Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 430/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 430/ DOSAR NR-
Ședința publică din 02 iunie 2008.
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Gheorghe Radu
- G - - JUDECĂTOR 3: Alexandru Vasiliu
- - - - judecător
- - - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata, împotriva încheierii de ședință din 26.05.2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta inculpată, în stare de arest ( deținută în Penitenciarul Codlea ) asistată de avocat - în substituirea apărătorului ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului și reprezentantul Ministerului Public, arată că nu sunt cereri de formulat în cauză.
Constatând că nu sunt cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta inculpată, solicită admiterea recursului formulat de inculpată împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 26 mai 2008 prin care s- menținut măsura arestării preventive a inculpatei.
Apreciază că la acest moment procesul nu se mai poate susține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, respectiv inculpata prin punerea sa în libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, astfel cum se cere prin dispozițiile art. 148 lit.f teza a 2 Cod procedură penală. Consideră că prin punerea în libertate a acestei inculpate nu s-ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal. Deși dosarul a parcurs mai multe termene la instanța de fond, datorită numărului mare de părți vătămate cu care este nevoie să fie îndeplinită procedura de citare, dosarul a fost suferit amânări succesive, amânări care nu-i pot fi imputate în nici un fel inculpatei.
Referitor la circumstanțele reale - a se avea în vedere perioada când se spună că aceste fapte au fost săvârșite de către inculpată, cu mai bine de 4 ani în urmă în primăvara - vara anului 2004. Din punctul lor de vedere la acest moment nu mai există o reacție socială puternică față de astfel de fapte în ceea ce privește pe această inculpată. De asemenea reacția societăți s-a diminuat foarte mult.
Nu este de acord cu cele reținute prin încheierea atacată care se motivează pe menținerea de arest preventiv în continuare pe necesitatea realizării acestei măsurii ca o consecință a opiniei publice din împotriva persoanelor române care săvârșesc astfel de infracțiuni pe teritoriul
Consideră că fiecare caz în parte trebuie analizat și discutat de către organele judiciare române și nu se poate generaliza pe astfel de infracțiuni chiar dacă pe rolul instanței se află mai multe dosare care au ca obiect astfel de infracțiuni.
A se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatei, fără antecedente penale, vârsta înaintată a acesteia, starea precară de sănătate.
Cu privire la celălalt temei, respectiv că ar exista date că dacă inculpata ar fi pusă în libertate ar încerca să se sustragă, există o singură declarație dată de coinculpatul care a afirmat că intenționează să plece înapoi în Polonia. În contradicție solicită a se avea în vedere declarațiile date de inculpată care în mod constat a afirmat că s-a întors în țară pentru niște probele familiare și că nu mai intenționează să părăsească teritoriul României. Consideră că nu există date din care să rezulte că odată pusă în libertate inculpata ar încerca să se sustragă de la cercetarea judecătorească.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului formulat de inculpată, ca nefondat, menținerea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 26 mai 2008, ca legală și temeinică. Apreciază că și în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpată. Inculpata s-a sustras o lungă perioadă de timp urmăririi penale s-a sustras și judecății. În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt îndeplinite ambele condiții, având în vedere gravitatea faptelor săvârșite și multitudinea acestora.
Avocat pentru inculpata arată că din dosarul cauzei nu rezultă date certe că inculpata s-a sustras de urmărire penală s-au de la cercetarea judecătorească. Există date care arată că inculpata venind din unde se presupune că au fost săvârșite faptele de care este acuzată, la foarte puțin timp a părăsit teritoriul României plecând în Polonia neîntorcându-se decât la începutul anul acesta când de altfel s-a și prezentat în fața organelor judiciare, neștiind nici un moment că împotriva sa și a membrilor familie sale s-a început urmărirea penală.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 26 mai 2008 Tribunalul Brașov, în baza art. 300/2 pr.pen. a constatat legală și temeinică și a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, fiica lui și, născut la data de 14 martie 1960 în de, județul B, domiciliată în comuna nr. 149, județul B, CNP -, deținută în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4/18.01.2008 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în raport cu gravitatea și numărul faptelor pentru care este trimisă în judecată inculpata (șapte acte materiale), cu aria geografică în care se presupune că aceste fapte au fost săvârșite, cu numărul persoanelor traficate, cu faptul că o parte din aceste persoane au deficiențe fizice sau provin din pătura extrem de săracă a populației, prezentând deci un grad mare de vulnerabilitate socială, lăsarea în libertate a acestei inculpate prezintă un cert pericol social, independent de durata scursă de la data săvârșirii faptelor de care această inculpată este acuzată. Este cert că în cauză prezumția de nevinovăție a acestei inculpate nu a fost răsturnată, însă numai în baza probatoriului ce se va administra și în fața instanței de fond se va statua asupra acestui aspect, pronunțându-se în acest sens o hotărâre.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, deoarece lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar faptul că a fost plecată în străinătate nu poate fi apreciat drept sustragere de la urmărire penală.
Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, cât și prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
Inculpata a fost arestată preventiv în data de 18.01.2008, pentru faptul că în perioada ianuarie - octombrie 2004, împreună cu alte persoane a traficat în diverse modalități (recrutare, găzduire, transport, cazare) pe părțile vătămate -, G, precum și pe victima minoră (în vârstă de 16 ani), în scopul exploatării acestora în prin supunere la cerșetorie, folosind înșelăciuni, amenințări, ori acte de violență în realizarea scopului propus, ce pot constitui infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, (7 acte materiale) și art. 13 alin. 1, 3 teza I, 4 teza I și III, din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 13 alin. 1 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
Temeiurile arestării preventive le-au constituit situațiile prevăzute de art. 148 lit. a și f Cod procedură penală și acestea subzistă și în prezent, având în vedere gravitatea faptelor pentru care este judecată inculpata, relevată de numărul actelor materiale, al persoanelor implicate și a faptului că una dintre acestea era minoră, perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat al acesteia, cât și împrejurarea că există date că inculpata va încerca să se sustragă judecății, potrivit declarației inculpatului și având în vedere faptul că și ceilalți fii ai inculpatei (cercetați în aceeași cauză ) au procedat în același mod, ei părăsind România.
Totodată, instanța constată că durata arestării preventive se încadrează în termenul rezonabil la care face referire art. 5 paragr. 3 din CEDO, dat fiind complexitatea cauzei și dificultatea administrării probatoriului.
Față de aceste considerente, văzând că măsura preventivă este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, cauza aflându-se în curs de soluționare în primă instanță, iar temeiurile arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au dispărut, curtea constată că soluția primei instanțe de menținere a arestării preventive a inculpatei este legală și temeinică, astfel că, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatei.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpata va fi obligată să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 26.05.2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul inculpată să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 2.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
aflată în concediu semnează
grefier șef secție
a
Red. EB/30.06.2008
Dact.BD/4.07.2008
Jud. fond .
- 3 exemplare -
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Gheorghe Radu, Alexandru Vasiliu
