Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 29/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținerea măsurii arestării
preventive -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.29
Ședința publică din 21 martie 2008
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 5 octombrie 1987, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva încheierii de ședință din data de 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală, în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat din oficiu de avocat.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri și constatându-se recursul în stare de judecată, s-a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpat, a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului. În opinia sa, textul de lege invocat, respectiv art.48 alin.1 cod procedură penală, nu are incidență și cu privire la menținerea arestării preventive atâta timp cât nu s-a procedat la judecarea cauzei. De altfel, doamna judecător a formulat cerere de abținere și nu va participa la judecarea cauzei pe fond.
Reprezentanta Ministerului Publica pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii ca legală și temeinică, arătând că, potrivit art.48 alin.1 lit.a cod procedură penală, judecătorul este incompatibil de a judeca, printre altele, cauza, dacă a soluționat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale. Cu privire la acest caz de incompatibilitate se impune o precizare - textul legal folosește expresia "incompatibilitatea de a judeca". Comparând această sintagmă cu altele utilizate în aceeași materie, respectiv soluționarea unei cauze prev. de art.47 alin.1 cod procedură penală, rezultă concluzia că judecarea unei cauze se referă la judecarea fondului acelei cauze, respectiv rezolvarea chestiunilor privind existența infracțiunii și a vinovăției, instanța pronunțând una dintre soluțiile prev. de art.345 cod procedură penală, în vreme ce soluționarea unei cauze este o noțiune mult mai largă, vizând nu numai judecarea în fond ci și toate cazurile de pronunțare în vreun fel asupra cauzei, chiar dacă este vorba numai de chestiuni de procedură. Deci, judecătorul care a soluționat în cursul urmăririi penale propunerea de arestare preventivă sau de prelungire a arestării preventive, poate să participe și la soluționarea altor cereri referitoare la arestarea preventivă, cum ar fi menținerea arestării preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive ori cereri de liberare provizorie. Această concluzie este susținută de faptul că în asemenea ipoteze judecătorul nu se pronunță pe fondul cauzei, activitatea judecătorului în astfel de situații se rezumă doar la verificarea existenței suspiciunilor rezonabile privind existența unei infracțiuni, cazurile prev. de art.148 cod procedură penală, necesitatea și proporționalitatea măsurilor preventive, respectiv temeinicia cererilor.
În ultimul cuvânt, inculpatul a lăsat la aprecierea instanței soluția.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri înregistrate pe sistem audio conform art.304 cod procedură penală,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 19 martie 2008 Tribunalului Suceava - Secția penală s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luate față de inculpatul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.i cod penal, în temeiul art.160/b alin.1 cod procedură penală.
În temeiul art.300/2 rap.la art.160/b alin.3 cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În temeiul art.160/h alin.3 cod procedură penală s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpatul cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.i cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 cod penal.
În baza art.300/2 rap.la art.160/h alin.3 cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În motivarea încheierii s-a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării și ulterior menținerii măsurii preventive respectiv cele prev. de art.143 cod procedură penală și art.148 alin.1 lit.f cod procedură penală.
Astfel, s-a reținut că există indicii temeinice astfel cum sunt ele definite de art.68/1 cod procedură penală și că inculpații au comis o faptă prevăzută de legea penală care se pedepsește cu închisoarea mai mare de 4 ani și probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
S-a apreciat că, dată fiind natura și gravitatea infracțiunii pentru care inculpații au fost arestați, modalitatea în care aceasta a fost săvârșită și urmarea produsă, lăsarea în libertate ar crea o stare de insecuritate în rândul colectivității din care fac parte și ar genera o reacție colectivă față de o stare de lucruri negative ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice în cazul în care nu s-ar acționa eficient.
Pe de altă parte s-a reținut că, în raport de stadiul procesual al dosarului, se justifică detenția provizorie pentru a se asigura desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul invocând încălcarea dispozițiilor art.48 lit.a cod procedură penală.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.48 alin.1 lit.a cod procedură penală judecătorul este incompatibil de a judeca o cauză dacă în cauza respectivă "a soluționat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale".
