai ales al planului de situație care a stat la baza emiterii adeverinței nr. 19/19.04.1994, a Titlului de proprietate nr. 319/1994 și a contractului de vânzare cumpărare nr. 1697/1994, plan de situație care reprezintă practic un dreptunghi ca fiind identic cu parcela 1405/1 din CF 2139, fără a se specifica din care parcelă a fost obținută această configurație, atâta timp cât anterior întocmirii planului de situație parcela respectivă avea altă configurație și suprafață.
Martorii și au declarat că drumul de acces identic cu parcela 1405/3 trece pe lângă fostul restaurant " " și avea o lățime de aproximativ 3 metri iar în raportul său de expertiză, inculpatul a plasat parcela 1405/3 la o distanță de aproximativ 7 metri de restaurant.
Având în vedere cele arătata instanța de fond a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și ped. de art. 260 Cod penal, însă ținând cont de împrejurările concrete ale producerii cauzei, de faptul că situația de fapt s-a datorat și neconcordanței unor planuri de situație întocmite anterior intrării în vigoare a Legii 18/91, a neînscrierii acestora în CF, instanța în temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.b ind.1, l-a achitat pe inculpat.
În temeiul art.91 lit.c pen. instanța de fond i-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în sumă de 800 lei, a dispus anularea raportului de expertiză întocmit în dosarul nr.10498/2000 iar în temeiul art.192 alin.1 lit.d pr.pen. l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare.
Împotriva sentinței penale nr.230/26 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Gura Humorului au formulat în scris apel părțile civile și și inculpatul învederând faptul că motivele de apel le vor depune după motivarea hotărârii apelate.(3,4 dosar nr- al Tribunalului Suceava )
La termenul de judecată din data de 10.11.2008 Tribunalul Suceava având în vedere încheierea nr.1913 din data de 31 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admisă cererea de strămutare formulată de părțile civile apelante și dispunându-se strămutarea cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia la instanța desemnată spre competentă soluționare.(24 dosar nr- al Tribunalului Suceava )
În consecință, la data de 17 noiembrie 2008 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr-.
La termenul de judecată din data de 13 ianuarie 2009 părțile civile prin apărătorul ales au solicitat instanței în temeiul art. 379 pct.2 lit.a pr.pen. admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate iar în urma rejudecării să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se aplice inculpatului sancțiunea amenzii într-un cuantum mai ridicat, proporțional cu gravitatea faptei și totodată să se dispună obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare ocazionate cu prezentul dosar iar în ceea ce privește apelul declarat de către inculpat respingerea acestuia ca nefundat. (23,24)
În motivarea apelului dedus judecății, părțile civile apelante și prin apărătorul ales al acestora cât și prin concluziile depuse la dosar au învederat în esență faptul că în speță există un interes al inculpatului de a declara apel, având în vedere că ordonanța prim-procurorului nu a fost contestată de către inculpat, inculpatul a fost de acord cu sancțiunea aplicată, cea de amendă administrativă, doar părțile vătămate au formulat o plângere.
Părțile civile apelante au mai arătat faptul că soluția pe latură penală nu este corectă, inculpatul ar trebui să răspundă penal și să fie sancționat cu amenda penală, sau cu amenda administrativă maximă în cuantum de 1000 lei iar sub aspectul laturii civile, în opinia lor inculpatul apelant trebuie obligat la plata cheltuielilor judiciare, întrucât la dosarul cauzei există cheltuieli care au fost aprobate. Astfel, la dosarul de urmărire penală există declarații din care rezultă faptul că părțile vătămate se constituie părți civile coroborat cu faptul că există probe suficiente care atestă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, atât timp cât la momentul efectuării expertizei pe teren acesta a luat în considerare anumite repere, iar la efectuarea raportului de expertiză alte repere, motiv pentru care, solicită instanței obligarea inculpatului apelant la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariile avocațiale, deplasarea părților civile și contravaloarea cazării.
