Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Încheierea /2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 11 februarie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea vătămată și inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 312/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații recurenți și, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, inculpatul, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind partea vătămată recurentă, pentru care se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nefiind formulate cereri sau invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public expune motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, apreciind că în cauză nu s-a efectuat cercetarea judecătorească, astfel rămânând nerezolvat fondul cauzei.
Apărătorul ales al părții vătămate solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Arad în vederea rejudecării pe fond a cauzei.
Apărătorul inculpatului, av., solicită admiterea recursului în baza art. 38515alin.1 pct.2 lit.c Cpp, casarea hotărârii atacate pentru motivul prev. de art. 3859alin.1 pct.10 Cpp și trimiterea cauzei la Tribunalul Arad pentru rejudecarea apelului.
Apărătorul inculpaților și, av. achiesează la recursul parchetului, solicitând admiterea recursului, în baza art. 38515pct.2 lit. c Cpp.
Inculpații, având fiecare cuvântul, susțin concluziile apărătorilor lor.
CURTEA,
vând nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 306 cpp,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 15.02.2008
Dată în ședință publică, azi, 11.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Tehnored. /15.02.08
RO MANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.169/
Ședința publică din 15 februarie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea soluției privind recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea vătămată și inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 312/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor, concluziile apărătorilor și ale procurorului, ultimul cuvânt al inculpaților au avut loc în ședința publică de la 11.02.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 15.02.2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1308 din 05.06.2007, Judecătoria Arad, în baza art.11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. d Cpp, a achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 al 1 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. d Cpp, a achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 al. 1 Cod penal.
În baza art.11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. d Cpp, a achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 al, 1 Cod penal.
A respins acțiunea civilă exercitată de partea vătămată, cu domiciliul în localitatea Chișineu C,-, jud. A, în cadrul procesului penal.
În baza art. 192 al. 1 pct. 1 lit. a Cpp, a obligat partea vătămată la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 Cpp, a obligat partea vătămată să plătească inculpatului, suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 189 Cpp, a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul BA Aas umei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad la data de 30.12.2005, și, în calitate de reclamanți au solicitat instanței să oblige pârâții jr. și jr. să încheie un contract translativ de proprietate cu privire la imobilul situat pe-. Prin sentința civilă nr. 2454/09.05.2006, după ascultarea în calitate de martori a inculpaților, Judecătoria Arada obligat pârâții în nume personal și în calitate de moștenitori ai lui sr. și sen. să încheie contractul translativ de proprietate reținând că între părinții pârâților și reclamanți s-a încheiat la data de 05.03.1983 un antecontract de vânzare cumpărare pentru 1/2 din imobil, contra sumei de 120.000 lei, sumă din care s-a achitat suma de 60.000 lei la data încheierii acestuia, iar suma de 50.000 lei la data de 21.08.1983, când s-a întocmit un al doilea proces verbal. Pentru plata sumei de 10.000 lei, restul din prețul stabilit în acest antecontract, s-a reținut că aceasta rezultă din sentința civilă nr. 2198/30.04.1989 a Judecătoriei Arad, din ultimul antecontract încheiat de părți (04.02.1989) și din declarația martorului.
S-a mai reținut prin sentința civilă menționată că între reclamanți, sen, jr. (partea vătămată) și jr. s-a încheiat un al doilea antecontract de vânzare cumpărare, pentru cealaltă Jaa celuiași imobil, la data de 04.02.1989, pentru suma de 20.000 lei, și că această sumă a fost achitată de reclamanți, aspect ce rezultă din intenția comună a părților și nu după sensul literal al termenilor din acest antecontract și declarațiile martorilor, care a semnat acest antecontract, și
Cu privire la inculpatul prima instanță a reținut că la data de 02.05.2006, fiind ascultat în calitate de martor, în dosarul civil nr. 15135/2005 al Judecătoriei Arad, acesta a declarat că,în anul 1985 eu i-a împrumutat reclamantei suma de 10.000 lei. Eu i-am predat reclamantei suma respectivă în curte. Alături de reclamantă, în curte mai era o femeie căreia reclamanta i-a dat cei 10.000 lei."
