Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 262/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 262
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea recursului penal, având ca obiect " mărturie mincinoasă" promovat de inculpata recurentă ( fostă ) împotriva deciziei penale nr.553 din data de 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23 aprilie 2009 ( cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a domnului procuror ), susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea apărătorului inculpatei să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30 aprilie 2009.
În termenul de pronunțare, la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise formulate de inculpata recurentă ( fostă ), prin avocat.
După deliberare,
Curtea,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 1443/07.05.2008 Judecătoria Iașia dispus următoarele:
"În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală achită inculpata-, fiica lui și, născută la data de 06.11.1979 în mun. I, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de "mărturie mincinoasă", prev. și ped. de art. 260 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 15 Cod procedură penală respinge ca tardivă cererea de constituire de parte civilă formulată de către numita.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia."
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași dat în dosarul nr. 3686/P/2004 la data de 23.10.2006 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr- s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpațilorR, pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală din culpă", prev. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de "mărturie mincinoasă", prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal.
S-a reținut prin actul de sesizare al instanței că, în ziua de 14.05.2004, inculpatul Rac ondus microbuzul transport persoane cu numărul de înmatriculare B-76038 pe Șoseaua - din mun. I, accidentând-o pe partea vătămată, care traversa strada pe marcajul pietonal situat în apropierea intersecției cu -, în urma impactului partea vătămată suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 110-120 de zile de îngrijiri medicale. În sarcina inculpatei s-a reținut faptul că, fiind audiată în calitate de martor în cauza privind pe R, a dat declarații contradictorii cu ale martorilor oculari, s și și cu întreg materialul probator administrat, afirmând că partea vătămată traversa strada după marcajul pietonal cu spatele și purta discuții cu persoane ce se aflau pe trotuarul de pe care a început traversarea.
La termenul de judecată din data de 19.12.2007, instanța a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpatul R de cea privind pe inculpata, dosarul disjuns fiind înregistrat sub nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului în cauza privind pe inculpata, instanța de fond a reținut ca fiind pe deplin dovedite următoarele:
În fapt,în ziua de 14.05.2004, inculpatul Ral uat călători din fața I cu microbuzul cu numărul de înmatriculare B-76038, urmând să-l conducă pe ruta I - Târgu. Pentru a ieși din municipiul I, inculpatul a condus microbuzul pe Șos. -, circulând pe a III-a, de lângă axul drumului. Ajungând la trecerea de pietoni situată în vecinătatea intersecției cu - (zona munca ), trecere prevăzută cu marcaj pietonal, indicator rutier și lampă cu lumină intermitentă, inculpatul nu a oprit și nu a acordat prioritate părții vătămate.
Partea vătămată traversa Șoseaua - pe marcajul cu vopsea destinat pietonilor, dinspre dreapta spre stânga conducătorului auto, în mod regulamentar, cu privirea orientată spre trotuarul unde urma să ajungă. Ajungând pe a III-a, de lângă axul drumului, partea vătămată a observat în ultimul moment microbuzul condus de inculpat, și datorită stării de, a pus mâinile în dreptul capului. Inculpatul a observat-o în ultimul moment pe partea vătămată și a virat spre stânga, intrând pe contrasens, în încercarea de a evita impactul cu aceasta. Cu toate acestea, microbuzul condus de către inculpat a acroșat-o pe partea vătămată cu partea din spate, la piciorul stâng. În urma impactului, partea vătămată a căzut pe marcajul vopsit, inculpatul R oprind microbuzul la o distanță de aproximativ 25-30 de metri după trecerea de pietoni, a mers la victimă, căreia i-a propus să o ducă cu un taxi la spital, aceasta refuzând, apoi a revenit la microbuz pe care l-a parcat pe partea dreaptă a drumului public la o distanță de aproximativ 40-50 de metri de locul producerii accidentului.
Prin certificatul medico-legal nr. 1141/17.05.2004 eliberat de IML I, s-a constatat că partea vătămată a prezentat fractură bimaleolară stg. contuzie stâng, contuzie deget 2 picior drept, și a prezentat comoție cerebrală anamnestică, necesitând 110-120 de zile de îngrijiri medicale, timp în care se include și recuperarea funcțională.
La data de 03.06.2004 inculpata a fost audiată în calitate de martor (fila 140 dosar UP), în declarația olografă arătând că în ziua de 14.05.2004 se afla în microbuzul condus de inculpatul R, ocupând scaunul din dreapta față al acestuia, cu o vizibilitate foarte bună asupra carosabilului.
Ajungând pe șos. - (deplasându-se spre Târgu ), în punctul Munca, unde există și trecere de pietoni semnalizată prin marcaje, a observat când o persoană de sex feminin îmbrăcată în haine de culoare neagră și încălțată cu șlapi a pătruns pe partea carosabilă fiind orientată cu fața către trotuar (deplasarea se făcea cu spatele, purtând o discuție cu alte persoane dinafara carosabilului). Persoana respectivă se afla la 1 - 1,5 metri față de trecerea de pietoni, având în vedere sensul lor de deplasare. Conducătorul auto a ocolit femeia care era pe carosabil, iar după ce a trecut cu microbuzul s-a simțit asupra acestuia o mișcare mai puțin obișnuită pornind din partea din spate. A oprit imediat microbuzul, iar când a coborât a văzut că femeia respectivă era căzută pe carosabil și acuza dureri în zona capului, mâini și picioare. Conducătorul auto Rau rcat victima într-un taxi în vederea transportării la spital, după care a sesizat organele de poliție. În momentul impactului, microbuzul se deplasa cu viteză foarte mică, iar în microbuz se aflau mulți călători.
