Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 72/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 72/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 2 februarie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Radu Gheorghe G - JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Alexandru Vasiliu
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, desființarea în parte a încheierii atacate prin care s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, iar ca o consecință înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței de judecată.
a se avea în vedere că din probele administrate în cauză până în prezent reiese fără nici un dubiu că leziunea ce a avut efect tanatogen a fost cauzată de lovitura aplicată în zona parietal dreaptă. Ori s-a demonstrat că inculpatul a aplicat victimei o lovitură în zona parietal, ce nu ar fi putut duce la deces și cu privire la care este adevărat că nu s-a stabilit numărul de zile de îngrijiri medicale ce ar fi fost necesare pentru vindecare în situația în care lovitura ar fi fost singulară.
Învederează instanței că în motivarea încheierii atacate nu se face o analiză individuală a gradului de participație a fiecărui inculpat la comiterea faptei.
Pericolul pentru ordinea publică este evident raportat la natura infracțiunii reținută în sarcina inculpaților însă la stabilirea acestui pericol trebuie avută în vedere participația fiecăruia, în prezenta cauză inculpatul nefiind cel care a aplicat victimei lovitura ce a dus la deces.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate și cercetarea inculpatului sub puterea unei alte măsuri cu caracter preventiv, respectiv obligația de a nu părăsi localitatea de domiciliu, instanța având posibilitatea să stabilească obligații în sarcina acestuia care să garanteze buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii atacate.
Susține că pentru a se dispune măsura arestării preventive este necesar să existe indicii că persoana respectivă a săvârșită cu vinovăție o faptă prevăzută de legea penală, și că lăsarea acesteia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Chiar și în situația în care s-ar accepta ideea că lovitura inculpatului nu a fost cea care a determinat decesul victimei, acesta a luat parte la agresiunea respectivă care a fost premeditată.
Raportat la gravitatea faptei și persoana inculpatului apreciază că menținerea în continuare a stării de arest preventiv este justificată astfel că solicită respingerea recursului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din 27 ianuarie 2009,pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova respins cererea formulată de inculpatul, de înlocuire a arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, și a dispus menținerea măsurii arestării preventive, motivând că subzistă temeiul care a determinat luarea acestei măsuri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, motivând că lovitura aplicată de el victimei nu putea cauza decesul acesteia și că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată de măsura restrictivă de libertate.
Recursul nu este fondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 12 septembrie 2008 pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) Cod penal, reținându-se că, în seara zilei de 8 septembrie 2008, făcut parte din grupul de persoane care lovit-o pe victima - cu bâte, inculpatul aplicându-i acesteia o lovitură în zona cefei, loviturile cauzând moartea cerebrală a victimei. Temeiul arestării l-a constituit cazul prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, respectiv pentru fapta săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov din 5 noiembrie 2008, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) Cod penal.
Verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive s-a făcut după înregistrarea dosarului la prima instanță și apoi la termenul din 27 ianuarie 2009, când s-a pronunțat încheierea atacată.
Curtea constată că în cauză există suficiente date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la lovirea victimei, contribuția acestuia fiind esențială, chiar dacă lovitura aplicată nu a fost de natură să producă decesul victimei, ținând seama că aceasta a dus la căderea victimei, care apoi a fost lovită de celelalte persoane din grupul de agresori.
Având în vedere că infracțiunea de omor periclitează grav ordinea publică, prin sentimentul de temere și insecuritate pe care îl induce în rândul opiniei publice și ținând seama că perioada de timp scursă de la luării măsurii arestării preventive și până în prezent nu a depășit un termen rezonabil, se constată că menținerea măsurii este justificată de buna desfășurare a procesului penal, neintervenind nicio schimbare a temeiului care a determinat luarea măsurii, pentru a fi incidente dispozițiile art. 139 alin. (1) Cod procedură penală, privind înlocuirea măsurii preventive.
Așa fiind, în baza art. 38515pct.1 lit. b) Cod procedură penală, se va respinge recursul, urmând ca, potrivit art. 192 alin. (2) Cod procedură penală, să se dispună obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2009.
PREȘEDINTE JDECĂTOR JUDECĂTOR
- G - - - -
GREFIER
- -
Red. Gh./12.02.2009
Dact.BD/12.02.2009
Jud. fond
- 3 exemplare -
Președinte:Radu GheorgheJudecători:Radu Gheorghe, Elena Barbu, Alexandru Vasiliu
