Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 83/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 83/
Ședința publică din data de 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru - cu
Minori și de Familie
JUDECĂTOR 2: Cauze
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana Constantinescu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
- Serviciul Teritorial Galați -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, A-, -, în prezent deținuți în Penitenciarul cu Regim de maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din data de 27 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, A-, -, asistați de av., apărător ales, asistați de av.. apărător ales, și av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 24/04.02.2010, și asistați de av. G, apărător ales, și asistat de av. Potrivit, apărător ales.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, av., susține că în prezenta cauză este vorba de o pretinsă participație a unei persoane care este arestată preventiv pentru infracțiunea de contrabandă sub forma promisiunii că va cumpăra țigări care aduse de peste graniță în mod ilegal. În esență, aceasta este situația inculpatului.
În motivarea încheierii recurate instanța a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că nu au intervenit elemente noi. Nu se știe care ar trebui să fie elementele noi.
Învederează că este arestat pentru complicitate la contrabandă și că faptele, dacă sunt așa cum sunt descrise în rechizitoriu, s-au petrecut în lunile mai-iunie 2009.
Inculpatul are o societate comercială, comercializează mai multe produse, printre care și țigări produse în țările limitrofe României, cunoscut fiind că acestea se vând la prețuiri mai ieftine, deoarece au un preț de producție mai scăzut, pe de o parte, iar pe de altă parte, sunt aduse în țară fără a se plăti taxe vamale. Din ce cauză nu se plătesc taxele vamale rechizitoriul nu explică, ci presupune că țigările au fost trecute în țară în mod fraudulos, fără să indice când s-a întâmplat acest lucru, în ce cantități și care sunt persoanele care le-a trecut.
Cu alte cuvinte, este în continuare arestat preventiv pentru că a promis unor contrabandiști mai vechi că le cumpără țigările pe care ei le introduceau în țară, dar nu se indică cine persoanele care au adus țigările în România. Din cuprinsul rechizitoriului se înțelege că aceste persoane sunt libere. Dacă erau arestate, în prezenta cauză cel puțin, se aflau împreună cu inculpatul în boxă.
Din descrierea făcută în ceea ce privește faptele inculpatului, filele 73-86, 97-128 și 134-146, se constată că acesta nu se află în legături cu vreunul dintre membrii grupului infracțional din prezenta cauză. Inculpatul nu îi cunoaște.
Prima faptă, care s-a constatat la 26 mai 2009, constat în aceea că inculpatul s-a deplasat la G și a încărcat în autoturismul Ford Mondeo o cantitate de țigări de la inculpatul și de la făptuitorul și a fost depistat, pentru că era monitorizat, în apropierea comunei având cantitatea de țigări asupra lui. Aceasta este singura legătură care poate fi făcută între și unul dintre membrii grupului infracțional, cu precizarea că, inculpatul este la rândul său complice la infracțiunea de contrabandă.
Cu alte cuvinte, nu s-a stabilit că inculpatul a intrat în legătură cu autorul infracțiunii de contrabandă și că i-ar fi promis acestuia că îi tăinuiește bunurile pe care el le aduce în țară în mod ilegal.
În legătură cu celelalte două acte materiale descrise la filele 97-128, 134-136, arată acestea nu au legătură cu niciunul dintre inculpații din prezenta cauză. Al doilea act material se referă la o relație pe care inculpatul ar fi avut-o cu făptuitorul și a treia se referă la o relație avută cu un anume. Nici nici nu se află în dosarul cauzei.
Grupul infracțional presupune o structură și o legătură între trei sau mai multe persoane pe care este cert, conform rechizitoriului, că nu o avea. Se referă la introducerea țigărilor în țară.
Atunci instanța de judecată a folosit formula "subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive", ceea ce nu corespunde realității.
La luarea măsurii arestării preventive au existat niște indicii în legătură cu săvârșirea acestei fapte. După 6 luni de anchetă penală în stare de arest preventiv nu s-a putut demonstra existența unei legături între și autorii infracțiunii de contrabandă.
Inculpații, arestați preventiv, și inculpații și ceilalți, aflați în stare de libertate, trimiși în judecată ca pretinși autori ai faptelor, nu au nicio legătură cu inculpatul.
