Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 92/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 92/
Ședința publică din data de 03 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu Președintele Secției Penale
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de a - Procuror General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și, în prezent deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din data de 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistat de av., substituind pe av., în baza delegației depuse la dosar, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 03.06.2008, asistat de av., apărător ales, și, asistați de av., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurenții inculpați și, întrebați fiind, precizează că își însușesc recursurile declarate de avocatul ales în numele lor.
Recurenții inculpați, și, întrebați fiind, precizează că își mențin recursurile formulate.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, av., susține că primul motiv de recurs se referă neacordarea ultimului cuvânt inculpaților.
Anterior, se menționa formal în încheiere că în ultimul cuvânt inculpații lasă la aprecierea instanței, acum nu s-a mai menționat nimic nici în încheiere.
Apărătorii inculpaților au fost toți prezenți în sala de judecată și, probabil, acum se va pune întrebarea de ce nu au intervenit dar, în ceea ce îl privește, nu intervine niciodată în timp ce instanța dispune ceva, și ultimul cuvânt fiind al inculpaților, nu mai avea cadrul procesual în care să vorbească.
Din acest punct de vedere consideră că încheierea este lovită de nulitate relativă, care a produs o vătămare importantă intereselor legale ale inculpaților.
Neacordarea ultimului cuvânt în condițiile în care acesta se referea la măsura arestării preventive este o chestiune foarte importantă, pentru că de mai multe termene inculpații nu mai au posibilitatea să comunice instanței poziția lor în legătură cu starea de arest preventiv.
Adică, o nulitate relativă, care se referă termen de termen la arestarea preventivă și care, practic, blochează accesul direct al inculpatului la actul de justiție, deoarece nu-și poate exprima poziția în legătură cu starea de arest preventiv, consideră că nu poate fi remediată decât prin retrimiterea dosarului la Tribunalul Galați în vederea rejudecării cauzei privind arestarea preventivă, în condițiile în care urmează să se acorde și inculpaților ultimul cuvânt cu privire la această chestiune.
Deci, este o problemă de procedură care din punctul său de vedere, atrage casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare sub acest aspect.
Pe fondul cauzei, arată că nu s-a întâmplat nimic, respectiv, cele două părți vătămate nu s-au prezentat la. I pentru a fi examinate, așa cum instanța solicitase, cum ele ceruseră, și cum inculpații solicitaseră cu multe termene înainte.
Într-adevăr, părțile vătămate sunt de compătimit, dar această atitudine procesuală, îl determină să creadă că totuși vătămările pe care le-au suferit nu sunt așa de grave. Dacă nici atunci când instanța a dispus examinarea, când plata contravalorii deplasării și a examinării este asigurată de inculpați, nici în aceste condiții părinții părților vătămate nu le duc la I pentru a fi examinate.
Pe de altă parte, se amână judecata cauzei și se menține arestarea preventivă datorită faptului că instanța nu a dispus în mod clar audierea unui martor considerat important, și anume, audiat cu identitate protejată și care nu se află în citativul rechizitoriului.
Acestea sunt cauze care nu țin de poziția inculpaților. Nu datorită conduitei inculpaților această cauză se prelungește nejustificat și arestarea preventivă se menține în mod inechitabil, și în raport de datele speței în acest moment, și în raport de poziția procesuală a părților vătămate și, nu în ultimul rând, în raport de inculpații minori care se află trimiși în judecată în această cauză și care de un an de zile sunt judecați în stare de libertate. S-a făcut dovada faptului că măsura luată de Curtea de APEL GALAȚI în urmă cu un an de zile, aceea a înlocuirii măsurii arestării preventive, este la fel de eficientă din perspectiva îndeplinirii scopului procesului penal, și anume, buna desfășurare a acestui proces.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat:
În principal, să se dispună casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivul invocat.
În ceea ce privește fondul cauzei, solicită să se constate că nu mai sunt motive suficiente și rezonabile care să determine menținerea arestării preventive a inculpatului și, pe cale de consecință, solicită să se ia și față de acesta măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Inculpatul nu are antecedente penale, nu este cercetat sau judecat în altă cauză și nici arestat preventiv. Din acest punct de vedere nu există nicio diferență între el și ceilalți inculpați puși în libertate, cu excepția vârstei.
