Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 653/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 653 Dosar nr-
Ședința publică de la 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
JUDECĂTOR 3: Laura Popa
Grefier - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror șef Secție judiciară
în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea
de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 3 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr -.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta inculpată în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C.
Se permite apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurenta inculpată.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat C solicită admiterea recursului declarat de inculpata, desființarea încheierii pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie la data de 3 2008, din punct de vedere al menținerii stării de arest preventiv a inculpatului și, pe cale de consecință, în principal, continuarea procesului penal cu inculpata în stare de libertate, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, pentru motivele invocate, pe fond, de apărătorul inculpatei și pe care le îmbrățișează și pentru considerentele de mai jos:
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru o faptă săvârșită în urmă cu 4 ani, astfel că ecoul pe care aceasta o are asupra opiniei publice este diminuat, dacă nu, chiar stins la acest moment.
Actul de acuzare se bazează pe declarațiile părților vătămate date la urmărire penală și care, la acest stadiu procesual, nu au fost confirmate de aceste părți vătămate. Mai mult, având în vedere modalitatea în care s-a desfășurat procesul la instanța de fond, se pare că părțile vătămate nu doresc să își susțină aceste declarații, refuzând, fără nici un fel de motiv, să se prezinte la instanța de fond pentru a fi audiate.
Pe de altă parte, al doilea motiv al menținerii arestării preventive, respectiv teza a doua a art 148 lit f Cod procedură penală, în sensul că prezența în libertate a inculpatei ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică, nu poate fi reținut, având în vedere că nu există nici o probă certă din care are să rezulte acest pericol pentru ordinea publică.
Solicită a se constata că la instanța de fond și apărarea și inculpata, la ultimul cuvânt, au solicitat a se avea în vedere starea de sănătate a acesteia din urmă, respectiv că este cardiacă, arestul preventiv neputând să amelioreze starea de sănătate.
Pentru toate acestea, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe cale de consecință, punerea inculpatei în stare de libertate, în principal, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului inculpatei pentru următoarele motive:
Cu privire la starea de sănătate a inculpatei și la faptul că " starea de arest nu este starea care să amelioreze starea de sănătate a inculpatei", arată că starea de deținere este dimensiunea punitivă și consecința faptelor comise de inculpată, respectiv 7 acte materiale de trafic de persoane printre care și un minor. Astfel cum rezultă din actele dosarului instanței și având în vedere faza procesuală parchetul apreciază că inculpata se face vinovată de faptele pentru care a fost sesizată instanța de judecată.
În cazul acestei rețele bine organizată de trafic de persoane, inculpata, în pofida vârstei și a stării de sănătate invocate, inculpata a avut un rol bine definit și nu s-a dat în lături de a recurge și la violențe pentru a se asigura că părțile vătămate respectă învoirea inițială.
Inculpata nu își explică de ce părțile vătămate nu vin la instanță pentru a-și confirma poziția inițială de la urmărirea penală. Este firească atitudinea părților vătămate, dată fiind starea de temere care este evidentă.
Nu în ultimul rând, apreciază că aceste infracțiuni în formă continuată prezintă un grad de pericol social ridicat, astfel că se impune menținerea în continuare a stării de arest, solicitând respingerea recursului.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită a se dispune judecarea sa în libertate, având în vedere că este bolnavă, cardiacă și că la penitenciar nu i se dă tratamentul de care are nevoie. Pentru a beneficia de un tratament corespunzător, solicită a se dispune punerea sa în libertate, urmând a se prezenta ori de câte ori este chemată de instanță.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 3.09.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr. -, a fost menținută în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b alin 1 și 3 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatei deținut actualmente în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4/18.01.2008 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpatei a fost dispusă cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale incidente în cauză iar temeiul prevăzut de art. 148 lit. a și Cod procedură penală care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impune privarea în continuare de libertate a inculpatului
Astfel, s-a arătat în motivarea încheierii pronunțate, că există în continuare indicii temeinice că inculpata a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată; pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate acesteia prezintă pericol concret pentru ordinea publică; această stare de pericol rezultă din modalitatea de comitere a infracțiunilor, condițiile concrete în care au fost comise, gradul de participare a inculpatei la comiterea faptelor, durata de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională și numărul persoanelor traficate.
De asemenea s-a susținut de către prima instanță că în speță sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. Cod procedură penală întrucât la dosar există indicii că inculpata va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală sau de la judecată, cu atât mai mult cu cât și urmărirea penală a fost îngreunată de perioadele foarte mari de timp în care aceasta a lipsit din țară
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpata criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în continuare în stare de libertate.
