Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 805/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 805/R Dosar nr-
Ședința publică de la 27 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C - - JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
- - - - JUDECĂTOR 3: Manuela
- - - judecător
- - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și a părți civile împotriva deciziei penale nr. 41/ din data de 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 27 2009, când,
curtea
Asupra recursurilor de față,
Prin sentința penală nr. 110 din 2 octombrie 2008, Judecătoria Întorsura Buzăuluia dispus următoarele: în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul B pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.260 Cod penal.
A respins pretențiile civile solicitate de partea vătămată.
A obligat partea vătămată la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.313/19.12.2005 a Judecătoriei Târgu Secuiesca respins plângerea petiționarului împotriva Rezoluțiilor Parchetului Târgu S din 07.04.2005 și 27.06.2005 pe care le-a menținut.
Împotriva acestei sentințe penale petentul a declarat recurs, iar Tribunalul Covasna prin decizia penală nr.25/R/22.02.2006 l-a admis pentru încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art.278 alin.7 Cod penal, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Rejudecând cauza Judecătoria Târgu Secuiesc, prin sentința penală nr.127 din 09.05.2006, respinge din nou plângerea petentului și din nou acesta o atacă cu recurs.
Tribunalul Covasna, prin decizia penală nr.103/R din 19.06.2006 casează și această sentință dispunând ca instanța din Târgu S să soluționeze pe fond cauza cu respectarea dispozițiilor art.278/1 alin.7 Cod procedură penală.
În motivare, instanța de recurs arată că "prima instanță nu a soluționat practic fondul cauzei cu care a fost investită".
Prin sentința penală nr.268 din 22.11.2006 Judecătoria Târgu Secuiesc respinge ca nefondată plângerea petentului-parte vătămată împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc din 07.04.2005 și 27.06.2005, pe care le menține.
Fiind recurată și această ultimă sentință de către petent, Tribunalul Covasna prin decizia penală nr.17/R din 5 februarie 2007, casat-o din aceleași motive, retrimițând cauza spre rejudecare.
Toți judecătorii de la Judecătoria Târgu Secuiescs -au abținut de la judecarea cauzei, astfel că prin încheierea din data de 29.11.2007 a Tribunalului Covasna, cauza s-a trimis la Judecătoria Întorsura Buzăului, spre competentă soluționare.
Din actele și lucrările existente la dosar, respectiv, adeverință de la Primăria 27), caracterizare de la locul de muncă (26,28), cazier judiciar (33), declarația părți vătămate (36), declarația inculpatului (37), declarațiile martorilor (38), (39), C-tin (53), (54), (76), (77), (78), (79), (80), (81), (82), Gh (90), (109), ( 110), dosarele anexate -, - II, -, -, -, 580/P/2002, 554/2003, 580/P/2002, 776/P/R/2004, -, -, 207/2004, instanțe de rejudecare a reținut:
Petentul-parte vătămată, prin sentința penală nr.232 din 20.10.2003 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută mde art.321 alin.1 Cod penal, fiind achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal.
Sentința penală susmenționată a fost apelată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, fiind desființată în parte prin decizia penală nr.48/A/07.04.2004 și rejudecând cauza, în baza art.181 alin.1 Cod penal, petentul-parte vătămată a fost condamnat la 1 an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală.
La rândul său petentul-parte vătămată a declarat recurs, iar Curtea de APEL BRAȘOV, prin decizia penală nr.594/R din 02.07.2004 l-a achitat, în baza art.11 pct.2, raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală.
Față de această situație petentul-partea vătămată a formulat plângere penală împotriva intimatului B pe motiv că prin Decizia penală nr.41/A/07.04.2004 a Tribunalului Covasnaa fost condamnat pentru o vătămare corporală, singura probă reținută în cauză fiind mărturia (mincinoasă) a celui din urmă.
Inculpatul B și-a menținut declarațiile atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată.
Modul în care a făcut aceste declarații, denotă aceiași poziție, din perspectiva coautoratului la acțiune, mărturia sa fiind rezultatul a ceea ce cunoștea în legătură cu săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
Achitarea lui de către Curtea de APEL BRAȘOV pentru infracțiunea de vătămare corporală s-a datorat aplicării principiului "in dubio pro reo" și nu constatării caracterului mincinos al declarației lui
Atât inculpatul, cât și partea vătămată au fost testați în cursul urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală cu metoda și tehnica, evidențiindu-se modificări semnificative ale reactivității psiho-emoționale. În urma acestui test Bar ecunoscut că împreună cu au comis acte de violență asupra lui, în continuare a negat participarea la această infracțiune.