La data de 14.07.2005 a fost audiată în calitate de martor inculpata (filele 138-139 dosar UP), aceasta arătând faptul că la data de 14.05.2004 urcat într-un maxi taxi în fața I pentru a ajunge la Târgu. În maxi taxi s-a așezat pe primul rând de scaune după șofer, pe mijloc, cu vizibilitate bună în direcția în care se deplasa microbuzul. Pe str. -, la trecerea de pietoni de la Munca, șoferul a oprit înainte de trecerea de pietoni pentru a acorda prioritate de trecere la niște pietoni angajați în traversare, pietoni care au apărut din fața unui maxi taxi oprit pe de lângă trotuar. După ce pietonii au trecut, șoferul microbuzului în care se afla inculpata a pornit spre în față, iar în acel moment a văzut cum din fața celuilalt maxi taxi a apărut o tânără care mergea cu spatele, în sensul că se uita spre trotuarul de unde plecase, inculpata crezând că vorbea cu cineva deoarece partea vătămată gesticula. Nu a văzut cu cine anume vorbea, vizibilitatea fiindu-i obturată de maxi-taxi oprit. Inculpatul Rav irat spre axul străzii, pentru a nu o lovi pe partea vătămată, care se afla după trecerea de pietoni, aproximativ 2- 3 metri spre. Tânăra s-a lovit de partea din spate a microbuzului condus de inculpatul R și a căzut pe carosabil. Inculpatul Rao prit, a coborât din mașină și a mers la partea vătămată pe care a ridicat-o și a condus-o la un taxi pentru a fi transportată la un spital.
Inculpata și-a menținut declarațiile și în fața instanței, audiată fiind la termenul de judecată din data de 23.05.2007 (fila 77 dosar). astfel, a declarat că era pe scaunele din față ale microbuzului condus de inculpat. Acesta a dat prioritate de trecere unor pietoni angajați pe trecerea de pietoni. A văzut partea vătămată prin parbriz, începând traversarea cam la 2 metri de trecerea de pietoni, de pe bordură, gesticulând, avea o discuție cu niște persoane de pe trotuarul de pe care plecase, era cu privirea și corpul îndreptate spre trotuar. După circa 10-15 minute au venit organele de poliție, i-au luat datele de stare civilă pentru o declarație ulterioară, inculpata povestind unui polițist ceea ce a declarat și mai sus. Pe inculpat îl cunoștea din vedere, niciodată nu s-a mai întâmplat să stea pe scaunele din față, nu a mai dat declarații în alte cauze. Pe partea vătămată a pierdut-o din vedere imediat, întrucât avea posibilitatea să o vadă doar prin geamul din față, iar microbuzul era în mișcare. Nu ține minte dacă șoferul a încercat să vireze stânga.
După cum se poate observa din toate declarațiile inculpatei, aceasta a descris aceeași situație de fapt pe întreg parcursul procesului penal, indiferent dacă declarațiile acesteia au fost date în calitate de martor, învinuită sau inculpată. De asemenea, în cursul cercetării judecătorești au mai fost audiați martori, respectiv și (filele 116, 223).
În declarația sa, martorul afirmă că se afla pe ultimul rând din microbuz, pe scaun în partea dreaptă, a văzut-o pe partea vătămată venind din intersecția Munca, în diagonală, spre trecerea de pietoni, avea capul întors pentru a vorbi cu cineva. venea din mijlocul intersecției, s-a lovit de microbuz la 1 metru și J de trecere, iar șoferul a oprit la auzul zgomotului produs de lovire, între I și a II- De asemenea, martorul a afirmat că se afla în microbuzul condus de inculpat, pe ultima banchetă de lângă geam din partea dreaptă, a văzut-o pe partea vătămată traversând strada pe marcajul pentru pietoni, mergea cu spatele, gesticulând spre partea de unde plecase. Partea vătămată s-a lovit de microbuzul care tocmai plecase de pe loc de la trecerea de pietoni, iar inculpatul a oprit imediat. Zgomotul produs de lovirea părții vătămate de microbuz a fost foarte mic, ca și cum ar cădea un jos, abia auzindu-se lângă el, inculpatul observând probabil victima în oglinda retrovizoare. Era multă lume adunată în jurul victimei. Inculpatul nu a încercat să ocolească nimic, mergea drept.
Din analiza întregului material probator, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, respectiv, s, și, precum și declarațiile inculpatei date de-a lungul întregului proces penal, instanța a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "mărturie mincinoasă", prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal.
