Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 113/2009. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 113/

Ședința publică din data de 17 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președinte secție

JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache

JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat prin PROCUROR Hahuie

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați -

- -.-.-.-.-.-.-.-.-.--.-.-.-.-.-. -

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 al.1 din Lg. 39/2003, art. 12 al.1 și 2, lit. a din legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al.2 Cod Penal, art. 13 al.1 și 2 din legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al.2 Cod Penal, împotriva încheierii de ședință din data de 04.09.2009, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.

La apelul nominal a răspuns recurentul - inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este al doilea termen de judecată în recurs, după care:

Curtea, aduce în discuție faptul că la termenul anterior reprezentantul parchetului a ridicat excepția inadmisibilității recursului declarat de inculpat.

Avocat arată că trebuie să recunoască cinstit că textul art.141 Cod pr.penală confirmă poziția parchetului, în sensul că în situația în care ne aflăm - recurs împotriva încheierii prin care nu s-a încuviințat cererea de înlocuire măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara -, nu poate fi atacată cu recurs. Apreciază că textul este absolut neconstituțional și încalcă dreptul de apărare flagrant. Adică inculpatului i se dă voie să se apere împotriva măsurii prelungirii arestării, dar atunci când cere să dispară această măsură a arestării și să fie înlocuită cu o altă măsură, nu are dreptul la recurs. De ce? Este clar că este vorba de încălcarea dreptului la apărare. În această situație apreciază că ar trebui să fie trimis dosarul la Curtea Constituțională. Inculpatul este sfârșit. Nici familia, nici soția, nici mama, nimănui nu-i mai pasă de ce se întâmplă cu el.

Arată că inculpatul este arestat de un an. Toate motivările sunt absolut iluzie de motivare.

Întrebată fiind, avocat precizează că ar invoca excepția de neconstituționalitate, dar aceasta ar însemna ca inculpatul de acum încolo să mai stea luni de zile fără să poată fi judecat. Poate va invoca această excepție, dar la un alt termen.

Pe fondul cauzei, având cuvântul, avocat, apreciază că motivările instanței și mai ales ale parchetului care spune că nu este vina instanței că a trecut un an și nu a putut fi judecat inculpatul, fiindcă trebuie audiați martori "care nu pot fi găsiți". Dacă martorii aceștia nu pot fi găsiți, ce va face instanța de judecată? Îl ține pe acest om arestat 3 ani până o va găsi pe domnișoara "", care este în "" în Australia, sau unde își practică meseria? Nu se poate să se spună că nu pot fi găsiți martorii, iar inculpatul să fie ținut arestat pentru că acești martori trebuie audiați.

Parchetul și instanța apreciază că termenul de un an este un termen normal pentru o stare de arest preventiv. Consideră că este absolut anormal. . nu să se uite ce s-a spus la Strassbourg, ci să fie uitate toate deciziile CEDO, prin care sunt țări care au fost condamnate pentru faptul că să s-au depășit șase-șapte luni de arest preventiv. La este un an acest termen. Este nefiresc. Toți au fost eliberați, fiind trimiși în judecată pentru aceleași fapte. Chiar dacă el ar fi creierul mare, "inteligența secolului" care a știut să facă afaceri din "aducerea pe calea cea neagră" unor femei "cuminți", așezate, care-și vedeau de munca lor în domiciliu sau într-o fabrică,deși rezultă din dosar ce fel de persoane sunt cele care pleacă așa, "teleleu", să se plimbe în Spania. foarte bine la ce se duc. Dar nu se discută acum fondul cauzei. Important este dacă inculpatul este egal în fața legii cu toți cei care au fost puși în libertate. O singură martoră putut fi găsită, care spune: " nu mi-a propus, n-am făcut-o la îndemnul lui, nu mi-a dat bani". Nici o legătură cu, dar acesta trebuie să stea în continuare arestat.

Nimic nu poate fi mai nedrept pentru un om decât sentimentul nedreptății. Este pe bună dreptate în situația când un om oarecare care ar vedea acest dosar și ar vedea acea unică depoziție de martor la care se alătură afirmația parchetului - că martorii nu pot fi găsiți. Și dacă nu pot fi găsiți, este lăsat să putrezească în închisoare în stare de arest preventiv?

