Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 1150/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 7530/2/2009
1902/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1150
Ședința publică din data de 10 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
*****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurenții - inculpați, și împotriva Încheierii de ședință din data de 31.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați, și personal, în stare de arest și asistați de apărător din oficiu, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu desemnat pentru recurenții - inculpați, și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii Tribunalului București și punerea în libertate a inculpaților, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestora nu mai subzistă, nefiind dovedit pericolul concret pentru ordinea publică. În acest sens, solicită să se aibă în vedere faptul că inculpații erau angajați în muncă anterior arestării, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și nu există probe că, dacă ar fi puși în libertate, ar influența cercetarea penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de către recurenții - inculpați ca nefondate, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penal, inculpații prezentând un pericol concert pentru ordinea publică.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul - inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apărătorul său.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, reține că prin încheierea de ședință din data de 31 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și și s-a dispus, în temeiul art. 3001alin. 3 Cod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a acestora.
Totodată, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. S-a arătat, astfel, că din materialul probator administrat în cauză, rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, amploarea pe care o înregistrează în prezent activitățile de acest gen, precum și sentimentul grav de insecuritate indus utilizatorilor de mijloace de plată electronică prin comiterea faptelor deduse judecății, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursurilor, s-a arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, raportat la datele ce caracterizează persoana recurenților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și aveau un loc de muncă la data arestării lor.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Din actele dosarului, se reține că față de inculpații, și a fost luată măsura arestării preventive la data de 5.05.2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii Tribunalului București - Secția I-a penală pronunțată în dosarul nr-, și, ulterior, s-a dispus trimiterea în judecată a acestora, astfel:
- inculpatul pentru comiterea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, și de punere în circulație a instrumentelor de plată falsificate, prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că, la data de 4.05.2009, a deținut și instalat la -ul 856 Sucursala un dispozitiv de copiere a cardurilor și un dispozitiv video de interceptare a codurilor PIN tastate de utilizatori, iar, la data de 8.02.2009, a efectuat un număr de trei retrageri frauduloase de numerar din contul părții civile, utilizând informații bancare autentice sustrase în data de 6.02.2009 și inscripționate ulterior pe un card falsificat;
- inculpatul pentru comiterea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că, la data de 4.05.2009, a deținut la -ul 856 Sucursala un dispozitiv de copiere a informațiilor bancare, precum și un dispozitiv video de interceptare a codurilor PIN tastate de utilizatori, dispozitive pe care le-a remis inculpatului în vederea instalării lor;
- inculpatul pentru complicitate la comiterea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, constând în aceea că a sprijinit activitatea infracțională a celorlalți inculpați la datele de 3.05.2009 și 4.05.2009, folosind autoturismul personal la transportul acestora, asigurând locul comiterii faptelor și punând la dispoziție locul de pregătire a instrumentelor utilizate la săvârșirea infracțiunilor.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurenților - inculpați, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lor de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de fond.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele penale pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. În acest sens, Curtea apreciază că prezintă relevanță: procesul - verbal de prindere în flagrant din data de 4.05.2009, procesul - verbal de percheziție domiciliară, înregistrările video, planșele foto anexate procesului - verbal de prindere în flagrant și cele conținând aspecte de la cercetarea la fața locului, concluziile raportului de constatare tehnico - științifică nr. -/15.06.2009, declarațiile părții vătămate, înscrisurile înaintate de unitățile bancare, declarațiile inculpaților.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul cercetărilor penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, frecvența pe care o înregistrează în prezent aceste tipuri particulare de infracțiune și urmările nefaste pe care le produc asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul economic și de afaceri, precum și circulația și folosirea instrumentelor de plată electronică, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de circulația și folosirea instrumentelor de plată electronică o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, precum și datele ca caracterizează persoana inculpaților - inculpatul este recidivist postexecutoriu, iar inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea unor infracțiuni de aceeași natură la pedeapsa de 4 ani închisoare în dosarul nr- al Tribunalului București - demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, puși în libertate, aceștia ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la aceștia aplicarea art. 3001alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, le va respinge ca atare.
Față de faptul că recurenții - inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 și alin. 4 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 31 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții - inculpați la câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei pentru fiecare recurent - inculpat - onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.și dact.: jud.
- Secția I-a penală:
2 ex./26.08.2009
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Carmen Veronica Găină, Ioana
