Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 120/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.120/
Ședința publică din data de 30 Iulie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea VicePREȘEDINTE: Mița Mârza e
Curții de APEL GALAȚI
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea
Grefier - a
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță, -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță, -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță, și -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din 22.07.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, în substituirea apărătorului ales, avocat, recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, în substituirea apărătorului ales Didel, în baza împuternicirii avocațiale din 30.07.2008 emise de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură " Didel"recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, în substituirea apărătorului ales Didel, în baza aceleiași împuterniciri; recurentul-inculpat -, în stare de deținere, personal și asistat de avocat de avocat, în substituirea apărătorului ales, în baza delegației de substituire din 30.07.2008 emisă deCabinet de avocat "", recurentul-inculpat -, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, în substituirea apărătorului ales, avocat a, recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 30.07.2008 emisă de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură "", recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, în substituirea apărătorului ales, în baza împuternicirii avocațiale de substituire din 30.07.2008 emisă de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură "" și recurentul-inculpat -, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, în substituirea apărătorului ales, în baza împuternicirii avocațiale de substituire diin 30.07.2008 emisă de Baroul Galați -Cabinet individual de avocat " ".A răspuns și apărătorul desemnat din oficiu, din cadrul Baroului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată; în cauză s-a dispus preschimbarea termenului din 31.07.2008 pentru data de 30.07.2008, ora 13.30; prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 30.07.2008 au fost admise cererile de abținere formulate de judecător și judecător, după care;
Avocat arată că este avocat apărător ales pentru inculpatul, urmând a asigura substituirea și a apărătorilor aleși a celorlalți inculpați-recurenți. apărători au comunicat la Baroul Galați că sunt de acord cu această substituire, sens în care pot fi solicitate relații de la Secretariatul Baroului.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord ca asistența juridică, la acest termen să ii fie asigurată de avocat.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord ca asistența juridică, la acest termen să ii fie asigurată de avocat.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord ca asistența juridică, la acest termen să ii fie asigurată de avocat.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că este de acord ca asistența juridică, la acest termen să ii fie asigurată de avocat.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că este de acord ca asistența juridică, la acest termen să ii fie asigurată de avocat.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord ca asistența juridică, la acest termen să ii fie asigurată de avocat.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că este de acord ca asistența juridică, la acest termen să ii fie asigurată de avocat.
Curtea, față de această împrejurare, constată că nu se mai impune prezența apărătorului desemnat din oficiu.
Recurenții-inculpați, prin avocat, nu au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurenții-inculpați, -, și, prin avocat, critică incheierea de ședință recurată sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive pentru motive ce impun admiterea recursului, casarea acestei hotărâri și trimiterea spre rejudecare.
În acest sens, învederează că din cuprinsul încheierii recurate rezultă că nu au fost respectate prevederile art.341 Cod procedură penală cu privire la ultimul cuvânt al inculpatului. Nu s-a consemnat poziția inculpaților cu privire la problema pusă în discuție, respectiv menținerea măsurii arestării preventive, iar, pe de altă parte, inculpații nu au fost întrebați cu privire la acest aspect. Importanța acestei instituții este evidentă, mai ales în cazul menținerii măsurii arestării preventive după o mai mult de un an și șase luni de la luarea acestei măsuri preventive. Consideră că, astfel, a fost produsă inculpaților o vătămare care nu poate fi acoperită decât prin trimiterea dosarului la instanța de fond pentru a se da inculpaților posibilitatea de a-și exprima poziția cu privire la menținerii măsurii arestării preventive.