- real că declarațiile inculpatei nu se coroborează cu declarațiile martorilor, s și. a au declarat următoarele: saa rătat că se afla pe balconul locuinței sale, situată în blocul 554 de pe Șos. -, la etajul 7, afară era și vizibilitatea era perfectă, a văzut-o pe partea vătămată care s-a angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal; se deplasa la pas cu privirea îndreptată în direcția în care se deplasa. condus de către inculpat nu a oprit să-i acorde prioritate părții vătămate, ci a încercat să o evite, virând la stânga, împrejurare în care a acroșat victima cu partea laterală dreapta spate, în zona roții. Victima a căzut pe marcajul pietonal, în timp ce inculpatul și-a continuat deplasarea aprox. 40-50 de metri. Întrucât microbuzul nu oprise inițial la locul producerii accidentului, martorul s-a hotărât să sune la Poliția Rutieră. Nu a văzut ca partea vătămată să poarte discuții cu persoane aflate pe trotuarul de pe care tocmai plecase; a afirmat că se afla în bucătărie, a văzut microbuzul I-Tg. venind dinspre oraș și îndreptându-se spre, un microbuz era oprit în stație, pe a II-a era un microbuz alb care aștepta trecerea pietonilor, iar din spatele acestuia venea microbuzul condus de către inculpat, care a trecut pe a III-a, cea de lângă axul drumului, acesta trecând mai departe. A văzut când partea vătămată a început traversarea străzii, nu a văzut de unde venea, dacă vorbea cu alte persoane, era pe marcajul trecerii pentru pietoni, și a fost acroșată cu partea lateral dreapta a mașinii. Șoferul microbuzului a făcut un viraj stânga, spre celălalt sens de mers, cu intenția de a evita accidentarea victimei; a arătat că se afla în toneta proprietate personală amplasată în dreptul trecerii pentru pietoni de pe Șoseaua -, pe trotuarul opus -. Martora, aflată în interiorul chioșcului, a văzut-o prin geamul acestuia pe partea vătămată începând traversarea pe trecerea pentru pietoni de pe trotuarul opus celui pe care se afla martora. Când a ajuns aproape de axul drumului, între I-a și a II-a, a văzut un microbuz care circula dinspre spre, trecând prin fața părții vătămate și oprind apoi după aproximativ 20 de metri de intersecție. A văzut partea vătămată căzută pe carosabil. Ulterior, la data de 23.06.2004, în jurul orelor 12,00, au venit organele de poliție la locul accidentului împreună cu inculpatul, acesta din urmă arătând locul accidentului după trecerea de pietoni. Atunci a intervenit martora, care a declara polițiștilor ce a văzut și le-a indicat locul în care a căzut victima.
Pe de altă parte însă, declarațiile inculpatei sunt susținute de către ceilalți doi martori, ale căror declarații au fost menționate mai sus, și, ambii fiind persoane care se aflau în microbuz. Din coroborarea tuturor declarațiilor, instanța consideră că există un dubiu doar asupra modalității în care partea vătămată a început traversarea străzii, nu însă și asupra principalelor elemente de fapt care au determinat trimiterea în judecată a inculpatului R.
Astfel, pentru a putea fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, este necesar ca martorul să facă afirmații mincinoase ori să nu spună tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat. În calitate de martor, inculpata a dat declarații corecte din care s-au putut trage concluzii asupra identității făptuitorului, precum și asupra împrejurărilor din care se poate constata vinovăția acestuia. Astfel, în cauza de față nu este relevant dacă partea vătămată se deplasa cu fața sau cu spatele, dacă avea o discuție sau nu cu persoane aflate pe trotuarul de pe care plecase, dacă era pe trecerea de pietoni sau la un metru de aceasta, atâta timp cât, din reglementările privitoare la circulația pe drumurile publice, se poate stabili pe baza declarației inculpatei vinovăția conducătorului auto.
Instanța a avut în vedere faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 35 din OUG 195/2002 în vigoare la data producerii accidentului, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să asigure fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor. De asemenea, conform art. 158 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să reducă viteza, dacă prevede un pericol m) la trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare sau marcaje. Or, din declarațiile de martor ale inculpatei s-a putut observa că șoferul microbuzului nu a respectat aceste dispoziții. În aceste condiții, împrejurările în care a traversat partea vătămată partea carosabilă nu sunt esențiale în această cauză, atât timp cât se poate constata vinovăția conducătorului auto.
Pe cale de consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatei - pentru săvârșirea infracțiunii de "mărturie mincinoasă", prev. și ped. de art. 260 alin. 1 Cod penal.
Partea vătămată a formulat pretenții civile în această cauză în contradictoriu cu inculpata - cu mult după citirea actului de sesizare, după disjungerea cauzei, astfel încât, în baza art. 15 Cod procedură penală a respins ca tardivă cererea de constituire de parte civilă.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.
În termenul prev. de art. 363. procedură penală, hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, care a criticat-o sub aspectul legalității și temeiniciei, invocând faptul că în mod greșit a apreciat prima instanță că afirmațiile nereale ale inculpatei, audiată în calitate de martor în cauza penală cu nr. 3686/P/2004, nu privesc împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebată.