Nu se știe de la cine a cumpărat inculpatul țigările respective și cui a promis el înainte ca țigările să fie introduse în țară, că le va tăinui. Face această susținere deoarece, referitor la primul act material reținut în sarcina inculpatului, discuția telefonică pune în evidență că în momentul în care a promis că va cumpăra țigările respective, ele erau deja introduse în țară. Activitatea de contrabandă nu s-a desfășurat pe baza încrederii autorilor ei că are cine să le cumpere țigările respective. Nu este nici măcar un act material de complicitate la contrabandă, cu atât mai puțin această infracțiune în formă continuată.
Nu insistă pe situații privind starea de fapt, deoarece aceste lucruri sunt specifice judecății pe fond, dar a făcut aceste referiri pentru a se înțelege că ceea ce magistratul fondului afirmă, că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, este greșit. Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au fost infirmate de restul urmăririi penale.
Este posibil ca în această cauză o instanță de judecată să constate gravele greșeli, marile lacune ale urmăririi penale și ale rechizitoriului în legătură cu participația, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei, chiar dacă acest lucru nu se va realiza la fondul cauzei. Este posibil ca cineva să constate la un moment dat că întreaga arestare preventivă a fost nejustificată, că traficul cu țigări în sensul comercializării acestora nu este el însuși pedepsit. Se pedepsește introducerea în țară de țigări de contrabandă, se pedepsesc cei implicați ca autori sau complici dovediți, nu presupuși.
Pe latură civilă, s-au aplicat măsuri asigurătorii în ceea ce privește bunurile mobile și imobile ale inculpatului, care acoperă cu mult pretinsa pagubă pe care a produs- Dar pagubă nu există pentru că de fiecare dată țigările găsite asupra lui au fost confiscate. Nu se poate ca unei persoane, pe de o parte, să i se confiște bunurile găsite, iar pe de altă parte să fie obligat să plătească taxe și impozite asupra bunurilor găsite.
Consideră că în acest moment se poate face un act de dreptate în ceea ce privește arestarea preventivă urmând ca celelalte elemente să fie discutate ulterior.
Având în vedere aceste chestiuni, precum și conduita cooperantă a inculpatului care a recunoscut activitățile pe care le-a desfășurat, lipsa antecedentelor penale, faptul că este căsătorit și are doi copii minori în întreținere, că din data de 26 iunie 2009 până astăzi a trecut un termen pe care îl consideră un termen rezonabil al arestări preventive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă de a nu părăsi țara, urmând ca inculpatul să fie judecat în stare de libertate, așa cum sunt judecate și alte persoane în această cauză, cu privire la care se reține că sunt autori ai infracțiunii.
Apărătorul recurenților inculpați, av., precizează că recursul formulat de aceștia împotriva încheierii din 27.01.2010 a Tribunalului Galați vizează două aspecte.
Primul motiv vizează un aspect de procedură. În acest sens, solicită să se observe că există o contradicție între minuta întocmită de judecătorul fondului, aflată la fila 94, și dispozitivul hotărârii, aflat la fila 98.
Recursul inculpaților este declarat și împotriva dispoziției prin care le-a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Atunci când judecătorul fondului a întocmit minuta nu a menționat nimic în legătură cu această cerere de liberare, în schimb în dispozitivul încheierii a arătat că se respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Având în vedere disp. art. 309 Cod procedură penală, în care se arată în mod expres că minuta trebuie să aibă același conținut ca și dispozitivul, apreciază că încheierea este lovită de nulitate absolută, conform art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, așa cum s-a reținut și în decizia pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie în care se arată în mod expres că lipsa minutei echivalează practic cu o nulitate absolută.
Precizează încă o dată că este vorba de minuta soluției cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, pentru că asupra verificării legalității și temeiniciei arestării preventive instanța s-a pronunțat prin minută.
În susținerea celui de al doilea motiv de recurs, apreciază că instanța de fond în mod nelegal a concluzionat că cei trei inculpați prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
La filele 190 și următoarele din rechizitoriu se reține că inculpații sunt învinuiți de săvârșirea infracțiunii de complicitate la complicitate la infracțiunea de contrabandă.
Se reține că inculpații, prin acțiuni repetate, au ajutat și înlesnit pe membrii grupului, printre care, prin promisiunea repetată a primirii efective a țigărilor în România prin trecere peste frontiera de stat.
În rechizitoriu se observă că inculpații, cu privire la care se presupune că cei trei inculpați i-ar fi ajutat, sunt trimiși în judecată tot pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă, nu sunt autori. Atunci, este evident că celor trei inculpați li se reține ajutorul dat unor complici.
Nu înțelege să invoce în fața Curții de APEL GALAȚI faptul că nu se pedepsește complicitatea la complicitate, din punct de vedere teoretic și aceasta se pedepsește.