O altă critică se referă la faptul că hotărârea atacată nu este motivată în fapt. Instanța de judecată a menținut arestarea preventivă inserând în cuprinsul încheierii faptul că "se menține temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive", fără însă a motiva de ce anume se mențin acestei temeiuri. Consideră că, practic, instanța de judecată a copiat motivarea pe care legiuitorul a folosit-o la justificarea menținerii arestării preventive. Insă, instanța de judecată trebuie ca în fiecare caz în parte și la fiecare inculpat în parte să justifice și să motiveze de ce se mențin aceste temeiuri. În cauză, instanța de fond nu a făcut o analiză distinctă a situației personale, judiciare a fiecăruia din cei opt inculpați arestați preventiv, dar nici măcar în mod generic nu a făcut referire la temeiurile care se referă la pericolul social al faptei, la indiciile existente, la poziția inculpaților, la mijloace de probă.
Și pentru acest motiv se impune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să respecte dispozițiile procedural penale privind acordarea ultimul cuvânt al inculpaților dar și pentru ca instanța să motiveze în fapt și în drept hotărârea pronunțată pentru a putea fi, ulterior, analizată de instanța de recurs.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că situația tuturor inculpaților este similară. Este vorba de un grup de inculpați.
Instanța de fond nu s-a referit la problemele invocate de inculpați. Părțile vătămate nu au fost examinate medico-legal până în prezent și nici nu au sosit relațiile solicitate de la Institutul Medico Legal I, în care trebuia să se răspundă dacă leziunile de care au suferit părțile vătămate le-au pus sau nu viața în primejdie. Arată că parcursul procesului penal s-au făcut două rânduri de examinări medico-legale: prima dintre ele a evidențiat faptul că leziunile pe care părțile vătămate le suferiseră nu le-au pus viața în primejdie iar, ulterior, s-a emis un nou raport de constatare care a specificat că viața a fost pusă în primejdie. S-a dispus efectuarea unei expertize la IML I, care insă nu s-a efectuat datorită lipsei părților vătămate de la examinare, deși inculpații au consemnat sumele de bani reprezentând contravaloarea expertizei, dar și la dispoziția părților vătămate pentru a efectua deplasarea.
În condițiile în care mare parte din făptuitori sunt liberi, ca urmare a disjungerii cauzei, deși erau cunoscuți: unii după nume, alții după porecle, în condițiile în care inculpații minori sunt liberi, deși sunt cercetați pentru aceleași infracțiuni, consideră că instanțele pot dispune crearea unei stări de echitate între inculpați aflați în stare de libertate și inculpații aflați în stare de arest preventiv care insă nu au tergiversat din niciun punct de vedere soluționarea cauzei.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și, în principal, trimiterea dosarului spre rejudecare la Tribunalul Galați, conform celor menționate anterior.
Pe fondul cauzei solicită a se constata că în cauză nu operează principiul de echitate în dosar.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că recursul inculpaților este nefondat, neacordarea ultimul cuvânt cu ocazia discutării stării de arest nu se regăsește în prevederile art.197 alin.2 Cod procedură penală, sancțiunea putea fi doar nulitate relativă. Insă, nu s-a produs nici o vătămare inculpaților întrucât aceștia au avut asistența juridică asigurată, au avut apărători care au formulat concluzii inclusiv cu privire la menținerea stării de arest preventiv și, în plus, au declarat oral în ședință publică, recurs împotriva încheierii.
Totodată, consideră că nu se poate invoca faptul că s-a implinit un termen rezonabil al măsurii arestării preventive intrucât cauza este complexă, sunt mulți inculpați, cercetarea judecătorească nu s-a finalizat, este în plină desfășurare; mai sunt 23 martori de audiat iar instanța a depus toate diligențele în acest sens precum și pentru prezentarea părților vătămate la proces dar și la IML pentru efectuarea expertizei.
Arată că în mod corect a apreciat instanța de fond că în cauză subzistă temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală ce a stat la baza luării și menținerii succesive a arestării preventive, față de modalitatea de comitere a infracțiunii comise de inculpați, de valoarea socială căreia i s-a adus atingere prin săvârșirea faptei ce i se impută. Existența indiciilor clare de vinovăție a fost analizată în concret de la momentul luării măsurii arestării preventive pentru fiecare inculpat în parte; la ultimul termen de judecată a fost audiat un martor care și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și instanța a constatat că nu au intervenit elemente noi de natură să ducă la modificarea temeiurilor măsurii arestării preventive și la înlocuirea acestei măsuri preventive cu altă măsură preventivă.
