Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 396/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 396
Ședința publică din data de 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Judecător Dr.- - - - Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul ( ) împotriva deciziei penale nr. 533/17.12.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- - sentința penală nr. 1468/09.06.2006 a Judecătoriei Galați - dosar nr. 1013/P/2004.
La apelul nominal au răspuns: recurentul inculpat asistat de avocat, apărător ales cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La întrebarea instanței, recurentul inculpat precizează că își însușește recursul declarat de avocat în numele său.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită proba cu înscrisuri ce nu se află la dosar, respectiv contract de muncă în străinătate și susține că cel de al doilea motiv de recurs, vizează limitele de pedeapsă, solicitând a fi coborâte, într-un subsidiar.
Invocă prevederile art. 3859pct. 14 Cod procedură penală în ce privește recursul declarat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat critică hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitatea hotărârii prin prisma dispozițiilor art. 3859pct. 15 teza II Cod procedură penală în care se arată în mod expres că este vorba despre o cauză de nepedepsire prev. de art. 260 pct. 2 al. 2 Cod penal, în care se arată în mod expres că nu se pedepsește fapta prevăzută la alin. precedent, privind mărturia mincinoasă, dacă în toate cauzele penale înainte de a se produce arestarea inculpatului, în toate cazurile mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție ca urmare a mărturie mincinoasă, martorul își retrage declarația.
Se solicită să se constate că această critică nu a fost însușită de către instanța de apel și consideră că este o soluție greșită și nelegală.
În speță, la urmărirea penală inculpatul a fost audiat în calitate de martor în susținerea vinovăției unui făptuitor, acesta a declarat că nu are nici o legătură și nu cunoaște nimic în legătură cu fapta comisă de acel făptuitor.
Ulterior, în fața instanței de judecată, când acel făptuitor era cercetat în faza judecătorească, inculpatul a fost citat și a declarat că are cunoștință că aceea faptă a fost comisă în împrejurările în care au fost expuse, iar când a fost întrebat de ce nu a declarat și la urmărirea penală acesta a precizat că nu a dorit să fie implicat. Nu a spus adevărul la urmărirea penală dar a spus adevărul în fața instanței de judecată atunci când era judecat făptuitorul.
Solicită a fi avute în vedere prevederile art. 260 pct. 2 al. 2 Cod penal, ce prevăd că mărturia mincinoasă pentru a fi pedepsită trebuie să fi fost avută în vedere la pronunțarea unei hotărâri de arestare sau pronunțarea unei soluții de către procuror sau judecător.
Solicită ca la momentul la care se va analiza hotărârea sau încheierea de arestare preventivă a făptuitorului să se constate că acesta nu a fost arestat în baza declarației de la urmărirea penală, care se presupune că nu a fost adevărată.
De asemenea, nici condamnarea făptuitorului la judecătorie, pe baza presupusei mărturii mincinoase nu s-a realizat, oricum inculpatul a revenit în fața instanței și a declarat adevărul.
Consideră că în aceste împrejurări se impune a se reține că este vorba despre o cauză de nepedepsire.
Solicită să se constate că în fața instanței de apel, în rejudecare, procurorul de ședință, printre altele, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii numai în ceea ce privește soluția, în loc de achitare să se dispună încetarea procesului penal. Consideră că în mod corect trebuia să se dispună încetarea procesului penal și nu condamnarea.
În ce privește cel de al doilea motiv de recurs, ce vizează dispozițiile art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, având în vedere că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 4 luni cu executare, în situația în care acesta era recidivist.
În situația în care nu va fi avut în vedere primul motiv de recurs, solicită să se aprecieze asupra modului în care a fost individualizată această pedeapsă pe care o consideră mult prea aspră.
Solicită să se aibă în vedere momentul la care s-a comis fapta, în urmă cu 6 ani de zile, faptul că inculpatul s-a căsătorit, are un copil minor în întreținere, desfășoară o activitate remunerată în Italia, sens în care a depus la dosar un contract de muncă în formă tradusă și legalizată, are reședința în Italia și de la momentul liberării sale acesta nu a mai comis alte fapte.