Învederează că instanța de fond a reținut că modalitatea de comitere a infracțiunii, mijloacele, etc. conduc la concluzia că inculpații ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Solicită să se observe că inculpaților li se reține în sarcină că ei au primit aceste țigări după ce acestea deja au ajuns pe teritoriul României. Nu se reține că inculpații ar fi ajutat pe autorii infracțiunii de contrabandă. Consideră că nu se poate reține după aproximativ 8 luni de arestare preventivă că inculpații încă mai prezintă pericol pentru ordinea publică, în măsura în care nu s-a reușit până la acest moment să se facă dovada cine a introdus țigările pe teritoriul României. În cauză mai sunt arestații și inculpații pentru infracțiunea de autorat la contrabandă, dar nu se reține că aceștia ar fi fost ajutați de coinculpații.
Față de aceste împrejurări, consideră că nu se poate reține în acest moment că inculpații ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la acel pretins prejudiciu, în rechizitoriu se reține că inculpații au adus un prejudiciu de aproximativ 100.000 de euro bugetului statului. Solicită să se observe că disp. art. 277 din Codul vamal, arată expres că atunci când mărfurile sau bunurile care au făcut obiectul infracțiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în lei. În situația de față, bunurile ori de câte ori au fost depistate, se referă la și A cărora li se rețin două actele materiale, au fost confiscate de organele de poliție.
În aceste împrejurări nu se poate reține că este încercat într-o formă sau alta bugetul de stat cu privire la aceste sume datorate.
În ceea ce îl privește pe, solicită să se observe că nu s-a reținut că s-ar fi găsit asupra sa vreo cantitate de țigări. Inculpatul apare într-o singură convorbire telefonică interceptată de organele de urmărire penală, când are o discuție cu pe care îl roagă să îi aducă niște țigări și atât, dar nu se știe dacă acele țigări erau deja aduse pe teritoriul României, dacă urmau să fie aduse pe teritoriul României, pe unde au fost trecute și în ce manieră au fost trecute.
O altă chestiune importantă cu privire la verificarea acestui pericol presupus pentru ordinea publică: din actele întocmite până în momentul de față se presupune că existau două posibilități de aprovizionare: una de pe linia și a doua, de pe linia numiților și, toți patru cetățeni ai M, care sunt martori în cauză.
Din declarațiile acestor persoane rezultă că ei au trecut de fiecare dată prin punctul de frontieră și că au trecut țigări în limita legală a unui carton sau două, cât li se permitea. Acele cartoane erau adunate ulterior de o altă persoană în România, iar inculpații erau sunați și le cumpărau. Consideră că de fapt acești martorii erau autori. Dacă autorii infracțiunii de contrabandă sunt calificați drept martori, în sensul că nu pot răspunde din punct de vedere penal, fără a se explica de ce, și se apreciază nu prezintă pericol pentru ordinea publică, este de neînțeles de ce inculpații, cărora martorii le-au vândut țigările, prezintă pericol.
În ceea ce privește linia, arată că dacă ei sunt complici la activitatea unui alt complice, se pune întrebarea unde este legătura dintre complicele și autor. Solicită să se verifice și aceste chestiuni.
La verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive instanța trebuie să aibă în vedere și persoana și conduita inculpaților. În acest sens, învederează că inculpatul tocmai a fost supus unei intervenții chirurgicale, că are nevoie de un anume regim alimentar, că este în vârstă, a fost internat la Spitalul Penitenciar C la secția psihiatrie ca urmare a acestei situații. Ceilalți doi inculpați sunt căsătoriți, unul dintre ei are un copil care s-a născut în perioada de când este arestat.
În legătură cu cererile de liberare provizorie sub control judiciar solicită să se aprecieze că sunt legale și temeinice.
Instanța de fond a motivat respingerea acestor cereri pe alte considerente și anume că, faptele reținute au fost comise de un grup organizat, s-a avut în vedere numărul mare de fapte sesizate, că sunt foarte grave. Or, dispozițiile art. 1602Cod procedură penală arată în mod expres care sunt criteriile pe baza cărora instanța de fond verifică astfel de cereri, și anume, să nu existe în momentul de față îndoiala că inculpații dacă ar fi eliberați ar prejudicia cu ceva procesul. Este evident că inculpații nu au cu ce să prejudicieze procesul, pentru că ei au recunoscut că au cumpărat pe teritoriul României, de la persoanele respective, acele bunuri care ulterior au fost confiscate.