Mai mult, susținerile, făcute în calitate de martor, ale inculpatei în sensul că partea vătămată s-a angajat în traversarea străzii în afara marcajului pietonal (la o distanță de 1-1,5 sau 2- 3 metri față de acesta), fără a se asigura în nici un fel (mergând cu spatele, gesticulând și vorbind cu un grup de tineri aflați pe trotuar), precum și în sensul că numitul R ar fi respectat obligațiile impuse conducătorilor auto la trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare sau marcaje, se găsesc într-o flagrantă contradicție cu declarațiile celorlalți martori și cu ansamblul probator administrat, aceste susțineri mincinoase urmărind să confirme varianta conducătorului auto, să minimalizeze culpa acestuia în producerea accidentului până la excluderea vinovăției acestuia din sfera ilicitului penal, iar pe de altă parte culpabilizarea exclusivă a persoanei vătămate.
Prin decizia penală nr. 553/22.12.2008 a Tribunalului Iași, s-a decis:
Admite apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 1443/07.05.2008 a Judecătoriei Iași, pe care o desființează integral în latură penală.
Rejudecând cauza:
Condamnă pe inculpata (fostă ) -, fiica lui și, născută la data de 06.11.1979 în mun. I, cu domiciliul în orașul Târgu, str. - -. 47,. A,. 3,. 11, Jud. I, CNP 2.791.106.226.323, studii superioare, căsătorită, fără copii minori, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de "mărturie mincinoasă", prev. și ped. de art. 260 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 74 al. 1, lit. a Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal,la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
Aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal raportat la art. 71 alin. 2 și 5 Cod penal, dispune suspendarea condiționată atât executării pedepsei principale cât și a celei accesorii aplicate inculpatei pe o durată de 2 ani și 6 luni, perioadă ce constituie pentru inculpată termenul de încercare, calculat în conformitate cu disp. art. 82 Cod penal. Atrage atenția inculpatei asupra disp. art. 83 Cod penal.
În baza disp. art. art. 191 al. 1 Cod procedură penală obligă inculpata să plătească statului suma de 300 lei Ron, reprezentând cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea în primă instanță a cauzei,
În baza disp. art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile ocazionate cu soluționarea prezentului apel rămân în sarcina statului.
II. Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de către, cu. în I, șos. - nr. 34,. 555,. C,. 6,. 24, jud. I, împotriva aceleiași sentințe penale a Judecătoriei Iași.
În temeiul disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe numita să plătească statului suma de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea prezentului apel.
În luarea acestei decizii instanța de apel a argumentat după cum urmează:
În ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță și necontestată de către parchet și inculpata intimată, tribunalul apreciază că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză.
Astfel, s-a reținut că, în fapt, în ziua de 14.05.2004, inculpatul R, judecat în aceiași cauza pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală din culă", șofer pe microbuzul cu numărul de înmatriculare B-76038, deplasându-se pe Șos. - spre ieșirea din mun. I, pe a III-a, de lângă axul drumului, la trecerea de pietoni situată în vecinătatea intersecției cu - (zona Munca ), trecere prevăzută cu marcaj pietonal, indicator rutier și lampă cu lumină intermitentă, nu a oprit și nu a acordat prioritate părții vătămate.
Partea vătămată, în vârstă de 16 ani, traversa Șoseaua - pe marcajul cu vopsea destinat pietonilor, dinspre dreapta spre stânga conducătorului auto, în mod regulamentar, cu privirea orientată spre trotuarul unde urma să ajungă. Ajungând pe a III-a, de lângă axul drumului, partea vătămată a observat în ultimul moment microbuzul condus de inculpat, și datorită stării de, a pus mâinile în dreptul capului. Inculpatul a observat-o în ultimul moment pe partea vătămată și a virat spre stânga, intrând pe contrasens, în încercarea de a evita impactul cu aceasta. Cu toate acestea, microbuzul condus de către inculpat a acroșat-o pe partea vătămată cu partea din spate, la piciorul stâng, în urma impactului, partea vătămată căzând pe marcajul vopsit.
Aceste împrejurări ce au fost reținute și de către instanța care a dispus, în primă instanță, condamnarea inculpatului R pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală gravă", nu au fost contestate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, precum și de către inculpata intimată, drept pentru care tribunalul nu va mai intra în analiza detaliată a materialului probator ce a stat la baza reținerii acestora.
Inculpata (fostă ) a fost audiată în calitate de martor, în dosarul parchetului cu nr. 3686/P/2004 în care a fost urmărit penal inculpatul R, și care s-a finalizat cu punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, la data de 06.06.2004 și,ulterior, la data de 14.07.2005, ocazie cu care a făcut următoarele afirmații:
- se afla în microbuzul condus de inculpatul R pe scaunul din dreapta față a acestuia - în prima variantă din 06.06.2004, sau pe primul rând de scaune după șofer pe mijloc - în doua variantă din 03.06.2004, din această poziție având o vizibilitate foarte bună;
- în momentul în care microbuzul a ajuns pe Șos. -, la trecerea de pietoni din zona denumită "Munca ", a observat că " o persoană de sex feminin îmbrăcată cu haine de culoare neagră și încălțată cu șlapi, a pătruns pe partea carosabilă, fiind orientată cu fața către trotuar" (deplasarea o făcea cu spatele purtând o discuție cu alte persoane din afara carosabilului);
- tânăra traversa strada la o distanță de 1- 1,5 metri față de trecerea de pietoni - în prima variantă, sau la o distanță de 2- 3 metri - în varianta a doua;
- pe prima bandă era oprit un maxi-taxi, care dădea prioritate pietonilor angajați în traversare, iar din fața acestei mașini a apărut partea vătămată care se deplasa cu spatele;
- conducătorul microbuzului în care se afla a ocolit tânăra care venea spre microbuz, dar aceasta s-a lovit de partea din spate a mașinii și a căzut pe carosabil.
