Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 131/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 131/
Ședința publică din data de 25 august 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru - cu
Minori și de Familie
JUDECĂTOR 2: Cauze
JUDECĂTOR 3: Mariana Cristache
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință nr- din 07.08.2008 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 20/25.08.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își menține recursul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta consideră nelegală și netemeinică încheierea din 07.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, prin care s-a menținut starea de arest și s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
Susține că orice hotărâre pe care o ia o instanță trebuie să fie motivată în fapt și în drept. Sub acest aspect, solicită să se observe că încheierea pronunțată în cauză este nelegală, întrucât nici în dispozitiv și nici în considerente nu se invocă nici un text de lege care să justifice măsura pe care instanța a luat- O hotărâre care nu este motivată în drept, după părerea sa, este nulă pentru că încalcă dispozițiile clare, precise, care obligă instanța ca la motivare să indice și temeiul de drept al măsurii pe care o ia. Or, în cauză, în ceea ce privește menținerea stării de arest, nici în dispozitiv și nici în considerente, nu se găsește nicio dispoziție legală pe care instanța să o fi invocat. Ca atare, consideră că încheierea recurată este o hotărâre care nu este motivată, deci nu poate menținută, și se impune casarea ei cu trimitere spre rejudecare.
De asemenea, încheierea nu este motivată corespunzător nici în fapt sau mai bine zis, nu este motivată complet.
Instanța pornește de la ideea că faptele imputate inculpatului sunt deosebit de grave și că sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. În principiu, acest lucru este adevărat, dar textul la care s-a gândit instanța, dar nu l-a indicat, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală, mai prevede și o altă condiție pe lângă închisoarea mai mare de 4 ani, o condiție cumulativă, și anume aceea că trebuie să se demonstreze, pe bază de probe certe, cum spune textul, că lăsarea în libertate acum a inculpatului prezintă în concret un pericol pentru ordinea publică. Instanța de fond nu face nicio referire la această a doua condiție a textului art. 148 lit. f Cod procedură penală, care a fost avut în vedere atunci când s-a luat măsura arestării preventive a inculpatului.
În schimb, în motivare apar temeiuri care nu au fost avute în vedere nici la luarea măsurii arestării preventive și nici pe parcurs, aspect pe care îl consideră foarte grav. Instanța apreciază că lăsarea în libertate nu este necesară deoarece acesta ar putea să influențeze negativ probele, or niciodată nu s-a pus în discuție această chestiune, nici în fapt și nici în drept. De asemenea, niciodată nu s-a pus în discuție faptul că inculpat ar putea să se sustragă judecății sau, eventual, executării pedepsei.
Solicită să se rețină că acest dosar se află aproape în faza de finalizare a cercetării judecătorești - s-a amânat pentru lipsa unui martor. Prin urmare, cercetarea judecătorească este practic terminată. Inculpatul nu mai are ce să influențeze, nu mai are cum să influențeze în sens negativ cercetarea judecătorească.
În cauză nu se poate reține nici faptul că inculpatul s-ar sustrage de la judecată și apoi de la eventuala executare a pedepsei, pentru că el este arestat preventiv în acest dosar de peste un an și șapte luni, respectiv din data de 23 ianuarie 2007. Nu se pune problema că dacă acum va fi pus în libertate inculpatul va fugi, pentru că nu mai are interesul. interesul inculpatului este să rămână să-și demonstreze nevinovăția sau o vinovăție mai mică decât cea pe care o prezintă rechizitoriul.
Se invocă, de asemenea, faptul că nu s-a finalizat cercetarea judecătorească. Așa cum a precizat anterior, cercetarea este practic terminată. Nu se poate spune că nu s-a finalizat cercetarea având în vedere că lipsește doar un martor, chiar dacă este din lucrări. Nu se poate aprecia că acest martor ar putea declara ceva în afara a ceea ce s-a stabilit până acum în dosar.
Prin urmare, ideea este că pe lângă faptul că nu s-a motivat de ce este necesară menținerea stării de arest, instanța adaugat temeiuri noi, pe care nici la momentul arestării și nici după aceea nu le-a invocat nimeni.