În concluzie, solicită să se dispună admiterea recursului. În mod normal și firesc s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la cererile de liberare provizorie sub control judiciar, dar totuși nu solicită acest lucru, ci solicită ca instanța de recurs să soluționeze pe fond, direct în recurs cererile inculpaților. Solicită casarea încheierii, în rejudecare, să se constate că sunt îndeplinite toate condițiile, atât cele de admisibilitate, cât și cele pe fond, să se dispună admiterea cererilor și liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților, urmând să se impună toate îndatoririle pe care instanța le va considera necesare pentru buna desfășurare a procesului penal.
Apărătorul recurenților inculpați, av. G, susține că aceștia sunt reținuți din data de 26 iunie 2009, învinuiți de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003, art. 26 Cod penal în ref. la art. 270 alin. 1 și 2 rap. la art. 274 din Legea 86 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În rechizitoriu se reține că inculpații ar fi autorii acestui grup infracțional organizat constituit în vederea săvârșirii de infracțiuni. Practic, se face trimitere la art. 2 din Legea 39.
Solicită să se rețină că potrivit art. 2, un grup organizat este format din trei sau mai multe persoane care acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multe infracțiuni grave pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material. Dar, nu constituie grup infracțional organizat un grup care s-a format ocazional.
De la momentul arestării până acum, Parchetul și celelalte organe competente care au administrat probele în dosar nu au arătat practic care este grupul organizat.
Un grup organizat trebuie să aibă o activitate bine structurată pentru a săvârși activități care să fie ilicite.
Referitor la fapta efectiv reținută de Parchet, în sensul că inculpații au efectuat acte de contrabandă, arată că după normele de drept internațional și drept intern, contrabanda cu țigări trebuie să fie acea faptă prin care o persoană sau mai multe persoane trec în mod fraudulos peste frontiera de stat țigările. Consideră că trebuie să fie întrunit elementul de contrabandă. Parchetul până acum nu a demonstrat cu probe pertinente că inculpați au trecut frontiera cu țigări. Nu s-a stabilit care este raportul de cauzalitate între luarea țigărilor din Republica M, trecerea lor frauduloasă peste graniță și faptul că au fost găsite în România, de două - trei ori aceste țigări care nu aveau timbru. Nimeni nu a arătat și nu a adus probe concludente că aceste țigări au trecut peste frontieră.
Codul vamal actual la ora actual este modificat, în sensul că chiar dacă se trec legal prin punctele de frontieră mărfuri care adunate constituie peste 20.000 RON este infracțiune.
Consideră că toată activitatea inculpaților, chiar ilicită fiind, contravine Legii 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite.
Nu se poate reține că inculpații au constituit un grup organizat, că au trecut peste frontieră mărfuri de contrabandă.
Prin încheierea de ședință din 27.01.2010 s-a reținut doar faptul că sunt întrunite elementele pentru a se menține arestarea preventivă a inculpaților.
Consideră cădupă 7-8 luni de arest preventiv, în ceea ce îi privește inculpații, s-a făcut dovada că lăsarea lor în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Solicită să se aibă în vedere că inculpații sunt la primul impact cu legea penală, că au câte doi copii în întreținere, că la acest moment soțiile nu au un loc de muncă, că li s-a pus sechestru asigurător pe bunuri.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 27.01.2010, și în rejudecare, să se ia măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul recurenților inculpați, av., susține că un prim motiv de recurs pentru care critică încheierea instanței de fond este prevăzut de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală, în sensul că hotărârea atacată din punctul său de vedere nu cuprinde motivele pe care se întemeiază decizia instanței de a menține măsura arestării preventive.
Pentru acest motiv, în baza art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, solicită admiterea recursului declarat de inculpați casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Galați, pentru ca instanța să facă o analiză serioasă și pentru a motiva o eventuală hotărâre.
Potrivit disp. art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privare de libertatea sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
În ceea ce îi privește pe inculpații, înainte de a dispune menținerea măsurii arestării preventive, instanța motivează astfel: "instanța constată că pentru toți inculpații subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, nu au intervenit elemente noi care să determine instanța să dispună înlocuirea măsurii".
Ar face afirmația că o redare a conținutului textului art. 160 alin. 3 Cod procedură penală nu reprezintă motivare, dar nici redarea nu este în regulă, pentru că una este subzistența temeiurilor și alta este constatarea că temeiurile impun în continuare privarea de libertate. Sunt două elemente: pe de o parte trebuie să se constate că ele subzistă și, raportat la momentul procesual la care se verifică legalitatea arestării preventive, că impun în continuare privarea de libertate. Este o chestie de nuanță, dar consideră că există o diferență, iar practica și doctrina au statuat că există o diferență între cele două chestiuni.
