Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 588/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.588/ DOSAR NR-
Ședința publică din 07.09.2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Laura Popa
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 03.09.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărător ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din 03.09.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov prin care s- menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, casarea încheierii și, rejudecând cauza admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea potrivit dispozițiilor art. 145 Cod procedură penală. În acest sens a se avea în vedere data emiterii mandatului de arestare preventivă, respectiv 2006 și data săvârșirii faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată, respectiv anul 2002, argumente față de care nu este îndeplinită condiția subiectivă a dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală în sensul că inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Pentru egalitate de tratament consideră că se impune judecarea inculpatului în stare de libertate având în vedere că în dosarul nr. 329/2009 toți cei 8 inculpați sunt judecați în stare de libertate. Scopul prevăzut de art. 136 alin.1 Cod procedură penală poate fi atins și fără a se menține măsura arestării preventive a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, ca legală și temeinică. Apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că subzistă dispozițiile prev. de art. 148 Cod procedură penală și, anume inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. A se avea în vedere circumstanțele reale ale faptelor săvârșite de inculpat și situația celorlalți coinculpați care sunt cercetați în prezent în stare de arest fiind în aceiași situație juridică.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și pe cale de consecință admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 3.09.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, a fost menținută în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/ al 3 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului deținut actualmente în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr.66/4.09.2006 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă în lipsa acestuia prin încheierea nr. 38 din 4.09.2006 de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale incidente în cauză; temeiurile avute în vedere la acel moment au fost cele prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. c,e,h și i Cod procedură penală (anterior modificărilor aduse prin legea 356/2006)
Prin încheierea de ședință din data de 12.08.2009 Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, după ce l-a ascultat pe inculpat, a pus în executare mandatul de arestare preventivă emis pe numele acestuia, pe o perioadă de 30 de zile cu începere de la data de 12.08.2009 până la 10.09.2009 inclusiv, reținându-se dintre temeiurile avute în vedere inițial doar pe cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală în redactarea actuală.
În motivarea încheierii pronunțate, prima instanță a arătat în esență că pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică; această stare de pericol rezultă atât din gradul de pericol social concret al infracțiunilor deduse judecății, din circumstanțele reale ale comiteri faptelor, modalitatea și împrejurările în care acestea au fost comise, victimele alese (fiind vorba fie despre minori, fie despre persoane cu infirmități fizice ori provenind din pătura foarte săracă a populației) cât și din circumstanțele personale ale inculpatului care dă dovadă de dispreț față de valorile sociale ocrotite de lege precum și de perseverență pe calea infracțională,prelungind în timp activitatea infracțională.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și judecarea sa în continuare în stare de libertate.
În motivarea recursului formulat, inculpata a arătat că temeiul arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu mai subzistă în prezent întrucât deși infracțiunile pentru care este judecat sunt pedepsite de legiuitor cu închisoarea mai mare de 4 ani, la dosar nu există date certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică; În acest s-a solicitat a se avea în vedere data emiterii mandatului de arestare preventivă, respectiv 2006 și data săvârșirii faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată, respectiv anul 2002, argumente față de care nu este îndeplinită condiția subiectivă a dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală în sensul că inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Pentru egalitate de tratament se impune judecarea inculpatului în stare de libertate având în vedere că în dosarul nr. 329/2009 toți cei 8 inculpați sunt judecați în stare de libertate. Scopul prevăzut de art. 136 alin.1 Cod procedură penală poate fi atins și fără a se menține măsura arestării preventive a inculpatului.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 38/4.09.2006 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin 1,2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (4 acte materiale), trafic de minori prev. de art. 13 alin 1,2,3,4 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (3 acte materiale), cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal constând în esență în aceea că în cursul anului 2002, inculpatul, profitând de posibilitatea cetățenilor români de a călătorii în statele din afara teritoriului țării a luat, împreună cu alte persoane (coinculpați) hotărârea de a racola, recruta în străinătate diferite persoane minore și majore, unele cu handicap fizic, fie de etnie rromă, fie din pătura foarte săracă a populației; persoanele au fost ademenite fie prin oferirea unor locuri de muncă, fie li s-a spus că urmează să cerșească, promițându-li-se o parte din câștig.
Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a fost cel prevăzut de dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. c,e,h și i Cod procedură penală (anterior modificărilor aduse prin legea 356/2006).
La data de 12.08.2009, inculpatul a fost prins și prezentat în fața instanței, iar prin încheierea de ședință din 12.08.2009 Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova constatat co acesta nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa și nici nu a făcut alte obiecțiuni, motiv pentru care, s-a dispus în temeiul art. 153 alin 3 teza a II-a Cod procedură penală executarea mandatului de arestare preventivă emis pe numele inculpatului pe o perioadă de 30 de zile cu începere de la 12.08.2009 până la data de 10.09.2009 inclusiv.
Prin încheierea recurată s-a menținut în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b alin 1 și 3 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului confirmând ca și temei al arestării preventive doar dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală în redactarea actuală ( fost 148 lit. h anterior modificării Codului d e procedură penală prin Legea 356/2006).
Analizând subzistența temeiului arestării preventive la acest moment procesual, în mod corect a apreciat prima instanță că sunt incidente încă dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel materialul probator administrat până în acest moment confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa.
Temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu a dispărut în cauză și nu s-a modificat; astfel limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt aceleași iar datele existente la dosar conduc în continuare la concluzia că inculpatul prezintă pericol public; astfel circumstanțele în care se presupune că au fost comise faptele, numărul infracțiunilor comise și durata mare de timp în care s-a derulat activitatea infracțională, numărul victimelor, și starea acestora, urmările produse, numărul participanților la comiterea infracțiunilor și împrejurarea că reușita activității infracționale a fost asigurată tocmai de existența legăturilor de rudenie dintre inculpați și deci de posibilitatea acoperirii celor mai multe dintre formele în care se poate comite aceste infracțiuni: recrutare, întocmire formalități pentru eliberarea pașapoartelor, găzduirea persoanelor traficate, conducerea persoanelor acestora peste graniță, supravegherea lor în Italia și Germania și colectarea câștigurilor obținute prin cerșit reprezintă tot atâtea elemente care conturează pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică și care în speță nu a dispărut, chiar dacă faptele se presupun a fi fost comise în cursul anului 2002.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii arestării preventive trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând urmările produse de fapta inculpatului, modalitatea în care acesta împreună cu ceilalți coinculpați racolau persoanele în vederea obligării lor la cerșit, mijloacele folosite pentru a le intimida și a le menține în postura de "marfă", împrejurarea că unele victime deși minore au fost supuse aceluiași "tratament" de înfrângere a voinței și supunere, pentru ca mai apoi să cerșească în folosul inculpaților elemente ce denotă un dispreț total al inculpaților față de ființa umană și față de normele de conviețuire socială, pericolul de a recidiva în comiterea unor astfel de infracțiuni fiind extrem de ridicat, cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională desfășurată de inculpat s-a derulat pe o perioadă relativ mare de timp astfel încât instanța de recurs constată că în speță interesul societății în sensul menținerii arestării preventive a inculpatului este actual și real și are o pondere mai mare în decât regula judecării inculpatei în stare de libertate.
Nici împrejurarea că unii dintre coinculpați, trimiși în judecată într-un alt dosar sunt în prezent în stare de libertate nu justifică în prezent o înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate pentru "egalitate de tratament), atâta timp cât este vorba despre dosare diferite și situații diferite ale inculpaților, în acel dosar inculpații au fost arestați preventiv un interval de timp care depășește un an (fiind puși ulterior în libertate datorită depășirii termenului rezonabil al arestării preventive, analizat prin prisma duratei arestării preventive și a complexității cauzei deduse judecății), în timp ce inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproximativ 30 de zile.
În considerarea celor expuse, văzând deci că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul nu au s-au modificat și nici nu au încetat ci dimpotrivă inculpatul se găsește în continuare în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală în mod judicios a apreciat prima instanță că se impune menținerea arestării preventive a inculpatului, sens în care, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 7.09.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie în dosarul penal nr- care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală v-a fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea recursului promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 19.01.1975, deținut actualmente în Penitenciarul Codlea, împotriva încheierii de ședință din data de 03.09.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 7.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./28.09.2009
Dact./30.09.2009
3 exemplare
Jud fond/
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Nicoleta Hădărean, Nicoleta Țînț
