Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 1694/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR.11343/2/2009
2785/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1694/
Ședința publică din data de 07 decembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectrecursuriledeclarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați și, amândoi personal, aflați în stare de arest preventiv și asistați juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/04.12.2009 (atașată la fila 15 din dosar), recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii nr.-/07.12.2009 (atașată la fila 12 din dosar) și recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/04.12.2009 (atașată la fila 16 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al recurenților inculpați și depune la dosar câte un memoriu din partea fiecăruia dintre aceștia (filele 13-14 din dosar).
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurenților inculpați și solicită admiterea recursurilor declarate de aceștia, casarea încheierii atacate și, pe fond, dispunerea punerii în libertate a celor doi inculpați, sens în care susține că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării lor inițiale și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea de libertate a acestora.
Astfel, arată că, în privința celor doi inculpați, nu sunt îndeplinite condițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât, aflați în stare de libertate, aceștia nu ar prezenta vreun pericol concret pentru ordinea publică și, de asemenea, nici nu ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
În soluționarea recursurilor, solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, arătând că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar inculpatul are trei copii minori în întreținere, iar soția sa este grav bolnavă.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului declarat de acesta, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate.
Arată că, în privința inculpatului, nu se mai impune menținerea stării excepționale de arest preventiv, având în vedere circumstanțele personale ale acestuia, care nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și stadiul procesual al cauzei, în care au fost deja audiați toți martorii, astfel că nu există vreun pericol ca inculpatul să-i mai influențeze ori să încerce a zădărnici aflarea adevărului.
În același timp, arată că nu sunt îndeplinite nici condițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât nu există probe în sensul că lăsarea inculpatului în stare de liberate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la acest ultim aspect, precizează că inculpatul provine dintr-o familie organizată, care îl sprijină și, în plus, fiind în pragul sărbătorilor de iarnă, consideră că este necesară prezența lui alături de membrii familiei sale.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, punerea acestuia de îndată în libertate.
În acest sens, solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră și cooperantă manifestată de inculpat, precum și circumstanțele personale ale acestuia, care se află la primul conflict cu legea penală și, la momentul arestării, era încadrat în muncă, împrejurări în raport cu care lăsarea sa în libertate nu poate prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, nefiind îndeplinite astfel condițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursurilor declarate în cauză, ca nefondate, solicitând menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Arată că inculpații prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptelor reținute în sarcina acestora, amploarea fenomenului infracțional de trafic de droguri, care produce consecințe grave pentru însăși sănătatea publică, precum și natura și cantitatea mare a drogurilor în legătură cu traficarea cărora sunt acuzați cei patru inculpați, respectiv 3 kilograme de heroină, împrejurări în raport cu care se impune menținerea lor în stare de arest preventiv.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că are trei copii minori în întreținere, iar soția sa este grav bolnavă, precizând totodată că el nu știa de existența drogurilor.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, asigurând că se va prezenta ori de câte ori va fi nevoie în fața instanței de judecată.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât are un copil minor în întreținere.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât nu prezintă niciun pericol pentru ordinea publică și se va prezenta în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi chemat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 19 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a dispus astfel:
În baza art.3002rap. la art.160 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților (fiul lui și a, născut la data de 13 noiembrie 1974 în comuna, județul G, CNP -, deținut în baza nr.133/UP/03.06.2009 emis de aceeași instanță), (fiul lui și, născut la data de 14 iunie 1988 în B, CNP -, deținut în baza nr.165/UP/17.07.2009 emis de aceeași instanță), (fiul lui și, născut la data de 30 octombrie 1990 în B, CNP -, deținut în baza nr.164/UP/17.07.2009 emis de aceeași instanță) și (fiul lui și, născut la data de 09 iunie 1989 în B, CNP -, deținut în baza nr.132/UP/03.06.2009 emis de aceeași instanță).
De asemenea, a respins, ca neîntemeiate, cererile inculpaților și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor patru inculpați nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, Tribunalul a reținut că, din materialul probator administrat până în prezent, rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, astfel cum prevede art.143 din Codul d e procedură penală.
Totodată, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât, pentru faptele respective, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea deosebită a acestora, împrejurările și modalitatea în care se presupune că ar fi fost comise, rezonanța lor socială negativă și recrudescența faptelor de acest fel relevă pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a inculpaților.
În raport cu aceleași motive, Tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile art.139 alin.1 din Codul d e procedură penală, pentru a se putea dispune înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recursîn termenul legalinculpații și(amândoi la data de 23 noiembrie 2009),și(amândoi la data de 22 noiembrie 2009), niciunul dintre ei nemotivând în scris calea de atac formulată.
Recursurile inculpaților au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 30 noiembrie 2009.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpații, care au beneficiat de asistența juridică a unor avocați desemnați din oficiu (, și ) i respectiv a unui avocat ales ( ), au solicitat revocarea măsurii arestării preventive, susținând că, în cazul niciunuia dintre ei, nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, neexistând probe din care să rezulte că, lăsați în libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și, de asemenea, că ar putea încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
Totodată, inculpații au invocat existența de circumstanțe personale favorabile, susținând că, în raport cu acestea, nu se mai justifică menținerea lor în stare de arest preventiv.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursurilecu care a fost sesizatăsunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept (prevăzute de art.143 și art.148 lit. din Codul d e procedură penală), care au determinat arestarea inițială a inculpaților și care fac necesară, pe mai departe, privarea de libertate a acestora, cu caracter preventiv.