Redarea conținutului textului nu ține loc de motivare. Motivarea înseamnă că raportat la elementele dosarului, instanța trebuia cât de cât să menționeze motivele concrete pe baza cărora se reține că subzistă temeiul de la art. 143, temeiul de la art. 148 lit. f, că aceste temeiuri în momentul procesual actual, respectiv, primul termen de judecată, justifică în continuare privarea de libertate. Instanța de fond nu a făcut acest lucru, motiv pentru care apreciază că încheierea este nemotivată și, ca atare, se impune soluția prev. de art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală.
În susținerea celui de al doilea motiv de recurs pentru care critică pe fond încheierea, arată că temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării nu mai justifică la acest moment privarea de libertate.
La fond a formulat o cerere rezonabilă, aceea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că inculpații domiciliază pe raza județului
A argumentat în fața instanței de fond că, cel puțin din perspectiva inculpaților, temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat odată cu trecerea timpului.
Față de inculpații măsura arestării s-a luat la data de 06 august 2009. inculpați sunt considerați contrabandiștii, reținându-se că au făcut contrabandă cu țigări în valoare de 20.000 euro, dar nu se știe cine sunt contrabandiștii care au făcut contrabandă cu țigări până la valoarea de 100.000 euro.
Inculpații sunt arestați pe bănuiala că ar fi introdus în țară țigări trecând Dunărea din Ucraina în România, fără a se preciza cu ce, fără ca aceste țigări să fie supuse controlului și plății taxelor vamale și a celorlalte taxe datorate bugetului de stat.
la modul general, că în cursul anului 2009, trebuia lămurită sau concretizată prin dovedirea săvârșirii unor acte concrete.
S-a întocmit rechizitoriul rămânând la același nivel de generalitate avut în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive. Nici odată cu finalizarea urmăriri penale nu s-a putut stabili în ce lună din 2009 au trecut inculpații Dunărea, de câte ori, și cam prin ce loc.
Temeiurile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală poate că au fost suficiente la luarea măsurii arestării preventive, la o prelungire-două, dar după întocmirea rechizitoriului, instanța de judecată constatând că s-a rămas la același nivel de bănuială cu caracter general fără a putea trece bariera administrării unor dovezi privind săvârșirea unor acte și acțiuni concrete, crede că trebuia trasă concluzia că acest temei nu mai poate justifica menținerea măsurii arestării preventive la acest moment.
Din perspectiva disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, arată că semnul de întrebare privind existența unor probe în legătură cu săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, se răsfrânge direct și asupra concluziei că aceștia ar putea pune în pericol ordinea publică dacă ar fi lăsați în libertate. Pentru că pericolul pentru ordinea publică, așa cum ușor se poate observa, cu ocazia altor încheieri motivate, este justificat exclusiv pe gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpaților. Dacă nu sunt probe, dovezi clare privind săvârșirea acestor infracțiuni, este greu ca pe baza pericolului social creat de acest gen de infracțiuni, să se tragă concluzia că inculpații prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din perspectiva circumstanțelor personale inculpații nu prezintă un pericol pentru ordinea publică: sunt la primul impact cu legea penală, toți sunt căsătoriți, unii au copii minori în întreținere, au avut o conduită corectă în cursul procesului, nu au afectat în nici un fel buna desfășurare a anchetei, s-au luat măsuri asigurătorii și în ceea ce îi privește pe aceștia, acoperindu-se de trei ori valoarea prejudiciului.
Referitor la pericolul social al faptelor, consideră că nu mai justifică teza potrivit căreia inculpații ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Inexistența temeiului prev. de art. 148 lit. f cu subzistența temeiului prev. de art. 143 la nivel de presupunere, justifică cererea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive, motiv pentru care, în subsidiar, solicită admiterea recursului,casarea încheierii și în rejudecare, să se dispună înlocuirea în baza art. 160 alin. 2 Cod procedură penală cu ref. la art. 139 și art. 1451cu referire la art. 145 Cod procedură penală, să se înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Apărătorul recurenților inculpați, av., se raliază concluziilor puse de dl. av. și solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de menținere a arestării preventive și să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Inculpații nu prezintă un pericol social. Consideră că măsura arestării preventive s-a prelungit și s-a menținut în cauză întrucât instanțele au avut în vedere limitele de pedeapsă.
