Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 780/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.780/ DOSAR NR-
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
JUDECĂTOR 3: Alina Constanța
Grefier -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul - - Serviciul Teritorial Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Brașov împotriva încheierii de ședință din 16.11.2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații inculpați, și în stare de arest ( deținuți în Penitenciarul Codlea ), asistați de apărător ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare, și în temeiul dispozițiilor art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că au declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 16.11.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov prin care în mod injust s-a apreciat că au intervenit schimbării în starea de fapt în ceea ce privește pericolul concret dispunând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea În opinia lor simpla trecere a unui interval de timp de la data săvârșirii faptei nu este un argument pentru ca această măsură să fie înlocuită. Apreciază că și la acest moment subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, chiar dacă această măsură a fost luată în lipsa inculpaților în anul 2006 și a fost pusă efectiv în executare în decembrie 2008. se avea în vedere faptul că în celălalt dosar, în care sunt inculpați membri familiei inculpaților din prezentul dosar, aceștia au fost cercetați cca. 1 an și 6 luni, pentru săvârșirea acelorași fapte, astfel că pentru asigurarea unei unități de tratament se impune în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpaților. În raport de cele menționate solicită admiterea recursului declarat de parchet, casarea încheierii atacate, și rejudecând cauza să se constate că măsura arestării preventive luată față de inculpați este temeinică și legală și se impune menținerea acesteia.
Avocat pentru intimații inculpați, și solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 16.11.2009, ca legală și temeinică. A se avea în vedere că o mare parte din inculpații din prezentul dosar au fost puși în libertate. Faptul că inculpații au fost condamnați în Italia nu prezintă relevanță în prezenta cauză, având în vedere că inculpații și-au ispășit pedepsele pentru faptele săvârșite acolo și mai mult decât atât au fost liberați condiționat, apreciindu-se că pot fi reintegrați în societate. A se avea în vedere că inculpații sunt judecați și arestați pentru fapte săvârșite în cursul anului 2002, ceea ce contravine prevederilor art. 5 paragraf 3 CEDO. Singurul temei reținut în sarcina inculpaților îl reprezintă dispozițiile art. 148 lit.f Cod procedură penală, ori instanța de fond în mod corect a reținut că a trecut o perioadă îndelungată de timp de la săvârșirea infracțiunii pentru care inculpații sunt cercetați și până în prezent și acest lucru este de natură a diminua amploarea socială a fenomenului infracțional. Din probele administrate până în prezent nu rezultă date și indicii potrivit cărora lăsarea în libertate a inculpaților rr influența în vreun fel bunul mers al cauzei s-au martorii, părțile vătămate ori s-ar zădărnici aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cât inculpații au fost audiați.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că va respecta toate dispozițiile date de instanță, sens în care solicită să fie judecat în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate și își însușește concluziile puse de către apărătorul său.
CURTEA
Prin încheierea din 16.11.2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov în baza art. 139 alin. 1 rap. la art. 145 Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu -
În baza art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală s-a dispus ca pe durata măsurii inculpații să respecte următoarele obligații:
- Să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați,
- Să se prezinte la Poliția mun. B, desemnată cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați,
- Să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței,
- Să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme,
- Să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii acestora și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că,
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov, din data de 28.10.2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților arestați în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de art.5 paragraful 1 lit.c din CEDO, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin.1,2 lit.a din Lg. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (4 acte materiale), trafic de minori prevăzut de art. 13 alin. 1, 2, 3, 4 din Lg. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal (3 acte materiale), cu aplicarea art.75 lit.c și art.33 lit.a din Codul penal și pentru săvârșirea pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1, 2 lit. din Lg. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (4 acte materiale), trafic de minori prevăzut de art. 13 alin. 1, 2, 3, 4 din Lg. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal (3 acte materiale), cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că în cursul anului 2002 inculpații, au racolat diferite persoane minore și majore, unele cu handicap fizic, de etnie romă sau din pătura foarte săracă a populației, pe care le-au ademenit fie prin oferirea unor locuri de muncă, fie li s-a spus că urmează să cerșească, promițându-li-se o parte din câștig sau achiziționarea unor proteze necesare ameliorării infirmităților fizice de care sufereau o parte din victime. activității inculpaților a fost asigurată de împrejurarea că între aceștia exista o legătură de rudenie, situație ce a permis ca unii dintre inculpați să se ocupe de recrutarea persoanelor traficate, alții de întocmire formalităților necesare eliberării pașapoartelor, alții de găzduirea persoanelor traficate în diferite locuințe din mun. B, alții de transportarea victimelor peste graniță, iar alții de supravegherea activității de cerșetorie.
Prin încheierea Tribunalului pentru Minori și Familie nr.38 din data de 4.09.2006 s-a dispus arestarea inculpaților în lipsă pe o perioadă de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare, reținându-se ca temei al luării acestei măsuri preventive prevederile art.149 ind. 1 Cod procedură penală raportat la art.148 alin.1 lit. c, e, h și i Cod procedură penală ( anterior modificării prin legea nr.356/2006) în cazul inculpaților și, și respectiv art.149 ind. 1 Cod procedură penală raportat la art.148 lit. c, e, f, h și i Cod procedură penală (anterior modificării prin legea nr.356/2006) în cazul inculpatului.
Prin încheierile de ședință din data de 17.12.2008, 05.03.2009 și respectiv din 12.08.2009 Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova reținut că inculpatul, și prezenți în fața instanței de judecată la date menționate anterior nu au ridicat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea acestora și nici nu au făcut alte obiecțiuni, motiv pentru care s-a dispus în temeiul dispozițiilor art.153 alin.3 teza a II a Cod procedură penală executarea mandatelor de arestare preventivă emise pe numele inculpaților, pe o perioadă de 30 de zile cu începere din data de 17.12.2008 și până în data de 15.01.2009 în cazul inculpatului, din data de 05.03.2009 și până în data de 03.04.2009 în cazul inculpatului și respectiv din data de 12.08.2009 și până în data de 10.09.2009 inclusiv în cazul inculpatului.