Sub aspectul apelului declarat de către inculpat aceștia au solicitat respingerea acestuia, având în vedere că inculpatul nu justifică un interes iar soluția din punct de vedere al inculpatului ar trebui apreciată ca fiind corectă.(23-27)
La termenul de judecată din data de 13 ianuarie 2009 inculpatul apelant prin avocat ales a solicitat instanței în temeiul art. 379 pct.2 lit.a pr.pen. admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate iar în urma rejudecării să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a pr.pen. raportat la art.10 lit.a pr.pen. motivat de inexistența infracțiunii pentru care acesta a fost reclamat iar în subsidiar a solicitat instanței în temeiul art. 379 pct.2 lit.a pr.pen. admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate iar în urma rejudecării să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a pr.pen. raportat la art.10 lit.d pr.pen. motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, nici la nivelul laturii obiective și nici la nivelul laturii subiective iar în ceea ce privește apelurile declarate de către părțile civile respingerea acestora ca nefondate.)
În motivarea apelului dedus judecății, inculpatul apelant prin apărătorul ales al acestora cât și prin concluziile depuse la dosar a învederat în esență faptul că în opinia sa se impune dispunerea achitării inculpatului, pe motivul că fapta nu există, respectiv nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de care este învinuit inculpatul. Astfel, raportul de expertiză nu a fost contestat de părți, s-a identificat o anumită stare de fapt, expertul nu a denaturat elementele esențiale, inculpatul a întocmit raportul pe baza documentelor de care dispunea, s-a raportat la un hotar fix, respectiv la înscrisurile din cartea funciară.
Sub aspectul apelurilor declarate de către părțile civile acesta a solicitat respingerea acestora ca nefondate, având în vedere că la dosarul de fond deja au fost acordate cheltuieli de judecată.
Tribunalul constată că apelurile au fost promovate în termenul de 10 zile prevăzut de art.363 alin.1 pr.pen. termen ce a curs, în cazul părților civile apelante și care au fost prezente la dezbaterea cauzei pe fond de la pronunțare în conformitate cu prevederile art.363 alin.3 pr.pen. respectiv de la data de 26 iunie 2008 (111-112, 114 din dosarul nr- al Judecătoriei Gura Humorului ) iar în cazul inculpatului care nu a fost prezent la dezbaterea cauzei pe fond de la comunicare în conformitate cu prevederile art.363 alin.3 pr.pen. respectiv de la data de 03 iulie 2008. (114-115 din dosarul nr- al Judecătoriei Gura Humorului ).
Prin decizia penală nr.11/A din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în temeiul art.379 pct.1 lit."b" pr.pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de părțile civile:,. în municipiul G H,-, jud.S, CNP: - și ,. în municipiul G H,-, jud.S, CNP: - ambii asistați de avocat ales și inculpatul, fiul lui și al, născut la data de 04 octombrie 1959 în comuna, jud.B-N,. în municipiul F, B-dul 2 -,.1,.A,.1,.5, jud. S, de cetățenie română, studii 12 + 3 clase, căsătorit, 2 copii majori, stagiul militar satisfăcut, expert topografie-geodezie, fără antecedente penale, CNP: - asistat de avocat ales împotriva sentinței penale nr.230 din data de 26 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Gura Humorului.
În temeiul art.189 pr.pen. s-a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 200 lei, onorariu ce s-a suportat din fondul Ministerului Justiției și care se avansează în favoarea Baroului de Avocați C, av. pentru asigurarea asistenței juridice din oficiu inculpatului apelant.
În temeiul art.192 alin.2 pr.pen. au fost obligate părțile civile apelante și să plătească fiecare câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul art.192 alin.2 pr.pen. a fost obligat inculpatul apelant să plătească suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului în care este inclus și onorariul avocațial din oficiu în sumă de 200 lei.