Apărătorul recurenților inculpați și, av., susține că, în general, recursul vizează aceleași critici, în schimb va aprofunda cu privire la chestiunile legate de faptul că instanța de fond reținut că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de aceștia.
La instanța de fond a susținut criticile referitoare la faptul că cei doi inculpați nu pot prezenta un pericol concret pentru ordinea publică pentru că în momentul în care ei au fost trimiși în judecată s-a realizat acest lucru doar pe baza declarației unui martor cu identitate ascunsă. Din declarațiile martorilor audiați (au fost audiate peste 30 de persoane), ale celor două părți vătămate rezultă că aceștia au indicat cu totul alți participanți la faptă. În momentul în care Tribunalul Galația dispus admiterea cererii formulate de inculpați și audierea martorului, cu identitate reală, a considerat că este un lucru bun pentru înfăptuirea justiției. Nu a înțeles de ce peste dispoziția instanței de judecată, a venit o adresă de la parchet prin care se spune că nu au dispărut temeiurile pentru care s-a luat măsura de audiere a martorului cu identitate protejată și în acel moment totul s-a schimbat.
În cauză inculpații sunt arestați preventiv de mai mult de un an de zile și de atunci a cerut în mod expres, față de împrejurarea că în tot rechizitoriul nimeni nu îi indică pe cei doi inculpați, în afara martorului cu identitate ascunsă. A cerut să fie adus în fața instanței de fond pentru a se vedea dacă susține ceea ce a spus în totală contradicție cu cele mai mult de 30 de persoane care au fost audiate în cauză. În condițiile în care lucrurile au luat o întorsătură atât de gravă față de situația inculpaților, consideră că se întâmplă ceva. Se gândește că se poate întâmpla să se afle cine a lovit, într-adevăr, pe cele două părți vătămate, că cineva și-a dat seama că a fost o gafă enormă, că mulți din această cauză au fost arestați în mod greșit, se poate ajunge la concluzia că după o asemenea perioadă să recunoască o astfel gafă este un lucru catastrofal. Dacă după un an de zile, la cererea insistentă a inculpaților, singurul martor care, practic, ar trebui să vină să facă lumină în această cauză, nu se prezintă, nu este adus de către parchet, chiar și în modalitatea aceasta, cu identitate protejată, se pune întrebarea dacă se realizează într-adevăr scopul procesului penal, adică aflarea adevărului și protejarea ordinii și liniștii publice și a bunei desfășurări a procesului penal. Nu crede că se realizează acest lucru.
În aceste condiții, cei doi inculpați îl întreabă când vine acest martor să audă ce spune, pentru că ei știu că nu au lovit părțile vătămate.
De nenumărate ori, la recursurile anterioare a depus o hotărâre a CEDO unde a se arată în mod expres că mărturia exclusivă a unui martor cu identitate ascunsă nu poate conduce nici la condamnarea unei persoane (în mod exclusiv pe acea declarație) și nu poate conduce nici la menținerea în mod excesiv a măsurii arestării preventive. În această situație se află inculpații din această cauză, mai ales în ceea ce îl privește pe: nici un inculpat, nici un martor nu îl indică, în afară de acest martor.
În aceste condiții, consideră că este suficient timpul scurs de la momentul arestării până în momentul de față, că așa cum s-a luat față de inculpații minori măsura corectă de a fi lăsați și judecați în stare de libertate, aceeași măsură se poate dispune și față de ceilalți inculpați. Pentru că buna desfășurare a procesului penal, și anume, sustragerea de la executarea pedepsei, în situația în care vor fi găsiți vinovați, se poate realiza obligându-i pe inculpați să nu părăsească localitatea, să nu ia legătura cu martorii din această cauză și în acest fel se protejează și interesul general și libertatea persoane și se ajunge să fie atins și scopul bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii instanței de fond, iar în rejudecare să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive și având în vedere limita rezonabilă a măsurii arestării preventive.
