Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 354/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 260.Cod Penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 354
Ședința publică de la 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Aurel Ilie JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru
- - - - JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
- - - - judecător
Grefier: -
.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință din 7 mai 2008, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, privind judecarea recursului declarat de inculpata împotriva nr. 22 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Slatina la nr. 7862/4.07.2006, petiționara a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 2405/P/2005 din 26.aprilie.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acesteia pentru fapta de mărturie mincinoasă prev.de art. 260 alin.1, și aplicarea unei sancțiuni administrative în cuantum de 450 RON, solicitând să se desființeze această rezoluție și pe fond să se dispună achitarea sa întrucât fapta nu există.
Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiași instanțe la nr. 7890/2006 a formulat plângere petiționarul împotriva aceleiași soluții pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, criticând-o pentru netemeinicie constând în aceea că fapta săvârșită de petenta prezintă pericolul social al infracțiuni de mărturie mincinoasă prev.de art. 260, situație în care se impunea trimiterea acesteia în judecată și condamnarea și nu scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative.
La termenul din data de 16 octombrie 2006 instanța a dispus reunirea celor două cauze motivat de faptul că cele două plângeri sunt îndreptate împotriva aceleiași soluții dată de procuror.
Prin încheierea de ședință din data de 20.11.2006 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 7862/2006, în baza art. 278/1 alin.8 lit. c C.P.P. s-au admis plângerile formulate de petiționarii și împotriva ordonanței nr. 2405/P/2005 din 26 aprilie 2006 Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatinas -a dispus desființarea în parte a acesteia cu privire la numita, menținându-se dispozițiile cu privire la intimatul și reținându-se cauza pentru judecare sub aspectul săvârșirii infracțiuni de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin.1, de către.
Prin aceiași încheiere s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei, fiica lui și născută la 26.06.1940 în comuna Schitu, sat Lisa, jud. O, cu același domiciliu, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiuni de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al. 1
S-a dispus citarea numitei în calitate de inculpată și a numitului în calitate de parte vătămată.
S-a reținut că numita a fost audiată ca martor în cauza penală nr.12438/2004 soluționată de Judecătoria Slatina, având ca obiect plângerea formulată de partea vătămată împotriva inculpaților, și pentru infracțiunile de lovire, amenințare și insultă prev.de art. 180 alin. 2, art. 193 și 205, fiind propusă de aceștia din urmă, ocazie cu care a relatat că a asistat la un incident care a avut loc în toamna anului 2004, în jurul orelor 14, 00 - 14,30, când a observat că partea vătămată i-a agresat pe inculpați fără a fi lovită de către aceștia.
În raport cu relatările petiționarei, instanța a apreciat că depoziția acesteia chiar dacă conține inadvertențe cu privire la data și ora când a avut loc conflictul, nu poate fi considerată că privește împrejurări esențiale pentru soluționarea cauzei. Faptul că s-a referit la o altă oră decât la aceea la care a avut loc incidentul, nu prezintă nici o importanță pentru justa soluționare a cauzei, iar caracterul general al declarației nu poate fi imputat martorei din moment ce instanța care a audiat-o nu a insistat în vederea stabilirii cu certitudine a faptului că martora se referă la fapta pentru care s-a formulat plângerea prealabilă.
In raport cu aceste elemente, instanța a apreciat că soluția dispusă de procur este greșită întrucât fapta petiționarei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de mărturie mincinoasă sub aspectul laturii obiective, situație în care se impune admiterea plângerii și reținerea cauzei spre judecare.
Referitor la plângerea petiționarului, instanța a apreciat că pentru a se asigura judecarea unitară a cauzei se impune și admiterea acesteia.
Procedând la soluționarea în fond a cauzei, ca urmare a admiteri plângeri, instanța a dispus audierea acestora și a martorilor, -, -, G, -, -, și.
Prin sentința penală nr. 670 din 17.09.2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art. 11, pct.2, lit. a C.P.P. rap.la art. 10 lit. d C.P.P. a fost achitată inculpata, pentru art. 260 alin. 1, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
În baza art. 193 alin. 6 C.P.P. s-a respins cererea numitului privind plata onorariului avocat, ca neîntemeiată.
În baza art. 192 al. 3 C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a reținut că, în ziua de 12 septembrie 2004, între familia petentului și familia a avut loc un incident la poarta petentului, ocazie cu care acesta a fost agresat.
