Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 96/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 96/

Ședința publică din data de 12 Iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă judecător

JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate

JUDECĂTOR 3: Mița

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, în prezent deținuți în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din 28.05.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.

La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistat de av., substituind pe av., în baza delegației din 12.06.2008 emisă de Baroul Galați, și asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 97/2008.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Recurenții inculpați, întrebați fiind, precizează că își mențin recursurile declarate împotriva încheierii din 28.05.2008 a Tribunalului Galați, prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, precum cererea de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv țara, și s-a menținut măsura arestării.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul recurenților inculpați susține că aceștia au declarat recurs împotriva încheierii din 28.05.2008 pentru următoarele motive:

În primul rând, inculpații invocă rezonabilitatea perioadei de arestare preventivă, în condițiile în care sunt arestați din data de 27.09.2007pentru fapte săvârșite în perioada 2002-2004. Peste trei luni de zile se împlinește un an de zile de când sunt arestați preventiv.

De asemenea, inculpatul susține că măsura arestării preventive la momentul respectiv a avut la bază declarația unui singur martor, care este sub identitate protejată, și că de la acea probă nu s-a mai administrat nicio altă probă până în prezent.

Așa cum a mai spus, faptele reținute în sarcina celor doi inculpați au fost săvârșite în perioada 2002-2004 și ei au fost arestați în septembrie 2007. Se pune întrebarea dacă lăsarea lor în libertate, după un an de arestare preventivă, ar avea un efect negativ în societate, ar influența cu ceva bunul mers al cercetării judecătorești în condițiile în care în perioada 2004-septembrie 2007 s-a apreciat că nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică. În perioada respectivă inculpații au fost în țară, au fost liberi și nu au săvârșit nicio abatere, nicio contravenție.

Susține că nu ar fi nici primii și nici ultimii inculpați care ar fi cercetați în stare de libertate pentru infracțiunea de trafic de persoane, știut fiind că sunt multe persoane trimise în judecată în stare de libertate pentru aceeași infracțiune și că dosarele care au ca obiect această infracțiune durează foarte mult pe rolul instanțelor, tocmai din cauza martorilor cu identitate protejată, care nu se prezintă pentru a fi audiați.

Ținând cont de faptul că inculpații au avut o poziție constantă pe tot parcursul urmăririi penale, că sunt la primul impact cu legea penală, că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la momentul arestării preventive și că punerea lor în libertate la acest moment nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 28.05.2008 și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea până la finalizarea cercetărilor.

Reprezentantul Ministerului Public solicită să se aibă în vedere faptul că inculpaților li s-a mai menținut măsura arestării preventive la data de 15.02.2008 - recursul declarat împotriva încheierii fiind respins prin decizia din 26.02.2008 și la data de 03.04.2008 - recursul împotriva încheierii fiind respins prin decizia 60/R din 15.04.2008.

De la data de 15.04.2008 și până în prezent nu a intervenit nicio situație deosebită sau o altă împrejurare care să atragă revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive sau situația prev. de art. 140 Cod procedură penală - încetarea de drept a măsurii arestării prin neverificarea la termenul de 60 de zile.

Pe de altă parte, argumentul invocat privind perioada mare de timp între anul 2004 și anul 2007, când s-a luat măsura arestării preventive, și inexistența unui pericol pentru ordinea publică la acel moment, comparativ cu momentul de față, când se apreciază că există un pericol pentru ordinea publică, face următoarele precizări: la momentul respectiv, față de inculpați nu se putea lua nicio măsură privativă de libertate, nicio măsură procesuală, atâta timp cât mijloacele de probă s-au administrat într-un interval mai mare de timp și abia în anul 2007 s-a ajuns la concretizarea, la existența unor indicii temeinicie care să justifice luarea măsurii.

Este foarte bine știut că propunerea măsurii arestării preventive fără existența unor indicii temeinice și respingerea ei de către instanță ar fi condus ulterior la imposibilitatea organului de urmărire penală de a mai pune în discuție o asemenea situație. Faptul că inculpații au fost liberi în acel interval de timp nu înseamnă că nu au prezentat pericol pentru ordinea publică. Acest lucru s-a datorat faptului că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea unei asemenea măsuri.