Apărătorul recurentului inculpat, av., solicită casarea încheierii de ședință din 27.05.2008 a Tribunalului Galați, prin care a fost menținută măsurii arestării preventive, și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nemotivarea acesteia.
În principal, solicită să se observe că de această dată instanța de fond nu arată în nici un fel care au fost temeiurile care au determinat menținerea acestei măsuri.
Pe fondul cauzei se observă că în ceea ce îl privește pe inculpatul se reține, în principal, împrejurarea că acesta a participat nemijlocit la comiterea faptei rezultă din declarațiile martorului, martor cu identitate ascunsă, precum și din declarațiile inculpaților, și. Învederează că toate aceste persoane au fost audiate la instanța de fond și pe lângă acestea au mai fost audiate părțile vătămate, precum și o serie de martori. Mai mult, s-a realizat și testarea cu aparatul poligraf. Niciuna dintre aceste persoane nu au pomenit despre inculpatul că s-ar fi aflat măcar în apropierea zonei în care au fost comise faptele ce fac obiectul cauzei.
Apreciază, de altfel aceste declarații sunt confirmate, oarecum, deși nu este probă, de rezultatul testului poligraf, care arată că inc. la întrebările cheie a răspuns cu un maxim de sinceritate.
Apreciază că la acest moment, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și la menținerea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au intervenit elemente noi care să justifice menținerea acestei măsuri. Dimpotrivă, consideră că la acest moment, în faza de cercetare judecătorească se discută de probe de nevinovăție în ceea ce îl privește pe inculpatul.
Pentru acest considerente, în subsidiar, solicită ca instanța de recurs să dispună admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 27.05.2008 și în rejudecare, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, în baza art. 160 Cod procedură penală, și punerea de îndată în libertate.
Apărătorul recurentului inculpat, av., se raliază punctului de vedere exprimat de apărătorii celorlalți inculpați referitor la nulitatea relativă a încheierii de ședință din 27.05.2008, cu privire la neacordarea ultimului cuvânt inculpaților.
Este o nulitate relativă care, din punctul său de vedere, în baza disp. art. 197 alin. 1.C.P.P. aduce atingere garantării dreptului la apărare. Legiuitorul în momentul în care a stipulat acest aspect, în momentul în care se deliberează mai ales cu privire la măsura arestării preventive, care este o măsură de excepție, consideră că se aduce o mare atingere dreptului la libertate a inculpatului.
Solicită casarea încheierii de ședință din 27.05.2008 și pentru că faptul că aceasta nu este motivată. Este vorba că nu există indicii favorabile care să ducă instanța la convingerea că inculpatul nu reprezintă un pericol public și faptul că această cauză suferă numeroase amânări ce nu se pot imputa inculpaților. Aceasta este singura motivare pe care instanța de fond înțelege să o dea cu privire la menținerea stării de arest preventiv.
Apreciază că acest motiv este o nulitate absolută, instanța neexaminând în complexitatea cauzei tot probatoriul care a fost administrat atât la urmărirea penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, mai ales în ceea ce îl privește pe inculpatul.
Apreciază că aceste aspecte atrag nulitatea absolută a încheierii de ședință din 27.05.2008, motiv pentru care solicită casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la menținerea arestării preventive.
Pe fondul cauzei, arată că aceasta suferă numeroase amânări, fiind vorba de o cauză complexă, de un număr foarte mare de martori și martorul cu identitate acoperită. Declarația acestuia,care se află la dosarul de urmărire penală, nu îl implică pe inculpatul și nici întreg probatoriul administrat în cadrul urmăririi penale și nici până la acest moment în faza de cercetare judecătorească nu indică vreun temei care să conducă instanța la convingerea că inculpatul ar fi vinovat de săvârșirea infracțiunii deduse judecății.
Apreciază că la acest moment instanța poate dispune obligarea inculpatului să nu părăsească localitatea, așa cum prevede art. 139 în ref. la art. 136 lit. b Sunt C.P.P. indicii favorabile inculpaților, că aceștia nu au săvârșit infracțiunea.