În acest moment, apreciază că a-l menține în stare de arest este un act de nedreptate, nu juridică, este un act de nedreptate care înfrânge chiar morala, fiindcă nu este moral ca unii să beneficieze de ceea ce legiuitorul pus la dispoziția judecătorului, iar față de, se spune că el nu beneficiază, el prezintă pericol mai mare. De ce? Pentru că e primul pe listă? Textul de lege pentru care urmează să răspundă toți cei puși în libertate este același. Și atunci, dacă ne aflăm în această situație, expusă mai înainte, solicită să se considere că pe situația de fapt este absolut nefirească neaplicarea textului de lege pe care legiuitorul fost înțelept că l-a pus la îndemâna judecătorului.

Poate că într-un fel cere instanței să fie și creatori în acest moment, nu simpli oameni de lege, care aplică legea. Ar fi efectiv o creație, ceea ce s-ar produce în fața acestei instanțe dacă s-ar ajunge la concluzia că foarte greșită fost măsura pe care dispus-o instanța de a nu se înlocui măsura arestării cu obligația de nu părăsi țara, orașul, domiciliul, dacă dorește instanța, dar legea nu prevede o asemenea situație. Nu are cum să comită infracțiunea pentru care este bănuit că a fost un "erou național" în comiterea acestei infracțiuni. Poate că a făcut ceva, dar nici pe departe tot ceea ce i s-a pus în sarcină și dovadă este depoziția primei martore care a contrazis total ceea ce pretins rechizitoriul legat de această martoră. Solicită să se aibă în vedere această situație și să se considere că este inadmisibilă continuarea menținerii sale în stare de arest.

Reprezentanta Ministerului Public, conform disp. art. 1403.C.P.P. solicită respingerea recursului inculpatului ca inadmisibil.

Inculpatul, arată de când a fost arestat, de fiecare dată s-a ridicat aceeași problemă și acest complet cunoaște dosarul foarte bine, precum și rechizitoriul. Arată că nu a fost audiat 6 luni de zile, a fost ținut în arest la parchet, la dosar nu există nici un proces-verbal din care să rezulte că a refuzat ancheta, în instanță a solicitat să fie citat la parchet pentru a i se aduce la cunoștință faptele, dar nu s-a făcut nimic. D-na avocat nu a vrut să-l reprezinte, spunându-i în față că a fost amenințată de domnul procuror. Nu știe unde este acest pericol public sau acest pericol social. Arată că i s-a făcut publicitate prin mass-media, toată familia l-a lăsat și a rămas singur. În rechizitoriu, la anumite pagini se spune că ar fi bătut-o pe acea martoră pentru că nu era mulțumit de banii pe care-i făcea. Din rechizitoriu,în afara faptului că se spune că el ar fi condus acel grup, nu mai rezultă alte elemente ale faptei.

CURTEA

Asupra recursului penal de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 04.09.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a respins ca nefondată cererea formulată de apărătorul inculpatului prin care solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Din probele administrate în cauză rezultă presupunerea că inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcina lui.

În cauză se mențin în continuare temeiurile legale de la luarea arestării preventive, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în ceea ce-l privește pe inculpatul, în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată infracțiunilor, împrejurările în care au fost comise, pe parcursul mai multor ani, cu implicarea unui număr mai mare de persoane, amploarea acestor fapte și atingerea adusă imaginii țării prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni.

În aceste condiții este necesară intervenția fermă a organelor judiciare pentru a stopa asemenea activități ilicite, inclusiv prin luarea și menținerea arestării preventive față de inculpatul.

De la luarea arestării preventive față de acest inculpat nu a trecut un timp îndelungat față de complexitatea ridicată a cauzei aspect care, coroborat cu gradul de pericol social concret al faptelor, conduc la concluzia că temeiurile de fapt și de drept nu s-au schimbat astfel încât să se impună înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, cererea apărătorului acestuia fiind nefondată.

Nu au intervenit elemente noi care să impună punerea în libertate a inculpatului.

Pe de altă parte, instanța de control judiciar, Curtea de APEL GALAȚI s-a pronunțat la data de 03.09.2009 în ce privește legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive inculpatului, astfel încât la interval de o zi nu poate fi vorba de o schimbare a temeiurilor legale.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 141 alin. 1 Cod proc. penală, ncheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și încheierea prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac.

Față de cele de mai sus, în baza disp. art. 38515pct. 1 lit. a Cod proc.pen. combinat cu art. 3851al. 1 lit. a Cod proc pen. urmează ca recursul să fie respins ca inadmisibil.

Văzând și disp.art.192 al.2 Cod pr.penală

PENTRU ACESTE MOTIVE:

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul (fiul lui si, născut la data de 07.05.1977 in Mun.G, jud.G, domiciliat in com.Banca, sat, jud. V și fără forme legale în Mun.G,-, -.20, jud. G, CNP- -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 04.09.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică, azi 17 2009.

JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - -

Grefier,

OPINIE SEPARATĂ

În sensul respingerii, ca nefondat, recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință nr- din 04.09.2009 a Tribunalului Galați.

PREȘEDINTE,

- -

Red.dec.CG/2 ex./18.09.2009

Jud.fond

OPINIE SEPARATĂ

Potrivit art. 141 alin. 1 Cod proc. penală, ncheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și încheierea prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs de procuror sau de inculpat.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XII din 21 noiembrie 2005, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a statuat următoarele:

" -încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive nu poate fi atacată separat cu recurs."

Ca urmare a deciziei pronunțate de către Înalta Curte de casație și justiție, alineatul 1 al art. 141 a fost modificat și completat prin legea nr. 356/2006, în acest articol prevăzându-se, printre altele, că " încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac.

Nu împărtășim punctul de vedere exprimat de Înalta Curte de Casație și Justiție și nu suntem de acord nici cu dispoziția legală de mai sus, din următoarele considerente:

- nu există nici o logică pentru ca, în situația în care cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a fost admisă și deci inculpatul este pus în libertate și nu are nici un interes, acesta să poată declara recurs, iar în situația în care cererea de înlocuire a arestării măsurii arestării preventive a fost respinsă, inculpatul să nu aibă posibilitatea să atace încheierea, separat, cu recurs;

- există contradicții între dispozițiile art. 160bCod proc. penală, din care rezultă că poate fi atacată cu recurs atât încheierea prin care s-a revocat măsura arestării preventive, cât și încheierea prin care s-a menținut măsura arestării preventive și dispozițiile art. 141 Cod proc. penală din care rezultă că poate fi atacată, separat, cu recurs doar încheierea prin care s-a admis cererea de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive.

- dispozițiile art. 141 Cod proc. penală sunt în contradicție cu dispozițiile art. 1609alin. 1 Cod proc. penală, dispoziții potrivit cărora, împotriva încheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de către învinuit, inculpat ori de către procuror. Fiind vorba de mai multe cereri pe care inculpatul le poate formula în ceea ce privește măsura arestării preventive (încetare de drept, revocare, înlocuire, liberare provizorie), considerăm că se impune să existe o reglementare unitară în ceea ce privește căile de atac;

- este încălcat principiul egalității armelor, deoarece procurorul are dreptul să atace cu recurs încheierea prin care s-a înlocuit măsura arestării preventive, pe când inculpatul nu poate ataca cu recurs încheierea prin care cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a fost respinsă;

- dispozițiile art. 141 Cod proc. penală sunt în contradicție cu dispozițiile art. 5 alin. 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispoziții care stabilesc că "orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală";

- după pronunțarea deciziei nr. XII din 21 noiembrie 2005 și după modificarea Codului d e procedură penală, CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI, în cauza "Samoilă și împotriva României", a pronunțat hotărârea din 4 martie 2008 prin care a decis că a existat o încălcare a art. 5 alin. 4 din Convenție, în condițiile în care s-a negat dreptul inculpaților de a formula un recurs împotriva deciziilor de respingere a cererilor lor de eliberare și că un stat care prevede recursul împotriva deciziilor privind arestarea preventivă trebuie să acorde interesaților aceleași garanții în apel ca și în primă instanță.

Față de considerentele de mai sus, apreciez că recursul trebuia analizat pe fond și nu respins ca inadmisibil

Pe fond, apreciem că recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr- din 04.09.2009 a Tribunalului Galați este nefondat.

Potrivit art. 3002în ref. la art. 160 cod proc. penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform art. 139 alin. 1 Cod proc. penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

În cauză,legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului au fost verificate la data de 13.08.2009, când prin încheierea de ședință nr- a Tribunalului Galați, rămasă definitivă prin decizia penală 109/R/03.09.2009 a Curții de Apel, s-a reținut că această măsură este legală și că se impune menținerea acestei măsuri. Prin aceeași încheiere de ședință a fost respinsă ca nefondată cererea prin care inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Cum în intervalul 3 - 4.09.2009 nu au intervenit elemente noi, favorabile inculpatului și care să impună punerea acestuia în libertate, în mod corect prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat arestarea nu au dispărut și nici nu s-au schimbat și, nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 139 alin. 1 Cod proc. penală, a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.

PREȘEDINTE,

- -

/18 2009

Președinte:Aurel Burlacu
Judecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Daniela Liliana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 113/2009. Curtea de Apel Galati