Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 876/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
867/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.876
Ședința publică din data de 15 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER: -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr.43/A din 05.03 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, personal, asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, arată că a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Călărași pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs invocate potrivit art.385/9 pct. 10 și 18.C.P.P. vizează nelegalitatea deciziei recurate, având în vedere că în perioada de urmărire penală pentru dosarul nr.1847/P/2005, dosar în care se reține săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către inculpat și în dosarul nr- al Judecătoriei Călărași, în care se susține că a pronunțat o hotărâre având la bază depoziția inculpatului, în această perioadă inculpatul nu poate fi audiat ca și martor, nefiind întrunite dispozițiile art.260
Cod PenalDin actele de la dosarul cauzei, rezultă că împotriva inculpatului s-a extins urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.81 al.1 din OUG nr.195/2002, dobândind calitate de învinuit în dosarul nr.1847/P/2005, calitate de învinuit care se păstrează până în momentul în care se întocmește rechizitoriul de trimitere în judecată a inculpatului, acesta fiind achitat și făcându-se disjungere pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă a inculpatului.
Constată că în dosarul nr.1847/P/2005 nu sunt întrunite dispozițiile prev. de 260.Cod Penal, în sensul că potrivit acestui text de lege, poate săvârși infracțiunea de mărturie mincinoasă, acele persoane care se găsesc într-un anumit raport juridic procesul cu instanțele de judecată: martor, expert sau interpret. Apreciază că inculpatul nu putea avea nici una din aceste trei calități pe care textul de lege le nominalizează în mod expres.
Aceeași situație este invocată și în cazul dosarului nr- al Judecătoriei Călărași pentru care s-a făcut inițial o sesizare din oficiu de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași, fiind conexate cele două dosare, considerând că în baza declarației date de către, care avea calitatea de martor, instanța de fond a pronunțat o hotărâre de achitare în ceea ce îl privește pe inculpatul. De asemenea, subliniază faptul că la momentul depunerii mărturiei în dosarul nr-, inculpatul, era cercetat penal și avea calitatea de învinuit pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Apreciind că între calitatea de martor și cea de învinuit în acel dosar există o legătură de cauzalitate, inculpatul nu putea avea aceste două calități, în același dosar.
Din motivele arătate mai sus, consideră că în ceea ce îl privește pe inculpat, nu se impune decât achitarea acestuia în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a C.P.P. raportat la art.10 al.1 lit. C.P.P. deoarece faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, în această cauză fiind calitatea care este cerută de textul de lege, respectiv art.260
Cod PenalÎn subsidiar, apreciază că decizia recurată nu întrunește dispozițiile prevăzute de textul de lege - în sensul că nu este motivată. Consideră că doar s-a copiat sentința penală de la fond, nefăcându-se o apreciere conform dispozițiilor legale, a situație de fapt și a situație de drept în ceea ce îl privește pe inculpat.
În consecință, solicită admiterea apelului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază soluțiile instanțelor anterioare ca fiind legale și temeinice. În ceea ce privește cazul de casare prev. de art.385/9 pct.9 C.P.P. consideră că aceasta nu a fost invocat în timpul prevăzut de dispozițiile art.385/10 C.P.P.- cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, care a fost depus ulterior, la termenul de astăzi. De asemenea, din examinarea dispozițiilor legale, rezultă că este un caz de casare care nu poate fi luat în considerare, astfel încât cu privire la acest aspect, apreciază că nefiind respectate dispozițiile legale nu mai poate fi analizat acest caz de casare.
În ceea ce privește fondul cauzei, apreciază că în mod corect în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, întrucât în cauză, inițial s-a început urmărirea penală la 24.10.2005, de către organele de poliție și apoi confirmată de către procuror. Această urmărire penală îl viza pe inculpatul pentru infracțiunile prev. de art.78 și 81 din OUG nr.195/2002, și pentru infracțiunea prev. de art.184 al.2 și 4.Cod Penal în această cauză în care calitate de învinuit avea doar, a fost audiat în calitate de martor, în faza de urmărire penală, la 05.10.2005, și apoi la 17.11.2005 și 08.12.2006, declarații în care a făcut afirmații mincinoase în sensul că el este el care s-a aflat la volanul autoturismului. Ulterior acestor declarații, la 28.12.2006, s-a emis o ordonanță de extindere a cercetărilor în ceea ce îl privește pe inculpatul, pentru infracțiunea prev. de art.81 al.1 din OUG nr.195/2002, dobândind calitatea de învinuit până la momentul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală de către procuror.
