Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 91/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.91/
Ședința publică din data de 23 Mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul-recurent C, în prezent deținut în Penitenciarul pentru Minori și Tineri, împotriva încheierii de ședință din 09.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat C, în stare de deținere, personal și asistat de avocați și, apărători aleși în baza împuternicirii avocațiale nr.1324/2008 emisă deCabinet Individual de avocat "" și, respectiv, împuternicirii avocațiale din 23.05.2008 emise deCabinet individual de avocat "".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată; inculpatul, prin apărător ales, a formulat recurs împotriva incheierii de ședință din data de 09.05.2008, prin care Tribunalul Galația menținut măsura arestării sale preventive, după care;
Recurentul-inculpat C, prin apărători aleși, precizează că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat C, prin avocat, solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate în baza art.3859pct.9 Cod procedură penală, respectiv: motivarea încheierii contrazice dispozitivul acesteia, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive.
În motivarea Tribunalului Galați se vorbește de gravitatea faptei însă instanța s-a referit la pericolul social al faptei, care diferă, ca noțiune, de pericolul pentru ordinea publică.
Consideră că referiri precum: împrejurările comiterii faptei, instrumentul folosit, urmarea produsă, deși sunt elemente care caracterizează existența infracțiunii de tentativă la omor, acestea constituie antepronunțări în ceea ce privește vinovăția inculpatului.
Critică motivarea instanței de fond cu privire la "amploarea fenomenului infracțional", care nu poate reprezenta unul din temeiurile arestării, deoarece răspunderea penală este personală.
Precizează că aserțiunea cuprinsă în conținutul motivării cu privire la "starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea infracțiuni ar fi libere" trebuie discutată în raport de persoana inculpatului, care la data săvârșirii faptei era minor, iar, dacă se va dovedi că a comis această faptă, a fost săvârșită spontan, fiind determinat de o agresiune la care era supus fratele său.
Din fila 169 dosar urmărire penală rezultă că inculpatul s-a prezentat imediat la invitația telefonică a poliției, fără a se sustrage cercetărilor penale.
produs fapta săvârșită în conștiința colectivității este estompat având în vedere perioada de 5 luni de arest preventiv a inculpatului.
În ceea ce privește durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, opinează că în cauză nu se poate invoca complexitatea acesteia, deoarece toate declarațiile au fost luate în perioada de după 26.12.2007, imediat săvârșirii faptei în vederea arestării preventive. Faptul că nu s-a înaintat în cercetarea judecătorească se datorează unor cauze obiective iar cele 5 luni de arest preventiv sunt suficiente pentru a determina cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura preventivă a obligării acestuia de a nu părăsi localitatea.
Apreciază că, în final, inculpatul poate fi obligat la o pedeapsă fără privare de libertate având în vedere poziția părții vătămate, care, în incheierea din 7 martie 2008, declarat că nu se mai prezintă la următoarele termene de judecată, nu are pretenții în cauză și consideră fapta inculpatului ca fiind o greșeală.
Recurentul-inculpat C, prin avocat, precizează că, spre deosebire de acesta, partea vătămată din prezenta cauză are, totodată, calitatea de inculpat intr-o altă cauză pentru săvârșirea de tentativă la infracțiunea de omor, fiind, insă, cercetat în stare de libertate.
Arată că martorul, propus de către parchet, care, audiat în fața instanței de judecată, a relatat că a fost o agresiune reciprocă intr-un bar, o altercație la care au participat 20 de băieți și în care nu văzut în mod clar participația inculpatului.
Inculpatul-recurent nu face parte dintr-un grup de agresori, este minor, partea vătămată nu are pretenții iar contextul săvârșirii faptei ar putea determina instanța să reaprecieze cu privire la menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Consideră că datele speței, cele cu privire la persoana inculpatului, aflat la primul impact cu legea penală, pot determina instanța de judecată să dispună inlocuirea măsurii arestării preventive cum măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea până la sfârșitul procesului.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpatul C este nefondat.
Fapta inculpatului, deși rămasă in forma tentative, este de o gravitate deosebită, împrejurările în care a fost comisă precum și modul de a rezolva diferendele dintre diferite grupuri din municipiul G au luat o amploare deosebită, concretizată în săvârșirea acestui gen de fapte: tentative de omor, și trebuie să primească un răspuns pe măsură din partea organelor judiciare. Apreciază că argumentele instanței de fond sunt pertinente, fundamentate.
În ceea ce privește persoana inculpatului, atitudinea acestuia în fața instanței, consecințele faptei sale, arată că inculpatul a avut o atitudine vădit nesinceră, a încercat să ascundă adevărul, în condițiile în care toți martorii audiați în cauză il indică ca fiind autor, (martorul în fața instanței de judecată a afirmat că așa i s-a dictat de către polițist dar a fost audiat de 3 ori de polițist iar declarația dată a patra oară la procuror nu diferă de celelalte, filele 152 - 155, 154). Apreciază că demersul acestui martor se circumscrie intr-o linie de apărare dezvoltată de inculpat încă din faza de urmărire penală iar revenirea martorilor în declarație ar putea fi un argument pentru menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. Solicită respingerea recursului declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat C, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 09.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația dispus, în temeiul art.3002, în referire la art.160 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpatului C.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în mod legal și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, invocând prin apărător aleși, următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- motivarea hotărârii contrazice dispozitivului acesteia în ceea ce privește existența pericolului pentru ordinea publică;
- arestarea preventivă a inculpatului a depășit o durată rezonabilă;
- lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Recursul este nefondatpentru următoarele motive:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.448/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev.de art.20 Cod penal, ref. la art.174 alin.1 raportat la art.175 alin.1 lit.i din Codul penal, constând în aceea că în seara zilei de 25.12.2007, în loc public, pe fondul unui conflict mai vechi, a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul în zona toracelui, cauzându-i o plagă care i-a pus în primejdie viața.
Împotriva inculpatului s-a luat, în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive, în temeiul art.143 alin.1 combinat cu art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, reținându-se că sunt probe temeinice care confirmă presupunerea că acesta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa și că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Împrejurarea că unul dintre martori - respectiv martorul - fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, a retractat în parte declarațiile date în timpul urmăririi penale, nu poate conduce la concluzia că au dispărut temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, deoarece instanța de fond se va pronunța asupra vinovăției inculpatului numai după administrarea întregului material probator.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu a dispărut, ci continuă să existe, el derivând din împrejurările concrete în care se presupune că a săvârșit infracțiunea, gravitatea deosebită a acesteia - fiind vorba de o infracțiune contra vieții - și nu în ultimul rând, din rezonanța socială negativă pe care o au astfel de fapte în rândul cetățenilor și din starea de insecuritate pe care ar genera-o lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de persoanele care săvârșesc astfel de fapte.
În raport cu gradul de complexitate a cauzei, nu poate fi acceptată nici critica formulată prin motivele de recurs, în sensul că arestarea preventivă a inculpatului, care a fost dispusă prin Încheierea din 27.12.2007 a Tribunalului Galați, ar fi depășit o durată rezonabilă.
Întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu deplina respectare a dispozițiilor legale, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut și impun în continuare privarea de libertate, în mod corect prima instanță, având în vedere disp.art.3002în referire la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă.
Față de aceste considerente, văzând și disp.art.38515lit.b Cod procedură penală, urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;
pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 19.01.1990 în G, județul G, domiciliat în G,-, - 12, scara 1, apart.4, județul G, și fără forme legale în G, strada T, - 5, apart.35, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul pentru Minori și Tineri ) împotriva încheierii de ședință din 09.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. /27.05.2008
Tehnored. / 2 ex./02.06.2008
Fond:
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
