Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 501/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 501
Ședința publică de la 02 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu
JUDECĂTOR 2: Angela Hărăstășanu
JUDECĂTOR 3: Manuela Barbu
Grefier șef sectie
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 23 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și B, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați asistat din oficiu de avocat, și asistat de avocat, apărător ales, și asistat de avocat, apărător ales.
Procedură îndeplinită.
Avocat aduce la cunoștință instanței cererea formulată de recurentul inculpat prin care solicită a i se acorda cuvântul în susținerea recursului înaintea apărătorului său.
Instanța respinge cererea formulată de recurentul inculpat păstrând ordinea în care se dă cuvântul părților și care este prevăzută în art. 385/13 pr.pen.
Nemaifiind alte cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor potrivit textului de lege mai sus invocat.
Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apreciază că în mod netemeinic și nelegal instanțele, prin încheieri succesive au menținut starea de arest preventiv a inculpatului în condițiile în care până în prezent prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 148 lit.f pr.pen. Susține că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică având în vedere se află la primul contact cu legea penală, are doar 25 de ani, domiciliul stabil în B și o familie care îl susține. Mai mult pericolul social trebuie apreciat raportat la fiecare individ în parte nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei.
Invederează instanței că la luarea măsurilor preventive trebuie avut în vedere scopul acestora măsuri și trebuie stabilit dacă există date certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar impieta desfășurarea procesului penal s-au s-ar sustrage de la judecată. În cauza de față din întreg probatoriul administrat nu rezultă că inculpatul ar încerca zădărnicirea adevărului, motiv pentru care lăsarea în libertate a acestuia se impune.
Pentru toate aceste considerente întrucât nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Invederează instanței că din actele existente la dosar rezultă că în cauză au fost acordate trei termene de judecată neputându-se începe cercetarea judecătorească datorită unor incidente procedurale care nu le sunt imputabile inculpaților și care nu trebuie să aibă repercusiuni asupra situației lor. Mai mult în cauză există coinculpați aflați în stare de libertate al căror interes, contrar inculpaților arestați, este de a tergiversa soluționarea dosarului.
De asemenea solicită a fi avută în vedere situația excepțională a inculpaților care nu au putut fi audiați deși au solicitat la fiecare termen de judecată acest lucru, fiind necesar să fie analizată situație fiecărui inculpat nu în comparație cu întregul grup.
Inculpații nu au antecedente penale, au avut o ocupație constantă, fac parte din familii organizate, au colaborat cu organele de urmărire penală atât cât au considerat că se impune în acel moment. Așa după cum reține și instanța de fond în cauză există doar indicii că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, nu există însă probe certe care să justifice menținerea stării de arest preventiv. În prezenta cauză trebuie analizat dacă perioada petrecută în arest preventiv a avut vreo influență pozitivă asupra comportamentului inculpaților, răspunsul fiind unul afirmativ.
Prin menținerea în continuare a inculpaților în stare de arest preventiv se creează impresia că aceștia sunt supuși unui tratament inegal în raport de împrejurarea că între faptele comise împreună cu inculpați judecați în stare de libertate nu există deosebiri semnificative.
În aceste condiții întrucât și termenul rezonabil a fost depăși, existând riscul ca starea de arest preventiv să se transforme într-o pedeapsă, apreciază că se impune lăsarea inculpaților în stare de libertate.
În situația în care instanța consideră că pentru buna desfășurare a procesului penal este necesară o măsură restrictivă de libertate solicită a fi luată față de aceștia măsura obligării de a nu părăsi țara.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților.
Invederează instanței că măsura arestării este cea mai drastică măsură preventivă, de aceea Curtea Europeană a stabilit că aceasta trebuie luată pentru o perioadă rezonabilă și că nu trebuie să se transforme într-o pedeapsă.
Inculpații din prezenta cauză sunt arestați de 8 luni, perioadă în care au solicitat la fiecare termen să fie audiați, instanța neputând da curs acestor solicitări datorită cererilor formulate de inculpații liberi al căror interes este de a tergiversa soluționarea dosarului.
Mai mult din întreg materialul probator administrat până în prezent nu rezultă că inculpații arestați ar prezenta un pericol social mai ridicat decât cei aflați în stare de libertate și nici că aceștia ar încerca să se sustragă în condițiile în care aveau posibilitatea să o facă după perioada reținerii când au fost liberi timp de 18 ore.
De asemenea cere a se avea în vedere că inculpații s-au cunoscut în fața instanței de judecată astfel că nu se poate reține că aceștia fac parte dintr-un grup organizat.
Pentru toate aceste considerente solicită judecarea inculpaților în stare de libertate.
În subsidiar în situația în care se consideră că este necesară o măsură restrictivă de libertate solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor și menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii atacate. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat nu au dispărut și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare a stării de arest preventiv.
Susține că în cauză nu a fost depășit termenul rezonabil impus de CEDO în condițiile în care tergiversarea soluționării nu este imputabilă instanței ci coinculpaților care au formulat cereri de amânare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului pentru motivele expuse pe larg în memoriul scris pe care îl depune la dosar. Susține că pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 148 lit.f pr.pen. este necesar să existe o pregătire prealabilă în săvârșirea infracțiunii și date care să demonstreze pericolul pentru ordinea publică.