Deși motivată succint, Reprezentantul Ministerului Public apreciază că s-a făcut o motivare, astfel încât solicită să fie respins recursul și să fie obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocat, având cuvântul în replică, potrivit disp.art.38513alin.2 Cod procedură penală, în referire la concluziile reprezentantului Ministerului Public cu privire la faptul că neacordarea ultimului cuvânt inculpaților ar reprezenta o nulitate relativă ce poate fi acoperită prin asistarea inculpaților de către apărători, precizează că acestea reprezintă două instituții distincte. Faptul că inculpații au fost asistați de avocat nu înseamnă că nu mai au dreptul la ultimul cuvânt iar faptul că au declarat recurs oral nu complinește lipsa ultimului cuvânt. Arată că în cauză nu neacordarea ultimului cuvânt nu reprezintă o întâmplare, ci în mod constant. Consideră că instanța de fond, văzând că niciodată instanța de recurs nu cenzurează această chestiune, procedează în această manieră, ignorând această instituție a acordării inculpaților a ultimului cuvânt.
Curtea, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, acordă ultimul cuvânt recurenților-inculpați.
Recurentul-inculpat -, personal, solicită judecarea sa în stare de libertate arătând că nu a participat la săvârșirea faptelor, aflându-se în altă parte, cu soția sa.
Recurentul-inculpat, personal, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, personal, solicită judecarea sa în stare de libertate deoarece este nevinovat.
Recurentul-inculpat -, personal, solicită judecarea sa în stare de libertate arătând că nu a participat la săvârșirea faptei.
Recurentul-inculpat -, personal, solicită judecarea sa în stare de libertate deoarece este nevinovat.
Recurentul-inculpat, personal, arată că prima declarație împotriva sa a fost a unui martor cu identitate protejată care însă, în instanță, nu a putut să il identifice, să il descrie sau să dea detalii cu privire la săvârșirea faptei. Solicită să fie judecat în stare de libertate deoarece se consideră nevinovat.
Recurentul-inculpat, personal, solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât se consideră nevinovat.
Recurentul-inculpat, personal, solicită să fie judecat în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 22.07.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în baza art. 3002Cod procedură penală coroborat cu art. 160 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpaților, și.
Totodată s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpații, și, precum și cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a apreciat că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților și nu au intervenit aspecte noi favorabile acestora.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecința cercetării inculpaților în stare de libertate.
Analizând încheierea atacată în conformitate cu disp.art.3856Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondate recursurile pentru următoarele considerente:
Inculpații, și au fost cercetați și trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.20 cp în referire la art.174 alin.1,art.175 alin.1 lit.i cp și art.176 alin.1 lit.b cp cu aplicarea art.75 lit.a și c cp, iar inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.26 cp raportat la art.20 cp în referire la art.174 alin.1,art.175 alin.1 lit.i cp și art.176 alin.1 lit.b cp cu aplicarea art.75 lit.a și c cp, reținându-se în esență că în seara de 17.11.2006 în baza unei prealabile înțelegeri, au aplicat părților vătămate,în vârstă de 14 ani și în vârstă de 12 ani, în mod repetat, cu obiecte și mijloace contondente, lovituri în diverse zone ale corpului, inclusiv în zona capului, cauzându-le leziuni care le-au pus în pericol viața.
Existența indiciilor din care rezultă bănuiala plauzibilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, a fost analizată în concret la luarea efectivă a măsurii preventive, precum și cu ocazia verificărilor succesive a legalității și temeiniciei măsurii, temeiurile avute in vedere subzistând și în prezent, neimpunându-se deci revocarea ori înlocuirea acestei măsuri pe considerentul că durata arestării ar depăși durata rezonabilă, astfel cum a fost definitivă prin jurisprudența O, ori că, raportat la probatoriile administrate nemijlocit până la acest moment în fața instanței de fond, s-ar impune aplicarea dispozițiilor art.139 Cod procedură penală, atât timp cât existența unor motive verosimile cu privire la săvârșirea faptelor nu a fost pusă la îndoială până în prezent.
sintagma "motive verosimile", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (cauza Fox, și Hartley contra Marii Britanii- hotărârea din 30.08.1990) că acestea se bazează pe fapte care trebuie să fie nu doar sincere și autentice, ci ele trebuie să poată convinge un observator independent că persoana față de care s-a luat măsura este posibil să fi comis respectiva infracțiune.