Solicită să se aibă în vedere că inculpații au familii, au copii, nu au antecedente penale. Ei erau și se ocupau și cu pescuitul. La un moment dat, inculpații au intrat în conflict cu cei de la vamă, din cauza pescuitului, au fost amenințați că "vor fi aranjați" și au fost aranjați în felul acesta.
Consideră că, dacă instanța va înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, inculpații nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Admițând că au comis fapta, deși nu este așa, dacă ar fi puși în libertate cu siguranță inculpații nu se vor duce să facă contrabandă cu țigări.
Infracțiunea nu este de violență.
Depune la dosar o adeverință eliberată de Primăria com. din care rezultă că inc. nu are bunuri mobile și imobile, deci nu se știe pe ce au pus sechestru organele de urmărire penală.
Solicită să se aibă în vedere situația fiecăruia dintre inculpați și să se admită recursul declarat de aceștia.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că încheierea de ședință recurată de inculpați este legală și temeinică.
Astfel, în cauză se mențin temeiurile de fapt și de drept de la luarea măsurii arestării preventive, respectiv cele prev. de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Așa cum rezultă din actele existente la dosar, există indicii și probe temeinice că inculpații au săvârșit faptele grave deduse judecății, respectiv, constituire, aderare la un grup infracțional organizat, contrabandă și complicitate la contrabandă în formă continuată, trecere ilegală a frontierei de stat, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și care prin modalitățile concrete în care au fost comise, respectiv, în mod organizat, în formă continuată, având în vedere numărul mare de pachete de țigări trecute ilegal în România de către inculpați, fenomen care a cunoscut în ultima perioadă o amploare deosebită, apreciază că sunt elemente care conduc la concluzia existenței pericolului concret pentru ordinea publică.
De altfel, în speță, condiția existenței pericolului social concret pentru ordinea publică este evident îndeplinită întrucât toate infracțiunile pentru care inculpații au fost deduși judecății sunt prin ele însele fapte deosebit de grave ce au adus atingere unor valori sociale importante, ocrotite prin legi speciale.
De asemenea, la dosar există aceleași probe care au fost apreciate atât de instanța de fond cât și de instanța de recurs ca justificând detenția preventivă a inculpaților.
În ceea ce privește circumstanțele personale pozitive ale inculpaților, acestea pe lângă faptul că inculpații cunoșteau că au copii minori, că sunt bolnavi, înainte de a comite faptele, puteau să se gândească la această situație, toate aceste circumstanțe sunt preexistente luării măsurii arestării preventive.
Referitor la cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, asupra cărora instanța de fond s-a pronunțat în timpul ședinței de judecată, consideră că în mod corect ele au fost respinse ca fiind neîntemeiate în raport de disp. art. 1602Cod procedură penală și în raport de natura faptelor pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați ca fiind nefondate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să se aibă în vedere starea sănătății, faptul că a fost operat de curând.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, arată că are o în vârstă de 3 luni pe care nu a văzut-o niciodată. Solicită să fie judecat în stare de libertate și se obligă să se prezinte în instanță la fiecare termen de judecată.
Recurentul inculpat A-, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său și lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său și lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu a fost găsit niciodată cu țigări asupra sa și că atunci când a fost arestat mulgea oile. Lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu a trecut niciodată frontiera, că nu există nicio legătură între el și ceilalți inculpați.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele
Prin încheierea de ședință din 27.01.2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în conformitate cu disp. art. 3002coroborat cu art. 160 din pr.pen. s-a constatat temeinică și legală măsura arestării preventive a inculpaților, A-, și, toți deținuți în Penitenciarul Galați, măsură pe care a menținut-o pentru toți inculpații.
S-au respinge cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, A.
S-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, și și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara formulate de inculpații, și.
S-a respins cererea formulată de Parchet de a se dispune luarea față de inculpații cercetați în stare de libertate, și, măsura de a nu părăsi localitatea în ceea ce o privește pe inculpata, respectiv, țara în ceea ce îi privește pe inculpații și.
S-a acordat termen de arhivă la data de 15 și 16.02.2010.
S-a amânat judecarea cauzei la data de 18.02.2010, sala 2.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Instanța deliberând, a constatat că pentru toți inculpații aflați în stare de arest subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și până la acest moment nu au intervenit elemente noi care să determine instanța să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara și menține măsura arestării preventive a inculpaților.
De asemenea, s-a apreciat că nu pot fi admise nici cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, A, arestați în prezenta cauză deși în principiu sunt îndeplinite condițiile prev de art. 160 ind. 1 și 160 ind. 2.
