Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 85/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 85/
Ședința publică din 20 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Aurel președinte secție
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarații de inculpații (fiul lui și, născut la data de 27.02.1973 în comuna Pechea, județ G, domiciliat în G,-, județ G, CNP - -) și (fiul lui și, născut la data de 18.10.1958 în comuna Pechea, județ G, domiciliat în G,-, bloc G4,.70, CNP - -) ambii deținuți în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință nr- din 07 mai 2008 Tribunalului Vrancea
La apelul nominal au răspuns recurentul-inculpat asistat de avocat și.
La apelul nominal au răspuns recurentul - inculpat, în stare de arest asistat de avocații în substituirea domnului avocat și în substituirea domnului avocat și recurentul-inculpat, în stare de arest asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, din care rezultă că au fost atașate dosarele solicitate de la Tribunalul Vrancea și CD-ul cu înregistrarea audio a ședinței din 07 mai 2008, după care:
Curtea, având în vedere susținerile domnului avocat, de la termenul anterior, s-a desemnat un apărător din oficiu pentru inculpatul.
. fiind, inculpații precizează că își mențin recursurile formulate.
De asemenea, față de solicitarea domnului avocat de la termenul anterior s-a trimis de la Tribunalul Vrancea, CD -ul privind înregistrarea ședinței de judecată din 07.05.2008, invocându-se prin acea solicitare împrejurarea că inculpaților nu li s-a acordat ultimul cuvânt cu ocazia aducerii în discuție verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, sens în care s-a procedat la audierea părții finale cu privire la starea de arest, după care, nemaifiind cereri de formulat, Curtea constatând dosarul în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat, pentru inculpatul solicită admiterea prezentului recurs pentru motivul că nu s- făcut legala aplicare a disp. art. 341.C.P.P., lucru care și astăzi s-a confirmat urmare audierii CD-ului din 07.05.2008, incidente fiind dispozițiile art. 197 al. 1 C.P.P. care prevăd sancțiunea nulității actului pentru neîndeplinirea legală privind desfășurarea procesului penal, toate acestea având drept consecință punerea în libertate fără întârziere inculpatului .
Avocat în substituirea domnului avocat, consideră că s-a produs o vătămare drepturilor inculpatului. Din audierea CD-ului cu înregistrarea ședinței de judecată rezultă foarte clar că acestuia nu i s-a acordat ultimul cuvânt, nu i s- respectat acest drept prevăzut imperativ de lege și în aceste condiții sunt incidente disp. art. 197 al. 1.C.P.P.
De asemenea, sunt incidente și disp. art. 6. care prevăd dreptul al un proces echitabil și de asemenea, dispozițiile corespunzătoare art. 21 și urm. din Constituția României, care garantează dreptul la apărare și care prevăd dreptul la un proces echitabil.
Consideră că nerespectându-se procedura, nerespectându-i-se inculpatului dreptul de a-și expune ultimul cuvânt, i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive. În atare situație hotărârea este lovită de nulitate, expirând toate termenele, astfel că inculpatul trebuie să fie pus de urgență în libertate, iar procesul să continue cu acesta în stare de libertate.
Din punctul său de vedere consideră că inculpatul nu reprezintă un pericol și nu se va sustrage de la cercetarea judecătorească în cauză.
Avocat pentru inculpatul, arată că principala nemulțumire pe care o are este aceea că nu s-au respectat dispozițiile legii privind procedura în cazul judecării prelungirii arestării, în sensul că nu i-a fost acordat ultimul cuvânt.
Fiind declarat recursul și nemotivat susține că trebuie admis pentru că inculpatul nu prezintă pericol social. Apreciază că în afară de fapte trebuie analizată persoana inculpatului. Analizând toate probele se poate vedea că într-adevăr sub acest aspect recursul este întemeiat și solicită admiterea.
Reprezentantul Ministerului Public înțelege să reitereze concluziile formulate anterior, referindu-se la tardivitatea cu care a fost invocată această nulitate.
Potrivit disp. art. 197 al. 4., încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute la alin. 2, atrage nulitatea actului în condițiile al.1, invocat în mod expres de către apărătorul unuia dintre inculpați, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a lipsit. Este evident că inculpatul fost prezent în momentul respectiv.
Rațiunea ultimului cuvânt este aceea de a aduce la cunoștința instanței alte împrejurări sau o împrejurare deosebită care i-ar atrage atenția acesteia și ar pune-o în situația de a face anumite verificări. Ori, inculpatul fiind prezent și, mai mult decât atât, fiind asistat de către apărător, dacă într-adevăr avea ceva de spus în ultimul cuvânt în mod evident puteau să facă acest lucru fără nici o problemă. Nu aveau decât să atragă atenția instanței că au de invocat o anumită situație și să spună care le sunt doleanțele.
De altfel, în mod constant inculpaților li s-a dat cuvântul. despre ce este vorba. Procesul penal nu eoî nșiruire de formalități ci eoî nșiruire de acte procesuale sau procedurale valabil efectuate.
