Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 506/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 506/ Dosar nr-
Ședința publică de la 27 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Popa
JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- DIICOT- Serviciul Teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații jr. și împotriva încheierii de ședință din 22 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenți inculpații jr. și în stare de arest ( deținuți în Penitenciarul Codlea ), asistați de apărătorul ales, avocat C.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul art. 38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul la dezbateri.
Avocat C, apărătorul ales al recurenții inculpați jr. și, solicită admiterea recursului formulat de inculpații, desființarea încheierea prin care s-a menținut măsura arestării preventive și s-a respins cererea formulată de inculpații de înlocuire a măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă și rejudecând să se încuviințeze, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, respectiv cu cea a obligării de nu părăsi țara.
Precizează că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și ulterior la menținerea acesteia sunt cele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Precizează că, până la termenul de judecată din 22 iulie 2009, când s-a pus în discuția părților legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, nu s-a făcut dovada care să probeze că lăsarea celor doi inculpații în libertate ar prezenta în mod concret pericol pentru ordinea publică. La aceste termen de judecată s-au administrat probe pentru face dovada asupra acestei teze a II-a a art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv asupra condiției subiective, necesară pentru luarea măsurii preventive.Probele care au fost administrate, cu referire la cele două depoziții de martorii care au fost administrate în fața Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, doi cetățeni ai satului, care îi cunosc pe cei doi inculpații. Consideră că singura concluzie care se trage din lecturarea celor două depoziții este aceia că în nici un caz nu se poate reține că persoanele celor doi inculpații ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică. Mai mult de atât, acești martori au declarat că habar nu au avut, decât după derularea anchetei penale, că cei doi sunt suspectații de trafic de persoane. De asemenea, cei doi martorii au declarat că nici un moment, absolut nimic din comportarea celor doi inculpați, de când îi cunosc, nu i-a determinat să aibă o atitudine ostilă față de aceștia și că în general comportamentul celor 2 inculpații a fost bine văzut în localitate.
Prin urmare, chiar dacă ne aflăm în situația în care chiar dacă ar exista indicii temeinice că cei doi ar fi săvârșit infracțiunea pentru care sunt trimiși în judecată, nu este suficient pentru a determina arestarea preventivă a inculpaților. Apreciază că, nu mai există nici un alt temei care să fi fost avut în vedere la luarea măsurii preventive, singurul temei este cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar prin argumentele prezente anterior, în opinia sa, nici măcar acest argument nu mai subzistă, cel puțin în privința tezei a II- cu privire la pericolul pentru ordinea publică.
Ne mai existând acest temei, în opinia sa, măsura arestării preventive nu mai are sub nici o formă caracterul legal și temeinic și se impune neprelungirea acestei măsurii, pe cale de consecință cererea de revocarea măsurii arestării preventive, în opinia apărării, devine legală și temeinică
În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de cei doi inculpații împotriva încheierii Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, prin care s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații jr. și.
În ceea ce privește criticile aduse de către apărătorul inculpaților, în primul rând, în opinia sa, solicită a se observa că temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă. Este adevărat că la termenul de judecată din 22 iulie 2009, s-a admis de către instanța de fond audierea celor 2 martorii, cetățeni onești din localitatea, persoane care afirmă că îi cunosc foarte bine pe cei doi inculpați.
Acesta persoane a nu au făcut decât să declare, în fața instanței, despre personalitatea celor doi inculpații și despre circumstanțele personale care îi caracterizează sau așa cum îi cunosc ei pe cei doi în localitate. Au fost întrebați dacă au fost indignații vreodată de comportamentul celor doi, aceștia au arătat că nu au fost indignați însă tot din declarațiile celor doi martorii rezultă că aceștia nici nu cunoșteau de o activitate infracțională care ar fi putut fi desfășurată de către inculpații și nu au fost în măsură să răspundă la întrebarea parchetului dacă, ipotetic, ar fi indignații la aflarea despre inculpați că ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor.
Indiferent de declarațiile celor doi martorii, care vin doar să circumstanțieze persoanele celor doi inculpații, apreciază că lăsarea în libertate inculpaților ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, pentru că nu este vorba de un pericol public care se cauzează doar la nivelul localității, ci este vorba de o întreagă reacție a societății, relativ la săvârșirea unei infracțiuni periculoase și care se prezumă că sunt săvârșite de inculpații, fiind vorba de infracțiune de trafic de persoane. Inculpații au fost caracterizații ca persoane înstărite în localitate, persoane influente care au racolata diverse alte persoane la limita subzistenței, cu diverse handicapuri fizice, cărora le-au asigurat transportul în Spania și au fost determinate să practice cerșetoria în scopul unor foloase materiale. Din acest punct de vedere, apreciază că temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă. Arată că nu s-a făcut vorbire despre temeiurile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, susținând că probele administrate în cauză constituie probe temeinice, pentru această infracțiune, pentru care au fost trimiși în judecată.
