Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 138/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALA NR.138/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 10 2008
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
JUDECĂTORI - - - -
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursuuil declarat de inculpatul,în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva Încheierii de ședință din 2.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
La apelul nominal a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.505/10.09.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul inculpatului și procurorul susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că a fost atacată încheierea de ședință din 2 2008, întrucât argumentele aduse de instanța de fond pentru a demonstra că menținerea măsurii arestării preventive este întemeiată, nu au suport, nu sunt susținute de conținutul dosarului. O primă susținere este aceea că pedepsele prevăzute pentru faptele reținute în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani închisoare. Acest argument singular nu este întemeiat pentru a justifica menținerea unei măsuri preventive timp de 2 ani de când este inculpatul arestat.
Se susține, de asemenea, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pentru că ar exista pericolul să se sustragă cercetării penale, ar putea comite fapte noi, inclusiv instigare la mărturie mincinoasă. Să se constate că această afirmație nu are nicio legătură cu comportamentul inculpatului în proces, este o afirmație cu caracter general, fără o legătură cu elementele cauzei. Niciodată în cursul procesului nu a existat temerea că inculpatul a influențat sau ar putea influența vreun participant la proces, sau aflarea adevărului. Niciun moment nu s-a pus problema că ar putea să se sustragă de la cercetare sau ulterior de la executarea pedepsei. Aceste afirmații nu sunt rezultatul unor probe adminJ. în cauză. Nimeni nu a venit în instanță să susțină că inculpatul a încercat să-l influențeze, să declare într-un anumit mod.
S-a mai reținut că nu s-a împlinit termenul rezonabil, atât timp cât faptele sunt grave, cauza este complexă, iar cercetarea judecătorească abia este la început. Dosarul se află la al doilea ciclu procesual după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a casat toate hotărârile pronunțate anterior.
Inculpatul este arestat de 2 ani, cercetarea judecătorească se află la început, la instanța de fond. Din această perspectivă trebuie apreciat termenul rezonabil, raportat la infracțiuni grave - art.12 și 13 din Legea nr.678/2001, art.329 Cod penal. Nu face parte dintr-un grup infracțional. Inculpatul este recidivist post executoriu, dar pentru infracțiuni care nu au legătură cu obiectul cauzei. Nu s-a avut în vedere că este căsătorit, că are 2 copii în întreținere, că a avut o atitudine corectă.
Să se aprecieze că termenul rezonabil a fost depășit, inculpatul nu este vinovat că dosarul a ajuns în rejudecare.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare să se facă aplicarea disp.art.1602Cod procedură penală adoptând o soluție corespunzătoare.
Procurorul apreciază recursul ca fiind nefondat. În mod corect, instanța de fond a dispus menținerea arestului preventiv. Este adevărat că o parte din motivare excede materialului probator administrat în cauză și în contextul în care nu au fost avute în vedere și alte cazuri speciale prevăzute de art.148 Cod procedură penală care să se refere la împrejurarea riscului influențării martorilor sau comiterii de alte infracțiuni, aceste elemente nu pot fi avute în vedere la motivarea menținerii arestării. Celelalte aspecte analizate au aptitudinea de a justifica soluția pronunțată, împrejurarea că durata măsuri are un caracter rezonabil chiar dacă este al doilea ciclu de judecată, faptul că măsura a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție. Nu s-a împlinit o durată rezonabilă. Inculpatul a comis infracțiuni de o gravitate ridicată, antecedente penale reflectă o atitudine ilicită.
Pentru aceste motive, apreciază recursul ca nefondat și impunându-se respingerea lui.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită pronunțarea unei decizii corecte. Susține că timp de 2 ani, de când este arestat, nu a avut nicio abatere, nu a influențat pe nimeni. Își ia angajamentul că se va prezenta la proces, la fiecare termen, dacă va fi obligat să nu părăsească țara se va supune la toate regulile impuse. Procesul fiind la început va mai mult. Are familie, doi copii minori.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 2.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în baza art. 3002Cod procedură penală coroborat cu art. 160 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului, respingându-se totodată cererea de înlocuire a măsurii preventive.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul este trimis în judecată pentru comiterea unor infracțiuni grave, ca trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, fapte pedepsite cu închisoare in cuantum mai mare de 4 ani.