În cauză șapte inculpați sunt judecați în stare de libertate în condițiile în care în sarcina acestora au fost reținute aceleași infracțiuni fiind astfel încălcat principiul egalității de șanse între inculpați în fața legii. Mai mult prelungirea în continuare a stării de arest preventiv tinde să se transforme într-o pedeapsă definitivă în condițiile în care nu a fost dovedită vinovăția sa.
Până în prezent prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată în încheierea atacată nefiind specificate în mod concret motivele care au format convingerea instanței că trebuie menținut în stare de arest preventiv în continuare.
Pentru toate aceste considerente întrucât în cauza dedusă judecății se consideră nedreptățit solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, precizând că se va prezenta în instanță ori de câte ori va fi citat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, de asemenea solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dos. nr-, au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitate și respectiv țara, formulate de inculpații, și și în temeiul art. 300/2 și art. 160/b Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a acestora, reținându-se că față de faptele pentru care au fost trimiși în judecată -infracțiuni informatice prin care se aduce atingere drepturilor patrimoniale ale persoanelor -, că există indicii referitoare la desfășurarea acestora și în exteriorul țării, de celelalte împrejurări în care se presupune că s-ar fi comis faptele, de persoana fiecărui inculpat, nu se impune continuarea procesului cu inculpații în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, arătând că nu există temeiuri pentru justificarea menținerii arestării preventive, aceste temeiuri nu mai subzistă, nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, sunt tineri, cercetarea judecătorească nu a început din motive neimputabile acestora, nu au antecedente penale și s-a creat un tratament inegal față de inculpații cercetați în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 par. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, că nu există date că în stare de libertate ar zădărnici aflarea adevărului și că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și au mari perspective de reintegrare. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 10 din data de 23 noiembrie 2007 Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. Art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 26 Cod penal rap. la art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. Art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 27 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. Art. 41 alin. 2 Cod penal șI art. 49 din Legea Nr. 161/2003 cu aplic. Art. 41 alin. 2 Cod penal, infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat fiind reținută în sarcina tuturor inculpaților.
Temeiul arestării preventive este reprezentat de art. 148 lit. c și Cod procedură penală.
În fapt, se impută acestora că grupul infracțional a fost constituit în vederea retragerii frauduloase de bai prin diverse metode din conturile bancare ale altor persoane, modalitate în care au fost păgubiți, în mod repetat, mai mulți cetățeni străini, titulari ai unor conturi bancare, prin introducerea de date necorespunzătoare realității în sisteme informatice de gestiune a acestor conturi; totodată, au fost efectuate transferuri de bani pe Internet prin, în numele i pe seama acestor persoane, către alți destinatari, membri ai grupului infracțional organizat, comunicând datele de referință ale acestor tranzacții unui alt membru al grupului infracțional, în vederea încasării sumelor de bani ce au făcut obiectul tranzacțiilor.
De la inculpați au fost ridicate o serie de dispozitive informatice și carduri, a căror prezență pare a fi în legătură cu elementele de fapt mai sus relevate precum și cu constatarea efectuării unui număr mare de plăți on-line de la persoane aflate în SUA către inculpați, plăți ce nu au nici o explicație rezonabilă licită, în contextul stării de fapt ce se conturează în acest dosar penal.
Ținând seama de stadiul procesului penal și raportat la probele administrate până în prezent, se constată că soluția primei instanțe este temeinică, deoarece față de natura și gravitatea infracțiunii ce se impută inculpaților- anume constituire de grup infracțional organizat, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, activitatea acestora se întinde pe o durată mare d etimp, ceea ce relevă perseverența infracțională a acestora- de numărul relativ mare de persoane implicate în cauză, de impactul negativ pe care îl au asemenea infracțiuni în comunitate, de amploarea pe care o au astfel de fapte dar și gradul ridicat de pericol social pe care îl prezintă acestea, măsura arestării preventive fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, și nu se poate susține că temeiurile ce au stat la baza luării ar fi suferit modificări și cu atât mai puțin că ar fi dispărut.
În speță nu se poate invoca nici egalitatea de tratament față de ceilalți inculpați cercetați în stare de libertate, având în vedere infracțiunile ce se impută acestora din urmă, iar împrejurările referitoare la vârsta tânără a inculpaților, lipsa antecedentelor penale vor fi valorificate la momentul procesual adecvat.
Având în vedere timpul relativ scurt de la data luării măsurii arestării preventive și complexitatea cauzei, nu se poate susține că a fost depășit termenul rezonabil al măsurii prevăzut de art. 5 par. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Așa fiind, se constată că hotărârea primei instanțe este temeinică și în condițiile art. 385/15 pct. 1 lit. 8 și art.160/9 Cod procedură penală se vor respinge recursurile declarate de inculpații, și cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 19 iunie 2008 în dosarul nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 90 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiției și ceilalți inculpați sumele de câte 100 lei cu același titlu.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi 2 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - pt.- -, pt.- - aflată
aflată în concediu semnează, în concediu semnează,
președintele completului președintele completului
- - - -
Grefier,
pt., aflată
în concediu semnează,
prim- grefier
Red. - 25.07.2008
Dact.-28.07.2008-2 ex.
Jud.fond.:
30 Iulie 2008
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Angela Hărăstășanu, Manuela Barbu
