Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 819/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 819/R Dosar nr-
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu
JUDECĂTOR 2: Laura Popa
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 6 2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții inculpați în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) și în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistați de apărător din oficiu, avocat -.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat - apărător din oficiu al recurenților inculpați și solicită admiterea recursului declarat de inculpați, casarea încheierii de ședință din 6 2008 și, în principal, solicită revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Apreciază că temeiurile care au sta la baza măsurii arestării preventive nu mai subzistă în acest moment, iar lăsarea în libertate a inculpaților nu ar impieta cu nimic bunul mers al procesului penal.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul s-a prezentat singur la organele de cercetare penală, de asemenea, a se avea în vedere că minorul prezintă perspective bune de reintegrare în societate și cercetarea acestuia în stare de libertate iar da posibilitatea de continuare a studiile.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondate, a recursurile formulate de inculpații, menținerea încheierii de ședință a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov din data de 6 2008, apreciind că soluția este legală și temeinică.
Temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și la acest moment procesual. Faptele săvârșite de către inculpații sunt deosebit de grave, sunt infracțiuni contra vieții, apreciind că lăsare în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și ar dori să fie judecat în stare de libertate.
Curtea
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 6.11.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 19/12.09.2008 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 20/12.09.2008 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 21/12.09.2008 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și s-a dispus în baza art. 300 ind. 1 al. 1 și 3 Cod procedură penală raportat la art. 160, art. 160/h alin 3 Cod procedură penală menținerea acestei măsuri pentru toți inculpații, respingându-se totodată cererile acestora de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale incidente în cauză iar temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri sunt prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
S-a reținut de către prima instanță că în speță din actele și lucrările existente la dosar până la acest moment rezultă în continuare indicii temeinice și probe care conduc la bănuiala rezonabilă că inculpații sunt, autorii infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și d Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul, art. 75 lit. a și c Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul și art. 73 lit. a și art. 99 și următoarele Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul; s-a reținut că faptele inculpaților constau în esență în aceea că în seara zilei de 8.09.2008, în jurul orelor 21,30 - 22,00, împreună, au agresat partea vătămată - prin aplicarea mai multor lovituri de în zona capului, producându-i leziuni traumatice grave care au pus în pericol viața acestuia și care ulterior, la data de 13/14.09.2008 au condus la decesul victimei
De asemenea, s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă și în prezent întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora este închisoarea mai mare de 4 ani iar probele existente la dosar conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel încât se impune privarea în continuare de libertate a inculpaților.
Cu toate că de la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați a trecut un interval de timp de 2 luni, durata arestării preventive acestora se circumscrie unui termen rezonabil împrejurare care, coroborată cu subzistența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive impune respingerea cererilor inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații și criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se revoce măsura arestării preventive sau să se înlocuiască măsura arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea consecința punerii în libertate a inculpaților.
În motivarea recursurilor formulate, s-a arătat că deși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani la doar nu sunt date certe că lăsarea în libertate acestora ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică; nu este suficient să existe un pericol generic ci se impune existența unui pericol concret pentru a justifica o asemenea măsură preventivă extremă; ori în acest context se impune a fi analizate circumstanțele personale ale inculpaților și în special ale inculpatului minor care se află la prima confruntare cu legea penală, a avut o atitudine sinceră și cooperantă cu organele de urmărire penală și așa cum reiese din caracterizările depuse la dosar are în societate și la școală o conduită bună având perspective bune de reintegrare. Față de aceste împrejurări, văzând că la dosar nu există acele probe sau indicii temeinice care să permită privarea de libertate în continuare a inculpaților și dând relevanță de asemenea prezumției de nevinovăție de care aceștia se bucură, se impune revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților sau înlocuirea ei cu o altă măsură neprivativă de libertate și lăsarea în libertate a inculpaților.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursurile formulate de către inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 8/12.09.2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașovs -a dispus arestarea preventivă a coinculpaților, și pentru săvârșirea de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c și d Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul, art. 75 lit. a și c Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul și art. 73 lit. a și art. 99 și următoarele Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul, constând în esență în aceea că în seara zilei de 8.09.2008, în jurul orelor 21,30 - 22,00, inculpatul împreună cu inculpații majori și, a agresat partea vătămată - prin aplicarea mai multor lovituri de în zona capului, producându-i leziuni traumatice grave care au pus în pericol viața acestuia și care ulterior, la data de 13/14.09.2008 au condus la decesul victimei.
