Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 616/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 616/R/2008
Ședința publică din 21 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Iuliana Moldovan Ana Covrig
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR - -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 201 din data de 23 iunie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 260.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că nu și-a angajat apărător ales, întrucât tariful este foarte mare, astfel că este de acord să fie asistat de apărător desemnat din oficiu.
Curtea procedează, în temeiul art. 38514alin. 11.proc.pen. la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.
Inculpatul solicită în probațiune audierea a doi martori, respectiv și.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea cererii în probațiune, această probă fiind inadmisibilă în calea de atac a recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită respingerea cererii, raportat la aspectul că în recurs singura probă admisibilă este cea cu înscrisuri.
Curtea, deliberând, respinge cererea în probațiune privind audierea a doi martori, formulată de către inculpat, întrucât probațiunea în calea de atac a recursului devoluează numai cu privire la înscrisuri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. 2.proc.pen. respectiv există o cauză care înlătură răspunderea penală. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, consideră că în condițiile în care se va dispune achitarea inculpatului, cheltuielile judiciare față de stat la care a fost obligat inculpatul sunt nefondate. Cu onorar.
Reprezentanta Ministerului Public arată că în urma verificării actelor și lucrărilor dosarului a constatat că reținerea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă este corectă. Instanța de fond a dat dovadă de clemență atunci când a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege. Împrejurările arătate astăzi în fața instanței de recurs au fost invocate și în fața instanțelor de fond și de apel. Declarația dată în dosarul privind pe inculpatul, despre care s-a arătat că e mincinoasă a fost înlăturată de către instanță.
Apreciază însă că hotărârea pronunțată de instanța de fond și menținută de către instanța de apel ca urmare a respingerii apelului declarat de inculpat este nelegală. Așa cum se observă din sentința penală nr. 39 din data de 4 februarie 2003, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de substanțe toxice la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a dedus reținerea din data de 21.07.2002. Când s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei nu s-a dispus deducerea de 24 de ore de reținere. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și din pedeapsa aplicată să se deducă perioada reținerii.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu dorește să ajungă la închisoare, are copii minori și e singurul întreținător al familiei sale. A fost fără voia sa martor în acel dosar privind pe inculpatul. Nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa. Arată că nu și-a schimbat declarația de bună voie ci a fost silit în urma unei agresiuni.
CURTEA
Prin sentința penală nr.99 din 19.03.2008 pronunțată de Judecătoria Turda, în baza art.260 alin.1 pen. rap. la art. 37 lit. a pen. cu aplicarea art.74 alin. 1 lit. c pen. art. 76 alin. 1 lit. d pen. a fost condamnat inculpatul -, fiul lui si, născut la data de 10.03.1981 în T, jud. C, CNP -, cetățean român, studii 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, 2 copii minori, cu antecedente penale, la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În baza art.71 pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 11it. a,b pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 83 alin. 1.pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 39/04.02.2003 a Tribunalului Cluj, care nu s-a contopit cu pedeapsa stabilită prin prezenta, în final executând 3 ani si 6 luni închisoare.
În baza art. 83 alin. 1.pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penala nr. 229/16.04.2003 a Judecătoriei Turda, care nu se contopește cu pedeapsa stabilită prin prezenta, în final executând 3 ani si 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 11it. b pen. au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani si 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 3 luni, în final executând 3 ani si 9 luni închisoare.
În baza art.71 pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 11it. a,b pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art.191 alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. -, s-a avansat din în favoarea Baroului
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 04.11.2005, inculpatul a dat o declarație în fața organelor de cercetare penală din cadrul Politiei T, în dosarul nr. 573/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, declarație prin care a arătat că l-a recunoscut pe autorul infracțiunii de tâlhărie comisă la data de 12.07.2005, a cărei victimă a fost numita, în persoana numitului (20-21 dosar urmărire penală).
Declarația de martor a inculpatului, coroborata cu alte mijloace de probă, au stat la baza rechizitoriului de trimitere în judecată a numitului, în dosarul nr. 8701/2006 al Tribunalului Cluj.
La termenul de judecată de la data de 06.03.2006 (în dosarul nr. 8701/2006 al Tribunalului Cluj ), inculpatul a fost din nou audiat ca martor, schimbându-și însă în totalitate declarația, în sensul că nu a declarat niciodată ca l-ar fi recunoscut pe numitul ca fiind autorul tâlhăriei asupra numitei și nu a recunoscut că ar fi semnat declarația dată în fața organelor de cercetare penală (17 -18 dosar urmărire penală).