Fiind reaudiat la data de 11.04.2006, același martor a declarat în fața instanței civile:,În 1985, reclamanta mi-a cerut să-i împrumut suma de 10.000 lei. Aceasta mi-a spus că trebuie să plătească diferența de preț pentru imobilul din A,-. Am mers cu reclamanta la imobilul respectiv. Eu i-am dat cu împrumut reclamantei suma de 10.000 lei, iar aceasta în prezența mea i-a predat numitei sen suma respectivă.
În cursul actelor premergătoare, inculpatul a declarat, la data de 20.07.2006, că își menține declarația dată în fața instanței, în forma și conținutul ei, deși din anul 1985 și până în prezent a trecut mult timp. Fiind reaudiat, la data de 20.08.2006, același inculpat a declarat că a împrumutat suma de 10.000 lei în anii 1981-1983, fără a putea preciza cu exactitate anul.
Fiind ascultat în cursul procesului penal, inculpatul a declarat că își menține declarația dată în fața instanței civile dar că nu își amintește cu exactitate anul în care a dat lui suma de 10.000 lei, între anii 1981 și 1985.
Având în vedere declarațiile acestui martor și timpul scurs de la momentul împrumutului, instanța a constatat că este posibil ca acesta să nu își amintească cu exactitate anul în care a împrumutat suma de 10.000 lei lui și că nu există probe certe că acest martor a făcut afirmații mincinoase în fața instanței civile, respectiv că împrumutul nu ar fi avut loc în anul 1985.
Între reclamanți și proprietarii imobilului a avut loc un proces în cursul anului 1984, finalizat prin sentința civilă nr. 2198/30.04.1984 a Judecătoriei Arad, prin care s-a respins acțiunea civilă a proprietarilor imobilului și pentru rezoluțiunea primului contract de vânzare cumpărare, reținându-se că nu există nici o culpă a cumpărătorilor (B) și care au achitat prețul de 110.000 lei și au făcut o ofertă pentru restul de 10.000 lei, din prețul stabilit pentru acest antecontract, prin executorul judecătoresc. Sentința a rămas definitivă, nefiind atacată de proprietarii imobilului care dacă nu ar fi primit restul de preț puteau pretinde aceasta. Prin procesul verbal semnat de, fiica sa și petent la data de 04.02.1989 (f:26), pentru cel de-al doilea antecontract, se menționează că proprietarii imobilului nu mai au nici o pretenție, în afara celor 20.000 lei, stabiliți ca preț pentru cel de-al doilea antecontract, nefăcându-se nici o mențiune cu privire la cei 10.000 lei, din contractul anterior, ceea ce conduce la concluzia că aceștia au fost achitați, concluzie care a stat și la baza pronunțării sentinței civile nr. 2454/09.05.2006 a Judecătoriei Arad, cu privire la cel de-al doilea antecontract (f:14-18).
Așa fiind, văzând că nu există probe certe că afirmațiile făcute de inculpatul, în calitate de martor, în fața instanței civile, ar fi mincinoase și că toate probele administrate în fața instanței civile conduc la concluzia că diferența de preț din primul antecontract a fost achitată așa cum a susținut acest martor, în acest sens pronunțându-se și sentința civilă nr.2198/30.043.1984 a Judecătoriei Arad, instanța a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada existenței laturii obiective a infracțiunii de mărturie mincinoasă și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cpp a achitat acest inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 260 al 1 Cp.
Neexistând latura obiectivă a acestei infracțiunii, în baza art. 346 al 1 Cpp, instanța a respins și acțiunea civilă exercitată de partea vătămată în cadrul procesului penal pentru anularea procesului verbal de consemnare a declarațiilor acestui martor.