La data de 16.09.2008, prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, urmare a decesului victimei, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și art. 99 și următoarele în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și d Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul, art. 75 lit. a și c Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul și art. 73 lit. a și art. 99 și următoarele Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost cele prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților precum și existența în continuare a indiciilor temeinice și probelor privind săvârșirea de către inculpați infracțiunilor reținute în sarcina lor și a subzistenței temeiurilor arestării preventive la acest moment procesual care să impună privarea de libertate în continuare a inculpaților, în mod corect a apreciat prima instanță că în speță sunt incidente în continuare dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Materialul probator existent până în prezent la dosarul de urmărire penală confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina lor, chiar dacă inculpatul minor la acest moment procesual că el este cel care a aplicat lovitura care a condus la decesul victimei.
Inculpații se găsesc încă, așa cum corect a apreciat prima instanță în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea reținută în sarcina lor este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul concret al faptei însă, așa cum corect a apreciat și prima instanță nici nu pot fi ignorate - atunci când se analizează dacă lăsarea în libertate a unui inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică - circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile, natura și gravitatea acestora, numărul persoanelor care au contribuit la producerea rezultatului și modul organizat în care aceștia au acționat, circumstanțele personale ale inculpaților, anturajul pe care aceștia îl au și conduita adoptată ulterior săvârșirii faptei.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii unei persoane în stare de arest preventiv trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând urmările produse de fapta inculpaților constând în suprimarea vieții unei persoane, modalitatea în care aceștia au conlucrat cu alte persoane pentru săvârșirea unei infracțiuni de o asemenea natură, violența extremă cu care inculpații au acționat, precum și timpul scurt scurs de la luarea măsurii arestării preventive până în prezent - care nu a condus la stingerea ecoului negativ pe care asemenea fapte îl au în rândul opiniei publice ba dimpotrivă s-a amplificat prin decesul victimei - instanța constată că în speță există încă acel interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpaților, menținerea acestei măsuri preventive impunându-se pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal. Împrejurarea că anterior comiterii faptelor inculpații au avut o conduită relativ bună - în sensul că nu s-a evidențiat printr-un comportament negativ și nu sunt cunoscuți cu antecedente penale - nu sunt în măsură să conducă la concluzia lipsei pericolului pentru ordinea publică creat prin lăsare inculpaților în libertate, atâta timp cât circumstanțele comiterii faptelor dovedesc un anumit anturaj al inculpaților care le influențează conduita socială în afara sau al școlii, iar premeditarea cu care inculpații au acționat înarmându-se cu diferite corpuri contondente, urmărind victima pentru aoa gresa iar apoi violența extremă cu care grupul din care făcea parte inculpatul a acționat, lovind victima deși aceasta nu era înarmată și se afla într-o poziție de inferioritate, conturează un pericol social ridicat și justifică privarea de libertate în continuare a inculpatului minor, ca de altfel și a celorlalți inculpați majori.
Față de împrejurarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au suferit până în prezent modificări și nici nu au dispărut, ci dimpotrivă ele subzistă, așa cum s-a arătat anterior și impun privarea de libertate în continuare a inculpaților în mod judicios a procedat prima instanță respingând cererile formulate de inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 6.11.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr- care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații recurenți să plătească statului câte 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații ( fiul lui și născut la data de 8.02.1989 ) și ( fiul lui și născut la data de 5.05.1992 ), deținuți actualmente în Penitenciarul Codlea, împotriva încheierii de ședință din data de 6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție și se plătește Baroului B suma de 200 lei reprezentând onorariu apărătorului.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare dintre inculpații recurenți să plătească statului câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - pt. - - - -
aflată în concediu medical
semnează președinte complet
- -
GREFIER
- -
Red./02.12.2008
Dact./03.12.2008
3 exemplare
Jud.fond:
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Laura Popa, Nicoleta Hădărean