Invocă prevederile art. 76 la care face trimitere în mod expres art. 280 în sensul că dacă totuși a revenit asupra declarației sale și a spus adevărul, trebuie totuși scăzută pedeapsa sub minimul general.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii iar în rejudecare să se dispună încetarea procesului penal, conform art. 10 lit. i ținând seama de art. 260 pct. 2 al. 2 Cod procedură penală.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii în ceea ce privește limita de pedeapsă și coborârea pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se constate că inculpatul a fost trimis în judecată pentru mărturie mincinoasă în formă continuată, acesta a dat două declarați la intervale de timp diferite, însă în baza aceleiași rezoluții infracționale pentru a-l ajuta pe inculpatul în cauză, situație descrisă în rechizitoriul parchetului, i s-a adus la cunoștință învinuirea, însă nu s-au trecut și prevederile art. 41 al. 2 Cod penal.
Audiat în fața instanței de judecată, inculpatul a declarat că a văzut cum partea vătămată a dat de bunăvoie telefonul făptuitorului și consideră că a doua declarație dată în fața instanței de judecată nu poate fi interpretată ca fiind o revenire în declarații, ca o retractare a mărturiei date la urmărirea penală.
Fiind calea de atac a inculpatului care a declarat recursul nu se mai pot reține prevederile art. 41 al. 2 Cod penal.
În cauză nu erau aplicabile prevederile art. 76 al. 3 Cod procedură penală pentru că audiat în cauză, inculpatul nu a revenit ci a spus cu totul altceva în declarația sa - în sensul că a avut o altă reprezentare a faptei.
Invocă declarația numitului, care a perceput în mod direct fapta, fiind de față la 2 de partea vătămată și a văzut că nu a fost vorba despre o predare de bunăvoie a telefonului.
Consideră că soluția pronunțată de instanța de apel este cea corectă, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care susține că nu a dorit să fie implicat întrucât inculpatul și partea vătămată îi erau prieteni.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr 1468/09.06.2006 pronunțată de Judecătoria Galați au fost condamnați inculpata și la câte o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art 260 al 1 Cod penal.
În conformitate cu disp. art 81- 82 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În temeiul disp. art 11 pct 2 litera în referire la n art 10 litera1Cod procedură penală a fost achitat inculpatul întrucât există cauza de impunitate prev. de art 260 al 2 Cod penal.
Au fost obligați inculpații și la cheltuielile judiciare către stat și s-a dispus în privința onorariului din oficiu în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre penală prima instanță de judecată avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr 634/P/2003 al parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art 211 al 1, 2 litera b Cod penal - în dauna părții vătămate, iar în calitate de martori, în acuzare au fost audiați în timpul urmăririi penale, cei trei inculpați în prezenta cauză, respectiv, și.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în data de 13.08.2003, din loc public a smuls telefonul părții vătămate și a amenințat-o, lovind-o totodată pentru păstrarea bunului.
Partea vătămată u era însoțită de martorul care a constatat cu exactitate modalitatea și împrejurările comiterii faptei iar coinculpatul a trecut pe lângă inculpat având posibilitatea să constate și să perceapă cele întâmplate. În zonă s-a mai aflat și.
Audiat în calitate de martor, în dosarul 634/P/2003 inculpatul a arătat constant că în data de 13.08.2003, în jurul orei 15.00 o însoțea pe partea vătămată în zona blocului D3 din 19. Acesta a relatat că partea vătămată a scos din buzunar un telefon mobil cu cameră video marca "Panasonic", moment în care inculpatul zis"" s-a apropiat de ei și cu o mișcare bruscă a smuls telefonul din mâna părții vătămate după care a amenințat cu bătaia pe acesta pentru ca ulterior în interiorul unei săli de jocuri pe calculator, să-i aplice mai multe lovituri cu palmele și piciorul.