Chiar dacă s-ar atrage o vătămare intereselor legale, invocarea nulității este formulată tardiv.
Pe de altă parte, mergând la o altă condiție, nu fost justificată pe deplin vătămarea adusă inculpatului. Nu s-a făcut referire la anumite texte din Constituție, iar art. 6 din CEDO nu are nici o legătură cu prezenta cauză, raportat la momentul judecății, astfel încât nici această situație nu poate fi avută în vedere la nulitatea relativă hotărârii respective.
S-a solicitat desființarea și punerea în libertate ca urmare a acestei nulități. Ori, cei care fac o asemenea afirmație omit faptul că măsura arestării preventive menținută anterior prin încheierea din 26.03.2008 este valabilă până la 24 mai 2008. în cel mai rău caz s-ar putea trimite cauza spre rejudecare și nicidecum să fie puși în libertate.
Din alt punct de vedere, acest aspect, neacordarea ultimului cuvânt, este cuprins într-o parte încheierii care nu este supus cenzurii instanței de recurs și se referă la dispozițiile legale speciale cu privire la măsura arestării preventive, care cuprinse într-o încheiere premergătoare, pe parcursul cercetării cauzei, pot fi reformulate sau analizate în recurs.
Cu privire la luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive dispozițiile legale speciale prevăzute în capitolul legat de luarea măsurilor preventive, în care se spune că în mod obligatoriu inculpatul este adus când este arestat, iar când nu poate fi adus din motive de forță majoră sau că este bolnav, acel text de lege se aplică în mod distinct și acel text de lege se verifică de la luarea măsurii arestării preventive, nu de la 297.C.P.P. care este un text de lege cu caracter general.
Apreciază că instanța nu poate cenzura această împrejurare, pentru că potrivit dispozițiilor legale în materie, poate fi contestată doar dispoziția de menținere a măsurii a arestării preventive nu și celelalte acte care sunt premergătoare acestei situații.
Pe fondul cauzei, privind problema realizării condițiilor pentru menținerea măsurii arestării preventive, ultima menținere a avut loc la 26.03.2008. De la această dată și până în prezent, în opinia sa, nu au fost efectuate activități sau nu s-au făcut demersuri procesual penale care să conducă la aplicarea unei din instituțiile prev. de art. 139 sau 140.C.P.P. În concret nu s-au ivit acele situații care să impună revocarea, înlocuirea sau constatarea încetării de drept măsurii arestării preventive și acesta fiind un argument întemeiat pentru a respinge recursurile declarate de către inculpați.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, se constată că inculpații au comis fapte de o gravitate deosebită, fapte concretizate în săvârșirea mai multor infracțiuni, art. 12 al. 1și 2 și art. 13 al. 1, 2, 3 teza I și II din Legea 678/2001, art. 329 al.2, art. 23 Legea 656/2002. Toate aceste fapte comise se răsfrâng asupra pericolul pe care inculpații l-ar prezenta fiind în stare de libertate. Mai mult decât atât. fapte - traficul de persoane și de proxenetism - au fost săvârșite în formă continuată, aspect care iarăși vine să concretizeze o situație periculoasă pentru ordinea publică în condițiile în care inculpații ar fi lăsați în stare de libertate.
Pentru aceste considerente, având în vedere și datele legate de persoana inculpaților, solicită respingerea recursurilor declarate de către inculpați ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocat, având cuvântul în replică, învederează că potrivit art. 2 din procesul C.P.P. penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății potrivit dispozițiilor prevăzute de lege. Ori, tocmai aceste dispoziții prevăzute de lege au fost încălcate, în speță, ultimul cuvânt, fapt ce afectează valabilitatea actelor îndeplinite de către judecătorii de la Tribunalul Vrancea și nu se poate susține de către domnul procuror că nu i s-ar fi produs o vătămare inculpatului - recurent, cât timp printr- măsură care este lovită de nulitate dumnealui este privat de libertate. Este vorba despre dreptul la libertate, drept care este garantat și de art. 5 al. 2 din C.P.P. și care spune că nici o persoană nu poate fi privată de libertate decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege. S-a încălcat legea, iar sancțiunea este nulitatea absolută.
Inculpatul, având cuvântul precizează că este de acord cu cele arătate de avocat și dorește să fie judecat în stare de libertate.
Inculpatul precizează că studiat dosarul, vol. 5, la termenul de arhivă. Solicită să se verifice că în perioada respectivă nu era în Italia și nu are nici o legătură cu acele persoane. Declarațiile martorelor se contrazic între ele. El fost în Spania și a muncit legal. De 8 luni de zile este arestat și nu poate să aducă dovezi ale nevinovăției sale deoarece nu are decât pe fiica sa, care e la școală. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- s-a menținut starea de arest inculpaților și în temeiul art. 160
C.P.P.Pentru hotărî astfel, prima instanță reținut că există indicii și probe care să conducă la presupunerea că inculpații se fac vinovați de faptele pentru care au fost trimiși în judecată precum și pericolul concret al faptelor menționate în rechizitoriu.
