Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 53/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2993/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 53/
Ședința publică de la 11 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată- - -
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - STRUCTURA CENTRALA - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de către inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 07.12.209, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții-inculpați, în stare de arest preventiv, asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/27.12.2009, atașată la fila 10/dosar și în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales, care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu solicita instanței să se constate că delegația sa a încetat cu privire la inculpatul, urmând să dispună asupra onorariului parțial.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 07.12.209, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-, casarea încheierii de ședință atacata si, pe cale de consecința, judecarea inculpatului in stare de libertate, având in vedere ca nu exista nici o proba care sa conducă la concluzia ca lăsarea inculpatului in stare de libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica, având in vedere ca acesta s-a predat de bunăvoie organelor de politie, asupra sa nu s-a găsit nici o doza de droguri, este arestat preventiv de 1 an si 6 luni, perioada de timp care si-a produs efectele, inculpatul reflectând asupra gravitații faptei reținute in sarcina sa.
Solicită să se constate că inculpatul nu este traficant de droguri, astfel ca nu exista temerea ca lăsat in libertate ar relua activitatea infracțională.
De asemenea, arata ca in cauza au fost audiați toți martorii, astfel ca nici din acest punct de vedere nu exista temerea ca lăsat in libertate ar putea influenta in vreun fel aflarea adevărului prin influențarea martorilor.
Deși fapta reținuta in sarcina inculpatului prezintă un ridicat grad de pericol social, solicita sa se observe ca gradul de pericol social ca trăsătură esențială a infracțiunii nu se poate confunda cu pericolul concret pentru ordinea publica.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii de ședință atacata si pe cale de consecința continuarea procesului penal cu inculpatul in stare de libertate, considerând ca in ceea ce îl privește pe acest inculpat a fost administrat întreg ansamblu probator si nu exista probe care sa conducă la concluzia ca inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute in sarcina sa.
Pentru aceste motive si având in vedere faptul ca inculpatul este cercetat in stare de arest preventiv de 1 an si 6 luni, considera ca judecata poate continua si cu inculpatul in stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicita respingerea recursurilor ca nefondate si menținerea încheierii de ședința recurată ca legala si temeinica, considerând ca din probele administrate pana la acest moment rezulta ca cercetarea inculpaților in stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica. Astfel, inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, pe numele său emițându-se mandatul de arestare in lipsă.
In ceea ce privește susținerea apărării in sensul depășirii termenului rezonabil, apreciază ca nu se poate pune aceasta problema câtă vreme cauza a fost amânată de nenumărate ori din vina apărării.
In replică, apărătorul recurentului-inculpat, arata ca reprezentantul Ministerului Publica înțeles sa dea vina pe apărare, insa a omis sa arate ca pentru audierea colaboratorului sub acoperire au fost necesare 6 luni de zile.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicita judecarea in stare de libertate, având in vedere ca nu este traficant de droguri, fiind doar consumator si nu a avut probleme cu organele de politie.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arata ca se raliază concluziilor puse de către apărătorul său.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Prinîncheierea de ședință din 07.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penalăîn baza art. 3002Cod proc.pen. rap. la art. 160 alin. 1) Cod proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații și(precum și față de alți inculpați)și s-a menținut această măsură.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În cazul inculpatului, presupunerea rezonabilă săvârșit cele două acte materiale din conținutul infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1) și 2) din. Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2) Cp. reținută în sarcina sa, constând în aceea la data de 22.04.2008 și 23.04.2008 ar fi vândut colaboratorului cu nume acoperit "" o doză de heroină pentru 50 lei, și o doză mare de heroină pentru 200 lei, se întemeiază pe procesul-verbal întocmit de investigatorul (vol. II ), declarația colaboratorului (fila 61 vol. II din convorbiri aflate la filele 66-71 vol. II ), procesul-verbal întocmit de investigator (fila 60 vol. II ), declarație colaborator (fila 64 vol. II ), convorbire (fila 72 vol. II ), rapoarte de constatare tehnico-științifică nr. -/06.05.2008 și -/05.05.2008 (filele 75-8 vol. II ), dar și pe procesul-verbal de recunoaștere din planșă foto a numitului "" de către colaboratorul ( fila 87 voi II ).
În mod corect s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă
pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând din gravitatea infracțiunii de trafic de droguri (aceasta presupune specularea de fi traficant, în interes material, a dependenței psihice și chiar și fizice a clientului față de consumul de droguri, cu acceptarea producerii unor consecințe din cele mai grave în ceea ce privește sănătatea și chiar viața consumatorilor), caracterul repetat al activității pe care, potrivit indiciilor temeinice, ar săvârși-o inculpatul existând temerea că lăsat în libertate, inculpatul ar continua să desfășoare asemenea de activități.
În cazul inculpatului zis "", presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată prev. de art. 2 alin. 1) și 2) din. Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin, 2) și art. 75 lit. a) Cp. reținută în sarcina sa, constând în aceea în data 26.03.2008, împreună cu inculpata, concubinul său, a vândut colaboratorului cu identitate protejată " ", două doze heroină, pentru suma de 200 lei, iar la 31.03.2008, ar fi vândut lui 2 doze de heroină cu 150 lei, se întemeiază pe raport de constatare tehnico-științifică nr. -/31.03.2009, procesul-verbal întocmit de investigator ( fila 209 vol. I ), declarație colaborator (filele 211 și 21.. I ), proces-verbal de recunoaștere după planșe foto a lui către ( fila 225 vol. ); proces-verbal de recunoaștere fotografie a numitei "" (inculpata ), de către (fi voi II), raport de constatare tehnico-științifică nr. -/02.04,2008 (file vol. I ), proces-verbal întocmit de investigator (fila 213 vol. I ), declarație colaborator (fila 214 vol. I ).