Cu privire la inculpatul:
În fața instanței civile acesta a afirmat că,În 1989 familia a vândut reclamanților și cealaltă J din imobil. Vânzătorii au fost atunci pârâții jr. jr. și sen. Atunci când s-a întocmit înscrisul din 1989, reclamanții au predat vânzătorilor suma de 20.000 lei așa cum s-au înțeles, ca preț al întregii cote cumpărate în 1989. Eu am fost de față la întocmirea înscrisului din 1989, însă nu l-am semnat ca martor."
În cursul actelor premergătoare, inculpatul a afirmat că,Referitor la contractul încheiat în 1989, am fost de față, s-a întocmit actul dar nu am văzut când s-au dat banii, nici când acel act a fost semnat de către învinuitul junior, care din discuțiile ce le-am auzit, să se deplaseze în cartierul pentru a-l semna și junior."
Fiind ascultat în calitate de inculpat, în ședință publică, a declarat că a fost de față la predarea banilor și întocmirea și semnarea contractului din 1989, păstrându-și declarația dată în fața instanței civile și susținând că declarația dată în fața lucrătorilor poliției i-a fost dictată și că în realitate, a participat, alături de la întocmirea, semnarea acestui înscris, precum și la plata sumei de bani, așa cum a declarat în fața instanței civile.
Partea vătămată și-a întemeiat plângerea în privința acestui inculpat pe declarația dată de acesta în cursul actelor premergătoare, declarație asupra căruia a revenit în fața instanței, susținând că declarația dată în calitate de făptuitor i-a fost dictată.
În condițiile în care instanța nu poate avea în vedere această declarație, ea fiind dată doar în fața organelor de urmărire penală, iar declarația dată în calitate de inculpat, în ședință publică unde sunt respectate toate garanțiile procesuale și declarațiile nu pot fi sugerate, este identică cu cea dată în calitate de martor, s-a constatat că nu s-a făcut dovada că afirmațiile făcute de acest inculpat în calitate de martor ar fi mincinoase. Participarea inculpatului la întocmirea celui de-al doilea înscris a fost confirmată și de semnătura sa pe acest antecontract.
Așa fiind, instanța a constatat că nici cu privire la declarația dată de acest inculpat nu există probe certe că ar fi mincinoasă și că cele afirmate de el nu corespund realității, astfel că instanța a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada existenței laturii obiective a infracțiunii de mărturie mincinoasă și în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cpp, l-a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 260 al 1 Cod penal.
Cu privire la inculpatul:
În fața instanței civile acesta a afirmat că, "la întocmirea înscrisului din 1989 și predarea celor 20.000 lei, au fost de față reclamanții care au predat banii, sen și cei doi copii ai acesteia, eu și un alt martor, ".
În cursul urmăririi penale, martorul a arătat că își menține declarația dată în fața instanței civile iar în calitate de inculpat a declarat că a fost de față la întocmirea înscrisului și predarea banilor în curtea imobilului cu numărul 11 situat pe strada - -, menținând aceeași declarație.
Prezența acestui martor la întocmirea înscrisului a fost confirmată de martorul, iar probe care să facă dovada contrară a celor afirmate de acest inculpat nu există.
Așa fiind, instanța a constatat că nici cu privire la acest inculpat nu s-a făcut dovada că ar fi făcut afirmații mincinoase și că în consecință lipsește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 260 al 1 Cp, motive pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cpp, instanța a dispus achitarea și a acestui inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen, partea vătămată, solicitând desființarea hotărârii, iar după rejudecarea cauzei admiterea plângerii și condamnarea penală a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin.1 cod penal. În subsidiar solicită desființarea hotărârii atacate și restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în vederea completării urmăririi penale, conform art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală.
Prin motivele de apel, partea vătămată a criticat hotărârea atacată sub aspectul modului în care au fost interpretate declarațiile date de inculpați. A arătat că achitarea inculpaților, întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală este greșită deoarece prin decizia penală 252/R/26.03.2006 a Tribunalului Arad, prin care a fost învestită Judecătoria Arad cu judecarea cauzei, s-a reținut că există mijloace de probă suficiente pentru dovedirea elementelor constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă în sarcina celor trei inculpați. Această decizie a reținut în sarcina inculpaților existența obiectului, vinovăției și laturii obiective ca elemente ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, iar conform art. 38518alin. 2 Cpp a fost obligatorie pentru instanța de fond.