Atât în faza de urmărire penală cât și în fața primei instanțe inculpata și-a menținut aceste declarații, precizând că reflectă realitatea pe care a perceput-o în mod direct în acel moment
Prima instanță a constatat, în mod fondat, faptul că aceste declarații nu se coroborează cu cele ale martorilor, s și, din conținutul cărora rezultă contrariul celor afirmate de către inculpată, și anume:
- partea vătămată s-a angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal, mergând la pas cu privirea îndreptată în direcția în care se deplasa;
- pe a II a se afla un microbuz alb, care era oprit pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor care se deplasau pe trecerea pentru pietoni;
- microbuzul condus de către inculpat se deplasa pe a III a, nu a oprit la trecerea de pietoni pentru a acorda prioritate părții vătămate, inculpatul încercând doar să o evite pe aceasta, virând spre stânga, moment în care a acroșat partea vătămată cu partea lateral dreapta.
Cu toate că instanța de fond a constatat că declarațiile inculpatei (fostă ), date în calitate de martor, nu se coroborează cu cele ale martorilor amintiți mai sus, în ceea ce privește locul prin care a traversat strada partea vătămată și modalitatea de deplasare, a apreciat, în mod netemeinic, că aceste împrejurări nu sunt esențiale în cauză, invocând următoarele motive:
- există un dubiu asupra modalității în care partea vătămată a început traversarea străzii, întrucât declarațiile inculpatei sunt susținute de către alți doi martori, respectiv, de și;
- inculpata a dat declarați corecte din care s-au putut trage concluzii asupra identități făptuitorului, precum și a asupra împrejurărilor în care se poate constata vinovăția acestuia;
- nu are relevanță în cauză faptul că partea vătămată se deplasa cu fața sau cu spatele, dacă avea o discuție sau nu cu personale aflate pe trotuarul de pe care plecase, ori dacă era pe trecerea de pietoni sau la un metru de aceasta;
- pe baza declarației inculpatei se poate stabili vinovăția conducătorului auto, ce constă în încălcarea disp. art. 35 din OUG nr. 195/2002 și a art. 158 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul constată că nici unul dintre motivele invocate de către prima instanță nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
a) Nu există în cauză vreun dubiu cu privire la împrejurările în care partea vătămată a traversat strada.
- adevărat că pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul Ras olicitat, instanța încuviințându-i admiterea și respectiv administrarea probei testimoniale, în cauză fiind audiați martorii și - filele 116 și 223. doi martori au susținut, în mare, varianta prezentată de către inculpata, declarând că partea vătămată se deplasa cu capul întors spre trotuar pentru a vorbi cu cineva, venea dinspre intersecția cu Munca în diagonală spre trecerea de pietoni și s-a lovit de microbuz la aproximativ 1 metru și J de trecere (cel de al doilea martor a precizat că nu-și mai amintește dacă victima se deplasa pe marcaj sau nu).
Dar, aceeași martori au declarat că ocupau același loc în microbuz, respectiv pe ultimul rând în partea dreaptă la geam, că nu s-au văzut unul pe altul în acel moment, că microbuzul rula pe a II a cu o viteză de aproximativ 15 km/, că inculpatul R nu a virat stânga pentru a ocoli un pieton, că nu au stat la locul accidentului până la venirea organelor de poliție, deși îl cunoșteau pe inculpat, aspecte care sunt flagrant nereale, fiind contrazise de întreg materialul probator administrat în cauză, și în special de declarațiile inculpatului, în care a arătat că circula cu o viteză de circa 40- 50 Km/, pe a III a, de lângă axul drumului, și a încercat să evite coliziunea cu partea vătămată, virând spre stânga și intrând pe sensul opus.
Se observă astfel, că declarațiile acestor martori propuși de inculpat doar în faza cercetării judecătorești sunt nesincere, fiind date evident pro causa, având doar rolul de a confirma varianta prezentată de către inculpata, și anume că partea vătămată nu traversa pe trecerea de pietoni și se deplasa cu spatele întors spre trotuarul de unde plecase.
Așa fiind, tribunalul va înlătura aceste declarații ale martorilor și, depoziții ce nu au fost avute în vedere, de altfel, și de instanța care a dispus condamnarea inculpatului R, pentru aceleași considerente ce au fost prezentate mai sus.
b) Afirmațiile nereale ale inculpatei privesc împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebată.