În codul penal cea mai gravă infracțiune este genocidul. O persoană, chiar dacă ar fi comis o infracțiune de acest gen, atâta vreme cât nu sunt cel puțin indicii că acea persoană a comis fapta respectivă și că a comis-o cu vinovăție, în aceste împrejurări nu poate fi luată măsura arestării preventive. de gravă este o infracțiune, dacă nu sunt indicii temeinice nu poate fi luată măsura arestării față de persoana care se presupune că a comis-

În consecință, apreciază că în cauza de față măsura s-a luat la momentul la care au existat condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri, iar ulterior temeiurile în baza cărora s-a luat măsura au subzistat, inclusiv la momentul 28.05.2008, când s-a menținut măsura de către Tribunalul Galați.

În concluzie, solicită respingerea recursului declarat ca fiind nefondat, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală.

Recurenții inculpați și, având ultimul cuvânt, arată că sunt de acord cu susținerile apărătorului ales.

CURTEA

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 28.05.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Galația dispus, în temeiul art. 3002, în referire la art. 160 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpaților și.

Au fost respinse ca nefondate cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată în mod legal și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și criticând-o ca nelegală și ca netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs, apărătorul ales al inculpaților a susținut că măsura arestării preventive a depășit o durată rezonabilă și că lăsarea acestora în libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

De asemenea, a susținut, privitor la inculpatul, că nu au fost administrate probe care să facă dovada vinovăției sale.

Recursul este nefondatpentru următoarele considerente:

Inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Galați nr. 63/D/P/2006 din 12.02.2008 pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza I și II din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în cursul anilor 2002-2004, acționând împreună cu alte persoane, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a racolat sau a încercat să racoleze în România, a cazat în România, Italia și Spania, a transportat și/sau transferat (vândut) un număr total de cinci victime, din care trei minore, în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției, acționând prin inducerea în eroare a victimelor ori constrângerea morală a acestora.

De asemenea, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 și trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza I și II din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în perioada 2003-2005, acționând singur sau împreună cu alte persoane, în baza aceleiași rezoluții infracționale a racolat în România, a cazat în România și Spania, a transportat și/sau primit (cumpărat) un număr de patru victime, dintre care trei minore, în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției, acționând prin inducerea în eroare a victimelor.

Împotriva inculpaților s-a luat, în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive, în temeiul art. 143 alin. 1 combinat cu art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, reținându-se că sunt probe temeinice în sensul că aceștia au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor și că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând actele și lucrările dosarului, îndeplinite până la momentul de față, Curtea apreciază, contrar celor susținute prin motivele de recurs, că rezultă indicii temeinice - în sensul art. 143 Cod procedură penală - de natură a crea presupunerea că inculpații și au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată

În acest sens sunt procesul-verbal de consemnare a declarației martorei audiate cu identitate protejată, declarațiile martorelor, -escu, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere după planșe foto, înscrisuri privind transferurile de bani, procesele-verbale de verificare a intrărilor-ieșirilor în/din țară.

Totodată, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor presupus a fi săvârșite, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța relațiilor sociale cărora li se aduce atingere, numărul mare de persoane presupus a fi traficate, majoritatea acestora fiind minore, precum și perioada îndelungată de timp în care se reține că s-a desfășurat activitatea infracțională, rezonanța unor astfel de fapte în rândul comunității și prejudiciul de imagine creat pentru țară, decurgând din proliferarea acestui gen de fapte, Curtea constată că sunt întrunite cumulativ și cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând, și la acest moment, un pericol concret pentru ordinea publică.

De asemenea, având în vedere gradul ridicat de complexitate a cauzei, care presupune efectuarea unei ample activități de cercetare judecătorească, Curtea apreciază că măsura arestării preventive a inculpaților nu a depășit o durată rezonabilă, așa cum se susține în motivele de recurs.

Întrucât măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu deplina respectare a dispozițiilor legale, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut și impun în continuare privarea de libertate, în mod corect prima instanță, având în vedere disp. art. 3002în referire la art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă.

Față de aceste considerente, văzând și disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respinse ca nefondate recursurile inculpaților.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 12.04.1969 în mun. G, CNP -, cu domiciliul în G, str. - nr. 1, - 13,. 252,. în G,-, - 6A,. 22, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) și (fiul lui și, născut la data de 27.06.1975 în mun. G, CNP -, cu domiciliul în G, str. -. - nr. 2, - 3,. 63, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 28.05.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.

Obligă pe inculpații recurenți la plata a câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - --- - -

Grefier,

Red. -/18.06.2008

Tehnored. /2 ex./18.06.2008

Fond:

Președinte:Constantin Cârcotă
Judecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate, Mița

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 96/2008. Curtea de Apel Galati