Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 186/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 186/
Ședința publică din data de 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu Președinte Secția Penală
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații ). ) și, în prezent deținuți în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F, împotriva încheierii de ședință nr- din 05.11.2008 a Tribunalului Vrancea.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpații, în stare de arest, asistat de av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 5331/14.11.2008 emisă de Baroul Galați, și asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 190/19.11.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din 5.11.2008 a Tribunalului Vrancea, prin care s-a menținut starea de arest.
Din studiul dosarului a constatat că instanța de fond a dispus menținerea stării de arest a inculpatului apreciind că faptele pentru care este trimis în judecată prezintă un pericol social sporit pentru ordinea publică.
De asemenea, a observat că s-a solicitat de către apărătorii inculpaților, chiar la mai multe termene, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În recurs, înțelege să formuleze aceeași cerere. Pune în discuția Curții de Apel o hotărâre a CEDO din 8.11.2007, prin care se stabilește o obligație în cazul prelungirii stării de arest preventiv. Astfel, CEDO consideră că, deși au existat rațiuni care ar putea justifica menținerea stării de arest pe un interval de timp, totuși se poate, și există obligativitatea, de a se verifica punctual și în concret dacă există și alte măsuri preventive alternative care pot fi aplicate măcar de la un punct al detenției persoanei respective.
Din studiul dosarului, consideră că la acest moment această situație se impune în cazul inc.. Din păcate, instanța, și în general, toate instanțele, nu motivează niciodată de ce resping cererile inculpaților, formulate prin apărători, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a părăsi localitatea sau țara.
Prin aceeași hotărâre CEDO se spune că instanța europeană a impus statelor membre ale Uniunii obligația ca de fiecare dată când detenția depășește oan umită limită, așa cum este în cazul inculpatului care este arestat de 1 an și 2 luni de zile, să justifice prin date concrete de ce o altă măsură prevăzută nu poate să-și atingă scopul.
Consideră că în situația inculpatului la acest moment o altă măsură preventivă își poate atinge scopul.
Face această susținere pentru că, din studiul dosarului de fond rezultă că probele în ceea ce-l privesc pe inculpatul sunt "foarte subțiri". Sunt martori care nu-și mențin declarațiile date la urmărirea penală, și care justifică în felul lor această poziție și sunt martori care nu spun nimic despre inculpatul. De asemenea, martorele, și, declară că au fost cazate de inculpatul. De menționat este faptul că martorele au spus că au fost cazate toate în aceleași domiciliu, dar în declarațiile lor se referă la cu totul alte orașe din Italia. Ori, inculpatul nu putea în aceleași timp să le cazeze pe toate în același domiciliu, dar în orașe diferite. Este surprinzător și de neînțeles de ce instanța nu a văzut această situație.
Mai mult decât atât, martora a, la care se face referire în rechizitoriu cu privire la activitatea infracțională a inculpatului, nu-l recunoaște și nu vorbește despre acesta. De asemenea, martora nu-l recunoaște pe inculpatul. La fila 85 din dosar este declarația martorei, care precizează că nu-și mai menține declarația dată la urmărirea penală, că acolo i s-a cerut să declarare că ar fi fost antrenată în această activitate de practicare a prostituției și de trafic de persoane de inculpatul. Deci, martora a fost forțată să dea declarație la urmărirea penală. De asemenea, la filele 170-174 sunt șapte martori care nu-l arată în nici un fel pe
Față de asemenea probe și de împrejurarea că toate probele care îl vizează pe inculpatul au fost administrate, este de neînțeles de ce inculpatul mai este arestat la acest moment.
Consideră că din probele administrate până acum nu rezultă acel pericol social concret pe care l-a reținut Tribunalul Vrancea pentru a dispune menținerea stării de arest.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul a venit de bunăvoie în țară, că s-a prezentat atunci când a fost chemat de poliție, că anterior arestării avea un loc de muncă. Inculpatul i-a spus că dacă s-ar fi știut vinovat nu ar fi venit în țară.
