Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 38/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 12256/2/2009
3071/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 38
Ședința publică din data de 06 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Ilie Ioana
GREFIER: G
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenții-inculpați și împotriva Încheieri de ședință din data de 11.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales, fără delegație la dosar, și, personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, cu delegația depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat învederează că își retrage recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia în stare de libertate, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, iar termenul rezonabil a fost depășit, inculpatul fiind arestat de peste 6 luni. Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care are o vârstă fragedă, iar din datele dosarului nu rezultă indicii că acesta, pus în libertate, ar putea zădărnici aflarea adevărului sau influența în vreun fel bunul mers al cercetării judecătorești.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită să se ia act de manifestarea de voință a acestuia în sensul retragerii recursului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, de asemenea, să se ia act de manifestarea de voință a inculpatului de retragere a recursului.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu s-au schimbat, impunând în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, fiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat solicită judecarea în stare de liberate și arată că regretă sincer fapta comisă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 11.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, în temeiul art. 3002și art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și.
Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că, în cauză, există suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele penale pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că au fost comise, gradul de pericol social crescut al acestora și urmările pe care le-au produs relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursului, s-a arătat de către recurentul - inculpat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal. De asemenea, s-a susținut că, în cauză, a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive, având în vedere că au trecut mai mult de 6 luni de la data luării față de inculpat a măsurii de prevenție.
În ceea ce îl privește de recurentul - inculpat, acesta, prezent personal la termenul de judecată din data de 6.01.2010 și asistat juridic de apărător ales, a învederat instanței că înțelege să își retragă recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-, solicitând să se ia act de manifestarea sa de voință în acest sens.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpatul ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 1.07.2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată, alături de inculpații și, prin rechizitoriul nr. 1718/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, la data de 30.06.2009, i-a vândut denunțătorului două punguțe ce conțineau 0,18 grame de heroină, contra sumei de 100 lei.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea apreciază, astfel cum a constatat și Tribunalul, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 alin. 1 și art. 681Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea ce formează obiectul cercetării penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune și urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice, puternica rezonanță socială negativă pe care acțiunile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, precum și datele ce caracterizează persoana recurentului - care are un nivel redus de școlarizare (8 clase), nu are ocupație și loc de muncă - demonstrează pericolul concret pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, pus în libertate, acesta ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la acesta aplicarea art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că, în speță, a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive, Curtea nu o poate reține, apreciind, prin raportare la data când a fost luată măsura de prevenție, circumstanțele și complexitatea cauzei, comportamentul procesual al inculpatului și diligența manifestată de organele judiciare pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele, prin administrarea probelor atât în favoarea, cât și în defavoarea persoanei acuzate, că prevederile art. 5 par. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu au fost încălcate și că, până la acest moment procesual, durata detenției nu a depășit un caracter rezonabil, argumentele menționate în dezvoltările anterioare formând convingerea instanței că, prin trecerea unui interval de timp de 6 luni de la momentul arestării, nu a fost diminuat pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpatul ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Totodată, având în vedere manifestarea de voință a recurentului - inculpat, Curtea, în temeiul art. 3854alin. 2 raportat la art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, va lua act de retragerea recursului declarat de acesta.
Față de faptul că recurenții - inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 și alin. 4 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-.
Ia act de retragerea recursului declarat de recurentul - inculpat împotriva aceleiași încheieri de ședință.
Obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul - inculpat la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 6.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
G
Red.și dact.: jud.
- Secția I-a penală:
2 ex./13.01.2010
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Bădescu Liliana, Ilie Ioana