Consideră că trebuie să se țină seama și de caracterul rezonabil al măsurii arestării preventive, aspect pe care îl invocă, dar fără succes, deși este o noțiune care este în legislația europeană, în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și fost introdusă oarecum timid și în legislația română, dar numai în ceea ce privește faza urmăririi penale. Este de neînțeles de ce acest caracter rezonabil nu poate fi aplicat ca idee și în faza de cercetare judecătorească.
Prin urmare, solicită să se constate că, încheierea nefiind motivată în drept și aproape total nemotivată în fapt, se impune casarea ei cu trimitere spre rejudecare. Totodată, consideră că s-ar putea dispune casarea încheierii și, față de faptul că în momentul de față nu se demonstrează că lăsat liber inculpatul va prezenta pericol pentru ordinea publică, să se respingă cererea de menținere a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă din cele prevăzute de cod.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
S-a invocat faptul că hotărârea instanței de fond este nemotivată și în concluzie se impune casarea și trimiterea spre rejudecare, dar nu s-a indicat și care este temeiul legal care să justifice o atare dispoziție a instanței de judecată.
Consideră că ar fi fost utilă indicarea acestui text pentru că, după părerea sa, în cazul recursurilor declarate împotriva încheierilor prin care instanțele se pronunțată asupra măsurii arestării preventive, recursul reprezintă un prim grad de jurisdicție și de aceea nu se poate raporta la cazurile de casare prevăzute de art. 3859Cod proc. penală printre care se regăsește și acela al nemotivării hotărârii. În condițiile în care este vorba despre un prim grad de jurisdicție, instanța de control are posibilitatea de a complini eventualele lacune ale motivării hotărârii, așa cum se procedează în cazul apelului și așa cum se procedează și în celelalte - în care recursul este singura cale de atac.
În cauza de față urmează să se observe că instanța a motivat hotărârea pe care a pronunțat-o, chiar dacă nu sub aspectele pe care le-a apreciat importante inculpatul prin apărător, a făcut trimitere la aspectele care justifică incidența art. 148 lit. Cod procedură penală și la faptul că în cauză nu s-a împlinit caracterul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, acesta fiind de altfel argumentul primordial care a fost invocat în fața instanței de fond.
De asemenea, urmează să se observe că, dată fiind complexitatea cauzei și activitățile ce au fost efectuate până în acest moment, nu s-a împlinit un atare termen, cu atât mai mult cu cât, așa cum de altfel se apreciază și de către apărare, aproape s-a finalizat faza de cercetare judecătorească urmând ca instanța să pronunțe o hotărâre pe fondul cauzei. În acest context, scopul măsurii arestării preventive este acela de a asigura buna desfășurare a întregului proces penal, iar în cauză se apropie momentul la care instanța urmează să aprecieze și asupra acestei măsuri.
În ceea ce privește aprecierea că dreptul intern nu reglementează caracterul rezonabil al măsurii arestării preventive, așa cum o face, face precizarea că dreptul intern este chiar mai decât, pentru că art. 5 din Convenție, care face referire la o atare măsură, nu stabilește nicio durată expresă de la care se poate aprecia că s-a împlinit durata rezonabilă a unei asemenea măsuri. Doar jurisprudența Curții este cea care dă indicii în aprecierea acestei noțiuni. Dreptul intern are un caracter mai pentru că în ceea ce privește faza de urmărire penală a fost precizat un termen expres, acela de 6 luni, la care trebuie să ne raportăm cu ocazia unei atare aprecieri.
Pentru aceste considerente, având în vedere toate împrejurările cauzei, inclusiv aspectele legate de persoana inculpatului, care este recidivist, și inclusiv stadiul procesual în care se află cauza, consideră că în mod corect s-a menținut starea de arest și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 192/D/P/2006 din 18.05.2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT - Biroul Teritorial Galați, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 li alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a Cod penal și a infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 teza I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a Cod penal.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că, prin acțiuni repetate, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada anilor 2004 - 2007 racolat sau a încercat să racoleze în România, a transportat sau a asigurat transportul în Spania, a cazat sau a asigurat cazarea în Spania pe victimele majore, și, în scopul practicării prostituției, consimțământul victimelor fiind obținut prin inducere în eroare ori constrângere fizică sau morală.