Ca urmare a administrării tuturor mijloacelor de probă în dosarul nr. 8701/2006 al Tribunalului Cluj, instanța de fond a înlăturat în totalitate declarația de martor dată de inculpat în cursul cercetării judecătorești, ca fiind nesinceră, iar prin sentința penală nr. 219/03.04.2006 a dispus condamnarea numitului, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie ( 12-15 dosar urmărire penală).
Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești (18 fond), inculpatul a recunoscut faptul că la termenul de judecată de la data de 06.03.2006 (în dosarul nr.870 1/2006 al Tribunalului Cluj ) a făcut afirmații mincinoase, revenind în totalitate asupra declarației date în faza de urmărire penală.
Inculpatul și-a motivat atitudinea prin aceea că în seara care a premers audierii sale ca martor, a fost vizitat acasă de un număr de 3 bărbați, pe care nu îi cunoștea și care l-au amenințat că dacă nu își schimbă declarația vor exercita violențe asupra sa și a familiei sale. A adăugat inculpatul și faptul că pe durata audierii sale de la termenul din 06.03.2006 a fost atenționat de numitul să aibă grija ce declară și că i-a observat pe cei trei bărbați care îl vizitaseră în seara anterioară, în sala de judecată.
Instanța de fond a înlăturat susținerile inculpatului în sensul că ar fi săvârșit fapta sub imperiul constrângerii morale, în primul rând datorită faptului că aceasta nu a fost dovedită cu alte mijloace de probă decât declarația inculpatului (astfel cum impun prevederile art.69 pr.pen) și în al doilea rând datorită faptului că explicația furnizată în fata instanței de judecată nu coincide cu cea din faza de urmărire penală (când inculpatul a declarat că a săvârșit fapta la solicitarea concubinei numitului, care l-a rugat să îi ajute pe acesta să scape de rigorile legii prin schimbarea declarației, inculpatul fiind de acord sub imperiul stării de oboseală). Doar în finalul declarației se arată faptul că numita l-ar fi amenințat că va pune oameni să-I bată dacă nu își schimbă declarația (23 dosar urmărire penala), existând dubii rezonabile asupra sincerității inculpatului cu privire la motivul schimbării declarației.
În drept, fapta inculpatului - care, la data de 06.03.2006, fiind audiat ca martor în fața instanței de judecată, în dosarul penal nr.870l/2006 al Tribunalului Cluj, și-a schimbat în totalitate declarația dată în faza de urmărire penală cu privire la săvârșirea de către numitul a infracțiunii de tâlhărie, făcând afirmații mincinoase, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsita de art. 260 alin. 1.pen.
Ținând cont de pericol social al faptei comise, văzând și împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră în fața organelor judiciare, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72.pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c pen. art. 76 alin. 1 lit. d din același Cod, de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art.260 alin. 1.pen. rap. la art.37 lit.a pen.
Potrivit fișei de cazier judiciar a inculpatului (33), s-a constatat că acesta a mai fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 39/04.02.2003 a Tribunalului Cluj definitivă prin neapelare la data de 18.02.2003 ( 22-24), la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.14 din Decretul nr. 466/1979, rap. la art. 312 alin. 1.pen. executarea pedepsei fiind suspendată condiționat conform art. 81, 82.pen. pe un termen de încercare de 5 ani.
Întrucât inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 39/04.02.2003 a Tribunalului Cluj, în cauză sunt incidente prevederile art. 37 lit. a pen. mărturia mincinoasa fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie față de fapta sancționată prin sentința penală anterior indicată.
Infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. 1.pen. a fost săvârșită la data de 06.03.2006 (deci în interiorul termenului de încercare a suspendării executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penala nr. 39/04.02.2003 a Tribunalului Cluj ), astfel încât în baza art. 83 alin. 1.pen. instanța de fond a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penala nr. 39/04.02.2003 a Tribunalului Cluj, care nu s-a contopit cu pedeapsa stabilită prin prezenta, în final executând 3 ani și 6 luni închisoare.
Totodată, potrivit aceleiași fișe de cazier judiciar, inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 229/16.04.2003 a Judecătoriei Turda, definitivă la data de 29.04.2003 prin neexercitarea căilor legale de atac ( 16
17), la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. a,g,i pen, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat conform art. 81, 82.pen. pe un termen de încercare de 5 ani.