Prin decizia penală nr. 312 din 24.10.2007, Tribunalul Arada admis apelul declarat de petentul, a desființat în întregime hotărârea atacată iar în judecarea cauzei, a admis plângerea formulată de petent împotriva ordonanței procurorului de netrimitere în judecată a intimaților, și. A desființat ordonanța atacată și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimați sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasăprev. De art. 260 alin.1 Cp.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că:
Prin decizia penală nr. 252/R/26 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Arad, în baza art. 2781alin. 8 lit. c Cpp a fost admisă plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 2 octombrie 2006 dată de procuror în dosarul nr. 2834/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad și ordonanța din 22.11.2006 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad în dosarul nr. 1841/II/2/2006, cauza fiind trimisă Judecătoriei Arad spre judecarea pe fond.
La 5 iunie 2007, Judecătoria Arada pronunțat hotărârea ce face obiectul prezentului apel. Hotărârea a fost pronunțată la o zi după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat în interesul legii decizia nr. 48/04 06 2007, prin care s-a dispus că "dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală se interpretează în sensul că: în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța învestită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală".
Decizia a fost publicată pe pagina de internet a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar potrivit art. 4142alin. 3 Cod procedură penală este obligatorie pentru instanțe, în sensul că problemei de drept ce a făcut obiectul recursului în interesul legii nu i se poate da o altă interpretare decât cea asupra căreia s-a oprit instanța supremă.
Potrivit alineatului 3 al articolului 4122Cod procedură penală, soluția pronunțată în interesul legii nu are efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. În sensul acestei prevederi legale este vorba despre hotărârile judecătorești pe care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție le-a avut în vedere pentru promovarea recursului (în interesul legii) și pe care de altfel le-a anexat motivelor de recurs, nicidecum despre hotărâri judecătorești care la data pronunțării deciziei nu sunt definitive și în care se regăsesc soluții privind problema de drept ce este controversată, cum este cazul în speță.
Ca urmare, instanța de apel constatând că în prezenta cauză prin hotărârea atacată s-a dat o altă interpretare dispozițiilor art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală, decât cea pe care a dat-o Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 48 din 04.06.2007 are obligația de a verifica posibilitatea pronunțării unei hotărâri care să conducă la aplicarea corectă a legii.
Din perspectiva textelor de lege ce reglementează căile ordinare de atac și procedura specială prevăzută de art. 2781Cod procedură penală, instanța de apel a considerat că o asemenea hotărâre poate fi pronunțată.
Soluția procurorului de netrimitere în judecată a inculpaților -intimați a fost desființată, nu prin încheierea la care se referă lit. a alineatului 8, de către prima instanță, ci prin decizie pronunțată în recurs de tribunal. Chiar dacă decizia este definitivă, instanța învestită cu judecarea cauzei are obligația de a verifica competența, precum și legalitatea actului de sesizare, acest control fiind preluat și de instanța de apel în virtutea efectului devolutiv al acestei căi ordinare de atac.
În ce privește actul de sesizare, și anume plângerea adresată instanței de partea vătămată -apelant, prin raportare la actualul moment procesual (ce evident include și decizia nr. 48 Înaltei Curți), se constată nelegalitatea acestuia, deoarece doar în cazul pronunțării legale a soluției prevăzute la litera alin. 8 plângerea ar putea constitui act pentru sesizarea instanței, iar această soluție nu poate fi pronunțată în situația din prezenta cauză în care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale.