Susține că se omit disp. art. 52din Codul d e procedură penală, referitoare la prezumția de nevinovăție, coroborat cu faptul că din actele care au fost administrate în cauză până în prezent nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile deduse judecății. Inculpatul nu are antecedente penale, nu este judecat într-o altă cauză, avea puțin peste 18 ani la data la care s-a comis fapta, iar declarațiile părților vătămate se coroborează cu toate celelalte date expuse.
În concluzie, pe fondul cauzei, solicită casarea în parte a încheierii recurate, iar în rejudecare să se dispună obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public susține că inculpații, prin apărători aleși, au motivat recursurile declarate împotriva încheierii din 27.05.2008 pe trei considerente:
În primul rând, s-a solicitat casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare pentru două aspecte, respectiv: încălcarea dreptului la apărare prin neacordarea ultimului cuvânt.
În al doilea rând, s-a arătat că hotărârea de menținere a măsurii arestării preventive nu este motivată.
În al treilea rând, inculpații au recurat încheierea motivat de faptul că instanța de fond în mod greșit a considerat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă, nu au suferit modificări și în consecință, a menținut această măsură.
Apreciază că recursurile declarate în cauză, pe cele trei considerente, sunt nefondate.
Ca un prim aspect, în ceea ce privește nulitatea relativă invocată, respectiv aceea a faptului că nu s-a acordat ultimul cuvânt inculpaților, cu consecința încălcării dreptului la apărare, arată că dispozițiile art. 197 alin. 4 Cod procedură penală, care reglementează nulitatea relativă, sunt clare: pentru a constitui o nulitate relativă, o încălcare a unei dispoziții legale trebuie să fie invocată în cursul efectuării actului. Nu aceasta este situația în prezenta cauză, deoarece inculpații au fost prezenți la efectuarea acelui act. Acea dispoziție legală pentru a fi constatată încălcarea ei trebuia să fie invocată, conf. art. 197 alin. 4 în cursul efectuării actului. Mai este și o condiție prev. de art. 197 alin. 4, respectiv, aceea a invocării nulității, încălcării dispoziției legale la primul termen de judecată cu procedura completă, dar, doar în condițiile în care părțile nu au fost prezente la efectuarea acelui act, ori nu aceasta este situația în cauză.
Mai mult decât atât, dacă instanța nu va fi de acord cu acest punct de vedere, că această încălcare nu ar reprezenta o nulitate relativă, cu atât mai mult, nici nulitate absolută, are în vedere și faptul că neacordarea ultimului cuvânt nu reprezintă o nulitate prin perspectiva faptului că inculpații au fost asistați de avocați aleși,care au formulat concluzii. Apărătorii aleși au susținut punctul de vedere al inculpaților, nu au mandat să susțină alte aspecte decât cele din mandatul l-au dat inculpații. În aceste condiții, apreciază că nu s-a încălcat dreptul la apărare prin neacordarea ultimului cuvânt inculpaților.
Cu privire la nemotivarea hotărârii, arată că într-adevăr, motivarea suferă, și suferă la fiecare termen de judecată, dar aspectele esențiale în ceea ce privește existența indiciilor temeinice sunt cuprinse în încheierea prin care se dispune menținerea măsurii arestării preventive.
Ca atare, apreciază că nici acest motiv de recurs nu este întemeiat și că se impune respingerea lui.
În ceea ce privește fondul cauzei, respectiv faptul că în opinia inculpaților temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au dispărut sau au suferit modificări, solicită să se aibă în vedere faptul că existența unor contradicții între declarațiilor inculpaților, martorilor sau ale altor părți din proces, între declarațiile date în cursul urmăririi penale și declarațiile date în cursul cercetării judecătorești, nu pot conduce automat la concluzia că indiciile de vinovăție sau temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au modificat sau au dispărut. La momentul analizei acestor indicii trebuie avute în vedere ambele faze procesuale: atât faza de urmărire penală, cât și faza de cercetare judecătorească.
Analizând toate declarațiile date în cauză până la acest moment, incluzând și faza de urmărire penală, apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu au suferit modificări.
În ceea ce privește martorul cu identitate protejată, reține că nu s-a renunțat la audierea lui, acesta urmează să fie audiat.