Împotriva aceste hotărâri au declarat recurs inculpații și.
Inculpatul criticat hotărârea primei instanțe pe motive de nelegalitate.
A susținut inculpatul că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate absolută întrucât nu i s-a acordat ultimul cuvânt, impunându-se casarea hotărârii și punerea de îndată în libertate.
Inculpatul invocat în drept, în susținerea recursului disp. art. 198 al.1 p Cod Penal, art. 6 CEDO și art. 121 și urm. din Constituția României.
S-a mai arătat în susținerea recursului de către inculpat că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu se va sustrage de la judecată.
Inculpatul criticat hotărârea sub aceleași aspecte ca și inculpatul în sensul omisiunii instanței de a-i acorda ultimul cuvânt.
Inculpatul mai susținut că nu prezintă pericol pentru ordinea publică solicitând judecarea în stare de libertate.
RECURSURILE SUNT NEFONDATE.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Este nefondat motivul de recurs vizând nelegalitatea hotărârii primei instanței sub aspectul omisiunii acordării ultimului cuvânt celor doi inculpați cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Având în vedere acest motiv, constatăm că potrivit art. 197 al.4 C.P.P."încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în al. 2 atrage nulitatea actului în condițiile alin.1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului, când partea fost prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea lipsit la efectuarea actului".
Instanța ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
În speță, se constată că inculpații erau prezenți la momentul aducerii în discuție verificării legalității arestării preventive, ei erau asistați de către apărătorii aleși, existând astfel în mod cert posibilitatea de invoca omisiunea instanței de le acorda ultimul cuvânt și de a solicita în mod expres acordarea cuvântului pentru învederarea aspectelor vizând măsura arestării preventive.
Mai mult, având în vedere dispozițiile art. 197 alin.2 pr.pen. se constată că neacordarea ultimului cuvânt inculpatului, cu ocazia verificării legalității stării de arest, nu se regăsește în cadrul acestor prevederi legale, vizând nulitatea absolută.
Având în vedere aceste aspecte se ridică problema incidenței unei eventuale nulități relative hotărârii recurate, nulitate ce poate fi acoperită și care nu implică în nici un caz anularea actului cu consecința punerii de îndată în libertate inculpaților.
Dacă prin excepție s-ar admite susținerile inculpaților - deși așa cum am arătat mai sus dispozițiile legale vizând nulitatea absolută nu sunt incidente - soluția ar fi fost de casare a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru refacerea actului, dar nici într-un caz punerea de îndată în libertate. ( Cu privire la acest ipotetic aspect trebuie făcută precizarea că dispoziția anterioară instanței de la termenul din 26.03.2008, viza menținerea stării de arest inculpaților până la data de 24.05.2008, sens în care nu se putea invoca nici eventuală încetare de drept stării de arest).
Mai mult, având în vedere cele mai sus arătate, în sensul unei eventuale incidențe nulității relative hotărârii recurate, se impune demonstrarea vătămării produsă părții prin neacordarea ultimului cuvânt.
Or, în speță, atâta timp cât inculpații au beneficiat de asistența juridică avocaților care, la termenul de judecată din 07.05.2008 au formulat apărări cu privire la menținerea stării de arest și ulterior omisiunea invocată fost acoperită cu ocazia soluționării recursului, considerăm că nu fost adusă nicio vătămare inculpaților, care să impună trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe fondul cauzei împărtășim punctul de vedere al instanței de fond în sensul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive celor doi inculpați se mențin și în prezent.
Astfel:
- infracțiunile pentru care inculpații sunt judecați (asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism) sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani ( art. 148 lit., teza I C.P.P.)
- la dosarul cauzei există probe certe administrate în faza urmăririi penale ( de precizat că în faza cercetării judecătorești nu fost administrată nici probă) din care rezultă că lăsarea în libertate celor doi inculpați prezintă pericol pentru ordinea publică ( art. 148 lit. f, teza II.pen.).
Având în vedere cele arătate mai sus considerăm că în mod corect instanța de fond menținut măsura arestării preventive față de ambii inculpați, neimpunându-se lăsarea acestora în stare de libertate.
Față de considerentele invocate urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și.
Conf. art. 192 al.2 C.P.P. vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 27.02.1973 în comuna Pechea, județ G, domiciliat în G,-, județ G, CNP - -) și (fiul lui și, născut la data de 18.10.1958 în comuna Pechea, județ G, domiciliat în G,-, bloc G4,.70, CNP - -) ambii deținuți în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință nr- din 07 mai 2008 Tribunalului Vrancea.
În temeiul art. 192 alin.2 C.P.P. obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei și pe inculpatul la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 40 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs pentru inculpatul, va fi virată în contul Baroului G, din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 20 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.MC/21.05.2008
tehnored. /2 ex./21 Mai 2008
jud. fond.
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Aurel