Acceptarea opiniei contrare, exprimate de procuror și de partea vătămată prin concluziile orale, echivalează cu menținerea, prin girul instanței, a unei soluții ce a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea unei etape importante a procesului penal, și anume urmărirea penală. Faza de urmărire penală are un rol esențial pentru stabilirea obiectului și temeiului acțiunii penale și este indisolubil legată de administrarea probelor așa cum sunt ele înțelese de art. 63 Cod procedură penală și nu de art. 224 Cod procedură penală, privind actele premergătoare, care permit doar obținerea de informații sau date privind săvârșirea infracțiunii ce nu au valoare probatorie.
Interpretarea literală și sistemică a textelor ce cuprind procedura specială a plângerii în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată conduc fără dubiu la concluzia că, dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală au în vedere doar soluțiile în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea procesului penal, în cazul soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale putând fi pronunțată doar soluția prevăzută la lit. b din același articol.
În această situație apare evident faptul că, în prezenta cauză sesizarea instanței de judecată nu este valabilă, ceea ce atrage și nelegalitatea tuturor actelor procedurale efectuate de instanța de judecată care a judecat cauza, inclusiv a hotărârii apelate.
procesual pentru intrarea în legalitate sub aspectul hotărârii pronunțate se găsește în textele de lege mai sus analizate, care permit desființarea sentinței și judecarea cauzei de către instanța de apel în sensul pronunțării unei soluții de trimitere a acesteia la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimații, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea vătămată, respectiv inculpații, și.
Parchetul a susținut în motivarea recursului că instanța de apel nu a ținut cont de efectul integral devolutiv al apelului, nu a efectuat cercetarea judecătorească și a lăsat nerezolvat fondul cauzei, acest fapt fiind un motiv de trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Partea vătămată, dar și inculpații au criticat hotărârea Tribunalului Arad pe același considerent, respectiv nesoluționarea fondului cauzei, respectiv pentru faptul că instanța a dat eficiență deciziei nr. 48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, admițându-se plângerea părții vătămate de două ori, încălcându-se autoritatea de lucru judecat, toți solicitând, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Examinând hotărârea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea vătămată, respectiv inculpații, și, sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente.
Tribunalul Arad, prin decizia penală nr. 252/R/26.03.2007, a admis recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 314/2007 a Judecătoriei Arad și a admis plângerea formulată de către acesta împotriva rezoluției din 2.10.2006 dată de procuror în dosar nr. 2834/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad și ordonanța din 22.11.2006 dată de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, în dosarul nr. 1841/II/2/2006, pe care le-a desființat și a trimis cauza spre judecare pe fond la Judecătoria Arad, soluția fiind definitivă.
Judecătoria Arada judecat pe fond cauza și, prin sentința penală nr. 1308/5.06.2007, a dispus achitarea inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al.1 Cp.
Tribunalul Arada fost sesizat cu judecarea apelului formulat de către partea vătămată și, în loc să se pronunțe cu privire la apelul formulat de către acesta pe fondul cauzei, au dat eficiență deciziei nr. 48/04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii și au admis încă o dată plângerea formulată de petentul și au trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de cei trei intimați, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al.1 Cp.
În aceste condiții, Tribunalul Arad, pe de o parte a încălcat autoritatea de lucru judecat, deoarece plângerea a fost odată admisă, în sensul trimiterii cauzei spre judecare pe fond, iar pe de altă parte nu s-a pronunțat cu privire la fondul cauzei, respectiv judecarea apelului, formulat de partea vătămată.
Aceste aspecte fiind motive de casare cu trimitere spre rejudecare, Curtea urmează să dea eficientă disp. art. 3859pct.10 Cpp și ca urmare, va admite toate recursurile formulate în cauză pentru motivele arătate mai sus și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, Tribunalul Arad, pentru judecarea apelului formulat de către partea vătămată.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.2 lit.c Cpp admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea vătămată, inculpații, împotriva deciziei penale nr. 312/24.10.2007 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului formulat de partea vătămată, la Tribunalul Arad.
În baza art. 192 al.3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /21.02.08
Tehnored. ex. /21.02.08
PI. -
-;
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