În temeiul art.193 alin.6 pr.pen. a fost respinsă cererea formulată de părțile civile apelante și având ca obiect obligarea inculpatului apelant la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art.193 alin.6 pr.pen. a fost respinsă cererea formulată de inculpatul apelant având ca obiect obligarea părților civile apelante și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
Examinând sentința penală nr.230/26 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Gura Humorului prin prisma motivelor de apel invocate de părțile civile și și de inculpatul cât și din oficiu, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul, a apreciat că Judecătoria Gura Humoruluia administrat probatoriul necesar aflării adevărului și justei soluționări a cauzei pronunțând o soluție temeinică și legală sub toate aspectele, atât din punct de vedere a laturii penale cât și din punct de vedere al laturii civile.
Potrivit art.345 alin.1 pr.pen. asupra învinuirii aduse inculpatului instanța hotărăște prin sentință, pronunțând după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal iar conform dispozițiilor art.345 alin.2 din același cod, se precizează că soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert, că fapta a fost săvârșită de inculpat.
În raport cu dispozițiile art.62, art.63 pr.pen. cu referire la art.1,art.200, art.289 pr.pen. hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate. Astfel, raportul de expertiză întocmit de expertul G concluzionează că terenul deținut de petenți a fost identificat eronat de către expertul care la data efectuării măsurătorilor nu a avut în vedere punctele comune existente în teren și în planurile cadastrale, dar mai ales al planului de situație care a stat la baza emiterii adeverinței nr.19/19.04.1994, a Titlului de proprietate nr.319/1994 și a contractului de vânzare cumpărare cu nr.1697/1994, plan de situație care reprezintă practic un dreptunghi ca fiind identic cu parcela 1405/1 din CF 2139, fără a se specifica din care parcelă a fost obținută această configurație, atâta timp cât anterior întocmirii planului de situație parcela respectivă avea altă configurație și suprafață iar din depozițiile artorilor și a reieșit că drumul de acces identic cu parcela 1405/3 trece pe lângă fostul restaurant "" și avea o lățime de aproximativ 3 metri iar în raportul său de expertiză, inculpatul a plasat parcela 1405/3 la o distanță de aproximativ 7 metri de restaurant.
În conformitate cu dispozițiile art.18/1 pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În aliniatul 2 al aceluiași articol se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Ca urmare, în speță, vastul probatoriu administrat în faza de cercetare judecătorească a confirmat fără echivoc că fapta inculpatului prezintă toate acele trăsături tipice și esențiale specifice elementelor obiective și subiective ale infracțiunii de mărturie mincinoasă incriminată de art.260 pen. însă ținând cont de împrejurările concrete ale producerii cauzei, de faptul că situația de fapt s-a datorat și neconcordanței unor planuri de situație întocmite anterior intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, a neînscrierii acestora în CF, precum și de persoana inculpatului care nu are antecedente penale, este căsătorit, are studii superioare, instanța de fond în mod just a dispus achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.b/1 pr.pen., nici una dintre probele aflate la dosarul cauzei nefiind de natură a naște dubii sub acest aspect.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond raportat la soluția adoptată în cauză a admis practic numai cheltuielile judiciare formulate și dovedite de către părțile civile apelante și, în sumă de 2050 lei. Astfel, latura civilă dintr-o cauză penală este guvernată de principiul "actori incumbit probatio" expres prevăzut de legiuitor prin dispozițiile art.1169 civ. respectiv cel ce face o propunere înaintea judecății este obligat aod ovedi. Or, în speță, părțile civile apelante și, au dovedit cheltuielile judiciare efectuate de acestea numai în cuantum de 2050 lei, care de altfel a și fost acordat de instanța de fond, raportat la chitanțele fiscale, bonuri fiscale, etc.
Față de cele mai sus expuse, tribunalul apreciind că atât latura penală cât și latura civilă a cauzei au fost judicios și temeinic analizate, în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.1 lit."b" pr.pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de părțile civile apelante și și de inculpatul apelant, împotriva sentinței penale nr.230 din data de 26 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Gura Humorului.
