Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 8/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.8/

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.01.2008

PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate

JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă

JUDECĂTOR 3: Mița

GREFIER-

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 09.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

La apelul nominal au răspuns inculpații în stare de arest asistat de apărătorii aleși, avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Galați "Cabinetul individual de avocatură -"emisă la 21.01.2008, avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Galați "Cabinetul individual de avocatură "emisă la 21.01.2008, în stare de arest, asistată de apărătorul ales, avocat, în stare de arest asistat de apărătorul ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Galați "Cabinetul individual de avocatură "emisă la 21.01.2008, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale înregistrată sub nr. 5/2008 și depusă la fila 7 dosar-

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că acesta este primul termen de judecată stabilit în prezenta cauză.

procesuali arată că nu au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală.

Avocat precizează că judecata în prezenta cauză a început cu o inechitate motivat de faptul că într-o situație similară s-a aplicat măsură diferită așa cum este cazul inculpatei față de care s-a dispus cercetarea în stare de libertate.

Această inculpată a fost cercetată pentru infracțiunea prev. de art.13 din Legea 678/2001, s-a dispus emiterea mandatului de arestare pentru această faptă și ulterior a fost menținută măsura arestării preventive timp de 5 luni, după care s-a constatat că nu există probe pentru această faptă și a fost disjunsă cauza.

Astfel această inculpată a fost pusă în libertate pentru fapte mult mai grave decât cele reținute în sarcina inculpatului.

Solicită a se avea în vedere faptul că nicio fată nu l- indicat pe inculpatul, nu au arătat că ar fi mers cu cele pe stradă, acesta nu locuia în Italia cu soția sa.

Solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea

Avocat precizează că a depus la dosar practica CEDO referitoare la rezonabilitatea măsurii arestării preventive și starea de sănătate din care rezultă că nu s-au schimbat temeiurile deși CEDO a statuat că trecerea timpului duce la modificarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventiv deși în prezenta cauză arestarea preventivă este de aproape 1 an, în dosar s-au audiat inculpații, majoritatea martorilor, urmărirea penală a fost finalizată iar cercetarea judecătorească este aproape de finalizare și totuși s-a apreciat de instanță că nu s-au modificat temeiurile

Principalul temei ar fi asigurarea bunei desfășurări a procesului penal

A arătat că inculpatul are afecțiuni și acestea pot fi tratate doar la Spitalul penitenciar Colibași ori acesta va fi transferat acolo doar după ce hotărârea va fi definitivă. Deasemeni CEDO a statuat că arestarea preventivă nu trebuie să conducă la o eventuală pedeapsă.

Nu s-a avut în vedere de către instanța de fond starea de sănătate a inculpatului, nu s-au arătat probele certe din care rezultă că lăsarea în libertate inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

S-a precizat că dispozițiile art.136, 139 Cod procedură penală vor fi avute în vedere la un alt moment procesual ori consideră că instanța confundă momentele procesuale, nu pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei când sunt aplicabile alte texte de lege

Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea

Avocat arată că măsurile preventive sunt subordonate unor scopuri arătate în dispozițiile art.136 Cod procedură penală, respectiv împiedicarea persoanei cercetate de a se sustrage urmăririi penale, judecății, executării pedepsei, precum și în vederea desfășurării în condiții normale a procesului penal.

ideea că măsura arestării preventive s-a dispus față de inculpata pentru aceste scopuri însă instanța avut în vedere urmărirea penală ori aceasta s-a încheiat.Astfel, la acest moment scopurile prevăzute de dispozițiile art.136 Cod procedură penală s-au realizat, s-au epuizat și nu există temeiuri pentru menținerea în continuare a stării de arest.

Cu privire la rezonabilitatea măsurii arestării preventive arată că peste câteva zile se va împlini un an de la momentul luării arestării preventive așa încât și noțiunea de rezonabilitate este îndeplinită.

Solicită a se avea în vedere și situația familiei: soții sunt arestați, unul dintre fii este arestat aici iar alții în altă parte, au rămas copii minori, și astfel familia este destrămată fără posibilitatea de a se remedia.

Solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Avocat, apărătorul recurentului-inculpat precizează că acesta a fost trimis în judecată pentru 4 fete.Toate au fost audiate și la ultimul termen de judecată martora sub acoperire, și -a arătat identitatea, respectiv .Toate aceste fete au spus că au mers de bună-voie acolo.

