Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 149/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 149/
Ședința publică din data de 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul C, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii din 17 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 22.09.2008, și av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 1324/2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își însușește recursul declarat de apărătorul ales în numele său.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, av., susține că motivul de recurs pe care îl invocă este cazul de casare prev. de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală - motivarea soluției contrazice dispozitivul. Mai exact, motivarea contrazice dispoziția de menținere a măsurii arestării preventive.
A lecturat motivarea încheierii Tribunalului Galați și a constatat că aceleași motive care au fost expuse și anterior de instanță sunt reluate și redate în cuprinsul încheierii criticate, cuvânt cu cuvânt. Se vorbește de gravitatea faptei, de amploarea acestor fapte pe raza mun. G, de instrumentul folosit și de alte motivări care au mai fost făcute de instanță. Consideră că în acest cadru de judecată ar fi trebuit să apară o motivare care să fie de actualitate.
Susține că principalele probe din dosar au fost administrate și consideră că acea rezonabilitate, care este cerută de Convenția Europeană, a fost cu mult depășită. Au trecut mai mult de 9 luni de zile de când inculpatul minor este arestat și consideră că această prelungire a stării de arest aduce atingere și principiului prezumției de nevinovăție.
De altfel, art. 2 din Protocolul nr. 4 Adițional la CEDO conține o serie de restrângeri în baza cărora se poate menține o stare de arest. Și jurisprudența CEDO, când vorbește de justețea stării de arest, spune că ea există dacă s-a săvârșit o infracțiune și dacă sunt motive serioase pentru existența următoarelor pericole ipotetice: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a justiției ori acela ca inculpatul să comită o infracțiune mai gravă.
Dacă se vor observa aceste considerente din jurisprudența CEDO, se va constata că în acest dosar nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de împrejurări. Timpul care a trecut este destul de îndelungat și consideră că revenirea în societate a inculpatului minor, mai ales pentru a-și desăvârși pregătirea școlară, acesta fiind elev la Liceul la data comiterii faptei, nu produce o tulburare în rândul comunității. Face această afirmație pentru că, chiar de la primul termen, partea vătămată a avut o poziție tranșantă și a spus că nu are pretenții de la inculpat, că nu se va mai prezenta la proces și că apreciază că fapta inculpatului reprezintă o greșeală.
De asemenea, consideră că motivele care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și, în acest sens, are în vedere următoarele argumente: sunt martori cheie în dosar care refuză să se prezinte, iar instanța a dat citire declarațiilor date la urmărirea penală. Sunt cercetări făcute de către Circa 3 Poliție în favoarea fratelui inculpatului, care a fost prezent la acel conflict, fiind dosar înregistrat. În acel conflict fratele inculpatului a suferit o serie de leziuni și se fac cercetări sub acest aspect.
Nu ascunde instanței faptul că intenționează să solicite reținerea scuzei provocării, însă este cert faptul că inculpatul va fi condamnat și că acest proces va trena, ori cu inculpatul minor în stare de arest, consideră că se aduce atingere gravă libertății și prezumției de nevinovăție.
În aceste condiții, consideră că încheierea instanței de fond este netemeinică și nelegală, se sprijină pe niște motive care au fost expuse și nu a adus o noutate la acest stadiu de judecată a procesului, astfel că nu se mai impune, în opinia sa, cercetarea inculpatului în stare de arest.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 17.09.2008 a Tribunalului și punerea inculpatului de îndată în libertate.
Apărătorul recurentului inculpat, av., învederează faptul că instanța de fond a dat o motivare generică hotărârii de menținere arestării preventive a inculpatului. Instanța a făcut referire la persoana inculpatului, la gravitatea faptei, la urmăririle produse, la contextul săvârșirii ei, dar nu a indicat în concret în ce constau aceste elemente, cu ce se diferențiază ele de alte asemenea situații în legătură cu alte spețe sau cu alți făptuitori. Instanța de fond, practic, a creat cadrul motivării soluției pentru orice speță. Dacă cel care citește această hotărâre nu ar ști că este vorba despre o tentativă la infracțiunea de omor, ar putea crede că este vorba despre infracțiunea de tâlhărie, o infracțiune de furt, sau orice altă faptă care în opinia instanței ar determina menținerea arestării preventive.