În aceeași perioadă de timp și în aceeași modalitate a racolat-o pe victima minoră pe care a transportat-o și cazat-o în Spania, unde a obligat-o la practicarea prostituției, iar în anul 2004 încercat să o racoleze în aceleași scop pe minora.
Cauza a fost înaintată spre competentă soluționare Tribunalului Galați la data de 18.05.2007 și formează obiectul dosarului nr-.
La termenul din 07.08.2008, instanța de fond a respins cererea prin care inculpatul a solicitat revocarea măsurii arestării preventive. A constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și a dispus menținerea acesteia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive este legală deoarece sunt indicii că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, că pedeapsa prevăzută de lege pentru cele două infracțiuni este închisoarea mai mare de patru ani și că datorită modului și împrejurărilor concrete în care inculpatul a săvârșit faptele și a gradului ridicat de pericol social al faptelor săvârșite lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, existând riscul ca inculpatul să se sustragă de la judecată și de la executarea pedepsei și să încerce zădărnicirea adevărului prin influențarea martorilor și a victimelor.
Împotriva încheierii de ședință nr. 4345/1212007 din 07.08.2008 a Tribunalului Galația declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, inculpatul a susținut că hotărârea instanței de fond este nulă deoarece nu este motivată în drept, întrucât nici în considerente și nici în dispozitiv nu s-a invocat nici un text de lege care să justifice măsura pe care instanța a luat-
Instanța de fond a făcut referire doar la faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru cele două infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani, dar nu a dovedit în nici un fel că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a invocat că instanța de fond a invocat pentru menținerea arestării preventive temeiuri noi, respectiv faptul că inculpatul ar putea să se sustragă de la judecată și de la executarea pedepsei, temeiuri care nu au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici ulterior pe parcursul judecății. Sub acest aspect s-a invocat că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, mai este de audiat doar un martor, care nu ar putea declara ceva în afară a ceea ce s-a stabilit până acum în dosar.
În sfârșit a susținut că măsura arestării preventive a depășit un termen rezonabil.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 3002în referire la art. 160 Cod proc. penală, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este obligată în cursul judecății să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Dacă instanța constată că măsura arestării preventive este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Față de probele administrate până în prezent, in mod corect prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut, că măsura arestării preventive este legală și că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a-l împiedica pe inculpat să se sustragă de la judecată și de la executarea pedepsei și de a zădărnici aflarea adevărului se impune menținerea acesteia.
În ceea ce privește legalitatea măsurii arestării preventive, aceasta a fost stabilită prin încheierea de ședință nr- din 23.01.2007 a Tribunalului Galați, hotărâre rămasă definitivă. Prin această hotărâre au fost reținute drept temeiuri ale luării măsurii arestării preventive, faptul că sunt probe și indicii temeinice care atestă presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele, că pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani, iar datorită modului și împrejurărilor concrete în care inculpatul a săvârșit faptele, a gradului ridicat de pericol social al faptelor săvârșite și de perseverența infracțională a inculpatului, lăsarea acestuia în libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ori aceste temeiuri se mențin și în prezent.
Ba mai mult, în cauză au apărut indicii (declarația martorelor și ) că inculpatul a încercat să le influențeze pe victimele și pe martorii din prezenta în scopul de a zădărnici aflarea adevărului și de a fi exonerat de răspundere penală.
Datorită complexității cauzei, a numărului mare de persoane implicate în activitatea infracțională și a dificultății cu care se administrează probele în cauzele având ca obiect infracțiuni de trafic de persoane nu se poate pune problema că durata arestării preventive a depășit durata unui termen rezonabil.
Faptul că cercetarea judecătorească este aproape terminată, în cauză mai fiind de audiat doar un martor, nu înseamnă că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au dispărut și nu justifică revocarea măsurii arestării preventive.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 385125pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 cod proc. penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 24.03.1975 în oraș Tg. B, județul G, CNP -, cu domiciliul în comuna Băneasa, sat, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință nr- din 07.08.2008 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 4: Daniela
- - - - - -
Grefier,
Red./tehnored.motivare -
Tehnored. hotărâre /2 ex./29.08.2008
Fond: Al.
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Cauze, Mariana Cristache, Daniela