Întrucât inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecații după rămânerea definitivă a sentinței penale nr.229/16.04.2003 a Judecătoriei Turda, în cauză sunt incidente prevederile art. 37 lit. a pen. mărturia mincinoasă fiind săvârșită în stare de recidiva postcondamnatorie față de fapta sancționată prin sentința penală anterior indicată.
Infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. 1.pen. a fost săvârșită la data de 06.03.2006 (deci în interiorul termenului de încercare a suspendării executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 229/16.04.2003 a Judecătoriei Turda ), astfel încât în baza art. 83 alin. 1.pen. instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.229/16.04.2003 a Judecătoriei Turda, care nu se contopește cu pedeapsa stabilită prin prezenta, în final executând 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 alin.l lit. b pen. s-au contopi pedepsele stabilite prin prezenta, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 3 luni, in final executând 3 ani si 9 luni închisoare.
În baza art.71 pen. instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. llit. a, b pen. pe durata executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul -, care a criticat hotărârea atacată, prin apărătorul desemnat din oficiu, ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând pronunțarea unei decizii penale prin care să se dispună achitarea sa de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de mărturie mincinoasă, în temeiul dispozițiilor art.ll pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.e pr.pen. și art.46 pen. în motivare arătându-se că inculpatul a fost constrâns psihic pentru a declara în mod mincinos în fața instanței de judecată, fiind amenințat cu o zi înainte de data înfățișării la instanță de către trei bărbați necunoscuți, care s-au deplasat la locuința sa în acest scop.
Prin decizia penală nr.201/A din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.99/2008 a Judecătoriei Turda.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
Rezultă din ansamblul probator că, la data de 06.03.2006, fiind audiat ca martor în fața instanței de judecată, în dosarul penal nr.870l/2006 al Tribunalului Cluj, inculpatul - a făcut afirmații mincinoase, schimbându-și în totalitate declarația dată în faza de urmărire penală cu privire la săvârșirea de către numitul a infracțiunii de tâlhărie.
Susținerile inculpatului, prin apărătorul desemnat din oficiu, în sensul că în speță ar fi incidentă una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, și anume constrângerea morală, sunt neîntemeiate. Astfel, pe de o parte, declarațiile inculpatului sub acest aspect sunt nesincere și contradictorii, în faza de urmărire penală acesta arătând că nu a spus adevărul în fața instanței de judecată, când a fost audiat ca martor, deoarece a fost rugat de concubina numitului să-I ajute pe acesta din urmă să scape, iar în sala de judecată a văzut mai multe persoane din familia lui, astfel că i s-a făcut frică și și-a schimbat declarația de la urmărire penală (22-23 și 31 ), pe când în fața instanței de judecată inculpatul a declarat că, cu seară înainte de a fi audiat în instanță, s-au prezentat la locuința lui trei bărbați necunoscuți, care l-au amenințat pe el și familia lui, cerându-i să-și schimbe declarația, aceleași trei persoane fiind prezente a doua zi și în sala de judecată, motiv pentru care a fost nevoit să-și schimbe declarația din faza de urmărire penală (18 dosar fond). Pe de altă parte, aceste afirmații legate de o presupusă constrângere morală sunt total nedovedite, inculpatul nepropunând vreo probă în susținerea apărărilor formulate, deși a fost prezent în fața primei instanțe la mai multe termene de judecată și a fost asistat de apărător (19, 25 și 35 dosar fond).
Vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită, instanța de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptei reținute în sarcina lui, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată, răspunzând criteriilor stabilite prin art.72 pen. și fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 pen.
De asemenea, în mod corect s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea care face obiectul prezentului dosar, în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art.37 lit.a pen. față de condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendare condiționată, aplicată acestuia prin sentința penală nr.39/2003 a Tribunalului Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.14 din Decretul nr.466/1979 rap. la art.312 alin.1 pen. respectiv față de condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendare condiționată, aplicată acestuia prin sentința penală nr.229/2003 a Judecătoriei Turda, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.l, art.209 alin. 1 lit.a, g și i pen. prezenta infracțiune fiind comisă în cursul termenelor de încercare de 5 ani, astfel încât sunt aplicabile în cauză și dispozițiile art.83 pen. (33 dosar fond).
Față de cele menționate mai sus, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul -.