De asemenea, instanța nu a răspuns solicitărilor inculpatului, formulate prin apărători, atunci când s-a pus în discuție menținerea măsurii arestării preventive. Cu acea ocazie, apărătorii au arătat că inculpatul C era minor la data săvârșirii faptei și, dacă într-adevăr instanța dorea să analizeze contextul săvârșii ei pentru a motiva necesitatea menținerii măsurii arestării preventive, trebuia să facă referire la contextul săvârșirii faptei.
Infracțiunea descrisă în rechizitoriu, dar nu în totalitate, s-a petrecut pe data de 25 dec.2007, pe terasa barului. rechizitoriul că inculpatul, fără un motiv serios, a aplicat o lovitură de cuțit părții vătămate punându-i viața în primejdie, dar pe parcursul cercetării judecătorești s-au administrat probe din care rezultă cu claritate contextul concret al săvârșirii faptei, și anume că în ziua respectivă inculpatul minor C și fratele său, C, au fost agresați de mai multe persoane din anturajul părții vătămate. Ca să dovedească acest aspect, avocații au depus la dosar copie de pe certificatul medico-legal de examinare al fratelui inculpatului, C, din care rezultă că, într-adevăr, în ziua de 25.12.2007 a fost agresat de mai multe persoane, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare mai multe zile de îngrijiri medicale și că acea infracțiune este cercetată în dosarul 1235/P/2008. Este curios faptul că, deși cele două fapte s-au petrecut în aceeași zi, în speța de față persoana considerată vinovată a fost trimis în judecată la câteva săptămâni, iar celălalt dosar și în prezent se află în lucru. Normal ar fi fost ca cele două cauze să fie conexate. Că lucrurile stau așa a rezultat apoi și din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de judecată. Martorul, cel care era "o piesă importantă" în dovedirea vinovăției, dar mai ales în stabilirea situației de fapt, a arătat că nu inculpatul C este cel care ar fi agresat partea vătămată, iar martorul audiat la ultimul termen de judecată, care era prieten cu partea vătămată, făcea parte din anturajul acesteia, a declarat că nu îl cunoaște pe inculpatul C și nu l-a văzut în ziua respectivă în bar. De aceea, declarațiile inculpatului par credibile, și anume, că a avut loc un conflict în ziua respectivă, incident în cursul căruia fratele său a fost lovit. Dar contribuția lui nu poate fi clar determinată.
În raport de aceste aspecte, instanța a mai ignorat și alte chestiuni, și anume, comportamentul bun al inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii pentru care este trimis în judecată și faptul că pe perioada de detenție a avut un comportament ireproșabil, exemplar, evidențiat și de referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune.
vorbind, este vorba de o infracțiune gravă. În particularul speței discutând, este o infracțiune gravă, care însă nu s-a consumat, a rămas în faza de tentativă și față acest criteriu al stabilirii gravității pedepselor prin prisma limitelor de pedeapsă, al stabilirii gravității infracțiunilor, este ușor de constatat că inculpatul în acest moment, dacă va fi găsit vinovat, este pasibil de o pedeapsă cu închisoare între 3 ani și 8 luni și 7 ani și 6 luni, adică limite de pedeapsă relativ mici în raport cu alte fapte incriminate în codul penal sau legi speciale.
Dacă într-adevăr instanța ar fi vrut să facă o analiză completă și o motivare corectă, echitabilă a hotărârii de menținere a stării de arest preventiv, trebuia să facă referire și la limitele de pedeapsă prin prisma cărora fapta este sancționată mult mai blând decât, de exemplu un furt, la contextul săvârșirii faptei, la urmările produse, care până la urmă nu s-au concretizat în nimic vătămător, dăunător serios pentru persoana vătămată care, de altfel, nici nu vrea să participe la proces.
