Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 107/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.107/ DOSAR NR-
Ședința publică din 13 februarie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărător ales, avocat, recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărător ales, avocat .
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de judecată și, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 13 Cod procedură penală, acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu mai subzistă. se avea în vedere că inculpatul este ținut în stare de arest preventiv de mai bine de 1 an de zile, iar termenul rezonabil de care face vorbire art. 5 CEDO a fost demult depășit. Potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, măsurile preventive se i-au pentru buna desfășurare a procesului penal, ori la instanța de fond mai este vorba de o schimbare a încadrării juridice, martori au fost audiați și consideră că dacă la acest moment inculpatul ar fi judecat în stare de libertate nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal. A se avea în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor. La instanța de fond a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, reiterează această cerere și în recurs, consideră că prin această măsură preventivă se poate duce la o bună desfășurare a procesului penal iar instanța poate să-i traseze o serie de măsuri.
Avocat pentru recurentul inculpat arată că achiesează la concluziile puse de către colegul său și solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul este minor, nu are antecedente penale, este la prima abatere iar în temeiul dispozițiilor art. 139 alin.1 Cod procedură penală se impune revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 09 februarie 2009, ca legală și temeinică. Apreciază că și în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii iar faptele săvârșite de inculpați sunt grave și impun în continuare menținerea stării de arest preventiv.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită, solicită să fie judecat în stare de libertate pentru a fi lângă familie.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 9.02.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, a fost menținută în baza art. 300/2 cu C.P.P. aplicarea art. 160/b, 160/e al 2 și art. 160/h alin 3 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpaților și, deținuți în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 12/2008 și respectiv 11/19.02.2008 emise de Judecătoria Brașov. Au fost respinse cererile formulate de cei doi inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă prin încheierea nr. 10/19.02.2008 a Judecătoriei Brașov pentru o durată de 19 zile fiecare cu începere de la data de 19.02.2008 până la data de 8.03.2008 inclusiv, instanța reținând ca temei al arestării preventive dispozițiile arte 148 alin 1 lit. d și f Cod procedură penală în cazul inculpatului minor și respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală în cazul inculpatului.
Măsurile preventive aplicate celor doi inculpați au fost verificate periodic și menținute până în prezent, iar la acest moment procesual, temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a celor doi inculpați. Astfel s-a arătat în esență că în speță sunt incidente dispozițiile art. 300/2 rap. la art. 160/b, 160,e al.2 și 160/h al 3 Cod procedură penală întrucât pe de o parte subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, ambii inculpați găsindu-se în continuare în situația prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală iar pe altă parte privarea lor de libertate este necesară în continuare. Față de această împrejurare, cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea apar nefondate.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpatul și criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se revoce măsura arestării preventive sau să se dispună înlocuirea ei cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
S-a arătat în esență în motivarea recursurilor promovate că este nefondată hotărârea primei instanțe prin care a dispus menținerea măsurii arestării preventive întrucât măsura arestării preventive are un caracter excepțional iar în această cauză, raportat și la scopul pentru care se ia și se menține o măsură preventivă (astfel cum este prevăzut de art. 136 Cod procedură penală) cercetarea penală se poate desfășura în bune condiții cu inculpații în stare de libertate, neexistând la dosar date din care să rezulte că inculpații ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, că s-ar putea sustrage de la urmărirea penală sau că lăsarea lor în libertate ar impieta asupra desfășurării în bune condiții a procesului penal; cercetarea judecătorească este finalizată astfel că aceștia nu au cum să influențeze cursul procesului penal; s-a mai solicitat doar de către inculpați efectuarea unei expertize medico-legale de către IML Minovici B și expertizarea unei săbii de panoplie identice cu cea în cauză, probe asupra cărora instanța urmează a se pronunța la termenul următor; urmează de asemenea ca la termenul următor, instanța de fond să pună în discuție, conform art. 334 schimbarea încadrării juridice solicitată de reprezentantul Ministerului Public.