In urma incidentului partea vătămată a formulat plângere împotriva membrilor familiei, solicitând condamnarea acestora pentru infracțiunile de lovire, amenințare și insultă, plângere care a constituit obiectul dosarului penal nr. 12438/2004 al judecătoriei Slatina.
In această cauză a fost audiat în calitate de martor între alții și inculpata, care a relatat că "în toamna anului 2004 nu-mi amintesc data, l-am văzut pe certându-se cu, aceasta din urmă reproșându-i că l-a bătut pe tatăl său, discuție în urma căreia a luat-o de păr pe,iar la fața locului a sosit și pentru aos alva pe ".
Martora a mai relatat că pe stradă se aflau și alte persoane, a intervenit în incident și mama părții vătămate care a aplanat conflictul,iar momentul incidentului care s-a produs la orele 14,30, l-a observat de la distanță de 20 de metri.
In raport cu conținutul constitutiv al infracțiuni de mărturie mincinoasă, instanța a apreciat că afirmațiile inculpatei cu privire la incidentul dintre cele două familii, nu au caracter mincinos întrucât acest incident s-a produs, iar eventualele neconcordanțe cu privire la data și ora acestuia, nu constituie o împrejurare absolută, esențială pentru stabilirea adevărului și justa soluționare a cauzei, în condițiile în care fiecare persoană percepe diferit noțiunea de timp în funcție de pregătirea școlară.
In raport cu aceste considerente instanța a apreciat că în speță se impune achitarea lui, întrucât fapta acesteia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de mărturie mincinoasă prev.de art. 260
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lîngă Judecătoria Slatina și apel partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, constând în aceea că instanța de judecată în mod greșit a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiuni de mărturie mincinoasă prev.de art. 260, întrucât materialul probator administrat în cauză evidențiază vinovăția acesteia.
Se susține că în raport cu depozițiile martorilor, și, care au arătat că la data respectivă, 12 septembrie 2004, când a avut loc incidentul, numita în intervalul orar 11 - 14,30 i-a însoțit în câmp de unde au recoltat, încărcat și transportat la domiciliul acestuia două căruțe cu știuleți de porumb, inculpata în mod fizic și logic nu putea să fie prezentă simultan în două locuri în același timp.
Calea de atac a fost recalificată în raport cu dispozițiile procedurale în vigoare ca fiind apel.
Prin nr. 22 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- apelurile au fost admise, a fost desființată sentința șiu, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit.1și art. 181s Cod Penal-a dispus achitarea inculpatei cu aplicarea unei amenzii administrative de 500 lei.
Inculpata a fost obligată și la plata sumelor de 300 lei către și 250 lei statului, cheltuieli judiciare.
Instanța de apel a considerat că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în cauză.
Astfel, s-a reținut că, din depozițiile martorilor, și, rezultă cu certitudine că în ziua de 12 septembrie 2004, când a avut loc incidentul, numita în intervalul orar 11 - 14,30 i-a însoțit în câmp de unde au recoltat, încărcat și transportat la domiciliul ei două căruțe cu știuleți porumb.
Având în vedere acest aspect s-a constatat că inculpata nu putea să fie prezentă simultan în două locuri, respectiv pe câmp la recoltatul porumbului și în sat unde s-a produs incidentul dintre partea vătămată și familia.
Totodată s-a arătat că, din depozițiile martorilor și rezultă că în ziua de 12.09.2004, în jurul orelor 15,00, după terminarea incidentului, au trecut prin dreptul locuinței inculpatei care i-a întrebat dacă au auzit că familiile și s-au bătut, ocazie cu care aceasta le-a spus că nu a văzut incidentul deoarece a fost la câmp împreună cu martorul - pentru a-și aduce porumbul acasă ( filele 92 - 161 dosar ).
Instanța de apel a constatat așadar că inculpata deși nu a fost prezentă în momentul și la locul produceri incidentului dintre familia și familia, când partea vătămată a fost victima unei agresiuni din partea acestora, aflându-se pe câmp, a depus mărturie în cauză și a relatat că în toamna anului 2004,la ora 14,30, în timp ce se afla la poartă a văzut-o pe partea vătămată când îi lovea pe membrii familiei, fără ca aceștia din urmă să riposteze împrejurările relatate fiind esențiale în soluționarea cauzei, pentru că dacă nu ar mai fi fost și alți martori prezenți, instanța pe baza mărturiei sale ar fi dispus achitarea inculpaților.