Arată că deja s-a făcut demersuri în vederea determinării schimbării declarațiilor părților vătămate, este vorba despre niște declarații care păreau să fie scrise de aceiași persoană, care au fost puse de părțile vătămate la Consulatul României din Madrid în sensul că nu au nici un fel de pretenții de la inculpații și că nu au fost traficate. În primul rând este vorba de modalitatea în care sunt date aceste declarații și având în vedere că în prezenta cauză s-a mai emis încă două mandate de arestare pentru încă doi inculpații, în lipsa acestora, care nu mai sunt pe teritoriul României.
Față de aceste elemente solicită respingerea recursurilor formulate de inculpații și menținerea încheierii Tribunalului pentru Minorii și Familie Brașov, ca fiind legală și temeinică.
Avocat C, în replică, întrebarea la cere Ministerul Public se referă în sensul că martorii nu au fost în stare să răspundă, este una din întrebările pe care instanța de fond le-a respins parchetului, pentru că parchetul dorea să pună o întrebare despre un caz ipotetic, ori instanța de fond a solicitat în mod repetat reprezentantului Ministerului Public să pună întrebării doar cu privire la cei doi inculpații, astfel că solicită ca această parte a concluziilor susținute de reprezentantul parchetului să nu fie avute în vedere. Afirmația că indiciile temeinice că cei doi inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată se clatină, a făcut-o având în vedere declarațiile celor două persoane și concubina acestuia, -, care una au spus la urmărirea penală și cu totul au spus în fața organelor competente din Spania. Dacă persoanele care apar în acest dosar ca și inculpații ar fi racolat și ar fi traficat persoane în interes propriu, că dacă așa ar fi stat lucrurile, de ce persoanele traficate întrebate în Spania nu au declarat acest lucru și de ce în continuare acele persoane au rămas în Spania practicând același lucru.
Recurentul inculpat -. având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că are o situație materială foarte proastă, că soția a suferit o intervenție chirurgicală și are un copil de trei ani.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertatea, având în vedere că așteaptă un copil, concubina fiind gravidă.
Curtea
Constată că prin încheierea din data de 22 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr- au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive a inculpaților -. și, formulate prin avocați aleși, în baza art. 300 indice 2 alin.1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, iar în baza art.300 indice 2 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.160 indice b alin.3 Cod procedură penală a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, respectiv că din probele administrate până în prezent în cursul urmăririi penale, respectiv declarații ale părților vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorilor și alte probe administrate în cauză, rezultă că există indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală că inculpații au săvârșit o faptă penală, iar temeiul arestării preventive, respectiv art. 148 alin.1 lit. f din Cod procedură penală subzistă și nu s-a schimbat.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații -. și, solicitând să se încuviințeze, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, respectiv cu cea a obligării de nu părăsi țara.
În motivarea recursului, inculpații au arătat în esență că nu există un pericol concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lor în libertate iar procesul penal se poate desfășura cu ei în stare de libertate.
Verificând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol, curtea constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Așa cum în mod corect a reținut tribunalul, în cauză există indicii temeinice (în sensul art. 681Cod procedură penală, art. 143 alin. 1 Cod procedură penală) că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală. Desigur, prin prisma dispozițiilor legale privind prezumția de nevinovăție, temeinicia probelor urmează a fi analizată cu ocazia judecării cauzei, administrându-se, dacă va fi cazul, orice alte mijloace de probă.
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni extrem de grave (trafic de persoane și trafic de minori). În această situație, lăsarea în libertate a acestora ar putea produce în cadrul colectivității un sentiment de insecuritate socială, cu consecința pierderii încrederii în sistemul judiciar, slăbind autoritatea legii, în sensul respectului față de aceasta, pe de o parte și al fermității aplicării ei, pe de altă parte. Pericolul pentru ordinea publică, în sensul dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, nu s-a diminuat până în prezent.
Durata arestării preventive a inculpaților (circa două luni și J) nu a depășit până în prezent un termen rezonabil în sensul art. 5 par. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Măsura arestării preventive este necesară în continuare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, iar la alegerea ei au fost avute în vedere criteriile menționate de art. 136 alin. 8 Cod procedură penală.
Nu se impune așadar nici revocarea și nici înlocuirea acestei măsuri.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații jr. și împotriva încheierii din data de 22.07.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr-, pe care o va menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții-inculpați vor fi obligați să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații jr. și împotriva încheierii din data de 22.07.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr-, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurenții-inculpați să plătească statului suma de câte 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Pt. - -
aflată în concediu
semnează Grefier șef Secție
Red. /14.08.2009
Tehnoredact. /17.08.2009
- 4 exemplare -
Jud fond - -
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Alexandru Șerban, Nicoleta Hădărean