C.P.P.Având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, gravitatea infracțiunilor săvârșite, în concurs, de un real pericol social, realizate de un grup organizat, și frecvența comiterii unor astfel de fapte determină respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulate de cei trei inculpați respectiv, și A și să mențină în continuare starea de arest a acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații, A-, -,.
Inculpatula criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
Inculpații, A șiau criticat hotărârea primei instanțe pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Sub aspectul nelegalității cei trei inculpați au arătat că există contradicție între minută și dispozitiv, în sensul că în minută nu se regăsește dispoziția de respingere a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, dispoziție menționată însă în dispozitiv.
Sub aspectul netemeiniciei inculpații au arătat că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, solicitând admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.
Inculpații șiau criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Au susținut inculpații că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, că nu sunt probe din care să rezulte că au introdus ilegal țigări în România și, de asemenea, nu se poate reține în sarcina lor infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat.
Inculpații,au criticat hotărârea instanței de fond pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate, inculpații au susținut că hotărârea recurată nu este motivată, fiind încălcate disp. art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Cu privire la acest aspect, inculpații au invocat incidența prevederilor art. 3850pct. 9 Cod procedură penală, sens în care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu privire la motivul de netemeinicie, cei trei inculpați au susținut că nu se mai justifică menținerea lor în stare de arest și au solicitat înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Recursurile sunt fondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe este nelegală pentru considerentele ce se vor arăta.
1. Au fost încălcate dispozițiile art. 309 Cod procedură penală, existând contradicție între minută și dispozitiv.
Astfel, conform art. 309 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, "Rezultatul deliberării se consemnează în minută, care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitiv.Întocmirea minutei este obligatorie în cazurile în care judecătorul sau instanța dispune asupra măsurilor preventive".
În speță, la dosarul cauzei la fila 99 se află minuta întocmită de judecătorul desemnat cu soluționarea cauzei pe fond, minută în care este înserată doar dispoziția prin care, conform art. 3002și art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat ca temeinică și legală măsura arestării preventive a celor nouă inculpați și prin care a fost menținută această măsură.
În dispozitivul hotărârii recurate (fila 98 dosar) sunt înserate în plus dispozițiile privind respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, și A; respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, și și respectiv respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații, și.
Față de prevederile art. 309 Cod procedură penală, considerăm că dispozițiile instanței vizând cererile formulate de inculpați, cereri ce au corespondent în instituția măsurilor preventive trebuiau să se regăsească și în minută.
Minuta leagă instanța și constituie o garanție că la redactarea încheierii nu se va omite, adăuga sau schimba ceva privind soluția și, de aceea, în special în cazul încheierilor care pot fi atacate separat cu recurs, cum sunt încheierile prin care instanța se pronunță asupra măsurilor preventive, se impune ca rezultatul deliberării să fie consemnat într-o minută.
Față de aspectele arătate mai sus, pentru înlăturarea nelegalităților intervenite se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
2. Au fost încălcate dispozițiile art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Conform prevederilor arătate mai sus, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În speță, constatăm că paragraful ce se regăsește în expunerea hotărârii instanței de fond nu echivalează în sensul legii cu o motivare a soluției adoptate în baza prevederilor art. 160 Cod procedură penală.
Aceeași situație o regăsim și în privința cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, și A.
Susținerile instanței de fond nu reprezintă o motivare completă în fapt și în drept a măsurilor adoptate și nu sunt de natură a convinge instanța de control că soluția adoptată este legală și temeinică.
De asemenea, argumentele înserate în expunerea hotărârii recurate nu sunt în măsură să asigure dreptul inculpaților la un proces echitabil și implicit dreptul la apărare.
În cauză, hotărârea primei instanțe nu cuprinde nicio referire la fapte, încadrarea juridică, la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru menținerea arestării preventive, nu arată de ce se mențin temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri sau dacă au apărut temeiuri noi.
Simpla menționare în considerentele hotărârii că "subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și până la acest moment nu au intervenit elemente noi" nu echivalează cu o motivare în sensul art. 160 alin. 3 Cod procedură penală și art. 356 Cod procedură penală.
3. Au fost încălcate dispozițiile legii în materia instituției liberării provizorii.
Conform art. 1606alin. 1, 2 Cod procedură penală, cererea de liberare provizorie poate fi făcută atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, de către inculpat, soțul ori rudele apropiate ale acestuia.
Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul, calitatea persoane care o face, precum și mențiunea cunoașterii dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.