Inculpatul a scos-o pe partea vătămată din sala de joc iar pe trotuar i-a aplicat lovituri peste ceafă.
Toate aceste împrejurări, esențiale pentru dovedirea infracțiunii de tâlhărie și în special a violențelor și amenințărilor, au fost susținute în amănunt de către inculpatul în declarațiile date organelor de urmărire penală - pentru ca în data de 22.10.2003, fiind audiat ca martor de către instanța de judecată, acesta să nu mai mențină declarațiile date susținând în mod mincinos că inculpatul nu ar fi lovit-o pe partea vătămată și nici amenințat-
În ce-l privește pe inculpatul, audiat fiind în 22.10.2003, în calitate de martor de către instanța de judecată, acesta a declarat că a văzut cele întâmplate în 13.08.2003, fiind în apropierea inculpatului și a părții vătămate, în condițiile în care, pe parcursul urmăririi penale, a susținut că nu cunoaște nimic în legătură cu telefonul mobil al părții vătămate, inclusiv cu ocazia reaudierii din data de 27.08.2003.
Audiați fiind în prezenta cauză, inculpații și au menținut în continuare declarațiile date la instanța de judecată, susținând că au văzut-o pe partea vătămată când a dat telefonul de bună voie inculpatului .
Această afirmație mincinoasă este contrazisă de martorii și - acesta fiind operator la sala de jocuri și confirmând faptul că partea vătămată fost amenințată cu lovitura de către inculpat.
În ce-l privește pe inculpatul, prima instanță a reținut că la data când inculpatul a fost arestat, respectiv 13.08.2003, nu a fost audiat ca martor și nici trimiterea în judecată a inculpatului nu s-a produs ca urmare de declarației dată ca martor de - audiat prima dată la 27.08.2003. Astfel, acest inculpat a declarat adevărul în instanță, fiind audiat în calitate de martor în data de 22.10.2003.
Astfel, acesta a arătat inițial că nu știe nimic cu privire la faptă în faza de urmărire penală, deoarece nu dorea să fie citat.
La individualizarea și dozarea pedepselor aplicate inculpaților și prima instanță de judecată a avut în vedere criteriile generale prev de art 72 Cod penal.
În privința inculpatului s-a apreciat că față de acesta operează cauza de impunitate prev. de art 260 al 2 Cod penal în condițiile în care, raportat la detaliile speței, acesta a refuzat să depună declarații în faza de urmărire penală și nu în cea de cercetare judecătorească, respectiv înainte de a fi pronunțată o hotărâre.
Împotriva sentinței penale nr 1468/2006 a Judecătoriei Galați, în termen legal au promovat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și inculpatul.
Prin decizia penală nr 388/03.2007 pronunțată de Tribunalul Galația fost desființată în parte sentința penală nr 1468/2006 a Judecătoriei Galați și în rejudecare, înlăturându-se dispozițiile privitoare la achitarea inculpatului a fost condamnat acesta din urmă la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare în baza art 260 al 1 Cod penal cu aplicarea art 37 litera b Cod penal.
În temeiul art 71 Cod penal i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art 64 literele a, b, c Cod penal și fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare la instanța de fond; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a fost respins ca nefondat apelul promovat de inculpatul dispunându-se obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în apel.
Prin sentința penală nr 178/R/31.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI - secția penală a fost admis recursul promovat de inculpatul, a fost casată în parte doar în privința acestui inculpat decizia penală nr 388/2007 a Tribunalului Galați și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare doar cu privire la acest inculpat întrucât au fost încălcate dispozițiile art 378 al 1 indice 1 Cod procedură penală ( instanța de apel nu procedat la audierea inculpatului prezent în condițiile în care în privința acestuia se pronunțase o soluție de achitare ).
În aceste condiții a fost înregistrată prezenta cauză penală în rejudecarea căreia instanța reține următoarele; avându-se în vedere motivele căii de atac precum și disp. art 371 al 2 Cod procedură penală.