Cum posibilitatea ca inculpații să fi săvârșit faptele penale în discuție nu a fost exclusă, nici măcar pusă la îndoială, se constată că în mod corect prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art.3002cpp raportat la art.160 alin.1 și 3 cpp.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu valoare de principiu că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (Cauza Tomasi versus Franța).
Se constată așadar că pentru buna desfășurare a procesului penal, în mod corect prima instanță a menținut starea de arest a inculpaților conform dispozițiilor art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, cercetarea judecătorească nefiind finalizată, instanța raportându-se atât la datele care circumstanțiază infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, cât și la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate, pericol care se regăsește în însăși natura și gravitatea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, infracțiuni cu un puternic ecou în rândul societății civile, atât prin gravitatea lor deosebită, sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, cât și prin recrudescența fără precedent a infracțiunilor cu violență, mai ales în segmentul populației tinere.
Faptul că inculpații sunt bănuiți că au săvârșit infracțiunile deduse judecății, nu îi privează de dreptul lor inițial de a fi prezumați nevinovați până la momentul dovedirii vinovăției, în condițiile legii, astfel că în faza procesuală de față, nu poate fi primită susținerea privind lipsa de consistență a probatoriului care să dovedească vinovăția acestora.
Este adevărat că motivarea încheierii atacate este lapidară, dar acest fapt nu este de natură să atragă nulitatea în condițiile art.197 alin.2 Cpp, încheierea conținând în esență, motivele pe care s-a întemeiat soluția.
De asemenea, neacordarea ultimului cuvânt inculpaților, nu constituie temei al nulității absolute, nefiind prevăzută între cauzele care atrag această sancțiune, ci al nulității relative care a fost însă acoperită prin asigurarea celorlalte garanții procesuale, nefăcându-se nicicum dovada vreunei vătămări create inculpaților prin această omisiune a instanței de fond
Pentru toate aceste considerente recursurile de față vor fi respinse ca nefondate conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, raportat la art.141 Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații - (născut la data de 04.10.1984 în G, județul G, fiul lui G și, CNP: -, cetățean român, domiciliat în G,-, - 6,. 93, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G), (născut la data de 16.07.1987 în G, județul G, fiul lui și, CNP: -, cetățean român, domiciliat în G,-, - 7,. 39, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G ), ( născut la data de 02.11.1980 în G, județul G, fiul lui și, CNP: -, cetățean român, domiciliat în G,-, - 10,. 70, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G), - ( născut la data de 30.05.1988 în T, județul G, fiul lui și, CNP: -, cetățean român, domiciliat în G,-, - 2,. 63, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G), - (născut la data de 20.12.1986 în G, județul G, fiul lui și, CNP: -, cetățean român, 11 clase, sudor, domiciliat în G,-, - 15, scara 1, etaj 4,. 16, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G ), (născut la data de 19.11.1984 în G, județul G, fiul lui și, CNP: -, cetățean român, domiciliat în G,-, - 2,. 17, județul G, 12 clase, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G), ( fiul lui G și, născut la 06.11.1988 în G, cu domiciliul în G,-, - 6,. 39, CNP- -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță ) și - (fiul lui si, născut la data de 26.07.1988 in G, domiciliat in Mun. G,-, -.15, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 22.07.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent la plata către stat a câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iulie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Angelica
- - - - -
-
Grefier,
a
Red. /30.07.2008
Tehnored. M: /2 ex./01.08.2008
Fond:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Irina Alexandra Boldea, Angelica