Conform art. 1607alin. 1, 2 Cod procedură penală, instanța verifică dacă cererea de liberare provizorie cuprinde mențiunile prevăzute la art. 160 alin. 2, 3 și dacă este cazul ia măsuri pentru completarea acesteia.
Când cererea este făcută de o altă persoană decât inculpatul, din cele arătate la art. 1606alin. 1, instanța îl întreabă pe inculpat dacă își însușește cererea, iar declarația se consemnează pe cerere.
La fila 92-93 dosar fond se regăsește cererea formulată de inculpații, A și privind liberarea sub control judiciar.
Constatăm că cererea arătată mai sus, deși formulată în numele inculpaților, este semnată doar de avocatul ales al acestora.
Nu nesocotim dreptul avocatului de a formula o astfel de cerere în numele inculpatului cu care a încheiat un contract de asistență juridică, însă în aceste condiții instanța de fond trebuia să procedeze în sensul prevederilor art. 1607alin. 1, 2 Cod procedură penală.
Constatăm, de asemenea, că au fost încălcate și dispozițiile art. 1608aalin. 1 Cod procedură penală conform cărora "soluționarea cererii se face după ascultarea inculpatului, a concluziilor apărătorului și ale procurorului".
În speță, instanța nu a procedat la ascultarea inculpaților, A și, situație ce echivalează cu încălcarea dreptului la apărare a acestora, și implicit cu pronunțarea unei hotărâri nelegale.
Împrejurarea că inculpaților le-a fost acordat ultimul cuvânt nu echivalează însă în sensul legii cu "ascultarea" enunțată de art. 1608aalin. 1 Cod procedură penală.
Având în vedere aspectele arătate mai sus, considerăm că hotărârea recurată este lovită de nulitate absolută impunându-se casarea în parte a acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru soluționarea următoarelor:
- verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a celor nouă inculpați;
- soluționarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, A,;
- soluționarea cererilor prin care inculpații, și au solicitat înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara;
- soluționarea cererilor prin care inculpații, și au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații ( fiul lui și, născut la data de 26.08.1957, în comuna, jud. V, domiciliat în G,-, - 13A,. 2,. 24, CNP -) A - (fiul lui și, născut la data de 22.04.1983, în mun. V, jud. V, domiciliat în G,-, - 1,. 1,. 3, CNP -), - (fiul lui și, născut la data de 22.12.1985, în V, jud. V, domiciliat în G,-, - 13A,. 2,. 24,. în G, str. C-tin, -rin 1,. 46, CNP -), (fiul lui și, născut la data de 20.02.1987, în G, domiciliat în comuna, sat, jud. T, CNP -), ( fiul lui și, născut la data de 06.10.1981, în mun. G, domiciliat în com., sat, jud. T, CNP - ), ( fiul lui și, născut la data de 19.12.1984, în mun., domiciliat în com., sat, jud. T, CNP -), (fiul lui și, născut la data de 15.11.1978 în Republica M, domiciliat în G,-, -R 3,. 4,. 9,. 152,. în localitatea,-, Raion Cahul, Republica M, CNP -), ( fiul lui și, născut la data de 09.06.1980 în localitatea, Republica M, domiciliat în G,-, - 1,. 1,. 1,. 6,. în localitatea,-, Raion Cahul, Republica M CNP -) și (fiul lui și, născut la data de 18.05.1971, în mun. P, jud. P, domiciliat în mun. P,-,. 8A,. A,. 32, jud. P, CNP -) în prezent deținuți în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G și în consecință:
Casează în parte încheierea de ședință nr- din 27.01.2010 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Înlătură din dispozitivul încheierii de ședință recurate dispozițiile potrivit cărora:
- conform art. 3002coroborat cu art. 160, s-a constatat temeinică și legală măsura arestării preventive a inculpaților, A -, -, și și s-a dispus menținerea acestei măsuri pentru toți inculpații;
- au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, A - și -;
- au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, și și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații,;
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea următoarelor:
- conform art. 3002în ref. la art. 160 Cod proc. penală punerea în discuția părților și verificarea legalității și temeiniciei și arestării preventive a inculpaților, A -, -, și;
- cererile prin care inculpații, A - și - au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar;
- cererile prin care inculpații, au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara;
- cererilor prin care inculpații, și au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință recurate.
Conform art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor recursuri rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
Grefier,
Red. -/04.02.2010
Tehnored. /2 ex./04.02.2010
Fond:
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Cauze, Daniela Liliana Constantinescu