De aceea consideră că la acest moment, când s-au administrat toate probele în ceea ce-l privește pe inculpatul, se poate dispune revocarea măsurii arestării preventive și în baza art. 139 alin. 2.C.P.P. să se înlocuiască această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Arată că în motivarea încheierii recurate instanța referire doar la pericolul pentru ordinea publică, nu spune că, dacă ar lăsat în libertate, inculpatul ar putea să influențeze martorii. Consideră că în situația în care inculpatul ar fi lăsat în libertate și s-ar dovedi că împiedică buna desfășurare a procesului, atunci ar trebui luată această măsură drastică, dar la acest moment nu se mai impune această măsură.
Pentru aceste motive, și având în vedere hotărârea CEDO din 8.11.2007, care dă indicații clare, concrete pentru instanțele românești, solicită admiterea recursul inculpatului și să se înlocuiască această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea până la soluționarea cauzei.
Apărătorul recurentului inculpat solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prevăzute de art. 145 și 1451Cod procedură penală - obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Solicită să se observe că inculpatul este arestat preventiv de 1 an și 7 luni și să se aibă în vedere noile reglementări internaționale și ultimele indicații care s-au dat prin hotărârea din 8.11.2007, care este deja la dosar în copie, în sensul că instanța europeană precizează că în cazul în care arestarea preventivă se prelungește peste un termen rezonabil, în mod firesc trebuie să fie foarte bine verificat, punctual pentru fiecare inculpat în parte, dacă măsura mai este necesară. De asemenea, se recomandă chiar luarea altor măsuri alternative față de starea de libertate a inculpatului.
Consideră că prezumția de nevinovăție trebuie să opereze și că dubiul întotdeauna a profitat inculpatului, față de situația că mai sunt încă martori de audiat, iar din declarațiile celor care au fost audiați până la acest moment nu reiese că acesta se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Consideră că poate admis recursul declarat de inculpat, cu consecința înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Cu plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursurile declarate în cauză ca fiind nefondate.
Dacă se analizează practica Curții Europene a Drepturilor Omului în ansamblul ei și nu în mod particular în raport cu interesele avute în cauză de către părți, se constată că aceasta se referă la durate ale arestării mult mai mari decât cele din prezenta cauză. În particular, sunt avute în vedere și durate mai scurte de timp în ipoteza în care anumite cauze penale stau mult timp în nelucrare pentru motive neimputabile inculpaților, situație în care, anticipând modalitatea sau durata în timp procesului penal, curtea procedează în această manieră. Ori, prezenta cauză nu se află într-o atare situație, întrucât sunt administrate în mod regulat acte procesuale.
Având în vedere stadiul procesual în care se află cauza în acest moment și motivele care justifică prelungirea procesului penal, apreciază că în mod corect instanța a dispus în cauză menținerea stării de arest, apreciind că nu s-a depășit un termen rezonabil al duratei măsurii arestării preventive raportat și la activitatea infracțională dedusă judecății.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 1 an și 7 luni, că au fost audiați până acum, în jur de 30 de martori în cauză și niciunul nu își mai menține declarațiile date la urmărirea penală.
Mai sunt de audiat încă 30 de martori, care de 6 termene sunt citați cu mandate de aducere, dar nu s-au prezentat.
În permanență procurorul face referire la pericolul concret pentru ordinea publică, dar printre martorii audiați sunt persoane care nu- recunosc. Precizează că nu a avut nicio legătură cu cei 30 de martori și că este posibil ca și martorii care urmează să fie audiați să declarare același lucru.
Solicită să fie judecat în stare de libertate. Se angajează că se va prezenta la fiecare termen de judecată și că nu va încerca să ia legătura cu martorii. Arată că nici până acum nu a influențat nici un martor. Dacă se va dovedi că a încercat să influențeze vreun martor, atunci este de acord cu orice măsură, oricât de gravă ar fi.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord să dea acum declarație în fața instanței, în sensul că solicită să i se aplice pedeapsa maximă în situația în care vreun martor îl va indica ca participant la faptă.
