Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 47/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 47/
Ședința publică din data de 21 Martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale declarate de recurentul-inculpat, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, și recurentul-inculpat, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva Încheierii de ședință din 06.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 21.03.2008, emisă de Baroul Galați -Cabinet Individual de Avocatură "Av." și recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat și, apărători aleși în baza împuternicirii avocațiale nr.43 emise de Baroul Galați -Cabinet Individual de Avocatură " ".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că este primul termen de judecată; inculpații-recurenți prin apărători aleși, au declarat recurs în termen, nemotivat, declarațiile de recurs nu sunt semnate de inculpați, după care;
Întrebați fiind, inculpații-recurenți precizează că mențin declarațiile de recurs formulate de apărătorii lor. Nu au alte cereri de formulat.
Recurentul-inculpat, prin apărător, depune la dosar set de înscrisuri, reprezentând xero-copie de pe certificatul de naștere al numitului - și de pe certificatul de căsătorie seria - nr.-. nu are alte cereri de formulat.
Recurentul-inculpat, prin apărător, nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin apărător, arată că recursul formulat vizează aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate.
Invocă împlinirea termenului rezonabil privind arestarea preventivă a inculpatului. În cauză inculpatul este arestat în cauză de peste un an; persoanele audiate în calitate de martori nu au arătat că s-ar fi încercat constrângerea lor pentru nu spune adevărul; inculpatul-recurent a recunoscut fapta de care este învinuit arătând că, practic, a făcut astfel încât victimele minore să se îndrăgostească de el, aducându-le ulterior la cunoștință că trebuia să se deplaseze în Italia unde urmau să practice prostituția, să câștige sume de bani cu care să își cumpere apartamentul unde urmau să locuiască împreună.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, solicită a se constata că, în momentul în care a început săvârșirea acestei fapte, în anul 2003, inculpatul-recurent era minor în vreme ce unele dintre victime erau majore. Față de dispozițiileart.136 Cod procedură penală, potrivit cărora trebuie stabilit dacă lăsarea în libertate a inculpatului ar putea periclita buna desfășurare a procesului penal, precizează că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, nu are antecedente penale, are un copil minor, este căsătorit, are domiciliul asigurat, una din așa numitele victime indicate de parchet a arătat că nu a avut nicio legătură cu inculpatul; astfel încât apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie observat numai prin prisma pedepsei care ar putea fi aplicată inculpatului în momentul condamnării.
În cauză au fost trimise în judecată, pentru aceeași încadrare juridică, șapte persoane dintre care numai inculpații-recurenți din prezenta cauză se mai află în stare de arest, iar cel puși în libertate nu au influențat cu nimic buna desfășurare a procesului penal. Invocă astfel egalitatea de tratament juridic.
Critică motivarea instanței de fond în sensul "datorită complexității cauzei nu s-a împlinit termenul rezonabil, astfel încât să se aprecieze că inculpatul ar putea fi eliberat." Consideră că prezenta cauză nu este una complexă, deși a fost audiat un număr mare de martori.
Având în vedere disp.art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit căruia cel arestat trebuie judecat intr-un termen rezonabil sau să fie eliberat pe parcursul procedurii, eliberarea sa fiind supusă unor garanții procesuale solicită a se dispune admiterea recursului, că se caseze în parte încheierea recurată și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, astfel încât inculpatul să beneficieze de tratament juridic egal cu al inculpaților aflați în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, avocat, precizează că, în ceea ce îl privește pe acesta, cercetarea judecătorească este terminată. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni de proxenetism, trafic de persoane cu o singură victimă, o infracțiune în formă continuată de trafic de minore cu două victime. În cauză au fost audiate toate cele patru fete: martora, la termenul din 6 martie, audiată fiind, a declarat că nu l-a văzut niciodată pe inculpatul; martora Nechea, prietena inculpatului, a stat la o săptămână, iar la momentul plecării a luat pașaportul inculpatului și suma de 10.000 euro. Această martoră a declarat în faza de urmărire penală că a practicat prostituția trei zile însă declarația sa este contrazisă de S, victima infracțiunii prev. de art.12, care audiată fiind, a declarat că a mers de bună voie în Italia, a practicat prostituția de bună voie, iar i-a asigurat din când în când protecția; nu a fost bătută sau amenințată de acesta. Totodată, a arătat că Nechea a stat în Italia o săptămână, fiind iubita lui, insă în momentul în care a aflat că acesta mai avea o iubită în Italia, s-au certat, a luat banii și a plecat fără a practica prostituția. I, audiată fiind, a declarat că a practicat prostituția înainte de a-l cunoaște pe, ulterior, l-a rugat pe acesta să îi asigure protecția la stradă și îi plătea atât cât vroia ea.
Întrucât răspunderea penală este personală, apreciază că nu este corectă menținerea măsurii arestării sale preventive având în vedere că, în ceea ce îl privește, cercetarea judecătorească este terminată și, deși dorește, nu a putut fi audiat de către instanța de fond, temeiuri noi care să justifice menținerea arestării preventive nu există iar temeiurile inițiale nu mai subzistă.