În raport de toate aceste situații și în virtutea faptului că inculpatul și-ar putea relua studiile școlare, consideră că instanța de recurs ar putea dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului minor cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură care poate asigura buna desfășurare a procesului penal, dar care ar permite și reîntoarcerea inculpatului în familie și în mediul școlar unde se afla până în momentul arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Consideră că încheierea instanței de fond este legală și temeinică. În mod corect s-as apreciat că subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pericolul pentru ordinea publică rezultând din împrejurările în care s-a săvârșit infracțiunea, din gravitatea acesteia, fiind vorba de o infracțiune contra vieții.
Instanța nu a mai motivat în concret pentru că și la un termen anterior, vis-a-vis de modificarea declarațiilor unor martori, deja s-a apreciat că acesta nu constituie un element de natură să determine la acest moment o apreciere asupra probelor sau să ducă la modificarea temeiurilor, deoarece acest lucru va fi făcut cu ocazia deliberării.
Consideră că, faptul că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, fără să intervină elemente de natură să ducă la modificarea temeiurilor măsurii arestării preventive, nu duce la concluzia că s-ar impune înlocuirea acestei măsuri.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 9 luni de zile și că până acum instanța nu l-a găsit vinovat. Dorește să se judece în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul - s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C constatându-se legalitatea și temeinicia acesteia și s-a respins ca nefondată cererea de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului C;
În cauză se menține temeiul legal al arestării preventive a inculpatului, respectiv cel prevăzut de art. 148 litera f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege e mai mare de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă, instrumentul folosit, urmarea produsă, amploarea acestor fapte, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea infracțiuni ar fi în libertate.
Față de complexitatea cauzei, instanța a apreciat că nu s-a atins momentul duratei rezonabile a arestării preventive a inculpatului.
Pentru aceleași considerente și întrucât nu au încetat și nu s-au schimbat temeiurile legale de la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, raportat la gravitatea faptei reținută prin rechizitoriu care impune o intervenție fermă a organelor judiciare.
Altfel spus, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea a fost considerată nefondată.
Împotriva acestei măsuri a declarat recurs inculpatul solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură care poate asigura buna desfășurare a procesului penal.
A arătat inculpatul că instanța de fond a dat o motivare generică hotărârii de menținere a arestării preventive și nu a răspuns solicitărilor sale formulate prin apărători.
A mai arătat inculpatul că instanța trebuia să facă referire la contextul în care a fost comisă fapta, întrucât urmează să solicite reținerea scuzei provocării și, de asemenea, trebuia să facă referire la limitele de pedeapsă ce sancționează infracțiunea pentru care este judecat și la circumstanțele personale care îl caracterizează.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Inculpatul Caf ost arestat la data de 27.12.2007 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1 Cod penal în ref. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal, reținându-se ca temeiuri pentru luarea acestei măsuri disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul nr. 448/P/2007 din 28.01.2008 al parchetului de pe lângă Tribunalul Galați inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1 Cod penal - art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Galați.
Pe parcursul cercetării judecătorești instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului conform art. 3002Cod procedură penală în ref. la art. 160 Cod procedură penală.
Analizând încheierea de ședință recurată prin raportare la actele și lucrările dosarului, constatăm că și la acest moment se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel:
- infracțiunea pentru care inculpatul este judecat, respectiv tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1- art. 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal, este prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 ani și 9 luni până la 6 ani și 2 luni, deci mai mare de 4 ani, așa cum prevăd disp. art. 148 lit. f teza I Cod procedură penală;
- la dosarul cauzei există probe certe, administrate până în prezent, din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere cele arătate mai sus, considerăm că în mod corect instanța de fond a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală vizând înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură întrucât temeiurile care au stat la baza arestării nu s-au modificat.
Împrejurările că inculpatul este minor și nu are antecedente penale nu pot conduce la concluzia că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au modificat.
Nici faptul că la sfârșitul cercetării judecătorești la instanța de fond ar deveni incidente prevederile art. 73 lit. b Cod penal nu poate constitui la acest moment un temei pentru înlocuirea măsurii.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C (fiul lui și, născut la data de 19.01.1990 în G, CNP -, domiciliat în G,-, -. 1,. 4,. în G, str. T, - 5,. 35, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii din 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/24.09.2008
Tehnored. /2 ex./26.09.2008
Fond:
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Constantin