Pentru aceste considerente, apreciază că recursurile sunt nefondate și solicită respingerea acestora.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că toți martorii care au fost audiați în cauză au precizat că nu au scris și nu au semnat declarațiile aflate în dosarul de urmărire penală, că singura declarație care îl incriminează este a aceea a martorului audiat cu identitate protejată. Consideră că instanța de fond a greșit că nu le-a dat ultimul cuvânt.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că la fiecare termen instanța de fond nu le acordă ultimul cuvânt. Insistă să fie audiat martorul cu identitate protejată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpații, și.
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
În conformitate cu disp. art. 3002Cod procedură penală în referire la art. 160 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la acest moment nu s-au administrat probe favorabile inculpaților care să conducă la concluzia că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații, și criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Inculpații și au invocat nelegalitatea hotărârii primei instanțe sub aspectul omisiunii acordării ultimului cuvânt cu ocazia aducerii în discuție a legalității măsurii arestării preventive. La acest motiv au achiesat și inculpații,.
Un al doilea motiv de nelegalitate a fost invocat de către inculpații și, respectiv s-a precizat că hotărârea primei instanțe prin care s-a menținut arestarea preventivă e nemotivată.
Pentru aceste motive de nelegalitate inculpații au solicitat casarea încheierii de ședință recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Cei cinci inculpați recurenți au criticat hotărârea și sub aspecte de fond.
Astfel, pe fondul cauzei s-a solicitat admiterea recursurilor promovate, casarea încheierii recurate și în rejudecare să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea (inculpații, și ), respectiv, revocarea măsurii arestării preventive în conformitate cu disp. art. 160 Cod procedură penală (inculpatul ).
Motivându-și recursul promovat, inculpatul a arătat că la acest moment nu mai sunt motive suficiente și rezonabile care să determine menținerea arestării preventive.
Inculpații și au susținut că singura probă care îi incriminează e doar declarația unui singur martor, și anume, a martorului cu identitate protejată, precum și că martorii audiați în fața instanței de judecată și părțile vătămate au revenit asupra celor declarate inițial și au indicat cu totul alți participanți la comiterea faptei.
Inculpatul, în motivarea recursului, a susținut că depoziția martorului cu identitate protejată nu se coroborează cu celelalte probe administrate. Acesta a mai precizat totodată că rezultatul testului poligraf îi este favorabil întrucât rezultă că a răspuns cu sinceritate la întrebările cheie.
Inculpatul a precizat că la dosar nu există probe din care să rezulte vinovăția sa.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Cu privire la primul motiv de recurs, vizând nelegalitatea hotărârii sub aspectul omisiunii instanței de fond de a acorda ultimul cuvânt inculpaților, apreciem că e nefondat.
Având în vedere dispozițiile legale în materie, considerăm că omisiunea instanței de a acorda ultimul cuvânt inculpatului nu atrage nulitatea absolută a încheierii.
În speță, se ridică problema incidenței nulității relative a hotărârii recurate, nulitate ce poate fi acoperită și care nu implică trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avându-se în vedere dispozițiile art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, se constată că neacordarea ultimului cuvânt inculpatului cu ocazia discutării legalității stării de arest nu se regăsește în cadrul acestor prevederi legale. Omisiunea instanței de a acorda ultimul cuvânt inculpaților poate fi acoperită cu ocazia soluționării recursurilor - situație ce s-a realizat în speța de față.
Mai mult, față de cele arătate anterior, în sensul unei eventuale incidențe a nulității relative a hotărârii recurate, se impune demonstrarea vătămării produsă prin neacordarea ultimului cuvânt. În cazul de față, atâta timp cât inculpații au avut asigurată asistența juridică a unor avocați care la termenul din 27.05.2008 au formulat apărări cu privire la menținerea stării de arest și ulterior această omisiune, a fost acoperită cu ocazia soluționării recursurilor, apreciem că nu a fost adusă nicio vătămare inculpaților care să impună trimiterea cauzei spre rejudecare. Totodată, prin această încheiere, prin care instanța menține starea de arest, nu se soluționează fondul cauzei, dispozițiile art. 341 Cod procedură penală referindu-se la situația în care dezbaterile urmează cercetării judecătorești și preced pronunțarea unei soluții de către instanță cu privire la cauza dedusă judecății.
