Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 276/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 276 R Dosar nr-
Ședința publică de la 07 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țînț
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
JUDECĂTOR 3: Manuela Barbu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta inculpată în stare de arest, asistată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat.
Procedura îndeplinită.
Se permite apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu inculpata aflată în stare de arest.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov prin care, în baza dispozițiilor art 300/2 raportat la art 160/b alin 1, 3 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive, măsură care a fost menținută.
Consideră că măsura este nelegală și netemeinică, având în vedere dispozițiile art. 160/b alin 1 și 2 Cod procedură penală potrivit cărora, cu ocazia verificării de către instanța de judecată măsura arestării poate fi revocată, înlocuită, dacă temeiurile care au stat la baza arestării preventive au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Astfel, arată că temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării preventive din 8 martie 2007, conform art. 300/1 Cod procedură penală, au fost cele prev de art. 148 lit. e și f Cod procedură penală.
În legătură cu temeiul prev de art. 148 lit. f Cod procedură penală, susține că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele acestui articol, astfel este dovedită doar condiția obiectivă, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai mare de 4 ani, nu, însă, și pericolul pentru ordinea publică, condiția subiectivă care trebuie dovedită prin alte probe decât cele administrate.
Referitor la dispozițiile art. 148 lit. e Cod procedură penală, solicită se constata că instanța de fond, deși în considerente a apreciat că în cauză nu mai subzistă acest temei care a fost avut în vedere la luarea măsurii preventive în sensul că la dosarul de urmărire penală există date din care rezultă că inculpata exercită presiuni asupra părților vătămate minore și urmărește să încheie înțelegeri frauduloase cu acestea, cu toate acestea, prin dispozitiv a menținut starea de arest, ceea ce, după opinia sa, reprezintă o contradicție între considerente și dispozitiv.
Așa fiind, față de dispozițiile art. 160 alin 1 și 2 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și, pe cale de consecință, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpata, menținerea încheierii ca legala si temeinică, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, fiind îndeplinite cumulativ cele două condiții privind pedeapsa aplicată de legiuitor pentru fapta săvârșită și pericolul pentru ordinea publică.
Față de modalitatea de săvârșire a faptei, în mod repetat și prin amenințare, apreciază că măsura arestării se justifică, situație față de care solicită aom enține.
Recurenta inculpată lasă soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 02 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosar penal nr-, s-a dispus - în baza art. 3002raportat la art. 160 alin.1 și 3 Cod procedură penală - menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei - fiica lui și, născută la 25.04.1984 în B, domiciliată în B,- A, 17,. 11, fără forme legale în B,-,. 23, CNP -.
S-a reținut în motivare, în esență, că subzistă temeiul prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală, întrucât există probe și indicii temeinice că inculpata a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, pedepsită de lege foarte, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, luând în considerarea modalitatea de comitere a faptelor (în mod repetat, asupra unor copii, prin exercitarea de violențe și amenințări).
Deși s-a apreciat că nu mai subzistă temeiul prev. de art.148 lit.e Cod procedură penală, întrucât părțile vătămate - asupra cărora inculpata a exercitat presiuni, încercând să încheie înțelegeri frauduloase cu acestea - au fost audiate, nu se impune revocarea măsurii preventive și nici înlocuirea acesteia față de gravitatea extremă a acțiunilor ilicite desfășurate de inculpată, îndreptată împotriva unor copii prezumați a fi lipsiți de discernământ sau cu discernământul în curs de formare.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpata, solicitând revocarea arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța constată următoarele:
Prin încheierea Camerei de Consiliu nr. 1 din data de 9.02.2007, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova dispus arestarea preventivă a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. 1,2 și 3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că la începutul lunii ianuarie 2007 racolat minori, copii ai străzii sau fugiți de acasă, pe care i-a cazat și i-a pus să cerșească, respectiv i-a folosit pentru alte munci (vânzarea unor cărți și reviste pe stradă).
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit. e și f Cod procedură penală, apreciindu-se că există date că inculpata exercită presiuni asupra persoanelor vătămate și că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Ținând seama de stadiul cercetării judecătorești și raportat la probele administrate în cauză până la acest moment, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât temeiul prevăzute de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, ce a stat la baza luării măsurii preventive subzistă și în prezent, menținerea arestării preventive fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală.
Având în vedere condițiile concrete în care s-au comis faptele, modul de operare și mijloacele folosite (prin exercitarea de amenințări și violențe asupra părților vătămate, în cea mai mare parte, copii), natura și gravitatea infracțiunii, numărul de persoane implicate, vârsta acestora, consecințele produse, precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un real pericol pentru ordinea publică, existând suficiente probe certe în acest sens la dosarul cauzei.
Se constată, de asemenea, că durata arestării preventive nu a depășit, în prezenta cauză, termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților omului.
Cât privește împrejurarea că prima instanță a reținut - temeinic și motivat - că nu se mai impune a fi reținut și temeiul prev. de art.148 alin.1 lit. e Cod procedură penală, considerentele care justifică persistența dispozițiilor art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală sunt suficiente pentru a motivarea menținerea inculpatei în stare de arest preventiv.
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge, ca nefondat, recursul declarat și va menține încheierea atacată.
În baza art.189 Cod procedură penală, Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 40 lei, se va suporta din fondurile Ministerului d e Justiție, se va plăti Baroului B, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenta-inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 90 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 02.04.2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr.186/1372/P/2007, pe care o menține.
Onorariul avocatului din oficiu asigurat recurentei, în sumă de 40 lei, se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție și se plătește Baroului B, fiind inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă recurenta să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 90 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. NT/Dact MB
- 2 ex/10.04.2008 - Jud fond -
Președinte:Nicoleta ȚînțJudecători:Nicoleta Țînț, Elena Barbu, Manuela Barbu