Împotriva acestei decizii a formulat apel inculpatul,solicitând casarea acesteia precum și a sentinței primei instanțe, iar în urma rejudecării cauzei să se dispună achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit. pr.pen. arătând în motivare că a fost amenințat și agresat de rudele numitului și de frică pentru el și familia sa și-a schimbat declarația în fața instanței. Consideră că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Analizând recursul formulat pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea constată că acesta este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanța de fond a procedat la luarea declarației inculpatului la termenul din 19.12.2007 (18) când acesta a recunoscut fapta, însă a arătat în apărarea sa că a lipsit intenția de a comite infracțiunea întrucât cu o seară înainte de comiterea faptei a fost amenințat și el și familia sa de către rudele numitului,fiind astfel constrâns moral să dea acea declarație. Cu toate acestea,în afara acestei declarații și a solicitării unei noi copii de pe cazierul judiciar al inculpatului (31) instanța de fond nu a administrat nici o altă probă, deși la dezbaterea cauzei s-a solicitat achitarea inculpatului, neefectuând astfel o reală cercetare judecătorească în cauză.
Ori instanța avea obligația de a verifica apărările inculpatului,de a cerceta cauza sub toate aspectele, chiar dacă inculpatul nu a solicitat probe în apărare. Din încheierea de ședință nu rezultă că instanța l-ar fi întrebat pe inculpat dacă are probe cu care să dovedească susținerile sale.
Instanța de apel, cu toate că inculpatul și-a reluat apărarea, mai mult
s-au solicitat și probe în apărare, nu a sancționat această omisiune a primei instanțe,astfel încât Curtea va admite recursul inculpatului, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza spre rejudecarea fondului la prima instanță.
Cu ocazia reluării judecății, instanța de fond va analiza toate susținerile inculpatului cu privire la circumstanțele în care s-a săvârșit infracțiunea (dacă într-adevăr a fost amenințat de rudele lui,cât de serioase au fost acele amenințări, dacă au fost martori la acele amenințări) și mai ales va efectua o cercetare judecătorească completă în cauză. Așa cum s-a arătat, în afara declarației inculpatului, nu există alte probe administrate în faza cercetării judecătorești pe baza cărora instanța să-și poată forma convingerea cu privire la vinovăția și nevinovăția inculpatului.
Curtea constată că în speță, prima instanță nu a procedat corect trecând la judecarea cauzei,fără a epuiza toate mijloacele de probă care puteau fi administrate.Mai mult decât atât, în condițiile în care inculpatul invocă constrângerea morală sub imperiul căreia ar fi săvârșit fapta,era absolut necesară efectuarea unei cercetări judecătorești complete, pentru stabilirea adevărului, nefiind permis instanțelor pentru nici un motiv să abdice de la acest principiu. Instanța de fond motivează înlăturarea apărării formulate de inculpat prin aceea că acesta nu a propus probe în apărarea sa, însă din încheierea din 19.12.2007 (19) nu rezultă că instanța l-ar fi întrebat dacă are probe de propus în apărare, obligație pe care instanța o are potrivit principiului rolului activ prev.de art.4 pr.pen. De asemenea,potrivit art.3 pr.pen.în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului. Potrivit art.6 pr.pen. organele judiciare au de asemenea obligația să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege și să administreze probele necesare în apărare.
Cu ocazia soluționării apelului formulat de inculpat, deși în apărarea acestuia s-a solicitat administrarea unor probe (o adresă la Poliția T pentru a trimite o copie a plângerii formulate de inculpat pentru agresiunile exercitate asupra sa, precum și audierea a 2 martori), Tribunalul a respins această solicitare ca inutilă soluționării cauzei, precizându-se că probele administrate la instanța de fond sunt suficiente pentru stabilirea stării de fapt deși așa cum s-a arătat mai sus, la dosarul de fond în afară de declarația inculpatului,nu s-au administrat alte probe.
În concluzie, Curtea constată că nu aflăm în prezența cazului de casare prev. de art.385/9 pct.10 pr.pen.respectiv instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Pentru aceste considerente,Curtea va admite recursul inculpatului,va casa hotărârile pronunțate și în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c pr.pen. va trimite cauza spre rejudecare la prima instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art. 385 ind. 15, pct.2 lit.c Cod proc.penala, admite recursul declarat de inculpatul formulat împotriva deciziei penale nr. 201 din 23 iunie 2008 Tribunalului Cluj, pe care o casează împreună cu sentința penală nr. 99 din 19 martie 2008 Judecătoriei Turda și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Turda.
Onorariul avocațial din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din.
Cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.IM
10.11.2008
Dact./4ex.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Iuliana Moldovan Ana Covrig