Sunt considerate esențiale împrejurările care pot servi la stabilirea adevărului și la justa soluționare a cauzei.
În cauza de față, împrejurările în care partea vătămată traversa strada, respectiv pe marcajul trecerii de pietoni sau nu, cu capul întors spre trotuarul de pe care venea sau nu, și că s-a izbit, astfel, de microbuzul condus de inculpat sau a fost izbită, sunt esențiale, fiind de natură a servi la stabilirea adevărului și la justa soluționare a cauzei, prin faptul că, în baza lor, organul de urmărire penală ori instanța de judecată apreciază gradul de vinovăție a inculpatului R, culpa comună a părții vătămate sau chiar culpa exclusivă a acesteia.
De altfel, în speța de față nu există vreun dubiu asupra caracterului esențial al acestor împrejurări, întrucât chiar organul de urmărire penală, într-o primă fază, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului R pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, întrucât producerea accidentului s-a datorat culpei exclusive a părții vătămate care nu a traversat drumul public prin locurile marcate ori/și semnalizate cu indicatoare, și care nu s-a asigurat, reținându-se declarația inculpatei, dată în calitate de martor, ca relevantă sub acest aspect.
- adevărat că procurorul a avut în vedere la aprecierea culpei exclusive a părții vătămate și concluziile expertizelor criminalistice tehnice auto întocmite în cauză, dar și aceste expertize au avut ca premise împrejurările relatate de către inculpată și anume că partea vătămată era angajată după trecerea de pietoni în traversare imprudentă, mergând cu spatele, în timp ce purta o conversație cu alte persoane ce se aflau pe trotuar (a se vedea rapoartele de expertiză criminalistică cu nr. 127/12.07.2004 și 197/04.11.2004 întocmite de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I).
Față de cele arătate, tribunalul constată că împrejurările în care a traversat partea vătămată partea carosabilă sunt esențiale în cauză, întrucât sunt de natură a contribui la stabilirea gradului de vinovăție a inculpatului, care nu a redus viteza la trecerea de pietoni semnalizată atât prin marcaj cât și prin indicator, deși a prevăzut un pericol (un alt microbuz era oprit pe a II a pentru acorda prioritate de trecere pietonilor), obligație prev. de art. 158 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
c) Afirmațiile nereale ale inculpatei au fost făcute din rea-credință.
Inculpata, de la prima declarație dată în faza de urmărire penală, după aproximativ două săptămâni de la accident, a precizat că se afla în microbuz într-un loc cu o vizibilitate foarte bună și astfel nu are nici un dubiu asupra celor percepute în mod direct.
Aceeași poziție a adoptat-o și după ce a fost începută urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, precum și în fața primei instanțe, de fiecare dată precizând că nu are dubii celor declarate organelor de urmărire penală ce efectua cercetări cu privire la accidentul din data de 14.05.2004.
De altfel, din analiza declarațiilor acesteia, rezultă că inculpata a redat cu lux de amănunte împrejurările în care traversa partea vătămată strada, fapt ce demonstrează, încă o dată, faptul că nu ne putem afla în fața unei erori de percepție sau de memorie.
Mai mult, situația de fapt ce rezultă din declarațiile martorilor, s și, precum și din procesele-verbale de reconstituire și cel privind experimentul judiciar care au fost efectuate pentru a se verifica dacă declarațiile acestor martori pot avea corespondent în realitate, este diametral opusă decât cea prezentată de către inculpată, și anume partea vătămată nu se deplasa cu spatele și traversa pe marcajul trecerii de pietoni, și astfel, nu putem vorbi de o percepție diferită a situației de fapt a unor persoane, ce ar putea fi firească în astfel de cazuri, percepție ce ar putea fi influențată de locul în care se aflau, de distanță, de vârstă, de experiența de viață, etc.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul constată că fapta inculpatei (fostă ), care, fiind audiată în calitate de martor în cauza penală cu nr. 3683/P/2004, a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată și anume că partea vătămată traversa strada după marcajul pietonal, fiind întoarsă cu spatele pentru a purta discuții cu persoane ce se aflau pe trotuarul de pe care începuse traversarea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 al. 1 Cod penal, drept pentru care se va dispune, în baza disp. art. 379 pct. 2, lit. a, admiterea apelului formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și desființarea integrală în latură penală a sentinței penale nr. 1443/07.05.2008 pronunțată de Judecătoria Iași.
Rejudecând cauza, tribunalul, constatând că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 260 al. 1 Cod penal, va dispune condamnarea în baza acestui text de lege.