În mod corect s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând din gravitatea infracțiunii de trafic de droguri (aceasta presupune specularea de către traficant, în interes material, a dependenței psihice și chiar și fizice a clienților față de consumul de droguri, cu acceptarea producerii unor consecințe din cele mai grave în ceea ce privește sănătatea și chiar viața consumatorilor), din cooperarea sa la săvârșirea actului material din data de 26.03.2008, potrivit indiciilor temeinice, cu încă două persoane, fapt de natură să sporească îndrăzneala participanților, dar și din caracterul repetat al activității pe care potrivit indiciilor temeinice, ar fi desfășurat-o inculpatul, existând temeiul că lăsat în libertate, ar continua să desfășoare astfel de activități. De asemenea periculozitatea inculpatului este dată și de faptul că, activitatea infracțională pentru care este cercetat în această cauză, ar fi fost săvârșită înăuntrul termenului de încercare de 1 an și 6 luni, pe durata căruia a fost suspendată executarea unei pedepse de 6 luni închisoare aplicată în minoritate pentru infracțiunea prev. de art. 182 Cp. Chiar dacă nu se poate vorbi de o specializare infracțională, se poate reține, totuși, o perseverență a incul potrivit indiciilor temeinice existente în cauză, acesta luând rezolut săvârși noi fapte prevăzute de legea penală, în ciuda consecințelor pe care fapt ar fi putut să le atragă (inclusiv revocarea suspendării condiționate).
Tribunalul a apreciat că, în cazul tuturor celor 8 inculpați, în cauză există în continuare indicii temeinice ale săvârșirii infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, probele administrate între timp nefiind de natură să contureze o situație de fapt diferită de cea avută în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, și menținerilor anterioare. Astfel, audiat la termenul din 04.12.2009, martorul cu identitate protejată " " a reafirmat că in anii 2007-2008 cumpărat în mod nemijlocit de la numitul, pe care l-a și identificat corect dintre persoanele aflate în boxă. De asemenea, martorul a menționat corect zona în care locuia inculpatul. Acesta a mai menționat că a auzit că inculpatul vindea droguri numiților, (acesta cumpăra atât pentru a consuma dar și pentru a vinde). De asemenea, martorul a menționat că numitul "", recunoscut în persoana inculpatului, consuma droguri dar și vindea.
În ceea ce privește necesitatea privării de libertate în continuare
acestora, Tribunalul a apreciat că se mai impune doar în privința inculpaților în privința cărora există indicii temeinice ale săvârșirii unor infracțiuni de trafic de droguri în formă continuată, sau ale căror antecedente penale justifică temerea că, lăsați în libertate, ar săvârși noi infracțiuni.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru netemeinicie.
Astfel,inculpatula susținut, în esență, că lăsarea sa în libertate nu ar mai prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, în pofida gravității necontestate a faptei ce i se impută, față de împrejurarea că s-a predat de bunăvoie organelor de poliție și că a trecut mai bine de un an și 6 luni de când este arestat preventiv, timp în care a reflectat asupra consecințelor faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatula solicitat judecarea sa în stare de libertate având în vedere că, în ceea ce îl privește, probatoriul a fost administrat în întregime, iar acest probatoriu nu conduce la concluzia că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a celor doi recurenți inculpați după o atentă analiză a actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor art.300/2 Cod procedură penală rap. la art.160/b Cod procedură penală. Astfel, cât privește cerința art.143 Cod procedură penală, Curtea constată corectă concluzia instanței de fond, potrivit căreia probatoriul administrat până în prezent (astfel cum a fost prezentat detaliat pentru fiecare inculpat în parte) susține și la acest moment procesual presupunerea rezonabilă că recurenții inculpați și au comis infracțiunile de trafic de droguri de mare risc pentru care au fost trimiși în judecată.
De asemenea, subzistă și temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art.2 alin.1,2 din Legea nr.143/2000 este închisoarea cu mult peste 4 ani (de la 10 la 20 de ani), iar lăsarea în libertate a celor doi recurenți inculpați prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. În analiza acestei din urmă condiții, prima instanță s-a raportat justificat la gravitatea ridicată a faptelor presupus comise de inculpați, astfel cum este aceasta conturată de modalitățile și împrejurările comiterii (vânzare de heroină - drog de mare risc - în formă continuată, cu reținerea, în plus, a circumstanței agravante prev. de art.75 lit.a Cod penal în cazul inculpatului ), dar și la urmările nefaste pe care le are acest fenomen infracțional (cu o tot mai largă răspândire) asupra sănătății publice, căci atât în doctrina, cât și în practica judiciară (inclusiv în jurisprudența Curții, în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ) s-a admis că, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
Raportându-se la timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive a celor doi inculpați (03.10.2008), de circa 1 an și 2 luni, Curtea constată că acesta nu este de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice judecarea inculpaților în stare de libertate pentru infracțiuni de o asemenea gravitate. Pe de altă parte, acest interval de timp nu are nici un caracter nerezonabil, prin prisma diligențelor sporite depuse de organele judiciare în soluționarea cauzei, dar și a complexității cauzei, dată de numărul mare al inculpaților și infracțiunilor deduse judecății (fiind trimise în judecată nu mai puțin de 11 persoane).
În fine, în cazul inculpatului, nu lipsită de relevanță în aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea sa în libertate este împrejurarea că acesta nu este la primul conflict cu legea penală, ceea ce demonstrează o slabă înțelegere a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală, cu consecința directă a unui risc crescut de săvârșire a unor noi fapte antisociale.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, soluție în raport de care îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 7.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpatul la 150 lei cu același titlu, din care 50 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu (onorariu parțial).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
ta
Red. /2.02.2010
Dact./2 ex.-26.01.2009
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Lucia Rog