În ceea ce privesc temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților s-a constatat că art.148 lit.c, h și i Cod procedură penală din vechea reglementare și-au găsit parțial corespondentul în actuala reglementare în dispozițiile art.148 lit.a, e și f Cod procedură penală.
La termenul de judecată din data de 07.01.2009, din 30.03.2009 și respectiv din 21.04.2009 - în cazul inculpaților și - și din data de 03.09.2009 în cazul inculpatului - verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților în baza art.300/2 Cod procedură penală Tribunalul a constatat că această măsură a fost luată cu respectarea condițiilor prevăzute de lege și că în fapt mai subzistă numai art.148 lit.f Cod procedură penală:
Materialul probator administrat în cauză confirmă existenta unor date și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală ca o condiție prealabilă pentru a justifica arestarea preventivă a unei persoane și totodată ca o garanție împotriva unei privări arbitrare de libertate, indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi putut săvârși faptele prevăzute de legea penală care ar putea constitui infracțiunile de trafic de persoane și de minori, prevăzute și pedepsite de art. 12 alin.1,2 lit.a din Lg. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, trafic de minori prevăzut de art. 13 alin. 1, 2, 3, 4 din Lg. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal din Legea nr. 678/2001.
Faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, fiind astfel îndeplinită teza Iaa rt. 148 lit. f Cod procedură penală reținut ca temei al arestării preventive.
În ceea ce privește teza a II - a articolului sus menționat, respectiv cerința existenței unor probe din care să rezulte că lăsarea fiecărui inculpat în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică Tribunalul apreciază că această condiție nu este îndeplinită din următoarele motive:
Împrejurarea că a trecut o perioadă îndelungată de timp de la data săvârșirii infracțiunii (anul 2002)pentru care inculpații sunt cercetați și până în prezent, perioadă pe care inculpații au petrecut-o și în stare de detenție - din anul 2004 la zi - este de natură a diminua amploarea socială a fenomenului infracțional, iar durata termenului rezonabil instituită de art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale raportată la natura și gravitatea infracțiunii, complexitatea cauzei, poziția procesuală a inculpaților s-a împlinit.
Inculpații au petrecut această perioadă de detenție în Italia unde au fost cercetați, judecați și condamnați de o instanță străină pentru infracțiuni similare sau posibil pentru acte materiale ale aceleiași infracțiuni motiv pentru care Tribunalul apreciază la acest moment procesual că menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților s-ar transforma într-o pedeapsă, aceasta cu atât mai mult cu cât ceilalți coinculpați - rudele inculpaților cercetați pentru aceleași fapte penale în dosarul penal nr- - în dosarul penal ce a fost disjuns încă din cursul urmăririi penale sunt cercetați în stare de libertate de peste un an de zile fără a împieta bunul mers al procesului penal. În ipoteza în care nu se va reține existența unor acte materiale ale aceleiași infracțiuni putem vorbi de infracțiuni concurente în care regimul sancționator instituie regula cumulul juiridic, urmând a fi dedusă din pedeapsa ce se va aplica inculpaților - în cazul în care aceștia vor fi găsiți vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați - perioada de detenție și cea executată din pedeapsa stabilită de autoritățile străine.
Concluzionând Tribunalul a constat că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpaților s-a schimbat motiv pentru care se impune, în baza art. 139 alin.1 raportat la art.145 Cod procedură penală, înlocuirea acestei măsuri excepționale cu măsura preventivă a obligării inculpaților, și de a nu părăsi localitatea, fără încuviințarea instanței de judecată.
În continuare pentru o bună desfășurare a procesului penal și pentru a asigura prezența inculpaților la fiecare termen de judecată și la dispoziția instanței urmează ca pe durata acestei măsuri inculpații să respecte următoarele măsuri, sub sancțiunea înlocuirii acestei măsuri cu cea a arestării preventive:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la Poliția mun. B desemnată cu supravegherea acestora conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără înștiințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, solicitând casarea încheierii recurate, întrucât temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților nu s-au modificat.
Recursul este nefondat.
Prima instanță în mod corect a reținut că, de la săvârșirea faptelor pentru care sunt trimiși în judecată inculpații a trecut un timp îndelungat de timp, 2002, ceea ce face ca și pericolul concret pentru ordinea publică al inculpaților să se diminueze odată cu trecerea timpului.
Inculpații din anul 2004 au fost arestați preventiv și, deși nu s-a soluționat definitiv procesul penal, ceea ce face până la soluționare să existe prezumția de nevinovăție, arestarea preventivă a inculpaților în timpul procesului penal nu se poate transforma într-o sancțiune penală, a detenției.
Desfășurarea procesului penal nu este împiedicată prin punerea în libertate a inculpaților, față de aceștia fiind luate măsuri prin care să se asigure prezența inculpaților la fiecare termen de judecată, măsuri restrictive privind circulația persoanelor și care să-i împiedice influențarea cursului procesului penal.
Față de considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul d e Minori și Familie Brașov împotriva încheierii din 16.11.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, Serviciul Teritorial Brașov împotriva încheierii din 16.11.2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pe care o menține.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, și, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.11.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - C
GREFIER,
Red.11.12.2009
Tehnored./16.12.2009
2 exemplare
jud fond/
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Elena Barbu, Alina Constanța