Din declarațiile date de inculpatul B atât la Parchetul Târgu S, cât și la instanța din Târgu S, acesta își recunoaște fapta comisă de vătămare corporală a numitului, însă susține cu tărie că această infracțiune a săvârșit-o împreună cu.
De altfel, nu a negat faptul că în noaptea incidentului a fost împreună cu B la poarta lui unde a intenționat să intre în casă unde se afla bătut, însă fiind oprit, s-a înfuriat și a lovit cu piciorul în poartă, proferând și amenințări la adresa lui.
Mai mult, din declarațiile martorului rezultă că cei doi, și B, s-au deplasat la locuința sa în scopul de a se împăca, fapt repetat ulterior și de tatăl și fratele părții vătămate.
Din cele prezentate dacă partea vătămată nu ar fi fost coautor al infracțiunii de vătămare corporală, nu era nevoită a face demersuri pentru împăcare, infracțiunea de mărturie mincinoasă există.
În speța supusă judecății faptei săvârșită de inculpatul B îi lipsesc unul din elementele constitutive ale infracțiunii recte intenția. Inculpatul a declarat că și partea vătămată a participat la vătămarea corporală a lui, nu a avut niciodată intenția de a-l acuza pe nedrept, ci prin depoziția sa a vrut să contribuie la descoperirea adevărului.
Nu este culpa sa faptul că organele în drept nu au reușit să descopere alte probe care coroborate cu depoziția inculpatului să atragă răspunderea penală a părții vătămate pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În situația în care nu-și recunoștea fapta săvârșită alături de partea vătămată ar fi beneficiat în lipsă de alte probe și el de achitare, potrivit principiului "in dubio pro reo".
Așa fiind, urmează ca în conformitate cu art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, inculpatul B să fie achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă neputându-i-se imputa sub aspectul realizării tuturor elementelor constitutive al acestei infracțiuni prevăzute de art.260 alin.1 Cod penal.
Desigur sub aspectul laturii penale, inculpatul fiind achitat, urmează ca acesta să fie absolvit și de plata pretențiilor civile.
De altfel, infracțiunea de mărturie mincinoasă făcând parte din categoria infracțiunilor care împiedică înfăptuirea justiției - faptă ce nu vizează o anumită persoană decât indirect, nu este posibilă constituirea de parte vătămată sau parte civilă.
În ce privește daunele morale solicitate de partea vătămată, au fost a fi respinse din aceleași considerente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului, criticând-o pentru nelegalitate și partea civilă.
Prin decizia penală nr. 41/A din 19.03.2009 a Tribunalului Covasna s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet și partea civilă.
Pentru a decide astfel tribunalul a reținut că, referitor la apelul declarat de parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului, se constată că, prin decizia penală nr.17/R/5 februarie 2007 Tribunalului Covasnas -a dispus casarea sentinței penale nr.268/2006 a Judecătoriei Tg. S și trimiterea cauzei "spre judecare"la Judecătoria Tg. S ( ulterior, ca urmare a incompatibilității tuturor judecătorilor de la această judecătorie, cauza fiind trimisă la Judecătoria Întorsura Buzăului ) în considerentele acestei decizii arătându-se că " există probe suficiente ca prima instanță să rețină cauzaspre judecare în fond, în complet legal constituit".
Decizia penală nr. 17/ a fost pronunțată la 5 februarie 2007 - deci înainte de pronunțarea deciziei nr. XLVIII din 4 iunie 2007 ÎCCJ ( invocată de Parchet) dată în recursul în interesul legii referitor la interpretarea art.2781al.8 lit.c C.P.P.- iar dispozițiile acestei decizii a tribunalului sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare, potrivit art.38518pr.pen.( chiar dacă, ulterior, s-a dat o altă interpretare disp. art. 2781al.8 lit. c pr.pen.), astfel că, în mod corect, Judecătoria Întorsura Buzăuluis -a conformat hotărârii instanței de recurs și a reținut cauza pentru judecarea infracțiunii prev. de art.260 pen.inculpat fiind B ( a se vedea în acest sens încheierea din 24 ianuarie 2008 Judecătoriei Întorsura Buzăului - 29).