Mechea nu a practicat prostituția, a stat 7 zile în Italia, după care a plecat întrucât s-a dus ca iubită a lui la acesta și, văzând că inculpatul are o altă iubită, i-a luat pașaportul și suma de 10.000 euro și revenit în țară.

Martora a arătat că a practica prostituția dinainte de veni și ulterior i-a cerut acestuia să-i ofere din când în când protecție.

Martora S a arătat că a mers în Italia pentru a practica prostituția și l-a contactat pe.

Martora a precizat că a fost așteptată în Italia de mai mulți bărbați printre care și deși martorul a arătat că inculpatul nu se afla acolo.

La data de 8.02.2007 când s-a dispus arestarea inculpatului au fost audiate martorele Mechea și iar ulterior s-a avut în vedere declarația martorei, dată în luna august 2006.

Deasemeni mandatul de arestare preventivă a fost emis pentru infracțiunile prev. de art.12 din Legea 678/2001 și art.329 Cod penal

La acest moment cercetarea judecătorească față de inculpatul este terminată, răspunderea fiind personală pentru fapta prev. de art.329 alin.1 Cod penal.

Fapta prevăzută la art.7 din Legea 39/2003 nu este dovedită întrucât din actele dosarului nu rezultă structura organizată.

Niciuna dintre martore nu face referire la inculpatul.

De la momentul arestării preventive și până la întocmirea rechizitoriului inculpatul nu a fost chemat decât pentru prezentarea materialului de urmărire penală.

Solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate ca nefondate.

S-a susținut că arestarea preventivă a avut în vedere doar faza urmăririi penale ori dispozițiile art.136 Cod procedură penală stabilesc scopul măsurii arestării preventive precum și faptul că trebuie să ne raportăm la durata întreagă a procesului penal care nici pe fond nu este soluționat.

Probele adminJ. și avute în vedere pentru îndeplinirea dispozițiilor art.143 Cod procedură penală sunt suficiente pentru ca instanța să aprecieze pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpații dacă ar fi cercetați în stare de libertate.

Cu privire la rezonabilitatea măsurii arestării preventive în toate cauzele CEDO în care se analizează acest aspect se vorbește de o durată a arestării preventive mai mare de 3,4 ani ori în cauza de față inculpații sunt arestați preventiv de 1 an, perioadă în care este inclusă și urmărirea penală și față de complexitatea cauzei apreciază că nu este depășit termenul rezonabil.

Trebuie avută în vedere și starea de indignare generată de faptul că simpla trecere a timpului ar determina modificarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de persoanele ce comit fapte grave

Față de procesual va lua sfârșit la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești.

Pentru considerentele expuse solicită respingerea recursului ca nefundat.

Avocat arată că inculpați aflați în stare de arest sunt indignați de faptul că inculpata cercetată în aceeași cauză, este în stare de libertate.

Avocat precizează că în cauzele CEDO s-a stabilit că arestarea preventivă pentru o perioadă de 6 luni depășește termenul rezonabil.

Inculpatul, având cuvântul, arată că este nevinovat și solicită a se dispune punerea în libertate măcar a soției sale,.

Inculpatul, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței.

Inculpata, având cuvântul, arată că fiul ei de 15 ani a fost bătut de către anchetatori; deasemeni are o ce are probleme cu glanda tiroidă.Arată cpă acele fete nu au locuit la ea acasă.

Solicită a fi judecată în stare de libertate.

, având cuvântul, solicită a fi cercetat în stare de libertate, este de acord cu concluziile apărătorului ales.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 9.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr- s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și conform dispozițiilor art.3002Cod procedură penală în referire la art.160 alin.3 Cod procedură penală și s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpați.

Pentru a dispune astfel prima instanță a constatat pe de o parte că subzistă temeiurile care au impus măsura arestării preventive întrucât faptele pe care se presupune că le-ar fi comis inculpații sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică în raport de împrejurările și modalitățile în care s-au comis faptele, precum și de starea de indignare generată în rândul cetățenilor față de comiterea unor astfel de fapte.

Pe de altă parte Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este eficientă la acest moment pentru buna desfășurare a procesului penal astfel încât apar ca nefondate cererile de înlocuire cu altă măsură și anume aceea de a nu părăsi localitatea sau țara.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând motivele arătate pe larg în practicaua prezentei decizii.

S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea în parte a încheierii atacate și în rejudecare să se dispună pentru fiecare recurent înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.