Susține că nu este vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Arată că l-a indicat o persoană care nu a fost plecată din țară.
Mai este menționată în acuzare o persoană care este prietena lui, dar aceasta nu are pașaport și nu a ieșit din țară.
Arată că nu era în Italia în perioada menționată în rechizitoriu, dar în condițiile în care este arestat nu-și poate dovedi nevinovăția.
Arată că a mai fost cercetat într-un dosar în care, fiind vinovat, a recunoscut de la început acest lucru.
Susține că o persoană care într-adevăr se ocupă cu fapte de genul celei pentru care este cercetat și un singur polițist l-au implicat în această cauză.
Solicită să se aibă în vedere că la momentul audierii în fața instanței martora nu declară nimic la poliție, nu-l cunoaște și când a venit în instanță și a spus că l-a cunoscut într-o discotecă, că a cazat-o în Italia, dar când apărătorul său i-a cerut să indice care dintre inculpații aflați în boxă este inculpatul, martora nu l-a putut identifica.
Susține că persoanele care l-au acuzat nici măcar nu știau unde se află el.
De asemenea, susține că acea persoană care l-a incriminat este liberă, se află în Italia și se ocupă cu traficul de persoane, iar el este arestat.
Precizează că de 6 luni de zile a renunțat să se mai apere și solicită să fie condamnat pentru că nu mai rezistă stresului.
Consideră că dacă ar fi lăsat în libertate nu ar influența martorii.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 05.11.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Vranceaa dispus, în temeiul art. 3002, în referire la art. 160 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată în mod legal și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpații au susținut, în esență, că arestarea preventivă a depășit o durată rezonabilă și că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, astfel că în mod greșit prima instanță a dispus prelungirea acestei măsuri.
Pentru aceste motive, inculpații au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Recursurile declarate de cei doi inculpați sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică.
Astfel, Curtea constată că în mod corect s-a reținut de prima instanță faptul că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării și menținerii succesive a măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați și că nu se impune lăsarea acestora în stare de libertate.
Contrar susținerilor inculpaților, se constată că probele administrate în cauză până la această dată, pe parcursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, confirmă presupunerea că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată (respectiv: trafic de persoane, proxenetism, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, constituirea unui grup infracțional organizat), infracțiuni care sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Totodată, Curtea consideră că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Această din urmă condiție rezultă din gravitatea deosebită a faptelor presupus a fi comise de inculpați, modalitatea și împrejurările săvârșirii, numărul mare al victimelor presupus a fi traficate, perioada de timp relativ mare în care au fost comise faptele - toate acestea fiind aspecte de natură să formeze convingerea că lăsarea în libertate a inculpaților ar provoca în rândul cetățenilor un sentiment de nesiguranță și de neîncredere în aptitudinea organelor abilitate ale statului, de a riposta față de persoanele suspectate de săvârșirea unor fapte antisociale grave.
Totodată, având în vedere complexitatea deosebită a cauzei, a cărei soluționare presupune o cercetare judecătorească deosebit de amplă, Curtea consideră că măsura arestării preventive a inculpaților nu a depășit o durată rezonabilă, așa cum se reține în motivele de recurs.
Nici cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai blândă, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, nu poate fi primită favorabil întrucât temeiurile avute în vedere la arestarea inculpaților nu s-au modificat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, ce reglementează înlocuirea măsurilor preventive.
Concluzionând, Curtea reține că dispoziția de menținere a inculpaților în stare de arest preventiv este temeinică și legală astfel că, văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în conformitate cu prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații )., fiul lui și, născut la data de 27.02.1973 în comuna Pechea, jud. G, CNP -, domiciliat în comuna Pechea,-, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F) și (fiul lui și, născut la data de 18.10.1058 în comuna Pechea, județul G, CNP -, domiciliat în G,-, - 4,. 1,. 70, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F) împotriva încheierii de ședință nr- din 05.11.2008 a Tribunalului Vrancea.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 200 lei și pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/20.11.2008
Tehnored. /21.11.2008
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Constantin Cârcotă, Aurel Burlacu