La individualizarea judiciară a pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, gradul concret de pericol social conturat de modalitățile și împrejurările comiterii faptei, ce au fost analizate în detaliu mai sus, de consecințele acestei fapte - starea de pericol pentru înfăptuirea justiției concretizându-se, în fapt, printr-o primă soluție de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului R, precum și printr-o tergiversare a urmăririi penal timp de aproximativ 2 ani și 6 luni, precum și persoana inculpatei, care este căsătorită, are un nivel de pregătire intelectual ridicat, fiind absolventă a facultății de medicină, avut o conduită bună în societate înainte de comiterea faptei, fapt ce rezultă din lipsa antecedentelor penale și inserția socială corespunzătoare, drept pentru care tribunalul va da eficiență circumstanței atenuante prev. de art. 74 al. 1, lit. a Cod penal, cu efectul prev. de art. 76 lit. d Cod penal Totodată, tribunalul va avea în vedere și faptul că inculpata nu a recunoscut comiterea faptei, neasumându-și astfel răspunderea pentru consecințele faptei sale, și a tergiversat, în mod nejustificat, și cercetarea judecătorească, prin neprezentarea timp de aproximativ 6 luni la sediul IPJ I pentru efectuarea testului poligraf, constatare tehnico-științifică ce a fost, de altfel, solicitată chiar de către aceasta.
Față de cele arătate, tribunalul apreciază că săvârșirea faptei a fost un accident în viața inculpatei, că reeducarea, reinserția socială a acesteia poate avea loc și fără privare de libertate, că judecata în prezenta cauză constituie un avertisment suficient pentru aod etermina ca, pe viitor, să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale, drept pentru care îi va stabili și, ulterior, aplica o pedeapsă cu închisoarea, dozată în funcție de circumstanțele reale și personale menționate sub minimul special al pedepsei prevăzut de lege, ca urmare a aplicării disp. art. 74 lit. a, 76 lit. d Cod penal, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II a și b) pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, pedepse a căror executare o va suspenda condiționat, în conformitate cu art. 81 Cod penal raportat la art. 71 al. 2 și 5 Cod penal, pe o perioada stabilită potrivit disp. art. 82 Cod penal.
Va atrage atenția inculpatei asupra disp. art. 83 Cod penal, referitoare la pericolul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de încercare stabilit de instanță, ce ar avea drept consecință revocarea suspendării executării pedepsei aplicate prin prezenta și cumularea la pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune.
Se va dispune obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea în primă instanță a cauzei, iar cheltuielile ocazionate de soluționarea prezentului apel vor rămâne în sarcina statului.
Referitor la apelul formulat de către numita, prin care a criticat doar latura penală a cauzei, tribunalul constată că aceasta este inadmisibil întrucât a fost formulat de către o persoană care nu are nici una din calitățile procesuale prevăzute de art. 362 Cod penal, respectiv nu are calitatea de inculpat, sau de parte vătămată (infracțiune de mărturie mincinoasă este o infracțiune de pericol), ori de parte civilă (constituirea de parte civilă a fost respinsă de către prima instanță ca fiind tardivă, soluție ce nu a fost criticată de susnumita), și nici de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act la instanței.
În termen legal, inculpata, a declarat recurs împotriva acestei decizii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, inculpata, prin apărătorul său susține nevinovăția pentru fapta reținută de instanța de apel în sarcina sa, solicitând menținerea sentinței instanței de fond care este bine motivată și corespunde adevărului. Un al doilea motiv de recurs îl constituie greșita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
Examinând decizia atacată, Curtea constată că recursul este fondat din următoarele motive.
Motivul de recurs, potrivit căruia, inculpatei i s-a aplicat greșit pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a și b Cod penal, acesta nu este fondat deoarece instanța de apel nu i-a aplicat pedeapsa complementară ci pedeapsa accesorie, conform art. 71 Cod penal și pe care le-a suspendat conform art. 71 al. 5 Cod penal.
Cu privire la reținerea faptei în sine, constând în declarațiile pe care le-a făcut inculpata, instanța de recurs constată că aceasta a fost stabilită corect de instanța de apel și nu suportă critici.
Prin urmare, critica potrivit căreia această faptă nu ar întruni elementele constitutive ale unei fapte penale nu este întemeiată.
Totuși raportat la pericolul social al acestei fapte, Curtea constată că sub acest aspect recursul este fondat.
Una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii este, potrivit art. 17 din Codul penal, pericolul social pe care îl reprezintă fapta.
Art. 18 ind. 1 al. 2 Cod penal stipulează că: "la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
Dispozițiile din art.18 din Codul penal precizează juridic că, pericolul social este generat de existența unei fapte - acțiuni sau inacțiuni - care determină un pericol de ordin social, - de natură să aducă atingere valorilor sociale arătate în art. 1 (scopul legii penale) și pentru sancționarea căreia este necesar să se prevadă o pedeapsă.
Primul element se referă la caracterul material al faptei, al doilea vizează caracterul social, iar ultimul privește caracterul juridic.
Pericolul social este de două feluri: generic și concret.
Pericolul social generic este evaluat abstract de legiuitor ținând cont de o serie de factori: importanța valorii sociale vătămate sau pusă în pericol; forma de vinovăție, calitatea făptuitorului; mobilul; scopul sau frecvența faptei.
La rândul său, pericolul social concret reprezintă aptitudinea unei fapte determinate, deja comisă, de a vătăma valorile sociale ocrotite de lege, fiind evaluată de organele judiciare, ținând seama, conform art. 181, de mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, împrejurările în care a fost făcută, urmarea produsă efectiv sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Cele două modalități s-au impus deoarece, în practica judiciară, s-a constatat că acele criterii folosite de legiuitor la evaluarea gradului de pericol social generic nu au condus întotdeauna la concluzia că fapta comisă prezintă pericolul social care să justifice caracterul ei de infracțiune, fiind lipsită de importanță, respectiv pericolul social specific infracțiunii și, pe cale de consecință, să nu constituie temei al răspunderii penale și aplicarea unei pedepse oricât de redusă.