Pe altă parte temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive nu mai subzistă; nu există la dosar probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică; ambii inculpați au fost minori la data comiterii faptei, au avut o poziție procesuală sinceră în cursul procesului penal, recunoscând parțial comiterea faptei, astfel încât aceștia pot fi judecați în continuare în stare de libertate cu atât mai mult cu cât aceștia sunt arestați deja de un an de zile, situație în raport cu care durata arestării preventive nu se mai circumscrie termenului rezonabil pe care trebuie să-l aibă o măsură preventivă privativă de libertate, conform art. 5 din CEDO.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 10/19.02.2008 Judecătoriei Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pentru săvârșirea în concurs de către fiecare intre inculpați a câte două infracțiuni de tâlhărie, dintre care una rămasă în forma tentativei prev. de art. 211 al 1, 2 lit b, c, al 2/1 lit a,b penal și respectiv art. 20 rap. la art. 211 alin. 1, 2 lit b,c,al 2/1 lit a, Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal în ceea ce-i privește pe ambii inculpați constând în esență în aceea că în noaptea de 15/16.02.2008, în timp ce se aflau pe strada F din Cartierul din B, împreună, au lovit cu pumnii și cu o sabie partea vătămată pentru a-l deposeda de bani și de telefonul mobil marca "Simens"pe pe care îl avea asupra sa, după care, în același mod și în același loc au încercat să deposedeze prin violență de un telefon mobil marca "LG" pe partea vătămată, activitatea infracțională fiind însă întreruptă de un echipaj al poliției.
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost cele prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală în ceea ce-i privește pe ambii inculpați și 148 lit. în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Prin Ordonanța nr. 10 /MF/P/2008 din data de 3.03.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul d e Minori și Familie Brașovs -a dispus extinderea urmăririi penale și începerea urmăririi penale față de ambii inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 Cod penal rap la art. 174 alin 1, art. 175 alin 1 lit. b, i Cod penal și art. 176 lit. d Cod penal cu aplic art. 99 și urm (două fapte) în ceea ce-l privește pe inculpatul și complicitate la tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 26 Cod penal combinat cu art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin 1, art. 175 alin 1 lit. b, i Cod penal și art. 176 lit d Cod penal cu aplic art. 99 și urm (două fapte) în ceea ce-l privește pe inculpatul .
Ambii inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul d e Minori și Familie Brașov cu nr. 10/MF/P/2008 din 9.05.2008.
Verificând la acest moment procesual legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor doi inculpați în mod corect a apreciat prima instanță că în speță sunt incidente în continuare dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală față de ambii inculpați întrucât la dosar există în continuare a indicii temeinice și chiar probe privind săvârșirea de către inculpați infracțiunilor reținute în sarcina lor iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun privarea de libertate în continuare a inculpaților,
Materialul probator existent până în prezent la dosar confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpați, în concurs, a infracțiunilor reținute în sarcina lor, chiar dacă aceștia, recunoscând parțial comiterea faptelor anumite împrejurări cu relevanță în special asupra încadrării juridice a infracțiunii de tentativă și respectiv complicitate la tentativă la infracțiunile de omor deosebit de grav reținute în sarcina lor prin ordonanța de extindere a procesului penal și de începere a urmăririi penale.
În speță sunt de asemenea întrunite în continuare în mod cumulativ și dispozițiile literei faa rt. 148 Cod procedură penală, în sensul că toate infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul generic sau cu cel concret al faptei însă, așa cum corect a apreciat și prima instanță nici nu pot fi ignorate - atunci când se analizează dacă lăsarea în libertate a unui inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică - circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile, numărul acestora, natura și gravitatea lor, consecințele pe care le-a avut, circumstanțele personale ale inculpaților, anturajul pe care aceștia îl au și conduita adoptată ulterior săvârșirii faptei.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii unei persoane în stare de arest preventiv trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând urmările produse de faptele inculpaților, modalitatea în care aceștia au acționat pentru a săvârșii infracțiuni de o asemenea natură, perseverența de care au dat dovadă, violența extremă cu care a acționat, precum și timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive până în prezent - care nu a condus la stingerea ecoului negativ pe care asemenea fapte îl au în rândul opiniei publice - instanța constată că în speță există încă acel interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpaților, prelungirea acestei măsuri impunându-se pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Față de împrejurarea că temeiurile de fapt și cel de drept prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați nu au suferit până în prezent modificări și nici nu au dispărut, ci dimpotrivă ele subzistă, așa cum s-a arătat anterior și impun privarea de libertate în continuare a inculpaților și văzând de asemenea că durata arestării preventive a celor doi inculpați este una rezonabilă, în mod corect a constatat prima instanță că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 139 cod procedură penală - și în consecință cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sunt nefondate - ci se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și, recursul acestora din urmă, fiind nefondat.
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din data de 9.02.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, care va fi menținută.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații recurenți și să plătească statului câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 9 februarie 2009 în dosarul nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Obligă inculpații să plătească statului sumele de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 februarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
red./23.02.2009
dact.Gh./24.02.2009
4 exemplare
jud fond/
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Simona Franguloiu, Constantin Epure