Arată că în faza de urmărire penală, inculpatul a avut calitatea de martor în cauza privindu-l pe inculpatul, iar fiind audiat ca martor a făcut afirmații mincinoase, iar în mod corect instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.
De asemenea, în faza de judecată în cauza privindu-l pe inculpatul, instanța de fond, a fost sesizată prin rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată doar inculpatul, iar avea calitatea de martor. Acesta a fost audiat iar în declarația dată în fața instanței, a făcut afirmații mincinoase, în sensul că el s-a aflat la volanul autoturismului, apreciind că inculpatul, a avut calitate de martor, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, sesizată cu cauza privindu-l pe inculpatul. Cu prilejul audierilor, acesta a făcut afirmații mincinoase cu privire la persoana care s-a aflat la volanul autoturismului.
Considerând că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, întrucât inculpatul a avut acea calitate pe care trebuie să o aibă subiectul activ, și anume calitate de martor într-o cauză penală, susținerile inculpatului sunt nefondate, soluțiile instanțelor anterioare sunt legale și temeinice, și în raport de probatorul administrat - declarațiile martorilor audiați în cauză, și, rezultă că inculpatul a făcut declarații mincinoase.
Concluzionând, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpatul.
Apărătorul ales al recurentul-inculpat, având cuvântul în replică, solicită a se observa că la dosarul de cercetare judecătorească a fondului - fila 96, există depusă de către apărare o adresă de la Inspectoratul de Poliție al județului C, prin care se comunică instanței de judecată, faptul că accidentul care s-a produs la data de 05.10.2005, iar autoturismul a fost condus de către, accident în urma căruia a rezultat vătămarea corporală gravă a numitului și. De asemenea, s-a făcut dovada la dosarul de cercetare judecătorească a fondului, cu înscrisuri din dosarul în care inculpat este, spre exemplu - bonul rezultat în urma examinării cu etilotestul, probă care a fost recoltată lui la ora 08.30 dimineața, care face dovada prezenței acestuia la locul accidentului.
Chiar dacă primele declarații au fost date în calitate de martor, ulterior în faza de urmărire penală, procurorul care a supravegheat urmărirea penală s-a sesizat în ceea ce privește mărturia mincinoasă a lui, dispunând disjungerea. avea calitate de învinuit, iar în timpul fazei de cercetare judecătorească când a fost audiat ca martor, se începuse deja urmărire penală împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.393 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Călărași, în baza art.260 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatului - la 2 ani închisoare.
În baza art.81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei,pe un termen de încercare de 4 ani.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.359 Cod procedură penală și s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării art.83 Cod penal.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul archetului de pe lângă Judecătoria Călărași nr.1847/P/2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 78 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal, și art. 33 lit.a Cod penal, reținându-se că, la data de 05.10.2005, inculpatul a condus autoturismul marca BMW 320 cu număr de înmatriculare 7508-, pe, fără a poseda permis de conducere auto și, în afara comunei, a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat în șanț, din accident rezultând vătămarea corporală a inculpatului și a numitei, care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale.
S-a mai reținut că inculpatul a părăsit locul accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție.
Cu ocazia cercetărilor penale, inculpatul, fiind audiat ca martor, a declarat în mod mincinos că el este persoana care a condus autovehiculul BMW pe DN 3 B în momentul când s-a produs accidentul și că împreună cu el în autoturism se mai aflau și numiții, și, ultimii doi suferind vătămări corporale.