În fapt, organele judiciare au numai competența de a constata, prin evaluarea pericolului social concret al faptei și pe baza legii, dacă aceasta prezintă sau nu pericolul social al unei infracțiuni, fără a avea însă îndrituirea de a decide asupra incriminării sau dezincriminării faptei - atribut ce aparține în exclusivitate legiuitorului.
Totodată, prin dispozițiile art. 181din Codul penal, este prevăzută o instituție cu un conținut specific ce constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei prevăzută de legea penală și care atrage, pentru făptuitor, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ prevăzută de legea penală.
Astfel, potrivit art. 181alin. 3 din Codul penal, în cazul faptelor prevăzute în prezentul articol (art. 181), procurorul sau instanța aplică una din sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 91 (mustrarea, mustrarea cu avertisment, amenda de 10 la 1.000 lei).
În speța de față instanța de recurs este chemată să evalueze numai pericolul social concret al faptei comise de inculpată.
Cu privire la mărturia inculpatei așa cum a fost descrisă mai sus, fără a teoretiza, instanța amintește totuși că: Procesele psihice implicate în dobândirea informației de către martor, în primul rând senzațiile de percepție, apoi reprezentările și memoria. Procesele de senzație și percepție sunt fie cele bazate pe analizatorii vizuali, fie cele bazate pe analizatorii auditivi, fie ambele categorii. făcute în acest domeniu au demonstrat că mărturia vizuală este mai importantă decât cea auditivă, fiind mai bogată sub raport informativ și mai aproape de adevăr. Dar chiar și calitatea acestor informații este influențată atât de condiții subiective - calitatea analizatorului în cauză -, cât și de condiții obiective - distanța de locul infracțiunii, luminozitate, liniștea sau zgomotul existente.
Calitatea și veridicitatea datelor dobândite prin senzații sunt condiționate de calitatea analizatorilor, de buna lor funcționare. O la fel de mare importanță o are spiritul de observație al martorului. Cei care au spirit de observație precar, comit greșeli în depunerea mărturiei, fără voia lor.
O altă categorie de erori în mărturia judiciară pot fi produse de iluziile pe care le-a avut martorul, fie că ele sunt de natură vizuală, de natură auditivă sau din alți analizatori.
importantă în culegerea informației de către martor este și atenția acestuia, calitățile lui. Sunt situații în care este necesar un volum mare de receptivitate, sunt situații în care concentrarea are un rol hotărâtor.
- greu de stabilit ce grad de receptivitate a avut inculpata în momentul percepției celor întâmplate în momentul producerii accidentului.
Argumentul forte în aprecierea pericolului social ca fiind forte redus îl constituie acela că, prin declarațiile inculpatei, procesul penal pornit împotriva conducătorului auto, care a comis accidentul de circulație în condițiile arătate mai sus, nu a avut de suferit în esența sa.
Se impune această precizare, știind faptul că infracțiunile de "mărturie mincinoasă" sunt infracțiuni care aduc atingere înfăptuirii justiției.
Dacă avem în vedere persoana inculpatei care este la primul contact cu legea penală, are studii superioare, este medic de profesie, se poate contura argumentelor pentru care se impune reținerea că pericolul concret pentru această faptă este în mod vădit lipsit de importanță așa încât, pentru inculpată poate fi făcută aplicabilitatea disp. art. 18.ind.1 Cod penal raportat la art. 91 Cod penal.
În baza acestor considerente se va admite recursul inculpatei, se va casa în parte decizia tribunalului și în parte sentința Judecătoriei Iași.
În rejudecare se va achita inculpata, conform art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală.
În baza art. 18 ind. 1 raportat la art. 91 Cod penal se va aplica inculpatei sancțiunea administrativă a amenzii.
Văzând și dispozițiile articolului 192 al. 1 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata (fostă ) împotriva deciziei penale nr.553 din 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
Casează, în parte, decizia penală nr.553 din 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, numai în ceea ce privește soluția dată apelului declarat de inculpata.
Casează, în parte, în latură penală, sentința penală nr.1443 din 07.05.2008 pronunțată de Judecătoria Iași.
Rejudecând:
În baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. b ind.1 Cod procedură penală, achită pe inculpata (fostă ), fiica lui și, născută la data de 06.11.1976 în I, cu domiciliul în Târgul, str. - -,.47,. A,.3,.11, județul I, CNP - pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art.260 alin.1 Cod penal.
În baza art.18 ind.1 raportat la art.91 lit. c Cod penal, aplică inculpatei (fostă ) amendă administrativă în cuantum de 500 lei.
În baza art.192 alin.1 pct.1 lit. d Cod procedură penală obligă pe inculpată la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile ocazionate de judecarea recursului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
16.05.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Ciubotariu, Dan