În ceea ce privește modalitatea de motivare a încheierii de către instanța de fond, Curtea reține că, într-adevăr, motivarea suferă, e succintă, dar aspectele esențiale în ceea ce privește existența indiciilor temeinice sunt cuprinse în încheierea prin care se dispune menținerea măsurii arestării preventive.
Totodată, aceeași instanță care s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive e învestită și cu soluționarea fondului cauzei, astfel că situația de fapt și vinovăția inculpaților și respectiv, analiza concretă a probatoriilor ce le-ar susține nu putea fi invocată la instanța de fond fără a risca să se antepronunțe cu privire la soluția ce s-ar putea da în cauză.
Concluzionând, Curtea va respinge ca nefondate criticile vizând nulitatea încheierii recurate și nemotivarea acesteia.
Apreciem că sunt nefondate și motivele de netemeinicie a hotărârii invocate de către inculpați.
. punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că și în prezent față de inculpați se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv disp. art. 148 lit. d Cod procedură penală față de inculpații și (aceștia săvârșind cu intenție din nou infracțiuni).
De asemenea, se mențin față de toți cei cinci inculpați recurenți dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, astfel:
- fapta pentru care inculpații sunt judecați, respectiv infracțiunea prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art. 174 alin. 1 ref. la art. 176 alin. 1 lit. b Cod penal, este prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (art. 148 lit. f teza I Cod procedură penală);
- la dosarul cauzei există probe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică (art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală).
Existența unor contradicții între declarațiile inculpaților, ale martorilor sau ale altor părți din proces, respectiv între declarațiile date în prima fază a procesului penal și cele date în cursul cercetării judecătorești, nu pot conduce automat la concluzia că indiciile de vinovăție sau că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au modificat sau au dispărut. Considerăm că la momentul analizei acestor indicii trebuie avute în vedere ambele faze ale procesului penal - urmărirea penală și judecată.
Referitor la relevanța declarațiilor martorului, precizăm că instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei va putea proceda în condiții de contradictorialitate la audierea acestui martor cu protejarea identității persoanei respective, declarațiile acestuia urmând a fi coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.
Așa cum am mai arătat și anterior cu privire la rezultatele testului poligraf în ce-l privește pe inculpatul, precizăm că cele stabilite ca urmare a efectuării acestui test nu trebuie privite disociat, ci coroborativ cu celelalte probe.
Totodată, reținem că unii dintre inculpații arestați în prezenta cauză ( și ) au antecedente penale, fiind arestați și în altă cauză.
Întrucât față de cei cinci inculpați se mențin și la acest moment temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, temeiuri ce nu s-aui modificat și nici nu au încetat, apreciem că în cauză nu sunt incidente disp. art. 139 alin. 1 Cod procedură penală și disp. art. 160 Cod procedură penală, neimpunând-se înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, respectiv revocarea măsurii arestării preventive.
Totodată, menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților în condițiile legii, condiții ce se regăsesc în cauză pentru fiecare inculpat, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, aceștia având posibilitatea de a cere a se administra probe considerate necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.
Având în vedere cele reținute, urmează a respinge ca nefondate recursurile promovate de cei cinci inculpați.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații (fiul lui și -, născut la data de 30.05.1988 în T, județul G, CNP -, domiciliat în G,-, - 2,. 63, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G), (fiul lui și, născut la data de 19.11.1984 în G, CNP -, domiciliat în G,-, - 2,. 17, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G), (fiul lui și, născut la data de 26.07.1988 în G, CNP -, domiciliat în, -, - 2,. 15, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G), (fiul lui și, născut la data de 02.11.1980 în G, CNP -, domiciliat în G,-, - 10,. 70, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G), (fiul lui și, născut la data de 16.07.1987 în G, CNP -, domiciliat în G,-, - 7,. 39, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 27.05.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare dintre recurenții inculpați la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 Iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/04.06.2008
Tehnored. /2 ex./05.06.2008
Fond:
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Liviu Herghelegiu, Maria