În baza aceleiași rezoluții infracționale, în faza de judecată a cauzei, fiind audiat ca martor la Judecătoria Călărași, inculpatul a continuat să declare mincinos că el s-a aflat la volanul autoturismului BMW la data de 05.10.2005, declarație ce a determinat instanța de judecată să dispună prin sentința penală nr. 381/03.10.2007,achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, pentru infracțiunile prev. de art. 78 alin.1 din nr.OUG195/2002 R cu aplicarea art. 37 lit. b, Cod penal, art. 81 alin.1 din nr.OUG195/ 2002 R cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal și art. 184 alin.1 și 3 C penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cp enal.
Fiind audiat cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă, inculpatul a declarat olograf că nu recunoaște săvârșirea acestei infracțiunii, precizând că - la data de 05.10.2005 - el a condus autoturismul BMW cu numărul de înmatriculare 7508-, numitul aflându-se în mașină în calitate de pasager.
Audiat pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, cu precizarea că nu a mințit organele de cercetare penală, iar în timpul deplasării cu autoturismul, nicio clipă nu se afla la volan.
S-a procedat la audierea martorului, din depoziția căruia a rezultat că inculpatul a condus autoturismul la momentul incidentului.
Au fost audiați în cauză și martorii, și, din declarațiile acestora rezultând că, în momentul produceri accidentului, la volan se afla inculpatul. Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a format convingerea instanței că, în drept, fapta inculpatului - care fiind audiat ca martor în baza unei rezoluții infracționale unice a dat declarații mincinoase în dosarul penal nr.1847/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași și în dosarul penal nr- al Judecătoriei Călărași - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzute de art. 260 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
S-a apreciat că declarațiile date în faza de cercetare judecătorească de persoanele aflate în același autoturism cu inculpatul sunt în contradicție cu depozițiile prezentate în faza de urmărire penală. Inculpatul a afirmat constant că s-a aflat la volanul autoturismului implicat în evenimentul rutier, martorul a susținut aceeași poziție, iar martorele și au declarat că autoturismul a fost condus în momentul accidentului de către.
Instanța de fond a arătat că primele declarații date însă de cele două martore sunt extrem de explicite și relevă împrejurarea că la volanul autoturismului s-a aflat în momentul accidentului martorul. La fila 48 a dosarului de urmărire penală se regăsește declarația martorei din cuprinsul căreia se desprinde fără echivoc faptul că ". s-a oferit să conducă autoturismul până în com.. și-a continuat deplasarea cu viteză foarte mare. a pierdut controlul volanului și a ieșit de pe partea carosabilă." Martora subliniază faptul "că. în data de 06.10.2005 am dat o declarație care corespundea adevărului. au făcut presiuni psihice asupra noastră să ne retragem declarațiile și să arătăm că cel care a condus mașina în momentul impactului a fost. De teamă amândouă am cedat declarând în sensul celor solicitate. Mai arăt că prietenei mele victimă în accident i s-a condiționat chiar și ajutorul material de care avea nevoie pentru refacerea danturii distruse de modul în care va da această declarație".
n același sens sunt și declarațiile din 06.10.2005 și din 20.02.2007 ale aceleași martore.
Martora a prezentat inițial aceeași situație de fapt arătând că "am declarat în favoarea acestuia (i - ) undeva în cursul lunii decembrie 2005, precizez că nu doresc să fiu confruntată cu învinuitul întrucât îmi este teamă de acesta - fila 59 -. La fila 63 se regăsește declarația din 14.10.2005 a aceleiași "în momentul producerii accidentului la volan se afla numitul ".
pentru care cele două martore au revenit ulterior asupra declarațiilor se desprind din chiar aceste depoziții și anume teama provocată prin presiuni psihice de martorul.
În consecință, instanța a apreciat că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul există.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, arătând că instanța de fond, în mod greșit, a înlăturat probatoriile existente la dosarul cauzei care susțin apărările sale în sensul nevinovăției privind fapta ce i se impută.
Apelantul a mai arătat că interpretarea probelor a fost făcută selectiv și subiectiv, astfel că, în mod nejustificat, declarația martorului a fost înlăturată întrucât acesta s-a aflat întâmplător la locul faptei și nu-l cunoștea pe inculpat.