S-a apreciat că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați vizând nelegalitatea soluției de achitare dispusă în privința inculpatului în primul ciclu de judecată este fondat.
S-a reținut că inculpatul a fost audiat în calitate de martor în dosarul 634/P/2003; în declarațiile date, în faza urmăririi penale inculpatul a declarat că nu a fost prezent la momentul la care inculpatul ar fi luat telefonul unui tânăr; ulterior, fiind reaudiat la data de 27.08.2003, acesta a susținut că nu se mai întâlnise cu de aproape 2 luni iar în data de 15.08.2003 nu s-aîntâlnit nici cu acesta nici cu partea vătămată.
Audiat fiind la 22.2003 în calitate de martor de către instanța de judecată - inculpatul a arătat că a declarat organelor de urmărire penală că nu știe nimic cu privire la faptă întrucât nu dorea să fie citat, dar în ziua de 15.08.2003 a fost de față când partea vătămată a dat inculpatului telefonul fără a fi exercitate violențe asupra acesteia.
Audiat în prezenta fază procesuală inculpatul a arătat că deși s-a aflat în zona comiterii faptei de către inculpatul, nu a perceput vizual ca acesta să-i fi smuls telefonul părții vătămate - acest aspect aflându-l de la martorul ulterior - iar în fața primei instanțe de judecată a declarat faptul că partea vătămată a remis de bună voie telefonul întrucât așa a presupus să se întâmplat, vizând imediat telefonul în mâna numitului.
Față cu aceste aspecte s-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al 1 Cod penal și nu sunt incidente în cauză disp. art 260 al 2 Cod procedură penală.
Astfel declarațiile părții vătămate, ale martorului, precum și ale autorului tâlhăriei (numitul ) relevă că inculpatul, ca și inculpatul s-au întâlnit cu la data faptei deduse judecății.
S-a apreciat că în cauză operează însă dispozițiile art. 3 Cod procedură penală raportat la faptul că retragerea mărturiei inculpatului s-a produs după arestarea autorului faptei premisă a infracțiunii în discuție (după data de 19.08.2003) și sunt aplicabile disp. art. 76 Cod penal.
Față de aceste considerente, Tribunalul Galați prin decizia penală nr.533/2008 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați împotriva sentinței penale nr. 1468/19.06.2006 a Judecătoriei Galați.
A desființat în parte sentința penală apelată, doar în privința inculpatului și în rejudecare, în baza art. 260 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal și referire la disp. art. 260 alin. 3 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 luni.
În baza disp. art. 71 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 literele a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, care apreciază hotărârile recurate ca fiind nelegale și netemeinice cu privire la greșita sa condamnare, deoarece în cauză este vorba despre o cauză de nepedepsire prev. de art 260 pct. 2 Cod procedură penală, în care se arată în mod expres că nu se pedepsește fapta prevăzută la alineatul precedent, privind mărturia mincinoasă, dacă în toate cazurile penale înainte de a se trece la arestarea inculpatului, în toate cazurile mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție care urmare a mărturiei mincinoase, martorul își retrage declarația.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu în limitele prev. de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanțele, pe baza analizei probelor administrate în cauză, au constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
În raport de motivul de recurs invocat de inculpat, Curtea reține că în realitate, față de inculpat erau operabile dispozițiile art 260 alin. 2 Cod penal.
Rațiunea cauzei de nepedepsire prevăzute de textul de lege indicat mai sus este aceea ca martorii să revină asupra depoziției mincinoase, în care au alterat adevărul, pentru a se evita luarea unei măsuri neconforme cu realitatea, pentru a se evita pronunțarea unei hotărâri judecătorești sau a unei soluții nedrepte.
de specialitate și practica judiciară au fost de acord, în sensul în care, dacă organul de urmărire penală, fără a lua în calcul declarația mincinoasă a unui martor, dispune trimiterea în judecată a unui inculpat, martorul nu va fi pedepsit dacăîși retrage mărturia mincinoasă până la pronunțarea iunei hotărâri în primă instanță.