In acest context s-a apreciat că probele administrate în cauză dovedesc pe deplin vinovăția inculpatei în săvârșirea faptei de mărturie mincinoasă prev.de art. 260
Având în vedere contextul în care s-a săvârșit fapta, lipsa antecedentelor penale și vârsta inculpatei, precum și faptul că mărturia acesteia nu a fost determinantă în soluționarea cauzei, s-a apreciat că fapta prezintă un grad de pericol social redus, astfel că s-a dispus achitarea și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpata.
În motivarea recursului s-a susținut că decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică întrucât, în primul rând, s-a încălcat principiul neagrvării situației în propria cale de atac.
S-a susținut că a fost admisă numai plângerea formulată de inculpată împotriva ordonanței nr. 2405/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina iar plângerea părții vătămate a fost admisă numai pentru a se asigura o judecată unitară a cauzei.
Se susține că, în aceste condiții, întrucât plângerile împotriva soluțiilor procurorului, întemeiate pe disp. art. 278/1 C.P.P. sun considerate "căi de atac" se impunea respectarea principiului neagravării situației în propria cale de atac.
În al doilea rând s-a arătat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive pentru reținerea infracțiunii de mărturie mincinoasă întrucât declarațiile sale prin care a relatat conflictul dintre și familia sunt corespunzătoare adevărului, a fost la fața locului și a văzut acel incident.
Mai mult, chiar dacă declarația făcută de ea nu ar fi fost corespunzătoare adevărului, tot nu ar fi privit "împrejurări esențiale" în legătură cu acel conflict astfel că tot nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
În fine, ultima critică de nelegalitate formulată de inculpată a constituit-o acordarea de către instanța de apel a chltuielilor judiciare către partea vătămată. Se susține că această soluție este nelegală întrucât judecata de la fond a avut ca obiect plângere formulată împotriva soluției Parchetului, întemeiată pe disp. art. 278/1 ori C.P.P. în atare condiții, admiterea sau respingerea plângerii sale nu producea acestuia nici un fel de vătămare.
Analizând recursul formulat în raport de criticile invocate și de actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În conformitate cu disp. art. 278/1 al. 8 lit. c C.P.P. în soluționarea unei plângeri formulate împotriva soluției procurorului, de netrimitere în judecată, instanța, când apreciază că probele existente la dosar sunt suficiente, admite plângerea, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și reține cauza pentru judecată în prima instanță.
prin încheiere această soluție, în judecarea în continuare a cauzei, instanța nu este legată de considerentele avute în vedere la momentul respectiv. Ceea ce leagă instanța este numai dispoziția de desființare a rezoluției/odonanței și de reținere a cauzei pentru judecată în primă instanță. Aprecierile cu privire la existența faptei ori vinovăția inculpatului, făcute cu ocazia analizei admisibilității plângerii nu este obligatoriu a fi reținute cu ocazia judecării pe fond a cauzei.
Textul art. 278/1 al. 8 lit. c precizează C.P.P. și faptul că dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac se aplică în mod corespunzător ceea ce înseamnă că instanța readministrează probele administrate în faza de urmărire penală darpoate administra și alte probe noiîn urma cărora trebuie să ajungă la propria concluzie privind existența faptei, vinovăția inculpatului și existența condițiilor pentru tragerea la răspundere penală.
În caz contrar s-ar ajunge la situația paradoxală în care judecata ce ar continua după admiterea plângeri și reținerea cauzei pentru rejudecare nu ar mai avea nici un sens din moment ce soluția ar fi tranșată prin încheierea de admitere.
Revenind la cauza de față se reține că, la prima instanță,au fost admise ambele plângeri,atât cea formulată de inculpată cât și cea formulată de persoana vătămată.
Este adevărat că, motivând admiterea plângerilor, completul inițial și-a construit argumentarea pe susținerea punctului de vedere al inculpatei în sensul că declarația sa nu a era aptă de a produce consecințe juridice și, ca atare, nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii însă, așa cum s-a arătat anterior, aceste considerente nu sunt obligatorii pentru instanța ce soluționează cauza pe fonddin moment ce au fost admise ambele plângeri și a urma o judecată pe fond, cu administrare nemijlocită a probelor.
Se reține și faptul că instanța, în soluționarea plângerii întemeiate pe art. 278/1 C.P.P. este obligată într-adevăr să țină cont de principiul neagrăvării situației în propria cale de atac și să nu creeze celui care a formulat plângerea o situație mai grea decât aceea care îi rezultă din rezoluția/ordonanța procurorului.