Prin decizia penală nr.43/A/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Tribunalul a apreciat că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, pe baza probelor administrate în cauză.
Din coroborarea declarațiilor martorelor și,prezente în autoturism și în momentul accidentului, reiese în mod clar că inculpatul nu este cel care a condus autoturismul, ci numitul . Martora a refuzat să fie confruntată cu, pe motiv că îi este teamă de acesta.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul -, întemeiat pe dispozițiile art.3859pct.9, 10 și 18 Cod procedură penală.
În motivarea recursului, se arată că, în perioada de urmărire penală, în dosarul nr.1847/P/2005, în care se reține săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și în dosarul nr- al Judecătoriei Călărași, în care s-a pronunțat o hotărâre, având la bază depoziția inculpatului, acesta nu poate fi audiat ca și martor, nefiind întrunite dispozițiile art.260 Cod penal.
Împotriva inculpatului, s-a extins urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.81 alin.1 din nr.OUG195/2002, dobândind calitate de învinuit în dosarul nr.1847/P/2005, calitate care se păstrează până în momentul în care se întocmește rechizitoriul de trimitere în judecată a inculpatului "acesta fiind ulterior achitat", făcând disjungere pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă pentru inculpatul.
Mai arată că, în dosarul nr.1847/P/2005, nu sunt întrunite dispozițiile art.60 Cod penal, în sensul că inculpatul nu a avut calitatea de martor, expert sau interpret.
Aceeași situație este invocată și în dosarul nr- al Judecătoriei Călărași, pentru care s-a făcut - inițial - o sesizare din oficiu, de către Parchet, fiind conexate cele două dosare, considerând că,în baza declarației inculpatului, care avea calitatea de martor, instanța de fond a pronunțat o hotărâre de achitare pentru. La momentul depunerii mărturiei în dosarul nr-, inculpatul era cercetat și avea calitatea de învinuit pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În concluzie, se impune achitarea, în baza art.10 lit.d Cod procedură penală, deoarece faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv calitatea cerută de art.260 Cod penal.
În subsidiar, apreciază că decizia recurată nu este motivată, că doar s-a copiat sentința penală de la fond și se impune casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Verificând decizia atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată recursul nefondat.
La data de 24.10.2005, s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului, pentru infracțiunile prevăzute de art.79 și art.81 din nr.OUG195/2002 și art.184 alin.2 șialin.4 Cod penal. având calitatea de martor, fiind audiat în această calitate, în faza de urmărire penală la datele de 05.10.2005, 17.11.2005 și 08.12.2006, când a arătat că el este persoana care a condus autoturismul. La data de 28.12.2006, s-a emis ordonanță de extindere a cercetărilor împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art.81 alin.1 din nr.OUG195/2002, acesta având calitatea de învinuit, până când procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală, nefiind trimis în judecată.
În faza de cercetare judecătorească a inculpatului, - a avut tot calitatea de martor, fiind audiat în fața instanței și făcând aceleași declarații.
Urmărirea penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă a fost începută prin rezoluția din 18.03.2008, aflată la fila 5 dosar urmărire penală.
Astfel, se constatată că, la datele de 05.10.2005; 17.11.2005 și 08.12.2006, precum și în fața instanței, inculpatul - a dat declarații în calitate de martor, a depus și jurământ, având în cauză doar această calitate.
În aceste condiții, solicitarea de achitare, pentru lipsa calității de martor în cauză, ca și element constitutiv al infracțiunii prevăzute de art.260 Cod penal, nu poate fi primită.
În ceea ce privește motivarea deciziei recurate, se constată că aceasta cuprinde considerentele, chiar dacă nu sunt cuprinzătoare - totuși - nu se poate susține că acestea lipsesc, instanța de apel făcând o analiză suficientă pentru motivarea soluției de respingere a apelului declarat de inculpat.
Așa fiind, în temeiul art.38515pct.1,lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr.43/A/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.Hodel-trib.
Red.-Jud.
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Niculae Stan, Carmen Veronica