Verificând legalitatea și temeinicia încheierii atacate în raport de motivele invocate,dar și din oficiu conform dispozițiilor art.3856Cod procedură penală și art.141 Cod procedură penală Curtea constată că doar recursurile inculpaților și sunt fondate urmând a fi admise pentru considerentele ce se vor arăta:

Prin rechizitoriul DIICOT-Biroul Teritorial Galați nr. 42/D/P/ 2006 din 28.06.2007 s-a dispus trimiterea în judecată a mai multor inculpați printre care și și ambii în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art.12 alin.1 și alin.2 lit. din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal și art.13 alin.1,2 și 3 tezele I și II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Prin același rechizitoriu au fost trimiși în judecată și inculpații și, de asemenea în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art.12 alin.1 și alin.2 lit. din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 alin.1,2 și 3 tezele I și II din legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 329 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Existența indiciilor de vinovăție a celor patru inculpați a fost analizată în concret atât la luarea efectivă a măsurii arestării preventive (încheierea de ședință nr- din 9.02.2007), cât și cu ocazia verificării legalității și temeiniciei acestei măsuri în condițiile art.3001Cod procedură penală și art.3002Cod procedură penală de către prima instanță, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 143 Cod procedură penală și art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, deoarece probatoriul administrat justifică bănuiala plauzibilă că inculpații au acționat în grup infracțional organizat și împreună cu alte persoane au racolat,cazat și transportat în Italia mai multe tinere, inclusiv minore, pe care prin inducere în eroare, amenințare și constrângere, le-au exploatat prin obligarea la practicarea prostituției și cu banii obținuți din aceste activități infracționale și-au achiziționat diverse bunuri.

Datele referitoare la infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată și care sunt sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, au pus în evidență aspecte concrete care au demonstrat că lăsarea în libertate a celor patru inculpați creează o stare de insecuritate pentru cetățeni, infracțiunile deduse judecății având în rândul comunității de unde provin inculpații un puternic ecou atât prin gravitatea lor deosebită cât și prin recrudescența fără precedent, mai ales în rândul tinerilor dornici de îmbogățire rapidă, fără muncă, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Totuși, Curtea observă că în concordanță cu principiile statuate de jurisprudența CEDO, legislația națională ( art.136 alin.8 Cod procedură penală) prevede condițiile în care se pot alege măsurile preventive pentru realizarea scopului lor ( buna desfășurare a procesului penal ori pentru împiedicarea învinuitului sau inculpatului de a se sustrage de la urmărirea penală, de la judecată, ori de la executarea pedepsei), și anume gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și orice alte situații privind persoana față de care se ia măsura.

Dacă, în ce îi privește pe inculpații și, existența unor puternice bănuieli de participare la infracțiunile grave deduse judecății legitimează detenția preventivă, această măsură fiind necesară în continuare pentru buna desfășurare a procesului, nu același lucru se poate afirma și de despre inculpații și.

În ce îl privește pe inculpatul Curtea constată că starea sănătății acestuia este în continuă degradare, conform actelor medicale depuse la dosar (raportul de expertiză medico-legală nr. 973/15.10.2007 -filele 78-79 vol.I-dosar fond), afecțiunile grave de care suferă (diabet zaharat tip 2 insulinonecesitant, dezechilibrat, complicat-neuropatie diabetică senzitivă; retinopatie diabetică neproliferativă cu obezitate; hipertensiune arterială gr.II cu risc înalt hipertrigliceridemie;steatoză hepatică; discopatie lombară cu elemente de coxartroză bilaterală) supunându- unei încercări care depășește în intensitate nivelul de suferință inerent oricărei detenții.

Curtea având în vedere dispozițiile art.136 alin.8 Cod procedură penală potrivit cărora la alegerea măsurii preventive se ține cont între altele și de vârsta și sănătatea persoanei față de care se ia măsura,

Având în vedere că de la momentul arestării preventive ( 9.02.2007) și până în prezent starea sănătății inculpatului s- degradat continuu, chiar dacă afecțiunile sale au fost și pot fi tratate în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor ( conform raportului de expertiză medico-legală);

Ținând cont că starea de sănătate a persoanei private de libertate face parte dintre factorii, ce sunt luați în considerare de Curtea de la Strasbourg în lumina art.3 din Convenția europeană a drepturilor omului, punându-se problema capacității de a sta în detenție precum și duratei menținerii acestei măsuri ( cauza Mouisel contra Franței-hotărârea din 14.11.2002);

Constată că cel puțin la acest moment măsura preventivă de aproape 1 an este disproporționată în raport cu scopul acesteia cu atât mai mult cu cât nu s- făcut dovada existenței vreunui risc ca inculpatul să perturbe buna desfășurare a procesului.