Astfel, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent justifică în continuare presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele penale ce fac obiectul trimiterii lor în judecată, constând în aceea că, în noaptea de 02/03 iunie 2009, în zona Străzii din B, inculpații și, acționând sub coordonarea și la indicațiile inculpaților și, au preluat de la colaboratorul " " (nume de cod) cantitatea de aproximativ 3 kilograme de substanță, despre care cunoșteau că este heroină, primii doi inculpați urmând să primească, pentru serviciul făcut, de la ultimii doi inculpați, sumele de 500 RON și respectiv 5.000 EURO, o parte din bani fiind plătită în avans celui dintâi.
În acest sens, Curtea reține că, deși inculpații și au manifestat o atitudine procesuală oscilantă, recunoscând inițial săvârșirea faptelor (în faza de urmărire penală), pentru ca, în declarațiile date în cursul cercetării judecătorești, să le nege, probatoriul cauzei relevă motive verosimile de a crede că ei au acționat într-adevăr în sensul anterior menționat, cunoscând natura substanței pe care urmau să o preia (între timp, substituită de către organele de urmărire penală), relevante sub acest aspect fiind declarațiile investigatorului sub acoperire " " (nume de cod) și martorului colaborator " " (nume de cod), menținute de aceștia și cu ocazia audierii lor nemijlocite de către instanța de fond (filele 82-83, ), înregistrările audio-video în mediul ambiental ale discuțiilor purtate de aceste ultime persoane cu cei doi inculpați, precum și procesul verbal de supraveghere a activităților desfășurate de aceștia după preluarea drogurilor.
De asemenea, și în cazul inculpaților și, care au negat comiterea faptelor, există motive verosimile de a crede că ei au coordonat în mod efectiv faptele comise nemijlocit de primii doi inculpați, sens în care se rețin ca relevante declarațiile din faza de urmărire penală ale acestora din urmă (filele 336-337, 341 și 363-366, vol.I, ), precum și procesele verbale de redare a conținutului comunicărilor telefonice (recunoscute de însuși inculpatul ), în care inculpații în discuție au fost implicați în noaptea de 02/03 iunie 2009, atât între ei, cât și cu inculpatul, din care rezultă că aceștia i-au îndrumat în permanență pe ceilalți doi, comunicându-le informații referitoare la modalitatea în care urmau să intre în posesia drogurilor.
În același timp, observând că infracțiunile de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal, reținute în sarcina inculpaților, sunt pedepsite cu închisoare de la 10 până la 20 de ani, Curtea apreciază, asemenea primei instanțe, că lăsarea în libertate a acestora prezintă într-adevăr un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere nu doar gravitatea deosebită a faptelor și caracterul organizat al derulării lor, în vederea intrării în posesia unei cantități mari de heroină, a cărei plasare pe piață ar fi determinat consecințe sociale negative, ci și înseși datele personale ale inculpaților, sens în care se constată că aceștia au fost motivați, în săvârșirea faptelor respective, de dorința obținerii ilicite de importante beneficii materiale, în condițiile în care toți au un nivel scăzut de școlarizare (absolvind numai 5-8 clase) și, în plus, nu se află la primul conflict cu legea penală, astfel că inculpatul a suferit anterior nu mai puțin de cinci condamnări definitive, toate pronunțate pentru infracțiuni de furt calificat, inculpatul a fost sancționat administrativ pentru o infracțiune de complicitate la furt calificat, inculpatul mai este cercetat în alte două cauze separate, pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, dar și pentru o infracțiune de aceeași natură cu cea pentru care este judecat în cauza de față (trafic de droguri de mare risc), iar inculpatul este judecat, în aceeași cauză, și pentru infracțiunea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis.
În contextul tuturor elementelor faptice anterior menționate, Curtea constată ca fiind lipsite de orice relevanță pretinsele circumstanțe personale favorabile ale inculpaților (legate îndeosebi de situația lor familială), remarcând că acestea nu au fost în măsură să le modeleze până în prezent comportamentul social în acord cu legea și cu normele unanim acceptate de conviețuire socială.
Totodată, Curtea constată că menținerea inculpaților în stare de arest preventiv este singura măsură care poate asigura în mod eficient protejarea interesului public, respectiv prezervarea securității raporturilor sociale, grav vătămate prin faptele deduse judecății, precum și buna desfășurare a cercetării judecătorești, potrivit art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, în condițiile în care inculpații au manifestat atitudini procesuale oscilante sau nesincere, urmărind exonerarea de răspundere penală sau diminuarea acesteia, iar, în cauză, contrar celor susținute în dezbaterile asupra recursurilor, mai sunt de audiat încă doi martori importanți pe situația de fapt ( și ).
În sfârșit, Curtea constată că durata arestării preventive (dispusă la data de 03 iunie 2009, în cazul inculpaților și și respectiv la data de 17 iulie 2009, în cazul inculpaților și ) nu depășește limitele unui termen rezonabil, în condițiile în care urmărirea penală s-a desfășurat cu maximă celeritate (rechizitoriul a fost întocmit la data de 06 august 2009), iar judecata în primă instanță se află și ea într-un stadiu avansat, mai fiind de audiat numai cei doi martori anterior menționați.
Drept urmare, având în vedere că încheierea atacată este legală și temeinică, neexistând motive de casare a acesteia, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, toate recursurile declarate în cauză.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile avocaților din oficiu, desemnați pentru a asigura asistența juridică obligatorie a inculpaților, și, fiind avansate din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenții inculpați, și la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei fiecare, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Pentru judecător, aflat în concediu
de odihnă, semnează președintele
completului de judecată.
GREFIER,
Red. jud. / Ex.2 / 17.12.2009
escu -
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan, Vasile