Întrucât inculpatului apelant i s-a asigurat asistența juridică din oficiu beneficiind în acest sens de serviciile unui avocat până la data angajării avocatului ales, tribunalul în temeiul art.189 pr.pen. a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 200 lei, onorariu ce a fost suportat din fondul Ministerului Justiției și care s-a avansat în favoarea Baroului de Avocați C, av..
Având în vedere că părțile civile apelante și au fost găsite în culpă procesuală, în temeiul art.192 alin.2 pr.pen. tribunalul, le-a obligat pe acestea să plătească fiecare câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
De asemenea tot pe considerentul culpei procesuale, tribunalul în temeiul art.192 alin.2 pr.pen. l-a obligat pe inculpatul apelant să plătească suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului în care este inclus și onorariul avocațial din oficiu în sumă de 200 lei.
În temeiul art.193 alin.6 pr.pen. tribunalul a respins cererea formulată de părțile civile apelante și având ca obiect obligarea inculpatului apelant la plata cheltuielilor de judecată, raportat la soluția adoptată în prezenta cauză.
În temeiul art.193 alin.6 pr.pen. tribunalul a respins cererea formulată de inculpatul apelant având ca obiect obligarea părților civile apelante și la plata cheltuielilor de judecată, raportat la soluția adoptată în prezenta cauză.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât inculpatul cât și părțile vătămate, criticând hotărârea pronunțată ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a solicitat curții trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, fiind aplicabile dispozițiile art.385 ind.9 pct.9C. în sensul că hotărârea nu este motivată, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil prev. de art.6 din CEDO, neindicând destul de clar motivele pe care s-a sprijinit pentru a tranșa litigiul.
S-a mai invocat și încălcarea dispozițiilor art.385 ind.9 pct.10, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate în apărare, în sensul că instanța de apel nu a analizat niciunul dintre documentele de carte funciară depuse la dosar.
În motivarea recursului lor, părțile vătămate au învederat faptul că, amenda administrativă aplicată inculpatului este în cuantum mult prea mic raportat la fapta comisă și au solicitat obligarea inculpatului la plata tuturor cheltuielilor ocazionate în prezentul proces penal.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea constată că recursurile sunt fondate din următoarele motive:
Lecturând considerentele deciziei penale recurate, curtea constată că, instanța de apel nu a făcut decât să reitereze motivele care au stat la baza luării hotărârii de către instanța de fond fără a răspunde în mod detaliat motivelor de apel invocate de părți și a motiva respingerea cererilor în probațiune formulate.
În cauză era necesară efectuarea unei contraexpertize judiciare, având în vedere că întreaga probațiune se bazează pe expertiza întocmită de expertul tehnic
Așadar, având în vedere obiectul cauzei, a dreptului la un proces echitabil, care include și principiul egalității armelor, instanța de apel era obligată, în scopul aflării adevărului să admită întocmirea în cauză a unei contraexpertize raportat la contrarietatea concluziilor expertizelor întocmite de inculpat și respectiv expertul G, ambii experți susținându-și în continuare punctele de vedere cu privire la identificarea corectă a imobilului în litigiu.
Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.c rap. la art.385 ind.9 pct.10 C.P.P. curtea va admite recursurile formulat, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj.
Cu ocazia rejudecării cauzei, se va încuviința efectuarea a unei contraexpertize și se vor analiza toate motivele de apel invocate, analiză ce se va regăsi în considerentele hotărârii ce se va pronunța.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestui
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.e Cod proc.penală, admite recursurile declarate de inculpatul, domiciliat în F Bd.2 -.1,.A,.5, și părțile vătămateși,ambii domiciliați în G H-, jud. S împotriva deciziei penale nr. 11/A/2009 a Tribunalului Cluj, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare instanței de apel, Tribunalul Cluj.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- --
Red./
5 ex./15.04.2009
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Livia Mango Monica Rodina