Dacă trimiterea în judecată s-a făcut în baza unei mărturii mincinoase unui martor, nu va putea opera cauza de impunitate prev. de art. 260 al. 2 Cod penal, chiar dacă martorul își va retracta mărturtia mincinoasă.
Situația inculpatului este atipică celor două opinii formulate.
În speță, înainte de a fi arestat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, cei doi au declarat că nu au cunoștință de incidentul soldat cu sustragerea prin violență de către a telefonului părții vătămate.
La instanța de fond inculpații nu și-au retractat mărturiile mincinoase în sensul art. 260 alin. 2 Cod penal, întrucât nu au spus adevărul în aspectele sale esențiale, perceptibile de către cei doi. Aceștia s-au mulțumit a declara că au fost martori când partea vătămată i-a dat de bună voie telefonul inculpatului.
Procedând de asemenea manieră, cei doi martori au făcut declarații mincinoase în sensul art. 260 al. 1 Cod penal, întrucât nu au spus tot ce știau cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora au fost întrebați, prin aceasta putând crea dubiul ce ar fi putut avea drept consecință achitarea inculaptului.
În atare condiții, cei doi martori, inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă nu au cum să beneficieze de cauza de nepedepsire căci ei nu au schimbat declarația în sensul precizării adevărului în scopul evitării unei erori judiciare, al împiedicării unui prejudiciu unor persoane nevinovate.
Mai exact, ar fi operat dispozițiile art. 260 al. 2 Cod procedură penală în cazul în care pe baza declarației mincinoase a inculpatului ar fi dus la arestarea și trimiterea în judecată a unei persoane, respectiv a inculpatului.
Cu alte cuvinte, declarația mincinoasă a martorului să prezinte o situație neadevărată în sensul că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune pe care acesta nu a săvârșit-o în realitate și pe baza declarației mincinoase a martorului organele de urmărire penală să fi dispusă arestare a făptuiutorului și trimiterea sa în judecată.
Or, în speță, nu avem această situație, atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a dat declarații mincinoase cu scopul vădit de a-l ajuta pe inculpatul în sensul constatării că acesta nu ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina sa.
Din situația de fapt, rezultă că inculpatul a fost nesincer atât în faza de urmărie penală cât și în faza cercetării judecătorești, dând declarație mincinoasă.
Astfel, în faza de urmărire penală inculpatul a precizat că nu are cunoștință de incidentul soldat cu sustragerea prin violență de către a telefonului părții vătămate, nefiind prezent la locul faptei, iar în faza cercetării judecătoresti precizează că a fost prezent la locul faptei, dar că partea vătămată i-a dat de bună voie telefonul inculpatului.
Ambele declarații sunt nereale, deoarece în realitate inculpatul a luat prin violență telefonul mobil de la partea vătămată iar inculpatul a fost martor ocular la săvârșirea acestei infracțiuni.
Deci, cele două declarații date de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 260 al. 1 Cod penal fiind fapta martorului care într-o cauză penală nu spune tot ce știe cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, neexinstând nici un motiv de nepedepsire prev de art 260 pct. 2 Cod penal.
Deoarece pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta dedusă judecății asigură pe deplin scopul prev. de art. 52 Cod penal, urmează a fi menținută și pe cale de consecință se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul () (domiciliat în G, micro 19, - 10,. 5, fiul lui și, născut la data de 17.12.1982 în comuna Pechea, județul G, CNP: -) împotriva deciziei penale nr. 533/17.12.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- - sentința penală nr. 1468/09.06.2006 a Judecătoriei Galați - dosar nr. 1013/P/2004.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 80 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. / 12.06.2009
Tehn. 16.06.2009
Apel: -
Fond:
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Petruș Dumitru, Ion Avram