Așa fiind, în raport cu cele ce preced, Tribunalul constată că prima instanță a procedat în mod legal reținând cauza pentru judecare( conform dispozițiilor instanței de recurs),motiv pentru care, în temeiul art.379 pct.1 lit.b C.P.P. va respinge apelul Parchetului ca nefondat.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, din examinarea întregului probatoriu administrat în cauză, Tribunalul constată că nu poate fi reținută vinovăția inculpatului B pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260.pen.
Astfel, B, în calitate de martor în dosarul în care s-a pronunțat nr.232/2003 a Judecătoriei Tg. S ( prin care a fost condamnat ), a declarat ceea ce cunoștea în legătură cu săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală iar achitarea lui în respectiva cauză s-a datorat aplicării principiului " in dubio pro reo" și nu constatării caracterului mincinos al declarației lui B, dat fiind faptul că nu au fost descoperite alte probe care, coroborate cu depoziția acestuia, să conducă la stabilirea vinovăției inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs:
Parchetul de pe lângă Tribunalului Covasna, criticând-o pentru nelegalitate, instanțele nu au avut în vedere decizia nr. 48 din 04.07.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, iar instanța de fond nu a avut în vedere că nu a fost începută urmărirea penală, cercetarea penală rezumându-se numai la nivelul actelor premergătoare, iar instanța nu poate suplini activitatea organelor de urmărire penală prin a-și aroga atributul începerii urmăririi penale.
Partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate, prin aplicarea greșită a legii, respectiv că s-a comis o gravă eroare de fapt cu consecința achitării greșite a inculpatului
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul parchetului, Curtea reține că, decizia penală nr. 17 /R din 5 februarie 2007 Tribunalului Covasna, prin care s-a trimis cauza spre judecare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă reținută în sarcina inculpatului B este anterioară deciziei nr. XLVIII din 4 iunie 2007
Instanța de fond, Judecătoria Întorsura Buzăului, investită cu soluționarea cauzei, s-a conformat hotărârii instanței de recurs, conform prev. art. 385/18 alin. 1.pr.pen. procedând la judecarea cauzei în fond.
Nu se poate reține că instanța de fond și-a arogat atributul începerii urmăririi penale, după decizia Tribunalului Covasna, plângerea părții vătămate constituind actul de sesizare al instanței, potrivit dispozițiilor art. 278/1 alin. 9.pr.pen.
Prin judecarea cauzei, instanța de fond, a trecut la administrarea tuturor probelor în vederea aflării adevărului.
În ceea ce privește recursul părții vătămate acesta este nefondat, întrucât instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor. Declarația testimonială a inculpatului B, în calitate de martor în dosarul nr. 232/2003 al Judecătoriei Tg. Saf ost coroborată de instanța de apel, Tribunalul Covasna, prin care a fost condamnat, cu celelalte probe din dosar. De altfel, martorul a relatat ceea ce știa cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, iar împăcarea acestuia cu partea vătămată din dosarul nr. 232/2003 nu poate conduce la concluzia ca a avut în vedere incriminarea unei alte persoane, astfel încât să fim în prezența săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen. se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de parchet și partea vătămată.
În baza art.3 din Protocolul nr. 61573/2008 privind plata onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală, se va dispune plata către Baroul Brașova sumei de 50 lei, reprezentând 25% din valoarea onorariului ce s-ar fi cuvenit doamnei avocat.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. partea vătămată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar în temeiul art. 192 alin. 3.pr.pen. celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.
pentru aceste motive
în numele legii
decide
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 41/A din 19.03.2009 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
În baza art.3 din Protocolul nr. 61573/2008 privind plata onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală, dispune plata către Baroul Brașova sumei de 50 lei, reprezentând 25% din valoarea onorariului ce s-ar fi cuvenit doamnei avocat.
Obligă pe să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare, iar celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- C - - - -
Grefier,
red. M/22.12.2009
dact. /29.12.2009
jud. fond -
jud. apel -,
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Constantin Epure, Manuela