În speță însă nu se poate vorbi de agravare situației în urma exercitării propriei căi de atac întrucât nu a fost admisă numai plângerea formulată de inculpată ci și plângerea persoanei vătămate. Ca atare, instanțele erau libere să pronunțe orice soluție ar fi rezultat din probele administrate, de la condamnare până la achitarea ori încetarea procesului penal, pe oricare din temeiurile pev. de art. 10.
C.P.P.Revenind la celelalte aspecte invocate de recurentă instanța reține că susținerile acesteia în sensul că cele declarate de ea erau adevărate ori că nu ar fi vizat "împrejurări esențiale" în raport de natura cauzei dedusă judecății, sunt nefondate.
Din declarațiile martorului rezultă că, la data de 12.09.2004, până în jurul orelor 14,30 el, împreună cu soții și - au fost în câmp de unde au transportat două căruțe de porumb.
În aceste condiții inculpata nu putea vedea incidentul produs între familiile și care a avut loc, așa cum s-a reținut prin nr. 1246/2005 a judecătoriei Slatina, în jurul prânzului.
Totodată martorii și afirmă că, față de ei, inculpata a spus că a avut loc un incident în care a fost implicat dar nu l-a văzut personal.
Aceste aspecte se coroborează cu faptul că, în declarațiile date în cauza ce a avut ca obiect incidentul dintre ei, atât familia cât și nu au menționat-o pe inculpată ca fiind printre cei care au observat incidentul.
Prezența inculpatei la locul incidentului este însă afirmată ulterior de și, în prezenta cauză, însă instanța are serioase îndoieli asupra obiectivității acestor martori întrucât a depus mărturie în favoarea lor.
În mod corect a fost apreciată ca subiectivă și declarația lui - - care de asemenea o plasează pe inculpată la locul conflictului - deoarece acesta este soțul inculpatei și are tot interesul ca aceasta să nu fie sancționată.
Nu se poate spune nici că declarația dată în calitate de martor de către inculpată nu ar fi vizat "împrejurări esențiale" de care să depindă rezolvarea acelei cauze întrucât, așa cum se constată din conținutul acesteia - preluat de instanța de apel - aceasta a relatat o anumită versiune de desfășurarea a conflictului dintre familiile și, versiune care, dacă ar fi fost însușită, ar fi condus la o altă soluție în cauza respectivă.
Pentru reținerea însă a infracțiunii de mărturie mincinoasă nu este obligatoriu ca mărturia respectivă să-și fi și produs efectul, adică să fi condus la o soluție în cauza respectivă fiind suficient faptul că inculpata, sub jurământ, nu relatează adevărul asupra împrejurărilor esențiale cu privire la care este întrebată.
În fine, este nefondată și critica inculpatei privind greșita sa obligare la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată.
Din momentul admiteriiambelorplângeri a dobândit în prezenta cauză calitatea de inculpată iar pe cea de persoană vătămată - întrucât el este cel care era afectat de mărturia inculpatei și el a formulat plângerea la Parchet.
Cum în sarcina inculpatei s-a reținut existența faptei dar i s-a aplicat o sancțiune administrativă, în conformitate cu disp. art. 193.C.P.P. în mod corect aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare pe care persoana vătămată ce a participat la proces în calitate de parte vătămată, le-a făcut.
Recursul inculpatei este însă fondat pentru alte considerente decât cele invocate.
Astfel, avându-se în vedere faptul că între și familia procesul penal s-a stins prin împăcare, sancționarea martorei cu 500 lei amendă administrativă, apare ca excesivă, mai ales că instanța respectivă nici nu a ținut cont de mărturia sa.
Față de toate aceste considerente instanța, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d va C.P.P. admite recursul formulat, va casa în parte decizia și va reduce cuantumul amenzii administrative aplicate acesteia de la 500 lei la 200 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Văzând și disp. art. 192.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul inculpatei declarat împotriva nr. 22 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-.
Casează în parte decizia în sensul că reduce cuantumul amenzii administrative aplicate de la 500 lei la 200 lei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Definitivă.
Cheltuielile în faza de recurs inclusiv onorariu avocat oficiu de 100 lei, vor fi suportate din fondurile J și rămân în sarcina statului.
Pronunțată în ședința publică azi 14-mai-2008
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud.
3 ex.
14 mai 2008
va urmări și încasa de la inculpata suma de 250 lei cheltuieli judiciare statului și 200 lei amendă administrativă.
Președinte:Aurel IlieJudecători:Aurel Ilie, Onița Dumitru, Tatiana Rădulescu