Lăsarea în libertate a inculpatului nu este oportună deoarece acesta ar putea să se sustragă cercetării penale,ar putea să comită noi fapte penale, inclusiv infracțiuni care împiedica înfăptuirea justiției,ca determinarea la mărturie mincinoasă, sau împiedicarea participării in procesul penal prev. de art. 261 și 261 ind. 1.pen.
Nu poate fi vorba de împlinirea duratei rezonabile a arestării preventive, atât timp cât faptele reținute în sarcina inculpatului sunt grave, cauza are o complexitate deosebită, iar cercetarea judecătorească este abia la început.
Pentru considerentele arătate mai sus s-a menținut starea de arest a inculpatului începând cu data de 2.09.2008.
Totodată, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu au încetat, nefiind aplicabile disp. art. 160 ind. b al. 2.pr.pen. nu se poate revoca această măsură.
De asemenea, constatându-se că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza arestării preventive, nefiind întrunite cerințele prev. de art. 139.pr.pen. nu a fost admisă cererea de înlocuire a măsurii preventive cu o altă măsură.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, invocând motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate.
Analizând încheierea atacată în conformitate cu disp.art.3856Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost cercetat și judecat într-un prim ciclu procesual pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin 2 cp. și art.37 lit b cp. trafic de minori prevăzută de art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin 2 cp. și art.37 lit b cp. proxenetism prevăzută de art.329 alin.1 cp. cu aplic. art. 37 lit.b cp.
Existența probelor din care rezultă bănuiala plauzibilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, a fost analizată în concret la luarea efectivă a măsurii preventive, precum și cu ocazia verificărilor succesive a legalității și temeiniciei măsurii, temeiurile avute în vedere subzistând și în prezent, neimpunându-se deci revocarea ori înlocuirea acestei măsuri pe considerentul că durata arestării ar depăși durata rezonabilă, astfel cum a fost definită prin jurisprudența O, ori că, raportat la împrejurarea că cercetarea judecătorească este abia la început, administrarea probatoriilor în mod nemijlocit ar conduce la prelungirea în timp a procedurilor.
sancțiunilor prevăzute de legiuitor (de la 3 la 12 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.12 alin.1 din Legea nr. 678/2001, de la 7 ani la 18 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.13 alin.1 și 2 din același act normativ și de la 3 ani la 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin 1 cp.), reliefează gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, datele care circumstanțiază faptele precum și persoana inculpatului, punând în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a acestuia creează o stare de pericol, de insecuritate pentru cetățeni, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte.
Faptul că inculpatul este bănuit că a săvârșit infracțiunile pentru care este arestat nu îl privează de dreptul inițial de a fi prezumat nevinovat până la momentul dovedirii vinovăției sale, în condițiile legii.
Analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea de la Strasbourg a apreciat că, proclamând dreptul la libertate, scopul articolului este de a se asigura că nicio persoană nu trebuie să fie deposedată de libertatea sa în mod arbitrar(cauza Amuur împotriva Franței), dar, protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (Cauza Tomasi versus Franța).
Se constată așadar că pentru buna desfășurare a procesului penal, în mod corect prima instanță a menținut starea de arest a inculpatului conform dispozițiilor art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, cercetarea judecătorească fiind abia declanșată, instanța raportându-se atât la datele care circumstanțiază infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, cât și la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, pericol care se regăsește în însăși natura și gravitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Este adevărat că o parte din motivare excede materialului probator administrat în cauză, în contextul în care nu au fost avute în vedere și alte cazuri speciale prevăzute de art.148 Cod procedură penală care să se refere la împrejurarea riscului influențării martorilor sau comiterii de alte infracțiuni, dar acest fapt nu este de natură să conducă la concluzia că soluția primei instanțe nu ar fi temeinică și legală atât timp cât sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.136 alin.1 Cod procedură penală și art. 143 Cod procedură penală, întregite cu cele ale art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, condiții care au fost avute în vedere la motivarea menținerii arestării.
Pentru toate aceste considerente recursul de față va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, raportat la art.141 Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul,fiul lui și, născut la 20.09.1974 în G, domiciliat în com. sat, jud.G, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, CNP -, împotriva Încheierii de ședință din 2.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la plata către stat a sumei de 30 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 15.09.2008
Tehnored. 16.09.2008
2 ex
Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