În motivarea recursului formulat, inculpata a arătat în esență că temeiul arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu mai subzistă în prezent întrucât deși infracțiunea pentru care este judecată este pedepsită de legiuitor cu închisoarea mai mare de 4 ani, la dosar nu există date certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât are sănătate precară - cele mai grave afecțiuni fiind cele care-i afectează inima - și a avut o atitudine corespunzătoare în cursul procesului penal; pe altă parte s-a arătat în motivarea recursului formulat că materialul probator existent la dosar nu este suficient și nu conturează cu suficientă claritate vinovăția inculpatei recurente, actul de acuzare bazându-se în special pe declarațiile părților vătămate date la urmărire penală, părți care în prezent nu doresc să se mai prezinte pentru susținerea acuzațiilor, astfel încât se impune judecarea în continuare a inculpatei în stare de libertate.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către inculpată este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 2/18.01.2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1,2 lit a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (7 acte materiale) și art. 13 alin 1,3 (teza I), 4 (teza a I, III), Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 13 alin 1 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, pe o durată de 29 de zile constând în esență în aceea că în perioada ianuarie - octombrie 2004 împreună cu alte persoane a traficat în diverse modalități (recrutare, găzduire, transport, cazare) pe părțile vătămate, G, și - majore, precum și pe partea vătămată minoră - în vârstă de 16 ani, în scopul exploatării acestora în prin supunerea la cerșetorie și folosind înșelăciuni, amenințări ori acte de violență în realizarea scopului propus.
Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a fost cel prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. a și f Cod procedură penală.
Arestarea preventivă a inculpatei a fost verificată periodic conform normelor de procedură penală în materie și a fost menținută până în prezent.
Analizând subzistența temeiului arestării preventive la acest moment procesual, în mod corect a apreciat prima instanță că în ceea ce o privește pe inculpata, sunt incidente încă dispozițiile art. 148 lit. a și f Cod procedură penală.
Astfel materialul probator administrat până în acest moment confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpată a infracțiunilor reținute în sarcina sa.
În speță sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. Cod procedură penală întrucât la dosar există indicii că inculpata va încerca să fugă sau să se sustragă de la urmărirea penală sau de la judecată; cea mai mare parte a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei au fost comise și în străinătate, iar celelalte persoane care au ajutat-o în activitatea infracțională desfășurată se află încă în străinătate unde inculpata a stat o mare perioadă de timp, fapt care a îngreunat de altfel și urmărirea penală.
În cauză sunt de asemenea întrunite în continuare în mod cumulativ și dispozițiile literei faa rt. 148 Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea reținută în sarcina inculpatei sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol rezultă pe de o parte, așa cum corect a apreciat și prima instanță din circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile, natura și gravitatea acestora.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii arestării preventive trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei, gravitatea acestora, perioada de timp în care a fost derulată activitatea infracțională pentru care este judecată inculpata, urmările produse, numărul persoanelor traficate, modalitatea în care erau racolate persoanele în vederea obligării lor la cerșit, mijloacele folosite pentru a le intimida și a le menține în postura de "marfă", împrejurarea că unele victime deși minore au fost supuse aceluiași "tratament" de înfrângere a voinței și supunere, pentru ca mai apoi să cerșească în folosul inculpatei și a altor persoane ceea ce denotă un dispreț total al inculpatei față de ființa umană și față de normele de conviețuire socială, în mod judicios s-a apreciat de către instanța de fond că în speță există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatei, pericolul de a recidiva în comiterea unor astfel de infracțiuni fiind extrem de ridicat, cu atât mai mult cu cât în activitatea infracțională desfășurată inculpata a fost ajutată și de alte persoane care au și tras foloase de pe urma activității infracționale desfășurate; instanța de fond a constatat deci în mod corect că în speță subzistă starea de pericol pentru ordinea publică care s-ar crea prin lăsarea inculpatei în libertate, iar împrejurarea că aceasta suferă de anumite afecțiuni nu este în măsură să conducă prin ea însăși la punerea în libertate a inculpatei, atâta timp cât aceste afecțiuni pot fi tratate în mod corespunzător și în rețeaua sanitară a locurilor de deținere; nici împrejurarea că infracțiunile reținute în sarcina inculpatei au fost comise în perioada ianuarie - octombrie 2004, deci în urmă cu patru ani nu este în măsură să diminueze gradul de pericol pe care inculpata îl reprezintă pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunilor care sunt greu de descoperit și cercetat comiterea infracțiunii în formă continuată, de către mai multe persoane și privind mai multe victime, împrejurarea că victimele au putut sesiza organele statului român cu comiterea infracțiunilor doar la revenirea în țară, iar urmărirea penală a fost îngreunată de lipsa din țară a inculpatei.
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 3.09.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr. -, care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 189 - 192 alin. 2 Cod procedură penală v-a fi obligată inculpata recurentă să plătească statului suma de 90 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpata fiica lui și, născut la data de 14.03.1960, deținută actualmente în Penitenciarul Codlea, împotriva încheierii de ședință din data de 03.09.2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr. -, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție și se plătește Baroului de Avocați B suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, sumă ce se include în cheltuielile judiciare.
În baza art 192 alin 2 Cod procedură penală obligă inculpata recurentă să plătească statului suma de 90 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. NH/24.09.2008
Dact MB/ 26.09.2008
- 2 exemplare -
Jud fond - -
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Simona Franguloiu, Laura Popa