Verificând actele dosarului se constată că doamna judecător, desemnată să soluționeze în fond cauza privind pe inculpații trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.i cod penal și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.i cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 cod penal a admis propunerile de prelungire a arestării preventive a acelorași inculpați în timpul urmăririi penale prin încheierile date în camera de consiliu nr.111 PA din 04 aprilie 2007 și nr.114 PA din 12 iulie 2007 pronunțate în dosarele nr- respectiv - a Tribunalului Suceava.
Așa fiind, în raport de dispozițiile legale mai sus menționate se constată că judecătorul care a pronunțat încheierea recurată era incompatibil să participe la judecarea cauzei în fond.
Cum motivul de recurs vizează compunerea instanței și cum potrivit art.197 alin.2 cod procedură penală dispozițiile relative la acest aspect sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, curtea apreciază că recursul este întemeiat urmând ca în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c cod procedură penală să-l admită, să caseze încheierea recurată în parte și să trimită cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Având în vedere dispozițiile art.385/7 cod procedură penală efectele recursului urmează a fi extinse și asupra inculpatului.
Văzând și dispozițiile art.193 alin.3 cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 19 martie 2008 Tribunalului Suceava pronunțată în dosar nr- și extinde efectele asupra inculpatului.
Casează încheierea recurată în parte, sub aspectul măsurii preventive a arestării inculpaților și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din recurs din care 40 lei onorariu apărător oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex. 21.03.2008
OPINIE SEPARATĂ
Spre deosebire de opinia majoritară, consider că încheierea instanței de fond nu este lovită de nulitate absolută din următoarele considerente:
În speță, prin încheierea nr.111PA din 4 iulie 2007 Tribunalului Suceavas -a dispus prelungirea arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile.
Prin sentința penală nr.390 din 12 decembrie 2007 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii, iar în recursul declarat împotriva acestei hotărâri judecătorești s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pe considerentul că judecătorul care a pronunțat sentința penală nu era desemnat să judece cauze cu minori.
Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Suceava și repartizat prin sistemul informatic "Ecris" la același judecător care a pronunțat încheierea nr.111 PA din 4 iulie 2007 de prelungire a arestării preventive.
Potrivit art.48 alin.1 lit.a teza ultimă cod procedură penală judecătorul este incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă a soluționat propunerea de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale.
Cu privire la acest caz de incompatibilitate de remarcat este faptul că textul legal folosește expresia "incompatibil de a judeca".
Ori, judecarea unei cauze se referă la judecarea fondului acelei cauze, respectiv rezolvarea chestiunilor privind existența infracțiunii și a vinovăției, pronunțând una din soluțiile prev. de art.345 cod procedură penală.
Astfel, judecătorul care a prelungit arestarea preventivă în cursul urmăririi penale poate să dispună asupra menținerii arestării preventive în cursul judecății întrucât nu se pronunță asupra fondului cauzei. Activitatea judecătorului în astfel de situații se rezumă la verificarea existenței indiciilor privind existența infracțiunii, a cazurilor prev. de art.148 cod procedură penală, necesitatea și proporționalitatea măsurii preventive, temeinicia cererilor.
În cauză, judecătorul, după ce a pronunțat încheierea criticată s-a abținut de la judecarea cauzei, cererea fiindu-i admisă. În consecință, el nu va mai proceda la judecarea cauzei pe fond.
Potrivit jurisprudenței CEDO, simplul fapt că un judecător s-a pronunțat, înainte de judecarea cauzei pe fond, cu privire la necesitatea luării sau a menținerii arestării preventive nu conduce la încălcarea obligației de imparțialitate (cauza Sainte Marie contra Franței, cauza Nortier contra Olandei).
Analizând încheierea prin care s-a menținut arestarea preventivă rezultă că judecătorul a motivat soluția în limitele prevăzute de lege și dispozițiile art.300/2 rap.la art.160/b cod procedură penală, existând indicii de săvârșire a infracțiunii de către inculpat, lăsarea lui în libertate prezentând pericol public.
Pentru aceste considerente se impunea respingerea recursului declarat de inculpat, încheierea de menținere a arestării preventive fiind legală și temeinică.
Judecător,
- -
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Frunză Sanda, Ilieș Titiana
