Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 796/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 796 Dosar nr-
Ședința publică de la 31 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
JUDECĂTOR 3: Laura Popa
Grefier - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului
de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr -.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat în substituirea apărătorului ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
Se permite apărătorului prezent să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea încheierii Tribunalului Covasna în ceea ce privește starea de arest preventiv și, pe cale de consecință, să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă și nu se poate reține ca fiind aplicabile dispozițiile art 148 lit e, f Cod procedură penală.
Inculpatul a fost arestat la 30 mai 2007, astfel că, față de dispozițiile art 148 lit e Cod procedură penală și după cum rezultă și din dosarul cauzei, inculpatul nu știe unde domiciliază partea vătămată care până de curând a fost instituționalizată în Centrul de Plasament "Casa prieteniei", situație în raport de care nu poate să ia legătura cu aceasta pentru a ajunge la o înțelegere.
În legătură cu reținerea textului de lege menționat, Tribunalul Covasnaa susținut că reținerea acestor dispoziții s-ar justifica, având în vedere că mama și concubina inculpatului au dorit să o influențeze pe partea vătămată ca să schimbe declarația, însă acest lucru nu i se poate imputa inculpatului care era in arest și nu avea control asupra acestei situații.
Referitor la art 148 lit f Cod procedură penală, față de pericolul concret pe care l-ar prezenta inculpatul, chiar dacă acesta a fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni contra vieții, în raport de faptul că inculpatul conștientizează rezultatul acțiunilor sale, că este arestat de 2 ani, apreciază că nu se mai impune menținerea stării de arest.
De asemenea, trebuie avut în vedere că nu sunt probe din care să rezulte că prezintă pericol pentru ordinea publică, după nu sunt probe care să justifice o aversiune sau că inculpatul s-ar deda unor practici și nu s-ar bucura de încrederea publică.
Pentru toate aceste considerente, precum și ca urmare a faptului că existența unei sentințe penale pronunțată în cauză nu echivalează cu existența indiciilor temeinice, inculpatul beneficiind în continuare de prezumția de nevinovăție, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul, apreciind că în mod corect tribunalul a menținut starea de arest preventiv a acestuia, cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie, reținând ca temeiuri art. 148 lit. e, f Cod procedură penală.
Conform actelor de la dosar rezultă că partea vătămată a dorit să își retragă plângerea la unul din termenele de judecată, însă nu din proprie voință, ci pentru că era amenință de inculpat, că acesta exercita presiuni asupra sa.
În raport de circumstanțele săvârșirii faptei, apreciază că subzistă temeiul prev de art. 148 lit. e Cod procedură penală, după cum și cel prev de art 148 lit f Cod procedură penală - pedeapsa pentru fapta săvârșită este mai mare de 4 ani, iar lăsarea in libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, declară că nu va lua legătura cu partea vătămată despre care, de altfel, nu știe unde locuiește; solicită judecarea sa în stare de libertate având în vedere că are un copil in întreținere și că se va prezenta la fiecare termen de judecată.
CURTEA
Constată că, prin încheierea din data de 27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr. -, în baza art. 160/b alin. 1 și 3, raportat la art. 300/2 Cod procedură penală, a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În cauză sunt în continuare aplicabile dispozițiile prev. de art. 148 lit e Cod procedură penală, întrucât există temerea ca inculpatul, lăsat în libertate, ar putea exercita presiuni asupra părții vătămate care este o persoană tânără, lipsită de protecție, fiind până de curând instituționalizată într-un centru de ocrotire minori.
Instanța are în vedere și faptul că partea vătămată, prezentă la un termen anterior, a învederat instanței că dorește să își retragă plângerea, dar nu din proprie voință, ci pentru că este amenințată de inculpat.
De asemenea, subzistă în continuare cele două condiții prev. de art. 148 lit f Cod procedură penală, în sensul că pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar la dosar există probe că lăsarea în libertate a acestui inculpat prezintă pericol pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publică rezultă din circumstanțele reale în care a fost comisă fapta, din circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist și din sentimentul de insecuritate socială și dezaprobare pe care le-a produs această faptă în rândul opiniei publice.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, iar în urma rejudecării cauzei, judecarea sa în stare de libertate, apreciind că temeiurile avute în vedere la data luării măsurii preventive nu mai subzistă în prezent, nefiind probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Verificând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, cât și prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv pentru faptul că în data de 03.05. 2007, în jurul orelor 12,00, împreună cu inculpatul au acostat-o pe partea vătămată -, în vârstă de 16 ani, instituționalizată în cadrul Centrului de Plasament "Casa Prieteniei", pe raza municipiului și sub proferarea de amenințări au condus-o pe câmp, în zona cunoscută sub denumirea "" unde între niște tufișuri au întreținut, pe rând, relații sexuale cu aceasta, fără consimțământul său, ce constituie infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. 1, 2 lit. a Cod penal.
Temeiurile arestării preventive le-au constituit situațiile prevăzute de art. 148 lit. e și f Cod procedură penală, iar acestea subzistă și în prezent. Temeiul prevăzut de art. 148 lit. e Cod procedură penală subzistă și în prezent având în vedere vârsta părții vătămate, împrejurarea că aceasta este instituționalizată, precum și faptul că a declarat instanței că dorește să își retragă plângerea pentru că este amenințată de inculpat.
Totodată, gradul de pericol social ridicat al faptei, relevat de modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, cât și persoana inculpatului, care este recidivist sunt tot atâtea probe că lăsarea sa în libertate prezintă și în prezent pericol concret pentru ordinea publică. Cauza se află în apel, administrându-se probe, astfel că prezumția de nevinovăție a inculpatului nu este încălcată prin menținerea arestării preventive.
În același timp, trebuie menționat faptul că durata arestării preventive, având în vedere etapa în care se află procesul penal, respectiv judecarea apelului, nu a depășit timpul rezonabil prevăzut de art. 5 paragr. 3 din CEDO.
Față de aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefundat recursul inculpatului și va menține încheierea atacată ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de împotriva încheierii de ședință din data de 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr. -, pe care o menține.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - Pt. - - - -
aflată în concediu
semnează
Președinte complet
- -
GREFIER
- -
Red. EB/28.11.2008
Dact. MB/05.12.2008
- 3 exemplare -
Jud. fond -
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Manuela Barbu, Laura Popa