Solicită, de asemenea, ca și inculpatul recurent să beneficieze de egalitate de tratament juridic cu inculpații lăsați în stare de libertate. Soluționarea pe fond a cauzei va mai, mai sunt de audiat martori pentru ceilalți inculpați, solicită admiterea recursului, să se caseze încheierea recurată și, în rejudecare, să fie înlocuită măsura arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Recurentul-inculpat, prin avocat, solicită ca și acest inculpat să fie lăsat în libertate, asemenea celorlalți inculpați, învederând că inculpatul-recurent este discriminat pe considerente de sex, vârstă.
Totodată, învederează că, practic, victimele sunt audiate cu mai mulți ani înainte, fiind constrânse în momentul in care sunt depistate cu acte de identitate expirate, iar după doi, trei ani inculpații sunt arestați, martorele se prezintă la poliție și parchet iar în fața instanței acestea nu se mai prezintă.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, să se desființeze în parte încheierea recurată și să se dispună punerea sa în libertate cu înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că dispoziția de menținere a stării de arest preventiv pentru cei doi inculpați este legală și temeinică, instanța de fond, în mod corect, a avut în vedere că pericolul pentru ordinea publică prezentat de lăsarea în libertate a inculpaților este dat de natura infracțiunilor deduse judecății, de modalitatea de comitere și de durata în timp a acestora.
Trebuie avute în vedere și motivele care fac diferența între inculpații care au fost puși în libertate: a fost pusă în libertate din motive medicale și există, de asemenea, o diferență intre activitatea infracțională desfășurată de ceilalți inculpați puși în libertate și cei lăsați în stare de arest.
În ceea ce privește durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, în mod corect s-a apreciat că nu se poate discuta despre un asemenea caracter în condițiile în care prezenta cauză este complexă, având în vedere volumul de acte procesuale care trebuie efectuate în cauză, iar imposibilitatea administrării acestora nu este imputabilă instanței.
În ceea ce privește eventuala poziție de recunoaștere de către inculpați a faptelor, această împrejurare nu este de natură să atenueze pericolul pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea lor în libertate și va fi avută în vedere cu ocazia individualizării pedepsei.
În condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale în materie măsura arestării preventive se raportează ca și scop la întregul proces penal, care nu s-a finalizat, este lipsită de relevanță împrejurarea că pentru unii inculpați au fost sau nu audiați martorii sau au fost efectuate activitățile ce se referă strict la activitatea lor infracțională.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursurilor declarate ca nefondate.
Avocat în replică, precizează că nu este imputabilă avocaților perioada îndelungată a urmăririi penale sau a cercetării judecătorești.
Curtea, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, acordă ultimul cuvânt recurenților-inculpați.
Recurentul-inculpat, personal, solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a avea posibilitatea de a fi alături de familia sa.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorii săi.
Declarând închise dezbaterile, C rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele;
Prin Încheierea din 06.03.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art.3002Cod procedură penală în referire la art.160 alin.3 Cod procedură penală, menținerea stării de arest a inculpaților și.
, s-au respins cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a constatat pe de o parte că subzistă temeiurile care au impus măsura arestării preventive întrucât faptele pe care se presupune că le-ar fi comis inculpații sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică în raport de împrejurările și modalitățile în care s-au comis faptele, precum și starea de indignare generată în rândul cetățenilor față de comiterea unor astfel de fapte.
Pe de altă parte, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este eficientă la acest moment pentru buna desfășurare a procesului penal, astfel încât apar ca nefondate cererile de înlocuire cu o altă măsură și anume aceea de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele arătate pe larg în practicaua prezentei decizii.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea.
Analizând încheierea atacată în conformitate cu dispozițiile art.3856Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile pentru următoarele considerente:
Tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală apreciind că în cauză există indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptelor penale reținute în sarcina inculpaților, constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate.
Analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea apreciază că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi versus Franța) astfel încât nu se poate susține că nu se mai justifică menținerea privării de libertate și că deci s-ar fi împlinit termenul rezonabil al arestării preventive atât timp cât cercetarea judecătorească nu s-a finalizat, cauza fiind complexă, iar pentru buna desfășurare a procesului penal este necesară în continuare menținerea privării de libertate.
Datele referitoare la infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată (art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 alin.1, alin.2 și alin.3 tezele I și II din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.329 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal) și care sunt sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, au pus în evidență aspecte concrete care au demonstrat că lăsarea în libertate a celor doi inculpați creează o stare de insecuritate pentru cetățeni, infracțiunile deduse judecății având în rândul comunității de unde provin inculpații un puternic ecou, atât prin gravitatea lor deosebită cât și prin recrudescența fără precedent, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Se constată așadar că în mod corect Tribunalul a menținut măsura arestării preventive, raportându-se atât la datele care circumstanțiază infracțiunile reținute în sarcina inculpaților cât și la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, acesta regăsindu-se în însăși natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați.
Pentru toate aceste considerente recursurile de față vor fi respinse ca nefondate, conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală, cu consecința obligării fiecărui inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare, conform dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 17.01.1986 în G, județul G, domiciliat în G,-, - 1, apartament 117, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) și (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 14.03.1981 în G, județul G, domiciliat în G,-, - 13, apartament 104, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva Încheierii de ședință din 06.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
Obligă fiecare recurent la plata către stat a câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. /25.03.2008
Tehnored. /2 ex./25.03.2008
Fond:
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