În egală măsură nici în ce o privește pe inculpata, soția lui, nu s-a făcut dovada că lăsarea ei în libertate după o perioadă de detenție de aproape 1 an ar periclita buna desfășurare procesului și nici că ar determina o tulburare reală a ordinii publice, având în vedere pe de o parte că privarea de libertate în continuare nu poate fi folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea (cauza Letellier împotriva Franței), iar pe de altă parte având în vedere situația familiei, ambii soți fiind arestați de la data de 9.02.2007, dată de la care copilul minor al acestora a fost îngrijit de sora lui în vârstă de 18 ani, la rândul său cu probleme de sănătate, organele abilitate neinstituind până la acest moment o măsură de protecție a minorului.

Pentru toate aceste considerente apreciind că temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive a inculpaților și s-au schimbat, în baza art. 139 alin.1 și 35Cod procedură penală și art.145 Cod procedură penală Curtea va înlocui măsura arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea G fără încuviințarea instanței, urmând ca pe durata acestei măsuri, inculpații să se supună următoarelor obligații prevăzute de art.145 alin. 11și alin. 12Cod procedură penală:

- să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori sunt chemați;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului se supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu se apropie de victimele infracțiunii, de membrii familiilor acestora precum și de martorii cauzei.

Totodată se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților și dacă nu sunt arestați în altă cauză și li se va atrage atenția că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite prin prezenta decizie penală, se va lua împotriva lor măsura arestării preventive.

Așa fiind, constatând că doar recursurile inculpaților și sunt fondate, în baza art.38515pct. 2 lit. Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală, acestea vor fi admise ca atare cu consecința casării în parte a încheierii atacate, și în rejudecare urmând să se procedeze conform celor mai sus arătate.

Totodată, constatând că recursurile inculpaților și sunt nefondate, pe de o parte pentru că menținerea stării de arest este justificată așa cum s-a reținut mai sus, iar pe de altă parte pentru că nu sunt întrunite condițiile aplicării și cu privire la aceștia a dispozițiilor art.139 Cod procedură penală și art.145 Cod procedură penală, în baza art.38515pct. 1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală recursurile celor doi inculpați vor fi respinse ca nefondate cu consecința obligării fiecăruia la plata către stat a cheltuielilor judiciare conform dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 08.05.1958 în municipiul Bârlad, județ V,CNP - în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, domiciliat în G, str.- nr. 37, -.1,.1,. 4) și (fiica lui și, născută la data de 28.05.1962 în comuna, județ G, domiciliată în G,-, -.2,etaj 4,.35, CNP -, în prezent deținută în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 09.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

Casează în parte încheierea de ședință recurată, numai în ceea ce privește pe inculpații mai sus menționați, și în rejudecare:

În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală și art.145 Cod procedură penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventiva luate față de inculpații și cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea G, fără încuviințarea instanței.

Conform art. 145 alin. 11și alin. 12Cod procedură penală pe durata obligării de a nu părăsi localitatea G obligă inculpații să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori sunt chemați;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului se supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu se apropie de victimele infracțiunii, de membrii familiilor acestora precum și de martorii cauzei.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților și, dacă nu sunt arestați în altă cauză, de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr.27/U/09.02.2007, respectiv 26/U/09.02.2007 emise de Tribunalul Galați.

Câte o copie de pe prezenta decizie penală se va comunica: inculpaților, Penitenciarului Galați, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc inculpații, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.

Atrage atenția inculpaților și că în caz de încălcare, cu rea-credință, a obligațiilor stabilite prin prezenta decizie penală se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații ( fiul lui și, născut la data de 17.01.1986 în G, domiciliat în G, str.- nr. 25, - 1C,. 117, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) și (fiul lui și, născut la data de 14.03.1981 în G,domiciliat în G, str.- nr. 24, -.104,CNP - -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 09.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

Obligă pe fiecare dintre inculpații și la plata a câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

Grefier,

Red.

Tehnored.T/2 ex/28.01.2008

Fond.

Președinte:Marcian Marius Istrate
Judecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 8/2008. Curtea de Apel Galati